de Vasile Voiculescu

Cum nsuti Tu, de veci Stapne, m-alcatuisi ca pe-o unealta

Pe care patima s-alerge ca un arcus purtat de mna,
Azi simt n suflet cum se-ncheaga si cum navalnice tresalta
Cntari, ce nu mai vor n noaptea vremelnicei sa ramna.
De-aceea scoate-mi de pe coarde calusul care le sugruma
Si lasa-ma sa tin arcusul cu mna mea tremuratoare...
Nu te uita ca sunt o biata lauta subreda de huma,
Eu simt, zbatndu-se n mine adnci cntari nemuritoare!
Dar ca sa poata sa rasune asa cum legea lor o cere,
Din plin si slobode, ca duhul ce le-a sadit nenfrnate
Stapne, pleaca-Te pe coarde... si daca vezi ca n-am putere
Ia Tu, n mana Ta arcusul si canta n eternitate!