3.3. Bariere de comunicare i tipologia lor.

Obstacolele / dificultile / barierele n procesul de comunicare reprezint orice

lucru care reduce fidelitatea sau transferul de mesaj. Principalele obstacole / dificulti /
bariere ce apar n procesul de comunicare pot fi:
Bariere de limbaj care se pot datora urmtoarelor cauze:
- aceleai cuvinte au sensuri diferite pentru diferite persoane;
- ntre interlocutori exist deosebiri de pregtire i experien ;
- starea emoional a receptorului poate deforma ceea ce el aude;
- dificulti de exprimare; utilizarea unor termeni (cuvinte i expresii) inadecvate ori
confuze
- ideile preconcepute i rutina care influeneaz receptivitatea


Bariere de mediu
- climatul de comunicare necorespunztoare Bariere de mediu
folosirea suporilor informaionali necorespunztori ori inadecvai (fluturai
informativi care utilizeaz muli termeni tehnici, aezarea anunurilor la o nlime prea
mare, etc.);
Bariere datorate poziiei emitorului sau receptorului
- imaginea pe care o are emitorul sau receptorul despre sine i despre
interlocutorul su
- caracterizarea diferit a situaiei n care are loc comunicarea de ctre emitor i
receptor
- sentimentele i inteniile cu care interlocutorii particip la comunicare
Bariere de concepie
- existena presupunerilor;
- exprimarea cu stngcie a mesajului de ctre emitor;
- lips de atenie n receptarea mesajului;
- concluzii grbite asupra coninutului mesajului;
- lipsa de interes a receptorului fa de mesaj;
- rutin n procesul de comunicare.
O metod calitativ de identificare a cauzelor profunde ale obstacolelor/
dificultilor / barierelor n comunicare este analiz perturbaiilor n comunicare
- subiectivism;
- ascultare incorect;
- implicare personal,
- dezinteres.

Bariere n comunicare determinate de factori interni:
- Implicare pozitiv: ex.. mi place Ion, deci ascult ceea ce are de spus.
- Implicare negativ: ex.. Mirela m-a brfit acum 10 ani, deci interpretez tot ceea
ce spune c fiind mpotriv mea.
- Fric: ex. sunt att de preocupat de ceea ce voi spune dup aceea nct nici nu
pot s aud ceea ce spune Mihai.
- Presupuneri subiective: ex.. Ari exact c unchiul meu pe care nu pot s-l sufr,
aa c ori de cte ori vorbeti l aud pe el.
- Agenda ascuns: ex.. ndat ce termin edina m voi putea duce s joc baschet.
Hai s discutm acest subiect n edina urmtoare.
- Lumi imaginare: Toi avem lumi imaginare interpretarea noastr personal a
lucrurilor i ideilor pe care le protejm cu grij.
- Diferenele de percepie: Modul n care privim noi lumea este influenat de
experienele noastre anterioare, astfel c persoane de diferite vrste, naionaliti, culturi,
educaie, ocupaie, sex, temperamente,etc. vom avea alte percepii i vor recepta situaiile
n mod diferit.
- Concluzii grbite: Adeseori vedem ceea ce dorim s vedem i auzim ceea ce
dorim s auzim, evitnd s recunoatem realitatea n sine.


TEMA 12 : COMUNICAREA DIDACTICA

Comunicarea a fost definita ca o form particular a relaiei de schimb ntre dou sau mai multe
persoane, dou sau mai multe grupuri.
Eseniale pentru actul comunicrii sunt:
1) relaia dintre indivizi sau dintre grupuri,
2) schimbul, transmiterea i receptarea de semnificaii,
3) modificarea voit sau nu a comportamentului celor angajati.

Elementele comunicrii didactice sunt:
emiterea mesajului didactic de ctre profesor sau de o alt surs de informaie, de la o
anumit distan;
canalul prin care se transmite mesajul;
receptarea mesajului de ctre elevi;
stocarea i prelucrarea lui n scopul lurii deciziilor (formularea rspunsurilor de ctre
elev, a corectrilor sau a completrilor de ctre profesor).

TIPURI DE COMUNICARE :

Dupa nivelul interactiunii:
intraindividuala
interpersonala
de grup
de masa
publica sau mediatica.


Dupa tipul de cod utilizat
verbala (orala si scrisa)
paraverbala
nonverbala.


Dupa canalul utilizat
directa (nemijlocita)
mediata (cnd se folosesc canale intermediare cum ar fi cartile, televiziunea,
radioul, telefonul, internetul, aparatele foto, camerele de filmat etc. ).

Comunicare nonverbal; se realizeaz prin intermediul mijloacelor nonverbale( corpul uman,
spaiul sau teritoriul, imaginea)

Comunicarea verbal (limbajul). Limbajul este unul dintre mijloacele cele mai specific umane,
cel mai frecvent folosit n comunicarea interumana. Limbajul, constituie expresia i realizarea
conduitelor verbale.
In cadrul comunicarii verbale distingem:
- comunicarea orala
- comunicarea scrisa

Expresivitatea comunicarii didactice este influentata de tinuta fizica, expresivitatea fetei,
gesturi, stralucirea privirii, contactul vizual. Elementele limbajului nonverbal prelungesc semnificatia
cuvintelor. De exemplu, un profesor care intra n clasa si se aseaza la catedra sau se lipeste de
tabla si ramne acolo toata ora, si diminueaza mult din forta discursului. Limbajul nonverbal are
semnificatii la fel de profunde ca si cel verbal.
Scopul comunicarii didactice este acela de a forma convingeri prin organizarea activitatii
didactice si alegerea acelor procedee favorabile formarii convingerilor privind toate domeniile
cognitiei si practicii umane. Atunci cnd formarea de convingeri nu este posibila, se apeleaza la
persuadare, prin care ntelegem influentarea persoanei mai mult dect prin formare de convingeri,
prin argumentare, dar si prin vizarea afectivitatii, de exemplu atunci ct apelam la flatare pentru a
convinge mai usor. Persuasiunea nsoteste convingerea atingnd att ratiunea ct si sentimentele.
PARTICULARITATI
Comunicarea didactic are mai multe caracteristici, care o deosebesc de alte forme ale
comunicrii interumane:
se desfoar ntre doi sau mai muli ageni: profesor i elevi, avnd ca scop comun
instruirea acestora, folosind comunicarea verbal, scris, non-verbalk, paraverbal i vizual, dar
mai ales forma combinat;
mesajul didactic este conceput, selecionat, organizat i structurat logic de ctre
profesor, pe baza unor obiective didactice precise, prevzute n programele colare;
stilul didactic al comunicrii este determinat de concepia didactic a profesorului i de
structura lui psihic;
mesajul didactic (repertoriul) are o dimensiune explicativ- demonstrativ i este transmis
elevilor folosind strategii didactice adecvate dezvoltrii intelectuale a acestora i nivelului de
cunotine pentni a fi neles de elevi;
- comunicarea se regleaz i autoregleaz cu ajutonil unor retroaciuni (feed-back i feed-
farward), nlocuind blocajele care pot apare pe parcurs.
In cadrul interactiunii profesor-elev, comunicarea psihopedagogica indeplineste mai multe
FUNCTII:
funcia informativ, de transmitere a mesajului didactic i educativ;
funcia formativ, de stimulare a gndirii i a imaginaiei la elevi;
funcia educativ, de transmitere a influenelor educaionale, de coeziune i afirmare a
grupurilor colare;
funcia de evaluare i reglare a procesului de predare - nvare;
funcia de rezolvare a problemelor educaionale i a conflictelor colare.

REGULILE comunicarii didactice eficiente sunt:
- sa asculti, adica sa tii cont de parerea si interesele celorlalti;
- sa observi adica sa te intereseze ceea ce se ntmpla n cadrul situatiei de comunicare si sa
ntelegi starea receptorilor;
- sa analizezi si sa cunosti situatia receptorilor;
- sa te exprimi adica sa-ti expui punctele de vedere si sentimentele vis-a-vis de obiectul
comunicarii;
- sa controlezi adica sa urmaresti calitatea si eficienta comunicarii.

Competenta comunicationala pentru profesor presupune achizitii de cunostinte si abilitati din
mai multe domenii:
- cunoasterea influentei contextului comunicational asupra continutului si formei comunicarii,
precum si adaptarea comportamentului de comunicare la acesta;
- cunoasterea regulilor comunicationale si a impactului comunicarii paraverbale si nonverbale n
cadrul comunicarii didactice;
- cunoasterea psihologiei umane si scolare, abilitate de relationare cu elevii;
- cunoasterea culturii interlocutorilor, deoarece limbajul nonverbal difera de la o cultura la alta,
iar ceea ce este considerat eficient n comunicare pentru o cultura poate fi ineficient pentru o alta.
Pentru a fi eficace, comunicarii didactice i se cer anumite CARACTERISTICI:
1. Ale profesorului:
- claritatea mesajelor
- precizia acestora
- utilizarea unui limbaj adecvat si accesibil elevilor
- utilizarea unui limbaj adecvat ( corect din p.d.v stiintific)
- structurarea logic a mesajelor transmise;
- prezentarea interesant a coninutului instruirii;
- asigurarea unui climat adecvat comunicrii
2. Ale elevilor:
- s aib capacitate de concentrare (pentru a putea recepta i inelege mesajul profesorului);
- s posede cunotinele anterioare necesare nvrii ce urmeaz;
- s fie motivai pentru a nva ( in general i la un anumit obiect
studiu, n particular);
- s cunoasc limbajele utilizate (de profesor sau de calculator, cazul instruirii asistate de
acesta
n comunicarea didactica profesorul trebuie sa-i faca pe elevi sa simta ca are o vocatie n
aceasta directie, ca este un partener de ncredere, care doreste un dialog autentic. Competenta de
comunicare se va manifesta si prin capacitatea de ascultare a elevilor. Cei mai apreciati profesori
sunt cei care permit libertatea de exprimare a elevilor, care nu-i fac nici sa se simt a judecati, nici
manipulati, nici sfatuiti, ci cei care le ofera sentimentul de siguranta si libertatea comunicarii.


BARIERE IN COMUNICAREA DIDACTICA

Comunicarea poate fi OBSTRUCTIONATA sau doar perturbata de o serie de FACTORI care se
interpun ntre semnificatia intentionata si cea perceputa putnd fi legati de oricare dintre
componentele comunicarii (emitator, mesaj, canal, receptor), sau de interactiunea lor.
Dintre acestia cei mai importanti sunt :

1. Efectele de statut uneori statutul prea nalt al emitatorului n raport cu receptorul pot
cauza rastalmaciri ale mesajului de catre acesta din urma.
2. Probleme semantice specialistii au tendinta sa foloseasca un jargon profesional, creznd
ca si ceilalti l pot ntelege; persoanele cu statut mai ridicat au tendinta de a se exprima ntr-un
mod mai sofisticat, greu de nteles pentru persoane cu un nivel de scolarizare scazut.
3. Distorsiuni perceptive cnd receptorul are o imagine despre sine nerealista si este lipsit de
deschidere n comunicare, neputndu-i ntelege pe ceilalti n mod adecvat.
4. Diferente culturale persoane provenite din medii culturale, cu valori, obiceiuri si simboluri
diferite.
5. Alegerea gresita a canalelor sau a momentelor trebuie alese canalele corecte pentru fiecare
informatie si de asemenea si momentul trebuie sa fie bine ales o situatie urgenta nu are sorti sa
fie ndeplinita daca este ceruta la sfritul orelor de program sau la sfrsitul saptamnii.
6. Lungimea excesiva a canalelor o retea organizationala complicata duce la o comunicare lenta.

FACTORI FIZICI PERTURBATORI iluminatul necorespunzator, zgomote parazite,
temperaturi excesiv de coborte/ridicate, ticuri, elemente ce distrag atentia telefon, cafea,
ceai etc.

BARIERE UMANE in cadrul unei comunicari eficiente sunt :
- fizice: deficiente verbale, acustice, amplasament, lumina, temperatura, ora din zi, durata
intlnirii, etc.
- semantice: vocabular, gramatica, sintaxa, conotatii emotionale ale unor cuvinte.
- determinate de factori interni: implicare pozitiva (ex: Imi place Ion, deci il ascult); implicare
negativa (ex: Mirela m-a brfit acum 1 an, deci interpretez tot ce spune ca fiind mpotriva mea).
- frica
- diferentele de perceptie
- concluzii grabite
- lipsa de cunoastere
- lipsa de interes (una din cele mai mari bariere ce trebuiesc depasite este lipsa de interes a
interlocutorului fata de mesajul emitatorului).
- emotii (emotia puternica este raspunzatoare de blocarea aproape completa a comunicarii).
- blocajul psihic
- tracul

Blocajele de comunicare, sau distorsiunea informaiei se pot produce atunci cnd:
emitorul (profesorul) nu stpnete coninutul mesajului didactic transmis;
acesta nu este expus clar, inteligibil i sistematizat;
emitorul vorbete prea ncet, prea tare sau prea repede;
nu prezint la nceput scopul mesajului i nu creeaz motivaii pentru a trezi interesul
pentru comunicare;
emitorul nu sincronizeaz diferitele tipuri de comunicare (verbal, paraverbal,
nonverbal, vizual etc.);
mesajul transmis nu corespunde cu interesele elevilor sau cu problemele ce le au de
rezolvat;
mesajul didactic este prea cunoscut sau prea abstract i nu trezete interes, producnd
plictiseal;
comunicarea este numai unidirecional, producnd pasivitate;
elevii nu sunt angajai n comunicare prin dialog sau prin ntrebri retorice;
eficiena comunicrii este blocat si de fondul stresant creat de emitor (plictiseal,
oboseal, nerbdare, teama de a nu grei n expunere etc.);
elevii nu au cunotinele necesare pentru a inelege mesajul didactic sau acestea nu au
fost fixate temeinic i ca urmare se produc interferene.



Intre obstacolele ce apar mai frecvent n comunicarea didactic, menionm:
suprancrcarea (determinat de criza de timp, dar i de dorina unor profesori de a nu omite
lucruri importante);
utilizarea unui limbaj ncifrat, inaccesibil (sau greu accesibil) elevilor; dozarea neuniform,
n timp, a materialului de predat;
starea de oboseal a elevilor /studenilor sau indispoziia profesorului; climatul tensionat sau
zgomotos.

Pentru perfectionarea comunicrii didactice, este necesar cunoaterea respectarea unor
reguli de ctre profesori, ntre care menionm:
vorbirea corect, deschis i direct (care previne sau reduce distorsiunea mesajelor);

ncurajarea feedback-ului din partea elevilor (pentru a cunoate n ce msur mesajele
transmise au fost corect recepionate i nelese);
ascultarea atent, rbdtoare i ncurajatoare a mesajelor primite din partea elevilor,
concomitent cu efortul de a nelege exact sensul acestor mesaje;
folosirea mai multor forme de comunicare didactic pentru acelai tip de mesaje (de regul,
oral i vizual, concomitent);
repetarea mesajelor mai complexe



















Modele de comunicare
Miercuri, 25 Iunie 2008, ora 10:47
Oamenii comunica unii cu altii atat verbal cat si nonverbal. Transmitem gandurile
si sentimentele noastre prin internediul cuvintelor - verbal dar si nonvebal prin
intermediul limbajul corpului, prin tonul vocii, prin expresia faciala, prin gesturi si
actiuni.

Este important sa existe un acord intre cele doua forme de comunicare. Studiile arata
ca atunci cand exista o discrepanta intre mesajul verbal si cel nonverbal avem tendinta
sa-l credem pe cel de-al doilea. Plecand de la cele doua forme de comunicare intalnim
trei stiluri de comunicare in relatiile interumane. Aceste stiluri sunt numite pasiv, agresiv
si asertiv. Este important sa retineti ca oamenii folosesc toate cele trei stiluri de
comunicare intr-o conversatie si doar cand situatia o impune abordeaza un singur stil.

Stilul pasiv

Stilul pasiv de comunicare este caracterizat de lipsa actiuni. Oamenii care abordeaza
acest stil se tem de ofensele altora, doresc sa fie placuti si cedeaza foarte usor. Sunt de
acord cu orice li se propune chiar daca in realitate nu doresc acest lucru. Considera ca
orice dezacord care ar veni din partea lor va conduce la agresiune si respingere din
partea celorlalti. Refuza sa-si exprime furia sau lucrurile neplacute pe care le simt in
legatura cu o persoana sau cu o situatie. Una dintre consencintele acestui stil de
comunicare este ca oamenii devin inchisi si reticienti in a vorbi chiar si in situatiile in
care se impune sa o faca. Actioneaza ca si cand doar ceilalti ar avea dreptul sa-si
spuna parerea si ei nu. Ei cred ca sentimentele si nevoile celorlati sunt importante si ale
lor nu conteaza. Ca rezultat resentimentele si frustrarile apar foarte repede si conduc la
o stare de stres si tensiune. Pe de alta parte oamenii predispusi la pasivitate traiesc cu
teama de a se apropia de altii atat emotional cat si fizic. Pasivitatea in comunicare
conduce la o superficialitate in relatii.

Stilul agresiv

Stilul agresiv se caracterizeaza prin intruziune in relatiile interpersonale si o stare de
alerta permanenta. Acesti oameni persevereaza in ceea ce doresc si obtin, de obicei,
cu forta nefiind interesati daca ii afecteaza pe ceilalti. Actioneaza astfel considerand ca
ei au acest drept si ceilalti nu. De altfel, pentru ei nu conteaza drepturile celorlalti. Nu
sunt intimidati de ceilalti, actioneaza cu furie uneori si nu sunt interesati de sfaturile
celor din jur. Furia lor si stilul dominator urmareste sa "puna la punct" oamenii care
incearca sa se opuna intereselor lor. Stilul agresiv produce stres atat in viata celui care
abuzeaza de el cat si in preajma acelei persoane ingreunand apropierea fizica,
increderea si relationarea cu acesti oameni.

Stilul asertiv

Stilul asertiv de comunicare reprezinta o combinatie intre cele doua stiluri. Acest stil
presupune in egala masura corectitudine si putere. Oamenii asertivi lupta pentru
drepturile lor dar raman in acelasi timp sensibili si la drepturile celorlalti in asa fel incat
in lupta pentru ceea ce li se cuvine nu lezeaza pe nimeni. Sunt persoane relaxate si
vorbesc deschis despre sentimentele lor. Stilul asertiv de comunicare presupune un
echilibru intre ceea ce doresc acesti oameni si ceea ce-si doresc ceilalti. La baza
acestui stil de comunicare sta atitudinea deschisa fata de sine si fata de ceilalti,
ascultarea si a altor puncte de vedere si respectul fata de ceilalti. Acest stil de
comunicare este cel mai potrivit pentru o buna relationare pe termen lung. Studiile arata
ca oamenii care abordeaza stilul asertiv de comunicare ajung la o bunastare
emotionala. Acest stil de comunicare iti permite sa-ti sustii parerea fara a fi agresiv si
fara a te simti umilit.

Psiholog Loredana Ionascu