Sunteți pe pagina 1din 3

Trecea un nger,

pe un scaun negru aezat.


Trecea prin aer, linitit
i mndru.

Eu l priveam de la fereastr, cum
prin ziduri trece ca prin fum.

Primete-mi un cuvnt, strigai,
tu, ngere, mpins din rai
de-un vnt strnit, de-o apsare
a vreunui gnd cu mult mai mare.

Dar ngerul tcea, trecea
pe-un scaun negru stnd, citind
o carte veche, strlucind
n legtura-i de argint, i grea.

Trecu prin blocul nou din pia.
Trecu prin chiocul almiu
al staiunii de benzin,
abstras, divin.

Primete-mi, ngere, strigai,
paharul care-l beau, cu vin.
Pinea primete-mi-o i sarea...
Mi-apas-n coast nserarea.

Dar ngerul tcea, trecea
prin soba din odaia mea.
Pe un scaun negru sta, citind
o carte grea cu solzi de-argint.

Cnd fu n dreptul meu, strigai -
o, ngere venit din rai,
m las s m-atrn i eu
de scaunul tu, de braul tu.

Abia putui de un picior
de scaun, s m-ag din zbor.

Astfel prin aer i prin ziduri
cu ngerul zburam i eu,
la fel cum flutur n vnt
mtasa unui steag nfrint!

i m rneam de-acoperie,
de ramurile verzi, piezie,

i m izbeam de stlpii lungi,
de cabluri i de srme i de dungi...

M desprinsei de sus cznd
n piaa nserat, linitit.
O, el se-ndeprta zburnd,
prin aer i prin ziduri strbtnd
cu cartea-n mini, citind cu patim
necontenit.

O, el se-ndeprta i eu
tot mai vroiam s-l vd, prin sear.
...Dar el s-a dus alunecnd,
mpins n rai ca de un vnt,
sau, poate, de-apsarea unui gnd
cu mult mai mare.