Abilitatile de influentare ale consilierului

Consilierea reprezint o activitate prin care se urmrete sugerarea

modului de a proceda sau a modului de comportare ce trebuie adoptat de o
persoan consiliat ntr-o situaie dat sau, n general, n via i activitatea
sa cotodian.
n cadrul grupurilor scolare, consilierea reprezint o form particular
de interactiune si influenare, care contribuie la sprijinirea elevilor n
rezolvarea problemelor cu care se confrunt, precum i la omogenizarea i
dezvoltarea clasei de elevi ca grup educational.
Majoritatea cercetrilor cu privire la eficiena consilierilor !colari provin
din domeniile educaiei !i orientrii elevilor.
"ractica activitii de consiliere !i psi#oterapie a demonstrat c cea
mai dezirabil abilitate pentru toate categoriile de consilieri este capacitatea
acestora de a stabili relaii interpersonale !i de a comunica cu orice tip de
client, indiferent de nivelul de pregtire !i de manifestrile
psi#ocomportamentale ale acestuia.
nainte de toate, consilierul !colar trebuie s dispun de unele
caracteristici de personalitate, considerate a fi indispensabile pentru
profesia de consilier. n literatura despecialitate, cele mai importante
dintre caracteristicile de personalitate ale consilierului sunt
considerate urmtoarele$ calmul !i rbdarea, viziunea pozitiv
asupra oamenilor, capacitateade a asculta, desc#iderea n relaiile cu
semenii, capacitatea de a tolera ambiguitatea, simul umorului,
onestitatea, realismul etc.
Majoritatea autorilor din domeniul consilierii !i psi#oterapiei
consider c practicienii din acestdomeniu trebuie s aib, n primul
r%nd, capacitatea de a construi !i men ine relaii umane pozitive cu
cei din jur . &ceast capacitate presupune, la indivizii care dispun de
ea, e'isten aunor caliti pe care le prezentm n continuare.(). &.
)atc#er, *+,-, p. *./-*.-0

1i i percep pe ceilali ca fiind capabili s -!i rezolve problemele
!i s-!i coordonezeviaa2
3e identific cu persoanele, nu cu lucrurile2
3unt confideniali !i sinceri, dorind s fie ei n!i!i, nu s joace
teatru2
&u un stil de via care oglinde!te principiile !i credinele lor,
adic aplic n practicceea ce susin teoretic2
3unt con!tieni de propriile lor nclinaii, prejudeci !i nsu!iri
temperamentale, deinterese !i valori, de tendina oricrui om de
a transfera propriile sale nevoi,probleme !i sentimente asupra
celorlai2
3unt consecveni cu ei n!i!i, trec%nd cu bine probele la !coala
vieii, dar fr s ncalce drepturile !i libertile celorlali2
3e feresc s trag concluzii bazate pe zvonuri !i s dea
rspunsuri superficialeproblemelor comple'e. 4e asemenea, ei
se simt satisfcui numai de rezultatele !i progresele de care au
putut avea cuno!tin n mod direct !i pe care numai ei n!i!i le-
au influenat2
3unt fle'ibili !i adaptabili la e'periene noi. 3copul lor este de a
cldi o societatecare s -i serveasc pe ceteni !i nu una care
s perpetueze practici distructive2
1i !i asum responsabilitatea ntr -o relaie !i neleg
responsabilitatea mutual ca oe'perien mprt!it n
rezolvarea problemelor2
&bilitatile si deprinderile fundamentale de influentare au fost elaborate
si sistematizae de catre &.1 5ve6 si 7. 8lu9stern in *+,:. de-a lungul anilor
cei doi autori au dezvoltat si perfectionat problematica formarii acestor
abilitati fundaentale in procesul de consiliere.
;tilizarea deprinederilor fundamentale de influentae presupune
cunoasterea si utilizarea in prealabil a deprinderilor fundamentale de
asistare.
4in asemenea motive, &. 1. 5ve6 si n 8lu9ster le considera pe toate la
un loc drept prima deprindere de influentare sub denumirea secventa
fundamentala de ascultare. 3arcina princiapala a ascultarii este aceea de a
ajuta clientul sa-si separe faptele si sentimentele si sa le organizeze apoi
intr-un model semnfificativ.
<a urmare , pentru a indeplinii acesta sarcina, cnsilierul va utiliza$
intrebarile desc#ise si intrebarile inc#ise, incurajarile minimale, parafrazarea,
reflectarea sentimentelor si sumarizarea. <u ajutorul acestor deprinderi de
ascultare, consilierul va scoate in relief cadrul de referinta al clientului
asupra dificultatilor cu care acesta se confrunta.
"entru a intelege viziunea clientului asupra situatiei sale, consilierul
trebuie sa cunoasca$ faptele circumstantei, sentimentele clientului si
organizarea pe care o da clientul relatarilor sale despre situatie.
3ecventa fundamentala de ascultare se inc#eie cu evidentierea
aspectelor pozitive a fortelor si competentelor clientului. 4e fapt, cautarea
aspectelor pozitive din relatarile clientilor este un mod a a-i aborda cu
respect si intr-o maniera pozitiva.
4upa opinia lui < =ogers, intemeietorul consilierii si psi#oterapiei
centrate pe persoana, respectul pentru client si rientarea spre pozitiv sunt
elemente esentiale pentru dezvoltarea acestuia. 5ntr-o asemenea
perspectiva, consilierul trebuie sa realizeze impreuna cu clientul sau o lista a
calitatilor si competentelor acestuia inainte de a pune in practica un plan
propriu - zis de interventie.
;n mod concret de a proceda este urmatorul$
Consilierul: 3a incercam sa gasim unele e'periente pozitive si calitati pe
care fie ca le ai acum , fie ca le-ai avut in trecut.
&i putea sa-mi relatezi despre o situatie in care a avut succes candva>
Mi-ar placea sa-mi dai detalii concrete.<u ce lucruri din trecutul tau te
mandresti> ce poti face bine sau ce considera altii ca poti face bine>
? alta modalitate de a evidentia aspectele pozitive si competentele
clientului in feedbac9-ul oferit de catre consilier in urma relatarii clientului.
Consilierul: &scultand povestea ta despre problema alcoolismului din
familie, am constatat ca ai o serie de forte proprii cu care incerci sa-ti sustii
sora.
@e-am auzit vorbind despre modul in care reusesti sao scoti din casa, sa-i
oferi un mediu de joaca si sa o faci sa se simta bine.
?btinerea acestei informatii permite consilierului sa afle ce s-a facut
corect si apoi sa incurajeze acel lucru sau alte lucruri asemanatoare.
4upa ce consilierul a scos in evidenta aspectele pozitiv si
competentele clientului, acesta se va simti mai confortabil si va dobandi
incredere in sine.
5n asemenea conditii se poate trece la utilizarea abilitatilor propriu-zise de
influentare. "rocesul de invatare presupune, de asemenea, impartirea pe
componente si invatarea lor rand pe rand.
&cesta presupune urmatoarele etape sau faze$
1. FAZA DE INCALZIRE SI DE INTRODCERE IN DE!RINDEREA SA
A"ILITATEA RES!ECTI#A
3pre e'emplu, putem porin de la o poveste sau relatare a unui client din
e'perienta noastra sau din literatura de specialitate.
$.FAZA DE STDI
? scurta sumarizare care descrie conceptele c#eie ale abilitatilor sau
deprinderii respective.
%. O"SER#AREA &ODELARII DE!RINDERII RES!ECTI#E
"articipantii la grupul de microtraning sau de microconsiliere observa
pe cineva angajat in practicarea deprinderii respective.
'. !RACTICAREA
"racticarea deprinderii respective se face in cadrul grupului de
microconsiliere, participantii fiind organizati in perec#i sau in grupuri de cate
patru care desfasoara un joc de rol.
(. )ENERALIZAREA
1ste vorba de practicarea deprinderii sau abilitatii respective in afara
programului de microconsiliere, adica viata de zi cu zi.
Focali*area relatarii clientului
Aocalizarea relatarii clientului reprezinta o desprindere fundamentala
de influentare prin care il ajuta pe acesta sa vada aceeasi situatie din
perspective diferite.
Modul in care consilierul focalizeaza ascultarea deteremina, de fapt,
modul in care clientul isi va e'pune intamplarile si isi va intelege povestea.
? conditie importanta pentru focalizare este atentia selectiva. 5n
procesul de consiliere putem utiliza mai multe modalitati de focalizare$
FOCALIZAREA !E CLIENT + presupune ascultarea relatarii clientului din
perspectiva sa. 5n acest caz, cuvintele c#eie sunt numele clientului si
pronumele tu, dumnevoastra, al tau, a ta etc.
FOCALIZAREA !E CONSILIER - consta in actiunea consilierului de a
impartasi clientului ceva din propria sa viata.
<onsilierul isi autodezvaluie unele reactii si e'periente pe care le-a avut in
momentul luarii unei decizii.
FOCALIZAREA !E ALTE !ERSOANE - se refera la punctarea parerilor
celorlalti despre problema clientului,precum si la optiniile clientului despre
cei din jur.
4e regula, focalizarea pe alte persoane este mai des intalnita la consilierii
incepatori. adeseori, ea poate duce insa la neglijarea problemei clientului.
FOCALIZAREA !E !RO"LE&A SA S"IECT + este tipul de focalizare
cel mai frecvent intalnit in sedintele de consiliere.
<lientii ne relateaza despre problemele cu care se confurnta, fapt pentru
care focalizarea noastra se va centra pe acest lucru.
? combinatie care va imbogati discutia poate fi focalizarea atat asupra
individului cat si asupra problemei, atat asupra familiei cat si asupra
problemei.
FOCALIZAREA !E FA&ILIE + familia poate fi definita in mai multe feluri$
familia tradtionala
o familie e'tinsa
o familie alcatuita din prietenii cei mai buni
<onsilierul trebuie sa incurajeze pe client ca sa-si prezinte propriile idei
despre familie.
FOCALIZAREA !E CONTE,TL CLTRAL SA DE &EDI + adeseori
directionarea discutiei spre conte'tul cultural sau de mediu al clientului poate
desc#ide o gama larga de posibilitati.
;neori consilierul cauta soolutia in individ, dar cauzele problemei
clientului pot fi generate de mediul socio cultural sau de situatia conte'tuala.
5n concluzie consilierul trebuie sa verifice tipul de focalizare inca din faza de
inceput a evaluarii clientului.&naliza focalizarii este importanta pentru
observarea posibilitatilor de directionare si g#idare a sedintelor de consiliere,
precum si pentru a oferi un cadru elementar de evaluzare a problemei
clientului.
CONFRNTAREA
<onfruntarea este o deprindere fundamentala de influentare prin care
clientul este indemnat in mod respectuos si politicos sa-si indrepte atentia
spre sine, spre discrepantele si incongruentele vietii sale.
5n cadrul prcesului de consiliere, confruntarea este un mod pozitiv de a
ajuta clientii sa se perceapa altfel pe ei insisi si problemele lor.
<onsilierul atinge nivelul activ de competenta al deprinderii de
confruntare, atunci cand clientul sau devine capabil sa se angajeze in
contradictia cu care se confrunta si sa dezvolte un nou mod de a trai cu
acea discrepanta sau contradictie.
?biectivul pricipal al confruntarii este de a ajuta clientul sa vada
anumite lucruri din viata sa, legate de situatia in cu care se confrunta dar pe
care nu le-a observat inainte.
1'ista doua modalitati de realizare a confruntarii in procesul de
consiliere$
a- I./artasirea de catre consilier a unei e0/erinte /ersonale sau
relatarea unei /o1estiri .etaforice care /oate a1ea le2atura cu
e0/erinta si /o1estea clientului.
b- O alta .etoda este fra2.entarea continutului relatarii clientului
5n practica muncii de consiliere pot fi utilizate trei tipuri de confruntari$
confruntarile focali*ate /e client 3Tu3
confruntarile focali*ate /e consilier 3Eu3
confruntarile dual focali*ate 3Tu3 si 3Eu3.
In concluzie, confruntarea ca deprindere de influentare consta in
punctarea discrepantelor dintre atitudinile, gandurile si comportamentele
clientului. 5n cadrul confruntarii clientii sunt pusi direct in fata faptului ca spun
cu totul altceva decat gandesc sau fac cu totul altceva decat spun. &cesta
acceptiune a confurntarii implica urmatorii factori$
a. confruntarea subliniaza discrepantele dintre sau din cadrul atitudinilor
gandurilor si comportamentelo
b. confruntarea contine date obiective, in sensul ca cu cat este mai
factuala si mai observabila cu atat ea este mai folositioare
c. confruntarile poti fi focalizate pe client, pe consilier sau pe celelalte
dimensiuni ale focalizarii
d. orice afirmatie poate fi evaluata ca si continand sau necontinand o
confruntare
Directi1area sau i./unerea /ro/riilor idei
5n procesul de consiliere comunicam pentru a influenta clientul si
pentru a produce o sc#imbare in planul atitudinilor, sentimentelor, gandurilor,
si comportamenlor sale.
? directionare eficienta a discutiilor poate conduce imediat la o
sc#imbare pozitiva a clientului in modul sau de gandire, in atitudinele si
semntimentele sale si c#iar in planul comportamentului. 4e regula,
consilierul atinge nivelul activ de competenta in utilizarea depeinderii
fundamentale de directivare atunci cand clientul urmeazaintructunile primite.
&cesta deprindere de influentare prezinta trei dimensiuni principale$
a. comportamentul de e'primare
b. concretizare
c. verificare
Co./orta.entul de e0/ri.are + este o prima dimensune a nei directionari
eficiente care consta intr-un comportament verbal si nonverbal care sa
sustina directiva sau indicatia data.
<onsilierii si psi#oterapeutii profesionisti sunt capabili sa dea directive
eficiente prin comportamentele e'presive pe care le manifesta cum ar fi$
contactul vizual, tonul voicii si limbajul corporal.
Concreti*area + consta in specificarea verbala a instructiunii date clientului.
<u cat va fi mai clara si mai directa afirmatia, cu atat probabilitatea ca sa fie
auzita va fi mai mare. 5n acesta situatie conslierul trebuie sa le trateze pe
rand.
#erificarea directi1arii + presupune stabilirea faptului daca individul sau
grupul a inteles instructiunile primite. 4e regula consilierul ii cere clientului sa
reformuleze cu cuvintele lui directiva sau il intreaba daca a inteles indicatiile
primite.
Destainuirea si inter/retarea sau refor.ularea
Obiecti1e s/ecifice: la sfarsitul predarii - invatarii acestei teme, participantii
la curs vor realiza urmatoarele obietive specifice$
a. constintizarea faptului ca propria noastra detainuire poate facilita
dezvoltarea persoana a clientului si propria sa destainuire
b. constientizarea faptului ca abilitatea de destainuire poate fi testata
numai in relatia de consiliere
c. e'aminarea conceptului de interpretare sau reformulare din perspectva
diverselor abordari generale ale consilierii si psi#oterapiei si
compararea perspectivelor de abordare concomitent cu desprinderea
concluziilor corespunzatoare
d. familiarizarea cursantilor cu cele doua modalitati de reformulare sau
interpretare drectionata spre client si facilitata de catre consilier.
5n cazul utilizarii interpetarii sau reformularii, un rol il are verificarea.
<onsilierul trebuie sa verifice modul in care a receptionat clientuul fiecare
reformulare sau interpretare. &cest lucru pastreaza conversatia desc#isa.
&sadar, se poate concluziona faptul ca$ pe l%ng caliti personale,
cuno!tine de specialitate, abiliti, te#nici !i strategii de intervenie,
consilierul isi dezvolta un stil personal de consiliere, n funcie de tendina sa
natural de a aloca o importan mai mare uneia dintre cele trei dimensiuni
psi#ice$ raiune, emoii, comportament (Bban, C..D0. &ceast tendin
fireasc poate fi regsit la fiecare persoan, deci o putem identifica at%t n
consilier c%t !i la client. n consiliere, acest fapt este relevant, ntruc%t stilul
consilierului poate avea un impact asupra eficienei interveniei !i calitii
relaiei cu consiliatului.
<onsilierul trebuie nu doar s !i identifice stilul personal, ci !i s se
asigure c poate utiliza te#nici !i abordri specifice celolalte stiluri, care nu i
sunt caracteristice.