Un imparat a primit doi soimi. Unul a fost antrenat, despre
celalalt i s-a spus ca refuza sa se dezlipeasca de creanga pe care statea. Unul dintre slujitori trebuia sa se catere in fiecare zi in copac sa-i duca de mancare. Dupa ce a incercat in fel si chip sa faca soimul sa zboare de pe creanga, imparatul si-a rugat supusii sa-l ajute. Un batran intelept s-a oferit sa faca el asta si, a doua zi cand s-a trezit, imparatul a vazut soimul zburand de colo-colo. - Cum ai facut? si-a intrebat supusul - A fost foarte simplu. Nu a trebuit decat sa ii tai craca de sub picioare. Morala:uneori Dumnezeu ne taie craca de sub picioare ca sa ne aducem aminte ca putem zbura.
Lev Tolstoi Smburele Mama a cumprat prune ca s le dea copiilor dup masa de prnz i le-a aezat pe o farfurie. Vania, care nu mai mncase pn atunci prune, le tot mirosea de zor. Tare-i mai plcea cum miros i tare-ar mai fi vrut s le guste! Tot dndu-le aa trcoale, bieelul pndi clipa cnd nu era nimeni n odaie i, nemaiputndu-se stpni, nh o prun i o mnc pe furi. Cnd s-a apropiat ora prnzului, mama a numrat prunele i vznd c lipsete una, i-a spus tatlui. Stteau cu toii la mas i tatl a ntrebat:
Ia s-mi spunei, copii. Nu cumva a mncat cineva din voi o prun? Nu, au rspuns copiii n cor. Vania, rou ca un rac, a spus i el: Nu, n-am mncat-o eu! C unul din voi a mncat pe ascuns o prun, a mai spus tata, nu-i frumos deloc, dar nu despre asta-i vorba. Nenorocirea-i alta. Fiecare prun are nuntru un smbure. i dac cineva nu tie cum s le mnnce i nghite smburele, a doua zi moare. De asta mi-e fric. Atunci Vania, galben la fa, a zis repede: Ba nu, c smburele l-am aruncat pe fereastr. Toi au izbucnit n rs, iar Vania a nceput s plng.