Sunteți pe pagina 1din 40

Tulburarea afectiv

bipolar




Structura leciei
1. Generaliti;
2. Istoric;
3. Etiologie;
4. Simptomatologia episoadelor maniacal i depresiv;
5. Formele tulburrii afective bipolare;
6. Tulburarea afectiv bipolar i suicidul.

Generaliti
Tulburarea afectiv bipolar(TAB) face parte din categoria tulburrilor
afective.
Definiia1: tulburrile afective sunt un grup de maladii de etiologii si
intensiti diverse, cu o afectare primordial a dispoziiei si adiacent a
gandirii si activitii; se manifest ca episoade depresive, maniacale,
hipomaniacale si mixte; evoluia acestor episoade este ciclic, cu
remisiune bun.
Definiia2: Detaliat TAB a fost descris de Kraepelin n 1899 ca psihoz
ce are o evoluie periodic cu faze maniacale i depresive.
n Frana, n 1907, Deny i Camus, relund ansamblul cercetrilor lui E,
Kraepelin, definesc TAB astfel: Este o psihoz constituional, cu
predispoziie ereditar, caracterizat prin repetiia, alternana, juxtapunerea
sau coexistena unor stri de excitaie i de depresie.
Sinonime: tulburarea afectiv bipolar(TAB); psihoza maniaco-
depresiv(PMD); depresia endogen.
Clasificarea tulburrilor
afective
Considerm oportun definirea termenilor:
Episod depresiv = episod de tristee profund, demoralizare, inhibiie
psihomotorie, cu tulburri vegetative asociate, de cel puin dou sptmani.
Episod maniacal = episod net de dispoziie euforic, optimism, tahipsihie si
polipragmazie, cu durat minim de o sptman.
Hipomanie = este un stadiu preclinic mai puin turbulent de dispoziie
expansiv.
Episod mixt = coexistena att a simptomelor depresive ct si a celor
maniacale sau hipomaniacale.
Distimie = dispoziie cronic depresiv (minim doi ani) dar de intensitate mic.
Ciclotimie = instabilitate durabil dispoziional cu perioade hipomaniacale si
distimice.
Episoadele sunt fenomene izolate, care sunt incluse in cadrul unei tulburri.
Istoric
Eppopeile homerice descriu stri de tulburare afectiv,
numite de ctre medicii eleni prehipocratici ca
melancolie, manie.
Aristotel considera afectele ca pendulri ale sufletului
intre plcere si durere.
Hipocrate (sec. al V-lea i.e.n.) avanseaz in Corpus
hippocraticum teoria celor patru umori:
fundamenteaz teoretic melancolia (etimologie, gr.
melas = negru; chole = bil), declanat prin exces de
bil neagr; mania este asemnat nebuniei (delir
febril).

Robert Burton scrie in 1621 un vast tratat: The Anatomy of
Melancholy.
De un rsunet covritor internaional s-a bucurat punctul de
vedere a lui Kraepelin (1899), care a contopit cele dou
entiti, mania si depresia in psihoza maniaco-depresiv.
Important este si departajarea psihozei maniaco-depresive
de schizofrenie.
coala german, reprezentat de Wernicke-Kleist, Leonhard,
dezvolt conceptele kraepeliene spre uni- si bipolaritate.
Tezele lor sunt reluate si revigorate de ctre psihiatrii
contemporani Angst, Perris, Winokur.

Etiologie
Din perspectiva conceptului de vulnerabilitate, geneza
unei tulburri afective are loc prin influen
multifactorial:
Factori biologici: Neuroanatomie
Amigdala / hyppocampusul cortexul prefrontal
thalamusul mediodorsal/ ventral, pallidum / striatum
joac roluri cruciale in reglarea afectiv.
Semnale hiperintense in regiunea ventriculului 3 pe
RMN, corelate cu o reducere a valorilor pH-ului
intracelular in cursul evoluiei tulburrii bipolare
semnific originea neurodegenerativ. Alte modificri
ale arhitecturii neuronale nu au putut fi decelate.
Studii de neuroimagistic funcional surprind modificri
ale activitii sistemului limbic in timpul decompensrilor
din boala bipolar (Walden, Grunze, 2000).
Factori genetici
Cercetrile genetice din ultimii ani incrimineaz anumii
markeri pe braul scurt al cromozomului 4, al cromozomului
11, modificri ale cromozomului 18, 21 in tulburrile
afective. Transmisia X dominant nu s-a putut verifica. In
plus, s-au putut identifica genele sistemelor catecolaminic,
dopaminic, serotoninergic, GABA-ergic.

Factori neurochimici
S-au emis diverse ipoteze. n starea depresiv
autorii au stabilit existena deficitului de serotonin i
nonadrenalin. La bolnavii din starea maniacal
secreia de serotonin, nonadrenalin, dopamin este
majorat.
Ipoteza serotoninergic in depresie (Van Praag,
1967) a dus la sintetizarea unei noi clase antidepresive
inhibitorii selectivi ai recaptrii serotoninei (ISRS)
(Maes, Meltzer, 1995).
Factori cronobiologici
Inc din antichitate s-a observat izbucnirea
episoadelor de decompensri afective, indeosebi
toamna si primvara. Iarna, unele simptome ale
depresiei isi schimb polaritatea (hipersomnie,
cresterea apetitului). Nozologiile actuale izoleaz
forme de decompensri afective cu pattern
sezonier. Dispoziia variaz in mod fiziologic in
cursul zilei. Dereglri ale ritmului circadian, cu
agravarea hipertimiei negative la primele ore ale
dimineii (polul matinal al depresiei) si ameliorarea
dispoziiei in cursul zilei sunt semne de
endogenitate a maladiei.
Somnul depresivilor este superficial, cu
adormire dificil. Deprivarea de somn are menirea
s restabileasc desincronizarea REM.
Evenimente de via sunt cotate mai ales ca factori precipitani ai
tulburrilor afective: pierderea unei persoane apropiate, dezrdcinarea,
conflictele trenante, dezadaptarea (mutarea, pensionarea).
Personalitatea premorbid este etichetat ca supraadaptabil: valori ca
rigurozitate, meticulozitate, corectitudine, sacrificiu, lipsa defulrii
predispun la tulburri afective.
Sentimentul stimei de sine este erodat de frustrri, deziluzii, de o
fragilizare timpurie.
Stil de coping
Teoria cognitiv a lui Beck presupune c la baza genezei depresiei ar sta
o ingrdire perceptual si de interpretare; triada cognitiv in depresie
const in: gandire rigid, privire in tunel, generalizri. In timp, se
dezvolt neajutorare invat, devalorizare, lips de speran.
Maladii de tipul bolii Parkinson, bolii Addison, hiper /hipotiroidismului pot
declansa sau favoriza tulburrile afective.
Factori psihologici
Simptomatologia episoadelor
depresiv i maniacal
Episodul depresiv se caracterizeaz printr-o perioad de minim dou sptmani de
dispoziie trist, inhibiie psihomotorie si eventual suicidalitate. Acuzele care alctuiesc
episodul depresiv pot fi sistematizate pe trei paliere:
- simptome psihice;
- simptome somatice;
- dereglri ritmologice.
Simptomele episodului depresiv (adaptat dup Marneros & Angst, 2000)
Psihice Somatice Ritmologice
- hipertimie negativ - adinamie - perturbarea ritmului circadian
- sindromul pierderii - apatie (malez matinal)
- bradipsihie scderea vitalitii - defazarea somnului
ideaie nihilist, - cenestopatii (trezire matinal,
culpabilitate, eec - inapeten, exacerbarea acuzelor)
- hipomnezie scderea greutii - scurtarea somnului,
- halucinaii (rar) - anhedonie somn dificil
- anxietate - Scderea libidoului - pattern sezonier
- suicidalitate - tulburri vegetative
Lumea depresivului se concentreaz la polul negativ al tririlor: suferin, lipsa capacitii
de savurare a micilor plceri, ambientul este tern si lipsit de perspectiv.
Depresia de intensitate psihotic se manifest
printr-o triad de simptome:
1) Dispoziie sczut la bolnavi apare o dispoziie melancolic, apstoare, cu mhnire i tristee
profund. Bolnavii sunt deprimai, acuz greuti n regiunea inimii, a pieptului, n tot corpul.
Nimic nu-i bucur. Ei devin pasivi fa de anturaj. Se plng c nu pot percepe lucrurile aa cum le
vedeau nainte, parc s-ar fi schimbat ceva n jurul lor. Aceast stare n form mai grav i face pe
bolnavi s piard orice interes fa de via, considernd c viaa a devenit pentru ei o povar.
Uneori depresia e att de adnc, nct bolnavii au impresia c nu mai pot simi nici plcere, nici
durere i nici nu pot avea sentimente pentru cei apropiai. n aceste cazuri, vorbim despre o
anestezie psihic dureroas. Aceast stare reprezint, de fapt, durerea moral a bolnavului care
contientizeaz slbirea sau pierderea capacitilor de rezonan afectiv i sufer din cauza c nu
poate suferi, c nu poate tri afectiv relaiile cu cei din jur. Uneori, tririle din anestezia psihic
dureroas culmineaz cu o explozie melancolic psihotic, la care se asociaz o stare grav de
anxietate raptus melancolicus. Bolnavii i frng minile, caut s fug din salon, comit tentative
de suicid, se lovesc cu capul de perei, i smulg prul din cap, i zgrie faa cu unghiile, i muc
buzele, minile, sunt agresivi.
2) Inhibiia proceselor asociative se manifest prin gndire dificil i srac. Bolnavii se plng
c le este greu s gndeasc. Pe acest fond depresiv, apar idei delirante de autoacuzare, autoumilire,
de persecuie, ipohondrice. De asemenea, apar i idei de automutilare, sinucidere. Halucinaiile au
un coninut trist i dureros (funerarii, crime etc.).
3) Inhibiie psihomotorie se manifest prin aceea c bolnavii se mic ncet, sunt nehotri,
orice aciune este efectuat cu mare greutate, mai mult timp stau culcai. Mimica, pantomimica
exprim coninutul dureros al tririlor afective.
Triada simptomatic are in prim plan
tulburarea afectivitii
Portretul depresivului
Pe lng triada de simptome mai putem aduga n portretul
depresivului urmtoarele caracteristici:
Faciesul exprim suferin. Pielea este lipsit de turgor, cutat cu
progresie prematur. Concentrarea se exprim prin incruntare.
Fruntea este ncreit n omega melancolic, treimea interioar a
pleoapelor ridicat, comisurile bucale coborte, corpul
ncovoiat, braele cad pasiv pe lng corp sau sunt ridicate
exprimnd dezndejdea.
Aspectul este neglijent, tern. Unele obinuine igienice sunt prsite,
dnd aspect de delsare.
Atitudinea este umil si exprim suferin, nelinite. In general,
depresivul este compliant, cu excepia momentelor de
intenionalitate suicidar, cnd dorete cu orice pre s moar i
refuz ajutorul.


Percepia este tern, lipsit de vigoare. Asa-numita tristee vital
(Marneros & Angst, 2000) cuprinde: cefalee (capul in menghin),
opresiune toracic, multiple acuze algice.
Vorbirea este stins, vicrit si laconic. In stuporul depresiv,
pacientul refuz comunicarea. Si scrisul este dificil, cu caractere mici.
Atenia este marcat de hipoprosexie, depresivul fcnd eforturi
zadarnice de concentrare.
Memoria este dominat de hipomnezie de fixare si hipermnezia unor
evenimente dureroase din trecut. Depresivul triete n trecut;
prezentul este impietrit si viitorul este anulat.
Voina este de tip hipobulic.
Activitatea instinctual este sczut. Depresivului ii este atenuat fora
intrinsec de via, numit elan vital. Instinctul alimentar este
diminuat, ca si cel sexual. Activitatea voluntar este incetinit, fr
randament, ajungand la inhibiie / raptus.
Tulburrile somatice includ inapeten, scdere ponderal marcat,
senzaie de balonare, constipaii, senzaie de frig, libido sczut.
Ritmul circadian se refer la dificultile de adormire, la somn
superficial, agitat si neodihnitor. Trezirile matinale sunt chinuitoare,
cci pacientul este astenic si fr iniiativ, zcand in pat.


Diagnostic diferenial
Examinarea atent are in vedere excluderea unor
condiii medicale organice (boala Parkinson, scleroza
multipl, hipertiroidismul); a unor depresii induse de
substane (hipotensoare, cortizon, antireumatice,
antipsihotice); a demenei, reaciilor de doliu,
convalescenei dup boli cronice.

Forme clinice ale episodului depresiv
Depresia anestezic. Bolnavii se plng de lipsa tririlor sufleteti,
ei nu pot s se veselesc. Senzaiile pot ajunge la anestezia
psihic dureroas (sufer c nu pot suferi).
Depresia cu delir de autoacuzare. Pe fondul depresiv la aceti
bolnavi apar idei delirante de autoacuzare i autoumilire.
Bolnavii reactualizeaz diverse greeli svrite i consider c
trebuie pedepsii. Fr nici o motivaie real ei se acuz de
moartea rudelor, consider c sunt responsabili de ceea ce se face
ru pe pmnt.
Depresia anxioas. Dereglrile afective au o evoluie progresiv i
prelungit. Anxietatea crete seara. Aceast stare poate dura ani
n ir. Deseori depresia anxioas poate s evolueze sub form de
agitaie psihomotorie. Bolnavii se afl n micare, dorm ru,
apare idiaia suicidar.
Deprsia disforic. Pe fondul depresiv la bolnavi apare o stare
de nervozitate puternic cu repulsie fa de sine i mediu, cu
excitabilitate ridicat.
Depresia mascat. Se manifest ca o depresie simpl, fr o
inhibiie psihomotorie marcant. La aceti bolnavi se
accentueaz senzaiile cenestopatice, apar acuze somatice,
dureri n mini i picioare. Se evideniaz insomnia, astenia,
lipsa motivaiei pozitive, dispare interesul fa de orice
activitate.

EPISODUL MANIACAL

Definiie: episoadele maniacale sunt perioade delimitate (minim o
sptman) de exaltare a tuturor funciilor psihice, mai cu seam a
afectivitii (hipertimie pozitiv euforie), gandirii (atat cantitativ
tahipsihie, cat si calitativ idei de grandoare, filiaie,
megalomanice) si activitii.
Debutul poate fi uneori lent, provocat de astenie, tristee,
insomnii sau nelinite, iritabilitate, conduit zgomotoas. Cel
mai frecvent debutul este brusc, fr faza prodormal,
instalndu-se dintr-odat o stare de agitaie motorie
considerabil.
Tulburarea antreneaz o deteriorare semnificativ a funcionrii
sociale si profesionale.
Simptomatologie
Similar descrierii episodului depresiv si simptomele episodului maniacal pot
fi sistematizate pe trei paliere: simptome psihice, simptome somatice si
dereglri ritmologice. Toate funciile psihice se afl la polul pozitiv. Lumea
este vzut de maniacal strlucitoare, fantastic, plin de bucurii.
Simptomele episodului maniacal (adaptat dup Marneros & Angst, 2000)
Psihice Somatice Ritmologice
- dispoziie exaltat - vitalitate crescut - fluctuaii circadiene
- stimei de sine - dinamism ale dispoziiei
(omnipoten, grandoare, - hiperbulie - scderea nevoii de
megalomanie) - apetit crescut somn
- tahipsihie fug de idei - libido crescut - pattern sezonier
- logoree - polidipsie
- hiper / hipoprosexie - dezhidratare
- hipermnezie - hiperpirexie
- iluzii
- familiaritate, dezinhibiie
- activiti ludice
Mania, ca i depresia, se caracterizeaz printr-o triad simptomatic:
1) Euforia se manifest printr-o ncrctur afectiv pozitiv, prin exagerarea dispoziiei n
sensul veseliei, strii de bine, de sntate, de putere, nsoit de mimic expresiv, tendine de
supraapreciere a propriei persoane. Euforicului totul i se pare posibil, realitatea o percepe n
viziune roz, animat, plcut. Strile euforice de mic amplitudine pot fi expresia psihic a
unor succese, a antrenrii ntr-o ambian vesel. n forma ei autentic, euforia se ntlnete n
fazele maniacale ale psihozei maniaco-depresive. Bolnavii sunt cuprini de o stare de euforie
exagerat, nemotivat, dar contagioas. Tonalitatea lor afectiv este instabil, trecnd repede
de la veselie la mnie, furie, care se descarc uneori n agresivitate i violen.
2) Excitaia intelectual se manifest prin accelerarea procesului asociativ nsoit de fug de
idei, logoree. Bolnavii trec repede de la un gnd la altul, abtndu-se de la ideea iniial,
rspunsurile construindu-se prin rime, jocuri de cuvinte. Pot fi prezente ideile delirante
expansive de grandoare, filiaie, invenie, mistice, de reform. Ele sunt inconstante,
nesistematizate i cu o not de verosimil.
3) Excitaia motorie se manifest prin hiperdinamism marcat cu o mimic vie, bogat, plin
de via. Bolnavii prezint gesturi largi i variate, ip, cnt, danseaz, mut obiectele dintr-
un loc n altul, uneori le arunc. Bolnavul nu poate sta ntr-un loc, ncepe o serie de activiti,
fr a ajunge ns s le finalizeze, trecnd rapid de la un lucru la altul. Uneori excitaia
evolueaz pn la adevrate stri de agitaie psihomotorie cu strigte, insulte, cntece, violen
i agresiune (agitaia maniacal).
O caracteristic a exaltrii activitii este activitatea ludic (jocul), care se reflect n mimica
i gesturile bulnavului.
Portretul maniacalului
Faciesul destins, de lun plin exprim bucurie, ochii sunt vioi i sclipitori.
Faciesul este hipermobil, cu mimimetism al interlocutorului.
Aspectul exterior este deplasat, cu toalete extravagante, nepotrivite varstei,
momentului, funciei. Persoana adopt o fardare strident. Accesoriile sunt multiple.
Bolnavii au tendina de a se mbrca n culori vii, iptoare, s-i mpodobeasc
hainele cu ornamente, flori, pene, panglici, decoraii.
Atitudinea bolnavilor cu PMD este familial, prietenoas fa de ceilali simindu-se
pretutindeni ca la ei acas. Manifest interes pentru tot ce se petrece n jur,
contactul cu ceilali bolnavi se ia uor.
Se depisteaz exagerarea sensibilitii prin hiperstezie, iluzii.
n atenia bolnavilor se observ o hiperprosexie, unde ei prezint interes pentru orice
schimbare din mediu, ns capacitatea de concentrare a ateniei n timp este joas.
Memoria de fixare este superficial, iar evocarea bogat, cu lux de detalii.
Imaginaia bolnavilor este bogat fabulaie, mitomanie.
Sunt logoreici, vorbesc pn la rgueal, intonaia este declamatoare ntretiat de
cntece. n afar de limbajul vorbit se modific i cel scris. Bolnavii au tendina de a
scrie mult (graforee) pe orice buci de hrtie, colurile ziarelor. Literele sunt de
obicei mari, scrise dezordonat, mpodobite uneori cu flori, desene, rndurile sunt
ndreptate oblic n sus.
Pe plan instinctual se poate constata o exagerare a instinctului alimentar (bulimie) i
sexual. Foarte adesea se depisteaz o excitaie erotic, manifestat prin aluzii,
apropouri, limbaj vulgar, iar uneori comit violuri.
Tabloul psihic este ntodeuna dublat de prezena unor modificri somatice, cele mai
importante fiind dereglrile somnului, scderea ponderal n ciuda unui apetit de
obicei crescut (n timpul acceselor maniacale se cheltuie energie), exagerarea
tonusului simpatic (tahicardie, hipersalivaie, transpiraie). Crete colesterolul,
glicozuria, se inverseaz raportul albumine/globuline.
Contiina bolii psihice a bolnavilor cu PMD este complet absent. Ei afirm c nu
s-au simit niciodat mai bine.




Diagnostic diferenial
Formele clinice ale episodului maniacal
Diagnostic diferenial
Cateva maladii pot mima un episod maniacal (sindrom Cushing, hipertireoz,
scleroza multipl, tumorile de lob frontal cu moria); anumite substane pot
induce stri maniacale (alcool, droguri cocaina, tuberculostatice, antidepresive
triciclice, hormoni steroizi), tulburarea schizoafectiv.
Formele clinice descrise mai jos surprind un crescendo de gravitate.
- Hipomania este forma subclinic, de exaltare usoar dispoziional, dinamism,
creativitate, cu durat de minim patru zile. Ea se poate stinge de la sine sau
evolua spre manie franc.
- Mania sau episodul maniacal corespunde descrierilor exhaustive anterioare.
- Mania coleroas sau furorul maniacal este forma clinic in care maniacalul
nesatisfcut in elanul su devine cverulent, iritabil si cu manifestri clastice.
- Mania delirant, considerat forma cea mai grav, asociaz elementelor
diagnostice ale maniei idei delirante expansive si halucinaii.
- Mania cronic caracterizeaz evoluia de durat lung a tulburrii
dispoziionale.

n funcie de evoluia episoadelor maniacale i depresive
distingem: 1.TAB - evoluie continu, unde episoadele maniacale sunt urmate
imediat de un episod depresiv.
Formele tulburrii afective bipolare

2.TAB - evoluie cu episoade intermitente
Episoadele maniacale si depresive alterneaz cu
perioade de eutimie evoluie intermitent.
3.TAB cu cicluri rapide si ultrarapide.
Se refer la succesiunea a cel puin patru episoade afective intr-un an.
Entitatea a fost descris de ctre Griesinger, Kraepelin. Este incadrat
ca o form serioas de evoluie a tulburrilor bipolare, nefiind foarte
rar (5-20% din TAB). Poate s apar la femeile la menopauz.
Tratamentul indelungat cu antidepresive triciclice poate declansa
aceast form:
n funcie de simptomatologie dup V. Chiri, P. Boiteanu, (1993),
se descriu urmtoarele forme de psihoz maniaco-depresiv:

Forma hipomaniacal n care tabloul simptomatologic este exprimat printr-o
activitate preponderent motorie i intelectual, uneori cu randament i
productivitate crescut, dar de durat limitat i cu grave tulburri de somn.
Uneori prin aspectul de mobilitate psihic, intelectual, expresivitate i bun
dispoziie contaminant, aceti bolnavi sunt tolerai i chiar primii bine n
relaiile lor de grup.
Forma coleroas (grav) cuprinde cazuri al cror tablou simptomatologic este
dominat de o extrem mobilitate ntreinut de o hiperemotivitate pn la
paroxism, de iritabilitate, crize de furie, violen gestual i verbal, dezinhibiie
instinctual cu impulsiune i tendin de agresivitate i distrugere.
Forma delirant include deliruri, crora li se asociaz halucinaii psihosenzoriale.
Forma mixt n care simptomele de tip maniacal i depresiv se succed rapid.
Forma ciclotimic forma cu stri depresive i maniacale uoare. Debuteaz cu o
depresie uoar urmat de o hipomanie.
Ciclotimiile au o evoluie mai scurt cu o simptomatologie redus.
TERAPIA TULBURRILOR AFECTIVE
Este un demers multidimensional, cu o pondere mai mare a terapiei
biologice, decizia terapeutic fiind colaborativ. Factorii care
influeneaza decizia terapeutica:



Terapia vizeaz:
terapia biologic
- farmacoterapie:
- antidepresive;
- timostabilizatori;
- medicaie adjuvant.
- deprivare de somn, terapia prin lumin, TEC.
psihoterapia
socioterapia (Macrea, 2001).
Tulburarea afectiv bipolar i suicidul
Definiie: suicidul reprezint suprimarea brusc si
deliberat a propriei viei.
Suicid este termenul stiinific al acestui act,
sinuciderea denumind actul suicidului in limbajul uzual.
Etimologia termenului este probabil latin sui = sine,
ucidere = ucide.
Svarsirea actului parcurge o stadializare, pe parcursul
creia se poate interveni eficient.
Fenomenologia suicidului
Suicidaie:
- lipsa savorii vieii (asa-numita oboseal de via Ringel, 1951);
dorina de a nu mai tri;
- idei ale unui posibil suicid.
Suicidacie:
- intenionalitatea suicidar;
- tentativ suicidar actul suicidar euat;
- suicidul realizat finalizat cu decesul persoanei.
Difereniere: suicidul este gestul n care actul de autovtmare vizeaz
decesul persoanei. Gestul suicidar este, de regul, plnuit in detalii;
transformarea acestui gest in tentativ suicidar printr-o eroare de
calcul a dozajului barbituricelor de exemplu, datorit unor conjuncturi
nu schimb intenionalitatea gestului. De multe ori suicidantul
reitereaz gestul pan la deces.
Parasuicidul
Parasuicid - termen introdus de Kreitman (1973), desemneaz gesturi
de autovtmare, care nu vizeaz decesul actantului. Parasuicidul are o
funcie apelativ de comunicare nonverbal a unei problematici
complexe. Este vestitul strigt de ajutor (cry for help, Farberow,
Shneidman, 1961), n care victima dorete s atrag atenia asupra sa.
Populaia parasuicidanilor difer de cea a suicidanilor: sunt
predominant femei, cu dificulti relaionale, care anun intenia
suicidar si svaresc gestul de autovtmare n prezena persoanelor-
cheie.
Un suicid poate s eueze transformandu-se intr-o tentativ
suicidar. Dar i un parasuicid poate avea un deznodmnt fatal.
Epidemiologie
Rata suicidalitii se exprim la 100.000 de locuitori. La 20 de tentative
suicidare se raporteaz intre 10-15 decese la 100.000 de locuitori (Kutcher &
Chahil, 2007). Statisticile despre suicid sunt camuflate adeseori ca decese prin
accidente. Populaiile din emisferele nordice, mai afectate de depresie, au rate
inalte de suicid. Cele mai intunecate statistici referitoare la suicid vizeaz
Ungaria cu 42/100.000, Austria cu 36/100.000. Rata suicidalitii in R.F.
Germania este de 20/100.000 iar in Romania de aproximativ 18/100.000 (cu
preponderen net a judeelor Covasna, Harghita, Bihor).
Suicidul se realizeaz mai ales in mediul urban; in mediul rural se apeleaz
la metode hard (spanzurare, otrvire cu pesticide). Repartiia pe sexe
demonstreaz o afinitate a brbailor pentru suicid ( / = 2/1) in timp ce
femeile intreprind de 2-3 ori mai multe gesturi suicidale nonfatale. Studii mai
recente au relevat c riscul suicidar creste la pturile socioeconomice inalte, la
care boala psihic semnific un declin abrupt fa de poziia social atins
(Marneros, 1999).
Persoanele cu agresivitate potenial au mai mare probabilitatea de a
introjecta agresivitatea spre sine. Extremele de vrst sunt indeosebi periclitate
de suicid: la tineri suicidul constituie o cauz major de mortalitate. Varstnicii
solitari, cu boli cronice invalidante recurg la suicid adesea.
Etiopatogeneza
Etiopatogeneza suicidului este extrem de complex, prin sumarea si
acionarea factorilor de personalitate, a grupelor de risc, a bolilor, evenimentelor
de via si factorilor biologici.
Personalitatea premorbid de tip dependent, extrem de adaptabil,
riguroas si pedant, dar si cu impulsivitate marcat predispune la suicid.
Grupe nozologice de risc. Depresivii, persoanele cu dependen de alcool,
droguri, schizofreni, varstnici, persoanele cu boli cronice invalidante, persoane
cu tentative suicidare in antecedente.
Evenimentele de via survenite acut (pierderi, emigrare) sau trenante
(conflicte, separaii, somaj, srcie) pot fragiliza elanul vital.
Factori biologici. Ca in depresie, ipoteza serotoninergic aduce argumente
si in etiologia suicidului. Mrturiile postmortem ale suicidanilor prin metode
dure au evideniat nivele sczute ale metabolismului serotoninei.
Un marker biologic predictor al suicidului pare a fi nivelul ridicat al
receptorilor 5-HT2A plachetari (Marneros, 1999).
Un rspuns electrodermal sczut este corelat cu tentative suicidare.
Simptomatologia suicidului
Beck a constatat c un predictor precoce al riscului suicidar ar fi
lipsa speranei, elaborand si o scal Hopelessness Scale. Indici de
peste 9 la aceast scal ar putea anticipa cu mare fidelitate
persoanele periclitate s comit suicid.
Ringel (1951) descrie sindromul presuicidar, constand din: izolare
social, situativ, introjectarea agresiunii si fantezii suicidare
active si struitoare.
Simptomele nucleare ale sindromului suicidar sunt reprezentate de:
lipsa speranei, ruminaii sterile, retragere social, lipsa iniiativei.
Luarea deciziei, alegerea metodei si trecerea la act parcurg o
perioad de maturaie de zece zile dou sptmani (cu excepia
raptusurilor suicidare, care se petrec intempestiv).
Dezvoltarea suicidar (Poldinger, 1968) se
desfsoar in trei etape:
In prima etap persoana este izolat social, inhibat luand n
consideraie suicidul ca posibilitate. Anumite momente sugestive (suicid in
familie, suicidul unei personaliti) gsesc un teren vulnerabil i ofer o
soluie i reeta de succes a suicidului.
In cea de a doua etap a ambivalenei persoana este sfiat de
dilema pulsiunii vitale sau a instinctului tanatic. Indecizia este exprimat
prin anunuri explicite despre un viitor suicid.
Ecoul pozitiv al zbuciumului intr-o persoan disponibil transform
acest cry for help intr-o punte salvatoare. In lipsa unui ajutor real, se trece la
cea de a treia etap a deciziei. Planurile suicidare sunt concrete, dar
camuflate. Indicii suicidari sunt indireci si adesea greu de decriptat
(incheierea unor testamente, daruri simbol). Tierea punilor cu exteriorul
exprim determinarea svririi n siguran a actului suicidar (linitea
dinaintea furtunii). Trecerea la actul suicidar poate fi anticipat de insomnii
rebele, anxietate, neliniste (Kutcher & Chahil, 2007).

S-ar putea să vă placă și