Sunteți pe pagina 1din 13

APARATUL LOCOMOTOR

Sistemul locomotor este alcatuit din sisteme care participa la sustinerea corpului, locomotie si la
deplasarea diferitelor segmente ale acestuia.
Sistemul osos
In alcatuirea aparatului locomotor intra oasele si articulatiile care formeaza sistemul
osteoarticular cu rol pasiv in miscare.
Oasele sint piese dure, solide, care, articulate intre ele, formeaza sistemul osos (scheletul).
Clasificare
Oasele pot fi clasificate in: lungi, late si scurte, dupa raportul existent intre cele trei dimensiuni:
lungimea, latimea sau grosimea.
Oasele lungi formeaza scheletul extremitatilor si la ele predomina lungimea. Corpul unui os
lung se numeste diafiza si este aproape cilindric. Cele doua extremitati, care sint mai voluminoase, se
numesc epifize.
Oasele late au doua dimensiuni latimea si inaltimea mai mari decit grosimea ele se
gasesc la craniu, !azin etc.
Oasele scurte au cele trei dimensiuni aproape egale se gasesc in regiunile cu miscari variate, de
mica amplitudine, dar care necesita o mai mare soliditate (verte!rele, oasele carpiene, tarsiene etc).
In afara celor trei categorii principale mai exista si alte grupe de oase, cum sint oasele
pneumatice, care au in interiorul lor cavitati pline cu aer (maxilar, frontal etc). Se gasesc si oase care
sint asezate in "urul articulatiilor sau in grosimea unui tendon (rotula).
#
Structura osului
$e o sectiune longitudinala facuta intr%un os lung se o!serva la periferia diafizei periostul, o
mem!rana con"unctiva vascularizata cu rol in cresterea osului in grosime si refacerea tesutului
osos la nivelul unef fracturi. &edesu!t se gaseste os compact, iar spre interior, la nivelul diafizei, se
gaseste un canal central. In interiorul epifizelor, in locul canalului central apar lame osoase care
se incruciseaza formind osul spongios. 'ceste lame formeaza structuri adaptate pentru rezistenta
la tractiune si presiune, fiind orientate pe directia solicitarilor mecanice.
Oasele late si cele scurte au la periferie un manson de tesut compact ce acopera osul spongios.
(u au canal central.
Canalul central al oaselor lungi adaposteste maduva oasoasa. In "urul canalului se afla o
zona de tesut osos compact care are in structura sa osteane sau sisteme haversiene. In
mi"locul osteonului se afla canalul )avers, tesut cn"unctiv si vase de sange. In "urul canalelor
haversiene sunt dispuse #*%+* lamele osoase intre care se afla cavitati nmite osteoplaste in
care se gasesc osteocitele. ,pifizele au in structura lor tesut spongios format din lamele
osoase care se intretaie si delimiteaza spatii numite areole pline cu maduva rosie.
-aduva osoasa prezenta in structura oaselor de diferite tipuri este de . feluri: rosie cu rol
hematopoietic (oasele scurte, late si in epifiza oaselor lungi), gal!ena cu rol de rezerva
(canaul central al diafizei oaselor lungi), maduva cenusie (in oasele persoanelor in varsta)
prin transformarea ei in tesut con"unctiv fibros.
+
omoplat
Os lat
metacarpiene
Oase scurte
frontal
Os pneumatic
femur
Os lung
epifiza
diafiza
Compozitia chimica
Compozitia chimica a tesutului osos este reprezentata schematic astfel:
% apa +*+/0 si reziduu uscat 1/2*0.
% din reziduul uscat numai 3*0 este su!stanta organica, 4*0 fiind su!stante anorganice.
% su!stanta organica este reprezentata, in cea mai mare parte dintr%o proteina cu molecula
complexa numita oseina.
% su!stantele anorganice sint reprezentate, alaturi de apa, de catre sarurile minerale,
dintre care pozitia centrala o ocupa fosfatii de calciu ce se afla intr%un permanent schim! cu
ionii de Ca si $ din sange.
Alcatuirea scheletului
Oasele, in numar de +*4, legate intre ele prin
articulatii, alcatuiesc scheletul.
,le se grupeaza in:
scheletul capului
scheletul trunchiului
scheletul membrelor
Cea mai mare parte sint perechi, cele neperechi
fiind asezate in planul de simetrie !ilaterala a
corpului.
Scheletul capului
,ste alcatuit din ++ oase dintre care 2 formeaza craniul cerebral (neurocraniul) ce contine
encefalul, iar #3 formeaza craniul visceral sau fetei.
.
oase
articulatii
Neurocraniul, cu capacitate%medie de #3**%#/** cm
.
, are forma unui ovoid cu partea
posterioara mai voluminoasa si prezinta o baza si o bolta. &intre oasele care%# alcatuiesc, 3 sunt
mediane si neperechi: frontal, etmoid, sfenoid, si occipital, iar 3 sunt perechi si asezate lateral: oasele
temporale si parietale.
Oasele !oltii sunt legate intre ele prin suturi. Sutura sagitala uneste oasele parietale, sutura
coronara uneste frontalul cu oasele parietale, sutura lam!doida uneste parietalele cu occipitalul.
'cestea sunt suturi dintitate. Suturile care leaga parietalele de temporale sunt suturi solzoase.
Osul occipital are o portiune verticala si una orizontala care incon"ura orificiul occipital;
prin acesta canalul verte!ral se continua cu cutia craniana. $e portiunea orizontala se gasesc 2
condili occipitali, prin care se face articulatia cu prima verte!ra cervicala atlas.
Viscerocraniul este format din 4 oase perechi (oasele maxilare, oasele palatine, nazale,
lacrimale, zigomatice, cornetle nazale inferioare) si + oase neperechi (vomerul si mandi!ula).
3
Sutura coronara
frontal
sfenoid
etmoid
occipital
zigomatic
mandi!ula
temporal
Canal auditiv
parietale
maxila
Craniu% vedere laterala
Arc
zigomatic
Oase nazale
frontal
sfenoid
etmoid lacrimal
Os nazal vomerul
temporal
maxila
mandi!ula
zigomatic
Craniu% vedere frontala
Scheletul trunchiului
Scheletul trunchiului este format din coloana vertebrala (sira spinarii), sternul, coastele si
articulatiile dintre ele.
Coloana vertebrala
,ste scheletul axial situat in planul median posterior al corpului. In alcatuirea ei intra ...3 ver-
tebre. &atorita statiunii !ipede coloana verte!rala prezinta cur!uri fiziologice dandu%i forma literei 5S6.
Vertebra tip are doua componente:
%una anterioara, corpul, avand forma aproape cilindrica
%si una posterioara arcul vertebral, delimitandu%se intre acestea orificiul vertebral.
'rcul este legat de corpul verte!rei prin doi pediculi vertebrali, iar intre corpurile verte!rale sa gasesc
discurile inter vertebrale, formatiuni fi!ro%cartilaginoase, care articuleaza corpurile verte!rale si permit
indoirea coloanei verte!rale. $rin suprapunerea orificiilor verte!rale se formeaza canalul vertebral ce
adaposteste maduva spinarii. -arginea superioara si cea inferioara a fiecarui pedicul prezinta cite o
adancitura. $rin suprapunerea celor doua adincituri de la arcurile a doua verte!re succesive se
formeaza de fiecare parte cite un orificiu inter vertebral, prin care ies nervii spinali.
'rcul verte!ral si pediculii prezinta proeminente numite apofize.
,xista doua feluri de apofize:
% unele servesc pentru insertia muschilor: o apofiza spinoasa, situata dorsal si doua apofize
transverse, situate lateral
% altele servesc la articulatia corpurilor verte!relor intre ele apofize articulare si sunt situate pe
partile laterale ale arcului, doua superioare si doua inferioare.
/
corp
'pofiza transversa
'pofiza spinoasa
'rc verte!ral
Orificiul verte!ral
corp
'pofiza articulara
'pofiza spinoasa
7eg. cervicala
7eg. toracala
7eg. lom!ara
7eg. sacrala
7eg. coccigiana
8orma si dimensiunile verte!relor sunt in concordanta cu functiile pe care le indeplinesc. 'stfel
coloana se imparte in : regiunea cervicala (1), regiunea toracala (#+), regiunea lom!ara (/), regiunea
sacrala(/), regiunea coccigiana (3 sau /).
'stfel, primele doua verte!re ale regiunii cervicale (1) prezinta modificari determinate de
articulatia craniului la coloana verte!rala. $rima verte!ra numita atlas nu are corp este de
forma inelara. $e ea se fixeaza, in doua cavitati articulare, cei doi condili occipitali.
' doua verte!ra numita axis prezinta pe fata superioara a corpului sau o proeminenta
numita dinte (apofiza odontoida), care patrunde in partea anterioara a inelului atlasului. In
miscarea de rotire a capului, craniul impreuna cu atlasul se roteste in "urul dintelui axisului.
Vertebrele toracale (#+) prezinta pe partile laterale ale corpului fatete de articulare pentru
coaste, doua superioare si doua inferioare.
Vertebrele lombare (/) sint cele mai voluminoase, iar apofizele transverse lipsesc. Se gasesc
in schim! niste apofize care reprezinta resturi de coaste.
Regiunea sacrala are cele / verte!re sudate, formind osul sacrum. 8ata posterioara, convexa,
a osului sacrum este prevazuta cu creste sau linii transversale, rezultate din fuzi onarea
apofizelor verte!relor sacrale. $e fata anterioara si posterioara se vad 3 perechi de orificii prin
care ies ramurile nervilor sacrali. $e laturi, osul sacrum se articuleaza cu oasele coxale.
4
'pofiza odontoida
'tlas
'xis
9erte!ra toracala
9erte!ra lom!ara
8atete articulare
Coccisul este un os mic rezultat din fuzionarea a 3/ vertebre coccigiene; el reprezinta un
vestigiu al cozii.
Sternul este un os lat, median si impar, situat in partea anteri oara a toracelui. &e partea
superioara mai latita se articuleaza claviculele, iar pe marginile laterale prezinta 1 fete
articulare in care se prind primele 1 perechi de coaste segmentul sau inferior, numit apendice
xifoidian, ramane multa vreme cartilaginos.
Coastele sunt in numar de #+, su! forma de arcuri osteocartilaginoase. Sunt formate dintr%un
arc osos posterior si din cartila"ul costal anterior (care lipseste la perechea :I si :II).
1
Sacrum
coccisum
;auri sacrale
'pofize spinoase
Canal sacral
<inii transversale
stern
Cartilagiu costal
'pendice xifoidian
Coaste% arc osos
Coaste flotante
$rimele 1 perechi sint coaste adevarate care se articuleaza cu sternul, urmatoarele . perechi sint
coaste false articulandu%se cu sternul prin intermediul cartila"ului coasteri 9II. =ltimele + perechi nu
a"ung la stern, neavind cartila"e costale ele se numesc flotante (li!ere).
$erechile de coaste II%I: se articuleaza dorsal cu + corpuri verte!rale alaturate in timp ce
perechile I, :I si :II numai cu o singura verte!ra.
$ortiunea toracala a coloanei verte!rale impreuna cu sternul si coastele alcatuiesc cutia
toracica ce este separata de a!domen prin diafragma.
Scheletul membrelor
Scheletul membrelor superioare este format din + parti: scheletul centurii scapulare si
scheletul mem!rului li!er.
a) Centura scapulara. este partea care leaga mem!rul superior de torace si este
formata din: clavicula, situata anterior si scapula (omoplatul) situata posterior.
b) Partea libera sau membrul superior propriu-zis are . segmente: !ratul,
ante!ratul si mana.
Scheletul bratului este alcatuit din humerus;
Scheletul antebratului este format din + oase: radius si ulna (cu!itus). 'ceste doua oase
sint solidarizate intre ele printr%o mem!rana con"unctiva puternica membrana interosoasa.
Scheletul mainii este constituit din oasele carpiene, metacarpiene si falange. Oasele
carpiene in numar de 2 sint oase scurte, asezate pe doua randuri. ,le formeaza un "ghea! deschis
spre palma, prin care trec tendoanele, vasele de singe si nervii, dinspre ante!rat spre mina.
$rimul rand este format (dinspre degetul mare) din: scafoid, semilunar, piriform,
2
Clavicula
( Omoplat)
Humerus
pisiform al doilea rand este format din: trapez, trapezoidal, osul mare si osul cu cirlig.
-etacarpinele sunt in numar de / iar falangele sunt in numar de . la degetele II%9 si + la
degetul I.
Scheletul membrelor inferioare este format din centura pelviana si scheletul mem!rului
inferior.
a) Centura pelviana formata dintr%un singur os, osul coxal , de fiecare parte, care provine din
sudarea a trei oase primitive ilion, ischion si pubis. Cele doua oase coxale se articuleaza posterior
cu sacrum si anterior, intre ele, la nivelul simfizei pubiene. Impreuna formeaza pelvisul (!azinul), care la
femeie este mai larg si mai scund.
!) Scheletul membrului inferior liber format din scheletul coapsei, al gambei si al piciorului.
-Scheletul coapsei este alcatuit din femur, cel mai lung os din corp.
In partea anterioara a genunchiului se gaseste rotula. ,ste de forma unei lentile plan%convexe si
cuprinsa in grosimea tendonului unui muschi numit cvadriceps.
-Scheletul gambei este format din + oase fibula (peroneul) si tibia, legate intre ele, ca si la ante!rat,
printr%o membrana interosoasa.
-Scheletul piciorului este format di n oasel e t arsi ene, i n numar de 1 (calcaneul, talusul,
navicuarul, cu!oidul si . cuneiforme), oasele metatarsiene si falangele.
>
omoplat
humerus
ulna
radius
$iciorul, adaptat pentru statiunea !ipeda, are o constructie in !olta atit in sens longitudinal cit
si in sens transversal. In acest mod greutatea corpului este distri!uita prin aceste !olti catre punctele de
spri"in ale piciorului pe sol. 'ceasta, impreuna cu existenta pieselor osoase mici articulate, asigura
elasticitatea necesara pentru diferitele faze ale miscarii.
Articulatiile
Oasele sint legate intre ele prin articulatii. &upa gradul de mo!ilitate posi!ila intre oasele
care alcatuiesc o articulatie, acestea se impart in sinartroze si diartroze.
Sinartrozele sunt articulatii in care nu este posi!ila mo!ilitatea. &eci nu au cavitate articulara
Intre oasele ce se articuleaza se interpune un strat de tesut con"unctiv cartilaginos sau osos.
'stfel de articulatii se realizeaza prin suturi. In cazul suturilor dintate oasele se fixeaza prin dintaturi ce
se intrepatrund, ca la oasele parietale ale cutiei craniene. <a nastere, la locul de intilnire dintre oasele
parietale cu frontalul si respectiv cu occipitalul, se gasesc spatii mem!ranoase numite fontanele
(anterioara si posterioara). In primele 4 luni de viata se inchide fontanela posterioara, iar cea
anterioara, in "ur de + ani. ,le servesc pentru sporirea dimensiunilor !oltii craniene. In alte locuri,
marginile oaselor sint lipsite de dinti, su!tiate si trecute unele peste altele ca niste solzi (suturi
solzoase) asa cum este sutura dintre solzul osului temporal si osul parietal.
Diartrozele sunt articulatii mo!ile. Cele cu mo!ilitate redusa se numesc amfiartroze. <a nivelul lor,
intre oasele ce se articuleaza se interpune o formatiune fi!rocartilaginoasa (exemplu: articulatiile dintre
#*
ilion
ischion
pu!is
Simfiza pu!iana
femur
rotula
fi!ula
ti!ie
corpurile verte!rale, intre care se intercaleaza discurile interverte!rale). &esi mo!ilitatea dintre doua
verte!re este redusa, totusi, prin insumarea miscarilor tuturor verte!relor, coloana, in ansam!lu, poate
executa miscari complexe si de amplitudine variata. 9erte!rele dorsale sunt foarte putin mo!ile, iar cele
sacrale sint complet imo!ile fiind sudate ele formeaza un os unic.
'rticulatiile cu mo!ilitate mare se numesc artrodii .
In componenta unei artrodii intra: fetele articulare ale oaselor, care sint acoperite cu un cartila"
articular. &e asemenea, oasele sint legate intre ele prin capsula articulara, de constitutie fi!roasa,
captusita pe fata interna cu o patura su!tire de celule care formeaza mem!rana sinoviala. 'ceasta secreta
un lichid numit sinovie ce inlesneste alunecarea suprafetelor osoase. Intre oase si capsula se gaseste
cavitatea articulara. Capsula este intarita de fascicule de tesut con"unctiv fi!ros, foarte puternice,
numite ligamente.
Cand intre capetele osoase ce se articuleaza exista nepotriviri de forma (de ex. la genunchi,
articulatia temporo%mandi%!ulara si cea sterno%clavi%culara) se interpun formatiuni fi!rocartilaginoase
numite meniscuri si discuri, care cori"eaza aceste nepotriviri.
-iscarile de la nivelul articulatiilor mo!ile sint, in principiu, miscari de alunecare si rotatie.
$rin efectuarea unor miscari fortate, in articulatii se pot produce intinderi si, uneori, smulgeri de
ligamente, care caracterizeaza entorsele. ?ratamentul lor consta in aplicarea de !anda"e compresive.
In cazuri mai grave oasele care participa pot parasi raporturile lor normale, rup capsula si ies din
articulatie. in acest caz avem de%a face cu o luxatie. ,le se pot reduce prin manevre manuale sau
chirurgicale, care aduc oasele in pozitia normala.
##
8ete articulare
Capsula articulara
-em!rane sinoviala
Sinovie
ligament
tendon
muschi
Rolul tesutului osos in organism
?esutul osos, alcatuind aparatul de sustinere a organismului, indeplineste in acelasi timp rol de
protectie si rezistenta, face parte din aparatul de locomotie si reprezinta principalul depozit de minerale din
organism. Structura si compozitia tesutului osos, ca si structura si arhitectonica diferitelor piese care
alcatuiesc scheletul, sunt perfect adaptate acestor functii.
#. 'lcatuirea chimica a tesutului osos se caracterizeaza printr%o cantitate mica de apa si un bogat
continut in saruri minerale, ceea ce confera acestui tesut duritatea necesara si rolul de aparat de
sustinere.
+. $rin rezistenta pe care o ofera tesutul osos, cutia toracica proteeaza organele de importanta
vitala, ca inima si plaminii, iar cutia craniana, creierul (rol de aparare).
.. Oasele formeaza componenta pasiva a aparatului de locomotie pusa in miscare prin
contractiile muschilor.
3. Ca depozit de minerale un rol deose!it il "oaca tesutul osos in mentinerea echili!rului fosforului si
calciului.
/. $rin maduva rosie oasele genereaza o mare parte a elementelor figurate din singe.
Deficientele morfofunctionale ale sistemului osos
'cestea tre!uie cautate in primul r@nd in tul!urari ale meta!olismului osos, in special in procesul de
mineralizare si demineralizare, care la rindul sau, asa cum am aratat, se afla su! influenta
activitatii hormonale si vitaminice.
C@nd secretia glandelor paratiroide este prea intensa (hiperseeretia) hormonul in exces mo!ilizeaza
calciul din oase si se produce rarefierea tesutului osos. Oasele devenind fragile sint predispuse la fracturi.
Sunt !inecunoscute si consecintele deficitului in vitamina &. 'cesta duce, la adult, la diminuarea
procesului de mineralizare a oaselor, !oala numita osteo-malatie, iar la copii la !oala cunoscuta su!
numele de rahitism.
7ahitismul poate aparea, fie din cauza unui aport insuficient de vitamina & in alimentatie, fie prin
lipsa de expunere la razele solare. 7egiunile tropicale sint lipsite de rahitism. Aoala produce tul!urari
complexe, iar sistemul osos este in primul rind afectat. Se produc deformari mai ales ale oaselor
mem!relor inferioare. 7ahitismul se vindeca prin administrarea de vitamina &, prin expunerea la soare,
in special in climatul marin si prin administrarea sarurilor de calciu.
Bn afara de factorii hormonali si vitaminici, sint si alti factori care pot actiona asupra structurii si
functiei osului. 'sa de exemplu, deformarile pot aparea ca o consecinta a pozitiei defectuoase a
corpului in timpul lucrului, iar la scolari ca urmare a pozitiei necorespunzatoare in timpul scrisului
Integritatea anatomica a oaselor poate fi compromisa prin factori externi, cum sint loviturile
puternice care duc la fracturi. Oasele lungi sint in special expuse fracturilor, ele se pot rupe in doua sau
#+
mai multe fragmente care se pot aduce in pozitia normala. Cu a"utorul aparatului gipsat se realizeaza
imo!ilizarea care favorizeaza consolidarea fracturii.
#.

S-ar putea să vă placă și