Sunteți pe pagina 1din 4

ENDOCARDITELE

Endocarditele sunt boli inflamatorii evolutive ale endocardului,


afectand in principal endocardul valvular.

Se cunosc:

Endocarditele bacteriene: endocardita bacteriana subacuta
(lenta), endocardita bacteriana acuta (maligna acuta).

EndocanJite nehacteriene:
- endocardite reumatismale; bolile valvulare cronice (stenoza
mitrala, insuficienta aortica), consecinte obisnuite ale
endocarditelor reumatismale, nu se incadreaza in grupul
endocaitidelor decat daca leziunile sunt active, evolutive;

- endocardita trombozanta simpla apare la bolnavii cu afectiuni
casectizante cronice (cancer, tuberculoza, leucemii) si se
caracterizeaza prin ulceratii si vegetatii ale endocardului si
embolii in sistemul marii circulatii.

ENDOCARDITA BACTERIANA

Definitie: proces inflamator endocardic, care apare in cadrul unor infectii generale cu diversi
germeni. Se caracterizeaza prin manifestari de septicemie, embolii periferice si leziuni ulcero-
vegetante ale endocardului valvular si parietal.

Exista doua principale Forme clinice, evolutive:

- endocardita bacteriana subacuta (endocardita lenta), cu evolutie indelungata, patogenic
secundara, deoarece grefa septica se constituie pe un endocard anterior lezat (valvulopatie
dobandita sau congenitala);

- endocardita bacteriana acuta (endocardita maligna acuta) cu evolutie rapida, patogenic
primitiva, deoarece grefa septica se constituie pe un endocard anterior normal. Cu exceptia
situatiilor extreme, intre cele doua forme, nu se mai poate face astazi o delimitare neta, existand
numeroase forme de trecere, similitudini etiologice si terapeutice.

Patogenie: desi in scadere, in ultimii ani, endocardita lenta este o boala destul de frecventa. Se
intalneste mai ales intre 20 si 40 de ani, cu toate ca nici celelalte varste nu sunt crutate.

Prognosticul este in general rezervat; mai grav la batrani, in formele cu hemoculturi negative, cu
leziuni renale severe sau embolii grave.

Profilaxie: deoarece endocardita lenta se grefeaza de obicei pe o cardiopatie valvulara sau
congenitala, se recomanda ca asanarea focarelor de infectie (extractii dentare, amigdalectomie,
interventii uro-genitale si investigatiile intracavitare) sa se faca sub protectie de antibiotice:
penicilina, ampicilina, eritromicina, dupa caz.

Tratamentul trebuie sa fie precoce, masiv si asociat.

Tratamentul igieno-dietetic consta in repaus la pat, regim hipercaloric, bogat in proteine si
vitamine (C si A), dieta saraca in sare (in insuficienta cardiaca).

Tratamentul etiolgic se bazeaza pe antibiotice alese dupa antibiograma. Se asociaza antibiotice
bactericide: penicilina G (8 - 16 milioane u.i./zi), parenteral sau in perfuzie venoasa continua,
oxacilina (6 g/zi), meticilina (8 g/zi), cloxacilina (6 g/zi), cefalotina (8 g/zi) cu streptomicina (1 -2
g/zi), kanamicina sulfat (1 -1,5 g/ zi), gentamicina (240 mg/zi), colistina (12 000 000 u.i./zi). Se
incepe cu un Tratament de atac timp de 2 - 3 saptamani. De obicei se folosesc 2 antibiotice, dar in





situatii grave, se asociaza chiar 3. Pentru Str. vihdans,stafilococul alb, streptococul b-hemolitic,
pneumococ, se asociaza penicilina G cu streptomicina sau kanamicina sulfat, pentru enterococ -
ampicilina cu gentamicina (kanamicina sulfat sau streptomicina): pentru stafilococul auriu oxacilina
(meticilina sau cloxacilina) + kanamicina sulfat (sau lincomicina). In cazul hemoculturilor negative
se incepe Tratamentul cu penicilina + streptomicina. Cand poarta de intrare este rino-faringiana, se
administreaza penicilina + kanamicina sulfat; cand este biliara, urinara sau uterina - ampicilina
(sau amoxicilina) + gentamicina. in formele grave din cursul septicemiilor cu germeni neidentificati
se asociaza penicilina G + oxacilina + gentamicina. Cand diagnosticul de endocardita este incert
(reumatic sau bacterian?), se instituie timp de 7 zile un Tratament antireumatic. Daca nu se obtin
rezultate, se considera endocardita ca fiind bacteriana si se aplica Tratamentul adecvat. In formele
reumo-septice, Tratamentul este mixt (reumatismal si bacterian).

ENDOCARDITE NEBACTERIENE ENDOCARDITA REUMATISMALA
Definitie: endocardita reumatismala este o endocardita nebacteriana, principala manifestare a
reumatismului articular acut (R.A.A), caruia ii confera nota de gravitate. R.A.A. se defineste ca fiind
o "boala urmare a infectiei cu streptococi din grupa A, in care se observa una sau mai multe dintre
urmatoarele manifestari majore: poliartrita acuta mobila, cardita, coree, noduli subcutanati, eritem
marginal. Bolnavul este expus la recaderi si aceste recaderi pot agrava leziunea cardiaca"
(Comitetul de experti O.M.S., 1966). Leziunile endocardice coexista frecvent cu cele miocardice si
pericardice, constituind pancardita. Importanta carditei reumatismale rezulta din faptul ca peste
40% din totalul bolilor cronice de inima sunt de origine reumatica, iar inainte de varsta de 30 de
ani - 90%. R.A.A. (febra reumatica, reumatism infectios, reumatism Bouillaud) apare la orice
varsta, dar cu incidenta maxima intre 5 si 15 ani. Este o boala poststreptococica, cu patogenie
alergica. Rolul streptococului hemolitic din grupul A este dovedit de angina streptococica ce
preceda boala (evidenta clinic in 40% dintre cazuri si bacteriologic, in 100%) si de eficacitatea
profilaxiei de lunga durata cu penicilina, care reduce mult frecventa recidivelor. Patogenia alergica
se explica prin sensibilizarea organismului prin atacul exercitat de streptococii b-hemolitici din
grupa A. Intervalul liber dintre angina sau faringita initiala si puseul acut reumatismal - interval in
care se produc anticorpii - pledeaza pentru rolul alergiei. Se pare ca un rol important il detine
existenta unei coincidente antigenice intre streptococ si muschiul cardiac. In acest mod, anticorpii
produsi de streptococ ar hipersensibiliza inima si vasele, cu aparitia autoanticorpilor anti-miocard.

Anatomie patologica: initial apar leziuni conjunctive subendocardice, urmate de depuneri
succesive de fibrina pe marginea valvelor; leziunile usoare se pot vindeca, dar cele severe si
repetate duc la fuziunea comisurilor, cicatrice, fibrozarea valvelor si aparitia de stenoze sau
insuficiente valvulare. La nivelul miocardului apare leziunea specifica - granulomul reumatic.
Miocardul este afectat cel mai frecvent, urmat fiind de endocard si mai rar de pericard.


Simptomatologie: R.A.A. este precedat de o angina sau faringita, insotita de febra, leucocitoza si
prezenta streptococului hemolitic in exsudatul faringian, urmata, dupa 1-3 saptamani, de atacul
reumatismal. Diagnosticul bolii se face pe baza criteriilor stabilite de Jones: prezenta a doua semne
majore (cardita, poliartrita, coree, eritem, marginat, noduli subcutanati) sau a unui a major si a
doua minore (antecedente de R.A.A., artralgii, febra, prelungirea intervalului P - Q pe
electrocardiograma, semne umorale: V.S.H. accelerata, leucocitoza, proteina C-reactiva + evidenta
unei infectii streptococice in antecedente - angina + cresterea titrului ASLO sau cultura din exsudat
faringian cu streptococ prezent).

Febra si poliartrita domina simptomatologia. Poliartrita este mobila si are caracter inflamator
leziunea cardiaca apare insidios la 8 - 10 zile de la debutul puseului, afectand endocardul,
miocardul si pericardul, izolat sau impreuna. Afectarea cordului este mai frecventa la copil si
adolescent. Cand R.A.A. se manifesta cu poliartrita, diagnosticul este facil. Cand apar numai semne
de cardita sau forme fruste de poliartrita, boala poate sa nu fie identificata, cardita fiind
diagnosticata ulterior, in stadiul de valvulopatie cronica. Semnele majore ale carditei sunt: sufluri
semnificative, tahicardie, tulburari de ritm, marirea volumului inimii, decompensare cardiaca,
frecatura pericardica. Ele traduc suferinta celor trei tunici ale inimii. Leziunile endocardului sunt
localizate in special la val vlele mitrala (50%) si aortica (20%), izolat sau impreuna (30%) si rar la
celelalte. Endocardita reumatismala se exteriorizeaza prin asurzirea zgomotului I, aparitia de sufluri
(in ordine: suflu holosistolic la apex, suflu mezodiastolic apical, suflu diastolic pe marginea stanga a
sternului) si schimbarea caracterului suflurilor preexistente. Pericardita, a carei frecventa este
redusa (10%), este in mod curent ignorata. Atingerea miocardului, intotdeauna prezenta in cazurile
severe, realizeaza sindromul miocardic: marirea inimii, ritm de galop, insuficienta cardiaca,
tulburari de ritm (tahicardie, extrasistole, fibrilatie atriala) si de conducere (prelungirea
intervalului/*/?), suflurile caracteristice leziunilor valvulare constituite apar dupa un anumit
interval: suflu sistolic de insuficienta mitrala, dupa 2 - 3 saptamani; cel diastolic de insuficienta
aortica, dupa 1 - 3 luni; iar cel de stenoza mitrala, dupa luni si chiar ani de zile. Suflurile sistolice
functionale regreseaza dupa cedarea febrei; cele organice se mentin. Tabloul clinic este completat
de cresterea intensa a V.S.H., de hiperleucocitoza, de cresterea fibri-nogenului, de prezenta
streptococului hemolitic in faringe in timpul anginei si de cresterea titrului ASLO in timpul puseului
acut.

Formele clinice cele mai frecvente sunt: reumatismul cardiac malign (pancardi-ta, cu stare
generala grava), reumatismul cardiac evolutiv, cu evolutie trenanta, continua si prognostic sever, si
forma abarticulara, caracterizata prin absenta unor nete manifestari articulare.

Evolutie si prognostic: la copil predomina localizarea cardiaca, iar la adult fenomenele articulare.
In general, ceea ce caracterizeaza reumatismul articular acut este evolutia cronica, intretaiata de
numeroase puseuri acute. Recidivele sunt mai frecvente la copiii mici si indeosebi in primii 5 ani de
la debut. Cu fiecare recidiva creste riscul de prindere a cordului sau de agravare a leziunilor
preexistente. Endocardita reumatismala poate evolua spre vindecare completa, dar deseori
evolueaza spre constituirea unei valvulopatii.

Prognosticul depinde de starea miocardului, de importanta leziunilor valvulare, de atingerea
polivalvulara, de instalarea unei endocardite lente. In general, la copil, este mai grav decat la
adult.

Diagnosticul este relativ usor in prezenta semnelor caracteristice de reumatism articular acut:
poliartrita acuta febrila, mobila, cu semnele biologice prezente, in contextul carora apare o atingere
cardiaca. Diagnosticul este mai facil la copii si adolescenti.

Se observa in prezent, in special la adult, cresterea formelor clinice atipice, inselatoare. La adult
caracteristicile R. A. A. constau in absenta coreei si a manifestarilor cutanate, frecventa formelor
monoarticulare, numarul redus al recaderilor, atingerea redusa a inimii.

Profilaxia R.A.A. consta in Tratamentul continuu cu penicilina (Moldamin) (benzatin-penicilina) (1
200 000 u.i., la 14 zile), 5 ani de la episodul acut sau pana la 20 de ani. Cand suntem absolut
siguri de cooperarea bolnavului, se recurge la penicilina V (2 comprimate/zi). Se practica
amigdalectomia si se asaneaza infectiile de focar dentare, sub protectie de penicilina (1-2 milioane
u.i./zi, i.m., la 6 ore). Toate infectiile acute streptococice se trateaza cu doze bactericide de
penicilina.

Tratament: repausul absolut la pat este obligatoriu. Activitatea se reia dupa 6 saptamani, cand nu
a aparut cardita, dupa 2 - 3 luni in caz de cardita minima si dupa
3-6 luni (urmate de alte 6-12 luni de activitate redusa), in cazul carditei severe. Antibioterapia cu
penicilina G (2 milioane u.i./zi, i.m. la 6 ore, timp de 10 zile) (ampicilina, amoxicilina sau
eritromicina in caz de rezistenta) este obligatorie. In absenta carditei, se instituie Tratamentul
antiinflamator cu acid acetilsalicilic (6 g/ zi), sub protectie de antiacide, timp de 2 - 3 luni.
Aminofenazona are efecte similare, dar pericolul agranulocitozei ii restrange utilizarea.
Corticoterapia ramane Tratamentul de electie, mai ales in cazurile in care coexista cardita, la
primul puseu si in cazurile severe. Se administreaza prednison (1 - 1,5 mg/kilocorp/zi), doza
reducandu-se saptamanal din a doua saptamana, iar durata Tratamentului fiind de 8 - 12
saptamani. Regimul hiposodat, antiacidele si clorura de potasiu (2 g/zi) sunt mijloace de protectie.
iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii
iiiiiiiiiii




Cum sa supravietuiesti unui atac de cord cnd eti singur:
Deoarece multi oameni sunt singuri cand sufera un atac de
cord, fara ajutor, persoana a carei inima bate necorespunztor
i care ncepe s simt o stare de lein, are doar, aproximativ
10 secunde nainte de a-si pierde cunotina. Cu toate acestea,
aceste victime se pot ajuta prin a tusi n mod repetat i foarte
energic. O respiratie adanca ar trebui s fie luata nainte de
fiecare tuse, iar tusea trebuie sa fie adanca i prelungit, aa
cum e atunci cnd se produce sputa din adncul pieptului. O
respiraie i o tuse trebuie repetate la fiecare dou secunde,
fr oprire pana soseste ajutorul sau pn cnd inima se simte
ca bate n mod normal din nou. Respiraiile adnci, aduc
oxigenul in plamani si miscarile de tuse storc inima i pstreaza
sngele in circulatie. Presiunea asupra inimii, de asemenea, o
ajuta sa recapete ritmul normal. n acest fel, Victimele
atacurilor de inima pot ajunge la spital. Spuneti la ct mai multe
persoane despre aceasta. Le-ar putea salva viaa! Un cardiolog
spune ca, daca toti cei care citesc asta, ar trimite-o la 10
persoane, putem salva cel puin o via.