1

1. Introducere
Supraantrenamentul, din punct de vedere medical, este clasificat drept o tulburare neuro-
endocrina; este o forma de oboseala patologica care afecteaza profund intregul organism,
apreciata ca o nevroza de suprasolicitare.
Supraantrenamentul este un dezechilibru functional durabil, instalat in urma suprasolicitarilor
repetate, cu urmari in scaderea capacitatii de lucru si a performantelor sportive.
Mecanismele instalarii oboselii patologice cronice - supraantrenamentul pot fi explicate, in
trei acceptiuni generale, care au la baza activitatea sistemului nervos central:
- suprasolicitarea proceselor de excitatie, prin volumul, intensitatea, complexitatea
mijloacelor de antrenament;
- suprasolicitarea proceselor de inhibitie, prin monotonia prelungita a unor
antrenamente;
- suprasolicitarea ambelor procese (excitatie si inhibitie), prin schimbari bruste de
procedee tehnice, de sarcina, modificari de instruire, de posturi in echipa.
Apare foarte des, mai ales la incepatori, dar nu numai Simptomele supraantrenamentului
pot aparea cand volumul antrenamentului este prea mare (prea multe serii), in cazul unui
antrenament de o intensitate foarte mare, sau atunci cand ne antrenam prea des. Oricare dintre
cele enumarate mai sus pot distruge progresul. Trebuie tinut cont de faptul ca, un antrenament
care il dezvolta pe unul, il poate supraantrena pe altul. De ce ? Capacitatea fiecaruia de a se
reface dupa antrenament depinde de mai multi factori : genetic, alimentatie, suplimentele pe care
acesta le foloseste, odihna, si nu in ultimul rand.dopingul (steroizii). Cum nu exista oameni
identici, refacerea dupa antrenament va fi diferita de la caz la caz. Trebuie amintit ca adaptarile,
marirea eficientei inimii, cresterea depozitelor de glicogen, imbunatatirea semnalului nervos,
marirea numarului de capilare din muschi, toate acestea au loc doar in perioadele de refacere si
odihna ! De obicei supraantrenamentul apare in urma catorva antrenamente intensela un scurt
interval de timp intre ele.
El apare in timp, nu imediat, poate aparea chiar dupa cateva luni, deficitul de recuperare
acumulandu-se pana in punctul in care se ajunge la incapacitatea de refacereba chiar la
micsorarea muschilor supraantrenati. De obicei, se observa lipsa progreselor In timpul unui
antrenament de intensitate mare, se pot produce traume serioase, si recuperarea este astfel, mult
mai dificila. O alta cauza a supraantrenamentului, este pauza prea mica dintre antrenamente.
Indiciile - semnele supraantrenamentului sunt date prin tulburari de ordin subiectiv si
obiectiv:
Tulburari subiective:
- comportament schimbat: sportivul devine irascibil, cu iesiri neobisnuite, necontrolate;
- apatie in stadiu avansat: lipsa interesului pentru orice tip de activitate, anxietate,
emotivitate, depresie;
- diminuarea proceselor cognitive (memorie, gandire, atentie);
- semne de nevroza (insomnii, dureri de cap);
2

- insomnii (nocturne sau diurne) - somnul nu odihneste sportivul;
- cefalee care nu cedeaza la medicatie si se accentueaza la efort;
- lipsa poftei de mancare;
- dureri precordiale;
- tulburari vizuale, auditive, vestibulare;
- senzatii de greutate in muschi.
Tulburari obiective:
- transpiratii abundente, nejustificate de efortul prestat;
- scaderi ale greutatii corporale (o pierdere de peste 3% din greutatea corporala poate avea
drept cauza supraantrenamentul);
- scade latenta reactiei motrice, forta si coordonarea neuro-musculara;
- reveniri intarziate ale frecventei cardiace si tensiunii arteriale dupa efort;
- pierderi de calciu si magneziu prin aparatul excretor;
- tremor rapid si neregulat al degetelor si pleoapelor;
- tulburari digestive si endocrine.
De retinut este faptul ca supraantrenamentul poate fi considerat o boala (Dragan, I.,
2002), a carui mecanism de producere are la baza activitatea sistemului nervos central si care se
poate manifesta sub doua forme clinice:
- supraantrenament de tip reactiv (basedowian, tiroidian), dominat de procesele de tip
excitator;
- supraantrenament de tip astenic (suprarenanian, addisonian), dominat de procese de tip
inhibitor.
Semnele instalarii starii de oboseala patologica cronica, supraantrenamentul, trebuie
recunoscute de timpuriu si solicitata interventia medicului, care poate corecta rapid si eficient
situatia.
Psihologul italian Antoneli, F. A realizat o sistematizare a nevrozelor de suprasolicitare,
in functie de terenul genetic, astfel:
* psihonevroza anxioasa - forma cea mai frecvent intalnita la sportivi si manifestata, prin:
- stare de neliniste, anxietate;
- tulburari de somn, apetit si digestie;
- coplesirea raspunderii fata de concurs;
- adversitati cu publicul si arbitrii;
- probleme socio-profesionale.
O manifestare a psihonevrozei anxioase este "nikefobia", care se exprima prin teama de
succes;
* nevroza hipertensiva (hipertensiune psiho-somatica) - forma care se manifesta prin
hipertensiune arteriala si modificari de comportament: tendinta de dominare, agresivitate, lipsa
de autocontrol;
* nevroza de coordonare (profesionala) - forma manifestata prin incapacitatea sportivului de a
executa acte motrice complexe bine cunoscute;
* nevroza isterica (pitiatica) - forma manifestata mai ales in comportamentul sportivelor,
exprimata prin stari de plans, crize patetice, acte hipocondrice;
* nevroza obsesiv-fobica - forma mai rar intalnita la sportivi, exprimata prin claustrofobie (frica
de spatii inchise), agorafobie (teama spatiilor deschise), fobia de inaltime, nikefobia, inclusiv
ticuri superstitioase.
3

In antrenamentul contemporan, cand pregatirea sportiva se face in echipa multidisciplinara,
iar cunostintele antrenorilor sunt complexe, se intampla mai rar fenomenul de instalare a oboselii
de patologic cronic, respectiv supraantrenamentul.

2. Prevenitea aparitiei supraantrenamentului

Prevenirea instalarii starilor patologice de oboseala se face prin aplicarea corecta a
stimulilor de antrenament si mai ales prin utilizarea optima a mijloacelor de refacere intra si post
efort.
1.
Refacerea dupa antrenament depinde de limitele de adaptare ale sportivului, de tehnicile
specifice de refacere si de o progresie a incarcaturii de lucru, planificata in mod adecvat.
Prin expunerea sportivului la un nivel de stres fizic peste capacitatea lui sau printr-o
perioada de odihna neadecvata se reduce capacitatea de adaptare la noul stres, aparand
incapacitatea de adaptare sau supraantrenamentul, ambele caracterizate de oboseala si absenta
refacerii dupa antrenamente

Tabelul nr.1
Simptomele oboselii dupa aplicarea stimulilor (adaptat dupa Harre, 1982)
Stimuli de mica
intensitate
Stimuli optimi Stimuli la
nivelul limitelor
individuale
Stimuli la sau
usor peste
limitele
individuale
Nivelul oboselii Scazut Ridicat Epuizare Epuizare
Transpiratie Usoara spre
medie la nivelul
trenului superior
Transpiratie
abundenta la
nivelul trenului
superior
Transpiratie
abundenta la
nivelul trenului
inferior
Putina
transpiratie
Calitatea
miscarii tehnice
Miscari
controlate
Pierderea
preciziei,
instabilitate,
unele greseli
tehnice
Coordonare
slaba,
nesiguranta
tehnica,
numeroase
greseli tehnice
Instabilitate
motorie, lipsa de
putere (24 h)
precizei/acuratete
diminiuate
Concentrare Normala,
sportivii
reactioneaza
repede la
observatiile
antrenorului,
atentie maxima
Capacitate
redusa de a
invata elemente
tehnice, atentie
de scurta durata
Concentrare
redusa ca durata,
nervozitate,
instabilitate
Neatentie,
incapacitate de a
corecta miscarile
(24 - 48 h),
incapacitate de a
se concentra
asupra
activitatilor
intelectuale
Antrenamentul
si starea sanatatii
Executia tuturor
sarcinilor de
antrenament
Slabiciune
musculara, lipsa
de putere,
capacitate
Dureri
musculare si
articulare,
migrene si
Tulburari de
somn, durere
musculara,
disconfort fizic,
4

redusa de efort deranjamente
stomacale,
senzatie de
voma si stare de
rau
frecventa
cardiaca ridicata
pana la si chiar
mai mult de 24 h
Dorinta de a se
antrena
Nerabdare de a
se antrena
Doreste o
perioada de
repaus si o faza
de refacere mai
lunga, dar
continua sa vrea
sa se antreneze
Dorinta de a
inceta
pregatirea,
nevoia de repaus
complet
Detesta faptul ca
a doua zi are
antrenament,
neglijenta,
atitudine
negativa fata de
cerintele
pregatirii

Printr-o singura lectie de antrenament se poate ajunge la o oboseala acuta, cu muschii
suprasolicitati de efort, oboseala care este de scurta durata (1-2 zile) si este insotita de
dureri musculare, somn agitat si raspuns semnificativ la alergogeni.
Microciclul de soc induce stimulul de supraincarcare cu suprasolicitare musculara si este
similar oboselii acute, simptomele manifestandu-se mai mult de 2 zile si incluzand rezistenta fata
de efort, somn agitat, lipsa apetitului, utilizarea irationala a energiei si tulburari emotionale.
Microciclurile intense sau perioadele de odihna nsatisfacatoare ca durata induc
supraexcitatia, oboseala fiind tranzitorie pe perioade cuprinse intre 2 zile si 2 saptamani.
Din microcicluri succesive suprasolicitante alternate cu perioade de recuperare insuficienta
rezulta sindromul supraantrenamentului. In acest caz oboseala este de durata, putand dura timp
de mai multe luni.
Tabelul nr. 2
Cauzele oboselii in diferite sporturi
Factori
neurali
Utilizare
ATP-PC
Acidoza
lactica
Descomp.
Glicogen
Consum
glucoza
din sange
Hipertermie
Tir cu arcul X
Atletism
- 100, 200 m
- 400 m
- 800, 1.500 m
5.000, 10.000 m
- maraton
- sarituri
- aruncari
X
X
X
X
X
X
X
X
X
X
X
X X
Badminton X X
Baseball X X
Baschet X X
Box X X
Ciclism
- sprint 200 m
- 4.00 m urmarire
X X
X
X X X X
5

- probe de sosea
Sarituri in apa X
Driving (sport cu
motor)
X
Calarie X
Scrima X X
Hochei pe iarba X X
Patinaj artistic X X
Fotbal American X X X
Gimnastica X X X
Hochei pe gheata X X
Judo X X
Lacrosse X X
Caiac-canoe
- 500, 1.000 m
- 10.000 m
X X
X
X
Canotaj X X
Tir X
Schi
- alpin
- nordic
X X X
X
X
Soccer X X
Patinaj viteza
- distante scurte si
medii
- distante lungi
X X
X
X
Squash/handbal X X X
Inot
- 50 m
- 100-200, 400 m
- 800-1.500 m
X X
X
X
X
X
Inot sincronic X X
Handbal de
echipa
X X
Tenis X X
Triatlon X X X
Volei X X
Polo pe apa X X X
Haltere X
Lupte X X
Yachting X




6







3. Tipuri de oboseal
Oboseala neuromusculara

Limitarea performantei se datoreaza SNC. Oboseala rezulta din procese diferite asociate
comenzii SNC sau mecanismelor periferice. Supraantrenamentul pe termen lung (oboseala SNC)
are drept rezultat scaderea motivatiei, reducerea transmisiei comenzii nervoase prin maduva
spinarii si recrutarea deficitara a neuronilor motori.
Supraantrenamentul pe termen scurt (oboseala periferica) implica disfunctia nervilor
periferici, a junctiunii neuromusculare, a activitatii electrice a fibrelor musculare sau a procesului
de activare din fibra musculara (Gibson si Edwards 1985; Lehmann si colab. 1993).
Supraantrenamentul pe termen scurt - oboseala periferica - poate fi cu frecventa ridicata
(oboseala electromagnetica) sau cu frecventa scazuta (oboseala mecano-metabolica).
Tabelul nr. 3
Simptomele asociate cu oboseala sistemului nervos central (din Gibson si Edwards, 1985)
Oboseala Caracteristici Mecanisme
Centrala Forta sau caldura generate
prin efort voluntar mai
degraba decat prin stimulare
electrica
Incapacitatea de a sustine
recrutarea sau frecventa
unitatilor motorii
Periferica Aceeasi pierdere de forta sau
caldura generate prin
contractii voluntare si
stimulate

a) Frecventa inalta Pierdere selectiva de forta la
frecvente de stimulare inalte
Transmisie sau propagare
neuromusculara, diminuata a
potentialului de actiune
musculara
b) Frecventa joasa Pierdere selectiva de forta la
frecvente de stimulare joase
Excitatie/contractie
diminuata
In sporturile care dureaza mai putin sau putin mai mult de 60 de secunde apare oboseala
de frecventa ridicata, in timp ce oboseala de frecventa joasa se datoreaza deteriorarii celulare
(cea asociata cu contractii excentrice).
Oboseala se poate datora deficientelor aparute la o veriga din lantul de comanda de la
creier pana la puntile de actomiozina.
SNC se caracterizeaza prin procesul de excitatie si prin procesul de inhibitie. Daca
excitatia este un proces favorabil (stimuleaza procesele pentru activitatea fizica), inhibitia este un
proces de retinere/restrangere, astfel incat sportivul in pregatirea sa trebuie sa alterneze cele
doua procese.
Atunci cand predomina excitatia impulsurile nervoase sunt cele mai eficiente si se evidentiaza
printr-o buna performanta.
Posibile mecanisme ale oboselii
7

Atunci cand celula nervoasa este inhibata datorita oboselii, contractia muschiului este mai
inceata si mai slaba, forta contractiei si numarul de unitati motorii recrutate sunt raportate direct
la activarea electrica comandata de SNC, iar capacitatea de lucru descreste datorita incordarii din
timpul pregatirii si competitiei.
Prin mentinerea intensitatii ridicate, sportivul determina inhibarea celulei nervoase pentru
a se proteja de stimulii externi, nemairaspunzand la aceeasi activare. Ca efect imediat, forta
generata de muschiul efector scade intrucat anumite celule nervoase si-au diminuat rata de
transmitere a impulsurilor sub nivelul de prag, descrescand si numarul de unitati motorii
recrutate.
Fibrele care au o contractie rapida, cu reactii glicolitice si glicolitic-oxidative rapide, sunt
mult mai susceptibile la starea de oboseala comparativ cu fibrele cu contractie lenta.
Aceste fibre repezi au un potential mai mare de transformare rapida a ionilor de Ca++ si
ATP-PC in asociere cu contractia musculara si pentru producerea de ATP-PC cu ajutorul
procesului anaerob.
Fibrele ST au potentialul aerob mult mai mare, reflectat in nivelul ridicat de mioglobina
si activitate enzimatica mitocondriala (Edgerton 1976; Ruff 1989).
Tabelul nr. 4
Progresia stadiilor in acumularea efectelor de oboseala si supraantrenament
Cateva sapt. Nivelul normal de oboseala care nu inhiba supracompensarea
2 sapt. Creste capacitatea de a tolera oboseala. Apar raspunsuri
adaptative.
1-2 sapt. Nivel acut de oboseala intervalele de odihna sunt insuficiente
pentru compensare.
1 sapt. Sportivii recurg la motivatie pentru a invinge tensiunea
cauzata de oboseala.
1 sapt. Inhibitie. Activare nervoasa indecvata fata de stimulii externi.
Performanta incepe sa scada.
1 sapt. Presiuni pentru a continua pregatirea exercitate de antrenor,
colegi, familie si impuse de calendarul competitional.
2 sapt. Inhibitie de protectie. Celula nervoasa se autoprotejeaza de
stimuli ulteriori. Performanta descreste. Predispozitie pentru
accidentari.
1 sapt. Sportivii recurg la ultimele resorturi ale vointei pentru a
continua pregatirea.
2 sapt. Supraantrenare. Sportivii si-au iesit din forma. Probleme
emotionale. Accidentari.
Oboseala metabolica
Prin suprasolicitarea nivelului muscular se ajunge la vatamarea fibrei musculare sau
oboseala metabolica (epuizarea sursei de combustibil, acumularea fluxului de Ca++ si muschi
sau acumularea de ioni de hidrogen intramuscular (pH; Allen si colab. 1992; Appell si colab.
1992; Sahlin 1992).
In cursul exercitiilor intense, de durata scurta, submaximale, prelungite sau repetate apar
mecanismele metabolice ale supraantrenamentului. Prin impulsul nervos care depolarizeaza
membrana de suprafata a celulei musculare se activeaza ciclul complex al contractiei musculare.
Aceasta are drept rezultat un potential de actiune (incarcatura electrica) ce se propaga spre fibra
musculara si este urmata de o serie de actiuni in care Ca++ se raporteaza la filamentele proteice
8

(actina si miozina) rezultand tensiunea contractila (Allen si colab. 1992; Clarkson si colab.
1992).
Activitatile metabolice (hipoxia - cantitatea redusa de O
2
transportata la muschiul efector)
care au ca rezultat modificarea concentratiei de ioni, deficienta ATP si acumularea de acid lactic,
duc la deteriorarea muschiului.

Disfunctiile componentelor musculare structurale conduc la microtraumatisme.
Disconfortul se manifesta la 24 - 72 ore.
In timpul efortului muscular prin tendon muschiul transmite forta spre os. Intrucat fibrele
proxime articulatiei musculo-tendinoase sunt mai putin elastice decat tesutul muscular si sunt
orientate ondulatoriu dar oblic sunt mult mai vulnerabile la tensiunile efortului excentric.
(Armstrong 1986; Armstrong si colab. 1991; Clarkson si colab. 1992; Ebbing si colab. 1989).
Daca tendonul se intinde pana la 8% - 10% din lungimea lui de repaus, se deterioreaza
multe fibre, iar disfunctia apare in cel mai slab punct al tendonului (Renstrom si Johnson 1985).
In urmatoarele situatii rezulta disfunctii ale tendoanelor:
- tensiune aplicata prea repede, rezultat al unei miscari explozive;
- tensiune aplicata oblic;
- tendonul a fost supus tensiunii inainte de incarcare;
- muschiul adiacent a fost inervat la maximum; muschii genunchiului (popliteeele) au fost
inervati superior fiind mult mai susceptibili de accidentare;
- tensiunea provine de la miscarile excentrice;
- tendonul este slab comparativ cu muschiul.
Datorita unui flux limitat de sange circulant catre partea deteriorata a muschiului, tendoanele
necesita o perioada lunga de recuperare (Renstrm si Johnson 1985).

Oboseala neuroendocrina
Activitatea nervoasa simpatica creste, in conditii normale, ca rezultat al efortului si
nivelelor anumitor hormoni (adrenalina-epinefrina, noradrenalina-norepinefrina, hormonul uman
de crestere, cortizolul si hormonul de stimulare a tiroidei) aflati in concentratii ridicate in sange
si reprezentand un raspuns normal la exercitiu.
Cand organismul este suprasolicitat fizic si psihologic mai multe saptamani, in absenta
perioadei de refacere corespunzatoare, nu mai exista supracompensarea. In cazul multor stimuli
de intensitate sau cresterii bruste a incarcaturii de antrenament, simptomele prin care
reactioneaza organismul sunt asemanatoare celor din boala Basedow: frecventa cardiaca marita
in repaus, scaderea apetitului, refacerea intarziata dupa exercitiul fizic, somn agitat, tensiune
arteriala crescuta in repaus, revenirea intarziata a tensiunii arteriale la nivelurile de baza dupa
efort, incidenta crescuta a infectiilor, scaderea valorilor puterii maximale, performanta
diminuata, pierdere in greutate, iritabilitate crescuta si instabilitate emotionala, pierderea dorintei
de participare la antrenamente si competitii, hipotensiune posturala, incidenta crescuta a
accidentarilor si scaderea nivelelor maximale de lactat plasmatic pe durata exercitiului.








9








4. Cauzele supraantrenamentului
Factorii care influenteaza rata refacerii si supraantrenamentului sunt rezultatul
discrepantei dintre incarcatura, toleranta la incarcatura si refacere, manifestati ca o combinatie a
intolerantei la stimuli fizic si psihologici adversi.
Tabelul nr. 5
Activitati care pot conduce la supraantrenament (adaptat dupa Harre, 1982)
Greseli in pregatire Sportivul: stil de
viata
Mediu social Sanatate
Neglijarea refacerii Durata insuficienta a
somnului
Responsabilitati
familiale
suprasolicitante
Boala, febra mare
Solicitare mai mare
decat capacitatea
Program zilnic,
neorganizat
Frustrare (familie,
colegi)
Stare de voma
Crestere brusca a
incarcaturii de
antrenament dupa
pauze prelungite
(odihna, boala etc.)
Fumat, consum de
bauturi alcoolice,
cafea
Insatisfactie
profesionala
Dureri stomacale
Volum mare al
stimulilor de inalta
intensitate
Conditii de trai
neadecvate (spatiu)
Activitati
profesionale stresante

Certuri cu colegii Activitati emotionale
excesive (TV, muzica
zgomotoasa etc.)

Alimentatie deficitara Certuri in familie in
legatura cu
implicarea in sport

Supraexcitare sau
viata agitata

Detectarea starii de supraantrenament
Insomnia, apetitul scazut, transpiratia profunda pe durata noptii si a zilei sunt simptomele
supraantrenamentului.
Monitorizarea starii de supraantrenament se caracterizeaza prin doua tehnici: partiala si
completa.
Monitorizarea partiala nu necesita teste de laborator sofisticate si costisitoare. Testarea
invaziva este mult mai precisa si furnizeaza evaluari fiziologice, psihologice si biomecanice.
Prin testarea biochimica trebuie acoperite 7 sisteme fiziologice, zonele de interes fiind:
neuromusculara; cardiovasculara; metabolic-endocrina; imunologica; kinantropometrica;
performanta fiziologica si psihologica. (Fry, Morton si Keast 1991).
10









Tabelul nr.6
Simptomele supraantrenamentului (pe baza datelor din Bompa 1969, Ozolin 1971 si
Harre 1982)
Psihologice Motrice si fizice Functionale
Excitabilitate crescuta Coordonare Insomnie
Concentrare redusa Cresterea tensiunii musculare Lipsa apetitului
Irational Reapar greseli deja corectate Tulburari digestive
Sensibil la critica Inconstanta in executia
miscarilor ritmice
Transpira usor
Tendinta de a se feri de
antrenor si colegi
Capacitate redusa de
diferentiere si corectare a
greselilor tehnice
Descreste capacitatea vitala
Lipsa de initiativa Pregatire fizica Revenirea FC dureaza mai mult
decat normal
Depresie Diminuarea vitezei, fortei si
rezistentei
Predispozitie la infectii ale pielii
si tesuturilor
Lipsa increderii Recuperare mai lenta

Putere de vointa Diminuarea timpului de reactie

Lipsa puterii de lupta Predispozitie la accidentari si
imbolnaviri

Teama de competitii

Inclinatia de a renunta la un
plan tactic sau la dorinta de a
lupta intr-un concurs

Nieman si Nehlson-Cannarella (1991) si Van Erp-Baart si colab. (1989) pentru un
diagnostic de supraantrenament valid propun sase factori de evidentiat in cadrul testarii
sportivilor:
- buna intelegere a mecanismelor implicate in aparitia supraantrenamentului;
- identificarea precisa a elementelor diagnosticului;
- stabilirea conditiilor de prevenire a supraantrenamentului;
- dezvoltarea unor mijloace simple si eficiente de diagnosticare, care sa nu necesite teste de
laborator sofisticate si scumpe;
11

- stabilirea valorilor bazale cu cateva saptamani inainte de inceperea pregatirii, sa fie redusa
semnificativ incarcatura de antrenament, dar nu drastic pentru ca tulburarile de dispozitie
datorate diminuarii incarcaturii de antrenament sa nu determine abandonul (Hollmann 1993);
- planificarea testarii biochimice pentru anumite momente din zi, in conditii standardizate
(inainte de antrenament, in timpul antrenamentului sau dupa antrenament).






5. Monitorizarea si prevenirea supraantrenamentului

Monitorizarea refacerii trebuie realizata activ, zilnic (prin jurnalul de antrenament, dieta,
stretching si utilizarea saunei, a bailor alternative si altor tehnici de relaxare) si saptamanal (o zi
de refacere activa pe saptamana, masaj de trei ori pe saptamana si managementul timpului).
Sportivul trebuie sa-si construiasca diagramele de monitorizare zilnica, in timp ce
antrenorul trebuie sa utilizeze metode simple de verificare a starii de refacere a sportivului dupa
pregatire.
Prin atitudinea constiincioasa si optimista in timpul pregatirii si reactia pozitiva la
pregatire se reflecta proportionalitatea incarcaturii de antrenament cu rata de refacere a
sportivului.
Acest feedback se poate manifesta prin simpla comunicare directa antrenor -
sportiv. Antrenorul trebuie sa programeze etape in vederea ajutarii sportivului pentru rezolvarea
problemelor emotionale inainte ca acestea sa devina factori negativi in performanta.
Indicatorul refacerii il reprezinta starea de sanatate a sportivului. "Simptome" ale starii de
sanatate sunt: disponibilitatea, dorinta de depasire a propriilor performante, apetitul, calitatea
somnului, echilibrul emotional (Profile of Mood States [POMS], in Dishmann 1992).
Variatia cu un kilogram in plus sau minus (sau peste 3%) in 24 ore si frecventa cardiaca
(daca este masurata in repaus si se constata o diferenta mai mare de 8 batai/min. intre frecventa
cardiaca in repaus culcat, in supinatie si ortostatic reprezinta semn al unei slabe refaceri) sunt
semne ale refacerii normale.
Prin clasificarea durerii musculare, antrenorul poate planifica incarcaturile de
antrenament pe sedinte de pregatire. Atunci cand sunt palpati muschii sportivului trebuie
acordata atentie oricaror noduri sau aderente care impiedica amplitudinea optima a miscarii
afectand performanta.











12

6. Tratarea starii de supraantrenament
Atat excitatia cat si inhibitia (Israel 1976) sunt legate de tratarea starii de
supraantrenament care, odata identificat, trebuie sa se reduca sau sa se inceteze imediat
pregatirea sportivului, trebuie consultati un medic si un specialist in pregatire sportiva pentru
determinarea cauzelor.
Forma usoara a supraantrenamentului nu presupune intreruperea pregatirii sportivului, ci
doar reducerea acesteia si evitarea expunerii la testari sau competitii.
Tabelul nr.7
Tehnicile de tratare ale supraantrenamentului (pe baza datelor de la Israel 1963, Ozolin 1971 si
Bucur si Birjega 1973)
Pentru a depasi procesele de excitatie
(supraantrenamentul simpatic)
Pentru a depasi procesele de inhibitie
(supraantrenamentul parasimpatic)
Regim alimentar special Regim alimentar special
Stimularea apetitului cu alimente alcaline (lapte,
fructe, legume proaspete)
Favorizarea alimentelor acidifiante (branza, carne,
prajituri, oua)
Evitarea substantelor stimulatoare (cafea); sunt
permise mici cantitati de alcool
Vitamine (grupa B si C)
Cantitat) crescute de vitamine (grupa B)

Fizioterapie Fizioterapie
Inot in aer liber Alternare dusuri calde si reci
Bai 15 - 20 min. la 35-37 (dar nu sauna) Sauna la temperatura medie, alternand cu dusuri
scurte, reci
Dusuri reci dimineata si frecarea energica a corpului
cu prosopul
Masaj intensiv
Exercitii usoare, ritmice Miscari vioaie
Terapie climatica Terapie climatica
Expunere moderata la razele ultraviolete, dar
evitarea radiatiilor solare intense
La altitudine si la nivelul marii
Schimbarea mediului, pe cat posibil alternarea
zonelor cu diferite altitudini
Climatul preferat pentru refacerea fortelor
Chemoterapie

Sedative

Vitamine (C, D, E, A)

Beta-caroten
Factorii limitativi ai randamentului psiho-fizic sunt:
- epuizarea rezervelor de glucide din muschi si ficat;
- datoria de oxigen creste acidoza tibulara;
- producerea excesiva de caldura transformarea energiei mecanice in energie termica.
Factorii directi implicati in aparitia oboselii sunt:
- cresterea concentratiei acidului lactic in sange exista produse farmacologice ce neutralizeaza
acidul lactic din sange, pentru a permite cresterea randamentului energetic;
- gradul inalt de acidoza tibulara;
- hipoglicemia;
- supraincordarea proceselor de excitatie corticala si afectarea negativa a sferei neuro-psihice;
- epuizarea surselor energetice din muschi ATP, CF, glicogen ce asigura contractia musculara.
13







Bibliografie




1.ACSM position stand on osteoporosis and exercise: American College of Sports Medicine.
Med Sci Sports Exerc. 1995; 27:1-7
2.Demeter A. Fiziologia sporturilor, Editura Stadion, Bucureti, 1982
3.Drgan I. Cultura fizic I sntatea, Editura Medical, Bucureti, 1971
4.Drgan I. Elemente de investigaie n medicina sportiv, Editura Stadion, Bucureti, 1970
5.Drgan I. - Practica medicinii sportive. Editura Medical Bucureti, 1989
6.Drgan I. Refacerea organismului dup effort, Editura Sport- Turism, Bucureti, 1974
7.Drgan I. Selecia i orientarea medico-sportiv, Editura Sport- Turism, Bucureti,1989
8.Drgan I. (sub redacia) - Indrumar de lucrri practice n medicina sportiv, Curs litografiat,
Bucureti, 1982
9.Drgan I. (sub redacia) Medicina sportiv, Editura Stadion, Bucureti, 1974
10.Drosescu Paula- Igiena educaiei fizice i sportului. Editura. Universitii "Al.I. Cuza", Iai,
1992
11.Dumitrescu Carmen, Dumitrescu C-tin. Clirea organismului, Editura Sport Turism,
Bucureti,1980
12.Gray AB; Telford RD; Weidemann MJ The effect of intense interval exercise on iron status
parameters in trained men. Med Sci Sports Exerc, 25: 7, 1993 Jul, 778-82;