EFECTELE UTILIZARII CARBUNILOR ASUPRA MEDIULUI

Prin natura lor carbunii sunt cei mai impuri combustibili, cu numeroase efecte negative
asupra mediului. Simpla lor existenta in subteran, poate produce poluare atmosferica prin
eliminare pe fisuri de CH
4
si CO
2
. Daca la aceasta adaugam faptul ca exploatarea si utilizarea
carbunilor produce o poluare complexa, care afecteaza solul, apele subterane si curgatoare si
atmosfera, avem in fata un poluator de temut. Totusi, dintre toate tipurile de poluare produse de
carbuni cea mai puternica si, deocamdata, aproape imposibil de prevenit sau de diminuat, este
eliminarea in atmosfera a unei mari cantitati de CO
2
, gaz a carei concentrre in atmosefera
determina accelerarea efectului de sera, fenomen cu implicatii directe in cresterea temperaturii
medii anuale si prin aceasta considerat principalul vinovat al incalzirii globale si al producerii
unor dereglari climatice periculoase.
Din capitolul referitor la compozitia chimica a carbunilor am vazut ca pe masura cresterii
adancimii lor de scufundare, conform regulii lui Hilt, dar si ca urmare a procesului de
carbonificare geochimica, acestia pierd o parte a substantelor volatile, inclusiv gaze, mai ales
CH
4
, gaz cu efect de sera. Daca in drumul lui spre suprafata ascensiunea lui este oprita, CH
4
se
acumuleaza formand pungi si chiar acumulari de gaz al stratelor de carbuni, unele chiar
exploatabile (zacaminte). Invers, daca acest gaz ajunge pe fisuri la suprafata, parte din el se
oxideaza in CO
2
si impreuna cu CH
4
inca neoxidat contribuie la cresterea nedorita a cantitatii de
gaze cu efect de sera din atmosfera.
Prin deranjarea structurii initiale a carbunilor datorita exploatarilor, din fisurile si porii
carbunilor sunt eliberate cantitati mari de gaze, in principal CH4 si CO2, eliminate in atmosfera
prin gurile de aeraj. Uneori, in subteran acumularile de CH4 combinate cu aerul atmosferic, in
anumite proportii, dau grizuul, gaz cu puternic caracter exploziv care a dus la moartea a mii de
minieri in decursul exploatarii carbunilor in mine.
Intrarea in exploatare a carbunilor ridica noi probleme de poluare. In subteran galeriile de
mina sunt strabatute de apele subterane care au continuturi de la sub un procent pana la cateva
procente de pirita, care, in contact cu apa si aerul, se oxideaza si trec in acid sulfuric, astfel incat
apele drenate din mina si scoase afara cu pompele pot avea un caracter acid. Acest fenomen,
cunoscut sub numele de Drenaj acid al minelor (Acid Mine Drenage = AMD), a determinat ca
in anii 1930 in apele de suprafata ale SUA sa fie deversate aproximativ 2,3 milioane tone acid
sulfuric, ceea ce a dus la poluarea masiva a raurilor si lacurilor cu efecte dezastruase asupra
florei si faunei acestora. Si apele drenate din expoatarile la zi (cariere) au un continut ridicat in
acid sulfuric si fier, ambele poluante ale solurilor si apelor de suprafata.
Exploatarile la zi afecteaza in primul rand relieful, producand modificari drastice ale
acestuia, mari intinderi cu relief colinar sau deluros devin zone plate sau, mai rau, gropi adanci.
Localitati, paduri si terenuri agricole sunt dezfectate pentru timp indelungat. Pe mari suprafete
sunt distruse solurile si dispar apele freatice. Haldele de steril acopara suprafete plane, care
devin relief pozitiv si neavand structura sunt lipsite de apa freatica si cu toate acestea pot fi
afectate de alunecari, care pot afecta infrastructura (cai ferate, sosele, cariere etc.) si chiar
localitati.
Atat in exploatarile subterane, cat si in cele de suprafata pulberile de carbune, dar mai
ales cele de argile produc boli profesionale, pneumoconioze, la cei din subteran antracoza si la
cei de la suprafata silicoza.
Daca extractia carbunelui produce efectele amintite asupra mediului si a oamenilor,
utilizarea carbunelui in procese de combustie industriala si casnica este si mai poluanta, mai ales
datorita emanatilor pe cos a unor mari cantitati de CO
2
pentru care inca nu au fost identificate
solutii economice de a diminuarea lor. In acest ultim sens au fost intensificate cercetarile in
vederea stabilirii unor tehnologii curate. In acest sens trebuie avut in vedere ca prin protocolul
de la Kyoto (31 mai 2002) s-a propus scaderea substantiala a emisiunilor de CO
2
pe cosul
termocentralelor.
In afara continuturilor in CO
2
, intre gazele eliminate pe cos se gasesc dioxidul de sulf
(SO
2
) si diversi oxizi de azot (NO
x
), toate producand ploi acide. Din cauza ca azotul si
hidrogenul sunt componenti ai aerului, prin arderea carbunilor in aer se formeaza compusi toxici
cum sunt cianidele HCN si nitratul de sulf SNO
3
, dar si alte gaze toxice, dar care, din fericire, se
gasesc in cantitati foarte mici.
Daca pentru SO
2
s-au gasit solutii de reducere si chiar eliminare, procedee de desulfurare
a gazului de cos, din pacate pentru CO
2
aceste solutii sunt inca neviabile, ori pe linga efectul de
sera, dioxidul de carbon produce in contact cu apa atmosferica H
2
CO
3
, acidul carbonic, care,
desi mult mai slab decat cel sulfuric, este totusi puternic corosiv. Studiile de mediu efectuate au
dus la concluzia ca emisiile de gaze ale termocentralelor sunt responsabile pentru zeci de mii de
morti premature numai pe teritoriul SUA, care oricum au preocupari si rezultate importante in
reducerea acestor noxe. In efortul de a obtine tehnologii curate, in prezent deja exista uzine
moderne in care se aplica tehnici de diminuare a noxelor, dar deocamdata costurile pentru
acestea sunt foarte mari.
Alta sursa de poluare o constituie cenusile zburatoare evacuate pe cos sau zgurile
rezultate din arderea carbunilor eliminate prin partea inferiora a cazanelor si depozitate in halde
speciale. Ambele tipuri de cenusa contin metale grele printre care si: As, Hg, Ni, S, V, Be, As,
Cd, Ba, Cr , Cu, Mo, Yn, Se si Ra care odata eliminate in atmosfera prin cenusa zburatoare sunt
foarte periculoase, iar cele din zgura pot polua raurile, lacurile (de exemplu poluarecu Hg care se
acumuleaza in corpul pestilor), panzele de apa freatica si chiar acvifere subterane. De asemenea,
unii carbunii contin izotopi radioactivi ai U si Th care, prin concentrare reziduala in cenusi, pot
produce poluari radioactive mai mari decat cele produse de centralele atomoelectrice.
Cercetarile efectuate in SUA ( Gabbard, 1995) au constatat ca locuitorii din apropierea
termocentralelor pe carbuni sunt mault mai expusi radiatiilor decat cei din jurul centralelor
atomoelectrice.
In concluzie, pe de o parte, carbunii reprezinta surse de poluare ce pot avea efecte foarte
grave asupra mediului si oamenilor, iar pe de alta parte, sunt printre principalii furnizori de
energie electrica si termica, constituind totodata surse de materii prime pentru industria
carbochimica. Daca la aceasta adaugam faptul ca resursele de carbune (exprimate in tcc*) sunt
de 12 ori mai mari decat suma rezervelor tuturor celorlalti combustibili minerali (petrol, gaze,
minereuri radioactive, turba si sisturi combustibile), precum si faptul ca aceste rezerve pot
asigura 300 de ani energia necesara la nivelul actual de consum, rezulta ca eforturile pentru
imbunatatirea randamentelor termice si reducerea emisiilor de noxe, adica identificarea de
tehnologii curate se justifica cu prisosinta.