Sunteți pe pagina 1din 2

Arahide

1.In SUA, intre 1993 si 1994, pretul arahidelor era cu aproximativ 4 centi pe kilogram mai mare
decat pe piata internationala. Cotele la importul de arahide se datorau, in parte, unui scop
economic neobisnuit al guvernului american de a impiedica pretul arahidelor sa scada. Incepand
cu 1934, contribuabilii plateau pentru a limita productia de arahide.
2.Este un delict federal sa se produca arahide pentru comert fara o licenta de producator de
arahide; iar o astfel de licenta este aproape imposibil de obtinut pentru cei care nu produceau
arahide in trecut. Cei licentiati aveau repartizata o anume cota parte de arahide pe care o puteau
produce.
3.Daca s-ar fi importat mari cantitati de arahide pe piata americana, pretul acestora evident ar
scadea. Acesta ar fi un lucru bun pentru consumatori, insa nu si pentru trezoreria SUA pentru ca
guvernul ar trebui sa plateasca o diferenta de pret producatorilor.
4.Producatorii americani de unt de arahide au fost cei mai afectati de aceste cote pe import.
Eliminarea cotelor ar fi fost avantajoasa atat pt acestia cat si pentru consumatori, care ar fi avut
de catigat 92 milioane $ pe an. Cu toate acestea sunt dificil de eliminat aceste cote deoarece
producatorii de arahide, care beneficiaza in mod curent de acestea, vor lupta pentru mentinerea
lor.
5.Runda Uruguay GATT, finalizata in 1994, a adus o imbunatatire pentru consumatorul
american. Cotele la importul de arahide si anumite produse din arahide au crescut de la 775,18
tone pana la 53406 t pana in 2000. Aceasta inseamna ca importurile reprezentau aprox. 7% din
productia anuala de arahide autohtone.
6.S-au introdus taxele pe cota parte care au inlocuit cotele precedente care nu permiteau importul
produselor peste o anumita cantitate. De exemplu, arahidele cu coaja incadrate sub cota vor avea
un pret de 6,6 centi per kg, dar pentru cele importate ce nu se incadreaza in aceasta cota, vor avea
un pret de 151% valoare adaugata. Este important de amintit ca aceste restrictii cresc pretul
bunurilor care nu se incadreaza in aceasta cota, dar si a celor care se incadreaza, prin reducerea
cantitatii disponibile pentru import.
Zahar
1.Zaharul este un alt exemplu impresionant, care a reusit sa atraga interesele consumatorilor. Un
raport contabil a aratat ca programul zaharului in SUA, inclusiv cotele tarifare la import ii costa
pe consumatori peste 1,4 miliarde $ pe an,importurile de zahar peste cota admisa fiind taxate cu
16 centi pe kilogram.
2. Daca aceste cote ar fi eliminate pretul zaharului importat ar scadea cu 44%. Singurii care au
dus o lupta fara succes pentru eliminarea acestor cote au fost producatorii de bomboane.
Actul Jones
1.Desi masurile de tipul cumparati produse americane ajung in diverse acte legislative, acest
lucru nu impiedica Biroul de Comert din SUA (USTR) sa se planga de felul in care institutiile
din alte tari (ex guvernul Braziliei) au propriile politici de promovare a produselor autohtone.

2.In 1992, Uniunea Europeana a stabilit un program pentru liberalizarea practicii cabotajului
(Navigatie comerciala de-a lungul coastei marilor, intre porturi apropiate). In timp ce cabotajul in
spatiul iberic a fost liberalizat, UE a permis Spaniei sa restrictioneze navigatia comerciala spre si
in spatiul Insulelor Baleare, Canare, Ceuta si Mililla la vase spaniole pana la 1 ianuarie
1999,starnind un protest al guvernului SUA impotriva acestor restrictii.
3.Ironia acestor plangeri este ca legile SUA spun ca este necesar ca toate bunurile importate in
SUA si majoritatea exporturilor sa fie transportate cu vase inregistrate in SUA.
4.Actul Jones, semnat in 1920, decide ca transporturile marfurilor pe apa intre porturi americane
sa fie facute numai cu vase construite si inregistrate in SUA, si a caror propietari sunt cetateni ai
SUA.
5.In ultimii ani, companiile americane au constatat ca acest act le-a impiedicat accesul la anumite
marfuri, fiind nevoite sa gaseasca alte mijloace de a transporta produsele.(De exemplu, fermierii
din Carolina de Nord au ajuns la concluzia ca Legea Jones le-a impiedicat capacitatea de a
asigura cereale furajere).
6.Din acest motiv, senatorul Jesse Helms a introdus o legislatie care sa permita transportul intern
vaselor straine. Actul Jones a adus pagube multor industrii, printre care i cea metalurgica,
petroliera, chimica.
7.In unele cazuri, a redus exporturile prin marirea costurilor de transport a produselor la porturile
de coasta, de exemplu in cazul carbunelui si argilei. Cei care au avut de suferit cel mai mult de
pe urma Actului Jones au fost locuitorii din Alaska i Hawaii.