Suport Seminar I Anexa I - Prezentarea operatiunilor de Forfaiting si

Factoring

Forfaitingul (forfetarea)
Este o operatiune prin care se vand-cumpara creante (materializate in titluri de credit) si
in cadrul careia cumparatorul (forfetor) renunta la actiunea in regres asupra creditorului
anterior.
Vanzatorul titlului de credit raspunde pentru legalitatea creantelor, riscurile revenenind
forfetorului.
Forfetarea constituie un produs bancar complex prin care o banca finanteaza pe termen mediu,
respectiv plateste in avans, creante scadente in viitor obtinute din exporturi fara drept de regres
impotriva acestora.
Mecanismul de finantare a exporturilor prin forfetare se deruleaza astfel:
exportatorul discuta cu forfetorul in perioada negocierii contractului asupra valorii si
valutei in care se exprima contractul, a sumei din cambie ce urmeaza sa fie scontata, precum si
conditiile de plata, garantiile, avalizarea, natura marfii si termenul de livrare;
forfetorul stabileste ulterior, in functie de elementele prezentate de exportator, nivelul
discountului si comisionul de angajament;
exportatorul livreaza marfurile conform contractului comercial catre importator;
exportatorul prezinta forfetoului spre scontare cambii trase in cadrul contractului si
incaseaza suma din documente, mai putin taxa scontului si comisionul;
importatorul achita cambiile la scadenta catre forfetor.

Suma platita de catre exportator (vanzator) forfetorului, poarta denumirea de cost al
forfetarii si depinde de dobanzile de pe piata eurovalutelor, de perioada de la achitarea efectelor
de comert si pana la scadenta lor, precum si de marja pentru acoperirea riscurilor pe care si le
asuma forfetorul si de cheltuielile de natura administrativa.

Operatiunile de forfetare sunt efectuate de catre exportatorii care livreaza marfuri pe
credit din contractele comerciale internationale in vederea incasarii contravalorii marfurilor
exportate inainte de scadenta. Suma incasata pentru titlurile de credit vandute unor institutii
financiar-bancare specializate in astfel de operatiuni de forfetare depinde de anumiti factori
precum durata creditului, valuta in care se exprima cambiile, bonitatea debitorului si avalizarea
sau garantarea cambiei.

Factoring-ul
Operatiunea de factoring este caracterizata prin faptul ca are la baza un contract
comercial prin care o parte, denumita factor, se angajeaza ca in schimbul unui comision, sa
incaseza creantele sub forma de facturi pe care exportatorul, denumit aderent, se obliga sa i le
transmita si sa accepte subrogarea factorului in toate drepturile asupra debitorilor (cumparatorii
de marfuri).

Operatiune de factoring ii permite aderentului sa incaseze facturile de la un singur
partener, ii garanteaza platile de catre factor si evita cheltuielile de contabilizare si de urmarire
a obligatiilor clientilor.

Mecanismul de finantare prin factoring se deruleaza astfel:
Exportatorul discuta cu factorul asupra operatiei de factoring;
Exportatorul livreaza apoi marfurile importatorului, conform contractului comercial,
notificand importatorului subrogarea factorului in drepturile aderentului, pentru ca acesta sa
plateasca catre factor;
Producatorul de marfuri pentru export sau furnizorul de servicii remite facturile pe
baza contractului incheiat cu factorul;
Factorul plateste aderentului facturile, mai putin comisionul, fie imediat, fie la data
scadentei, daca s-a prevazut in contract aceasta clauza;
Importatorul achita contravlaoraea marfurilor primite catre factor.

Operatiunile de factoring au rolul de a accelera finantarea exporturilor, putandu-se
efectua unele servicii pentru aderenti, precum selectionarea clientilor, aplicarea unei metode
moderne de gestiune si contabilitate si realizarea unor studii de piata. Factorul obtine beneficii
din operatiuni de preluare a creantelor, respectiv din comisionul incasat care este mai mare
decat cheltuielile implicate de operatiunile respective.

Factoring-ul asigura finantarea pe termen scurt fara solicitarea de garantii reale,
imbunatatirea lichiditatii societatii comerciale, simplificarea decontarilor, reducerea costurilor
tranzactiilor, protectia impotriva unor riscuri din relatiile economice internationale, precum si
consultanta in privinta contractelor externe si a evaluarii partenerilor din schimburile
economice internationale.