Caracteristici Specifice a Legislatiei in Domeniul

Alimentelor

Prof. coordonator: Chebeleu Ioana
Student: Pop Sorin Ovidiu
An universitar 2013-2014
Siguranta alimentelor nu poate deveni un fapt real decat daca ea
constituie o responsabilitate a tuturor celor implicati in domeniul alimentar, de
la profesionisti la consumatori. De-a lungul lantului alimentar, sunt
implementate diverse proceduri si mecanisme de control, care se asigura ca
alimentele care ajung pe masa consumatorului sunt comestibile si ca riscul
contaminarii este redus la minim, in asa fel incat populatia sa fie mai
sanatoasa in urma beneficiilor aduse de alimente sigure si sanatoase. Totusi,
riscul zero in alimente nu exista si trebuie sa fim constienti de faptul ca cea mai
buna legislatie si cele mai bune sisteme de control nu ne pot proteja intru
totul impotriva celor care au intentii rele.

SCURTA INTRODUCERE
1. ROLUL AUTORITATII EUROPENE PENTRU SIGURANTA
ALIMENTELOR

EFSA (Autoritatea Europeana pentru Siguranta Alimentara) s-a nascut prin
regulamentul Parlamentului European si al Consiliului European (EC) No
178/2002 din 28 ianuarie 2002. Anul 2003 reprezinta momentul in care
EFSA devine o agentie europeana deplin independenta.
EFSA a creat in mai 2003 celelalte componente: Comitetul Stiintific si
comitete. Oameni de stiinta de talie mondiala din intreaga Europa au fost
inclusi in cele opt comitete, acoperind totul, de la ingrediente, aditivi, pana
la sanatatea si bunastarea animalelor, Comitetul Stiintific avand rolul de
coordonator al tuturor acestor comitete.
EFSA furnizeaza informatiile stiintifice independente in toate problemele
privind alimentul si siguranta alimentului inclusiv sanatatea si bunastarea
animalelor si protectia plantelor si consiliere stiintifica privind nutritia, totul
servind la elaborarea si ajustarea legislatiei comunitare.
EFSA comunica publicului intr-o maniera deschisa si transparenta date
privind toate actele elaborate

2.REGLEMENTARI EUROPENE IN DOMENIUL
SIGURANTEI ALIMENTELOR SI PRINCIPIILE GENERATE DE
ACESTEA

Exista patru elemente
importante care compun strategia
UE in domeniul sigurantei
alimentului:
reglementarile privind siguranta
alimentelor si furajelor;
asigurarea informatiilor stiintifice
independente si disponibile
pentru public;
activitatile de verificare a
implementarii reglementarilor si a
mecanismelor de control al
proceselor;
recunoasterea drepturilor
consumatorilor de a face alegeri
bazate pe informatie completa in
ceea ce priveste originea
alimentului si continutul sau.

Principiile generale de reglementare
a sigurantei alimentului sunt:
Abordarea de la ferma la furculita
protejarea sanatatii si a vietii umane
porneste de la protejarea surselor
alimentare: animale, plante si mediul
nconjurator;
Dreptul consumatorului la alimente sigure
din punct de vedere al sanatatii si la o
informare corecta asupra provenientei
alimentului si a proceselor tehnologice, prin
care a fost obtinut sau transformat;
Trasabilitatea reprezinta posibilitatea de a
identifica originea alimentului sau a
ingredientelor sale, pentru a se asigura
informarea corecta a consumatorului,
precum si posibilitatea de a scoate din
circuitul alimentar produsul sau
ingredientul care prezinta riscuri asupra
sanatatii consumatorilor.


3.MARCAJUL C E - PRODUSUL RESPECTA LEGISLATIA
UE

atesta conformitatea unui produs cu cerintele aplicabile prevazute de
legislatia comunitara de armonizare relevanta care reglementeaza aplicarea
acestuia.
Prin aplicarea sa , producatorul declara ca isi asuma responsabilitatea
pentru conformitatea produsului cu toate cerintele aplicabile prevazute de
legislatia comunitara de armonizare
se aplica atat pe produse fabricate in statele membre cat si in alte tari si
comercializate in Spatiul Economic European. Prin urmare, marcajul CE nu
indica faptul ca un produs este fabricat in Spatiul Economic European
se aplica doar de producator sau de reprezentantul sau autorizat si in
general, pe produs
trebuie aplicat in mod vizibil, lizibil si durabil. In legislatie, marcajul este
prezentat suprapus pe o grila
se aplica doar pe produsele pentru care legislatia comunitara specifica
prevede aplicarea marcajului. Acestea pot fi atat produse destinate
consumatorilor cat si industriei (de exemplu jucarii, calculatoare, telefoane
mobile, frigidere, produse sanitare, lifturi, echipamente de joasa tensiune,
echipamente de protectie, produse pentru constructie etc.).

4.AMBALAREA PRODUSELOR ALIMENTARE
Conditii care ar trebui sa fie obligatorii privind ambalajele:
sa mentina calitatile si cantitatile produselor;
sa fie din materiale reciclabile sau care sa aiba asigurate conditii de
valorificare sau eliminare ecologica;
sa fie din materiale care nu cedeaza alimentelor substante straine, peste
limitele admise;
sa nu madifice caracterele organoleptice ale produselor;
sa fie curate, dezinfectate si neinfestate cu insecte si rozatoare;
sa un fie purtatoare de substante toxice pe suprafata lor (sa nu fi fost
anterior folosite pentru ambalarea de substante pesticide, insecticide etc.).

Art. 5. (1) Legislatia n domeniul alimentelor urmareste unul sau mai multe
obiective generale ale protectiei vietii si sanatatii umane, a intereselor
consumatorilor, folosirea de practici corecte n comertul cu alimente, avnd n
vedere, atunci cnd este cazul, protectia sanatatii si bunastarii animalelor, a sanatatii
plantelor si a mediului nconjurator.
Art. 6. (1) n vederea realizarii obiectivului general, care vizeaza asigurarea unui
nivel nalt de protectie a sanatatii si vietii oamenilor, legislatia n domeniul
alimentelor se bazeaza pe analiza riscurilor, n afara cazului n care aceasta abordare
nu este adecvata circumstantelor sau naturii masurii.
Art. 8. Legislatia n domeniul alimentelor urmareste sa protejeze interesele
consumatorilor si sa le furnizeze informatiile necesare, pentru a alege n cunostinta
de cauza alimentele pe care le consuma, si vizeaza prevenirea:
5.CATEVA PRINCIPII GENERALE ALE LEGISLATIEI PRIVIND
SIGURANTA ALIMENTELOR
6.CERINTE LEGISLATIVE PENTRU GARANTAREA
SIGURANTEI ALIMENTELOR
a) alimentele nu trebuie puse pe piata daca nu sunt sigure;
b) alimentele sunt considerate nesigure, daca sunt daunatoare pentru sanatate sau inadecvate
consumului uman;
c) pentru a determina daca un aliment nu este sigur, se va tine seama de conditiile normale de
utilizare a alimentelor de catre consumator la fiecare etapa a productiei, procesarii si
distributiei, precum si de informatiile furnizate consumatorului, inclusiv informatiile de pe
eticheta sau alte informatii generale puse la dispozitia consumatorului privind evitarea efectelor
daunatoare sanatatii personale, determinate de un anumit aliment sau categorie de alimente;
d) pentru a stabili daca un aliment este daunator pentru sanatate, trebuie avute n vedere
efectele probabile imediate si/sau pe termen scurt si/sau pe termen lung ale acelui aliment
asupra sanatatii persoanei care l consuma
e) pentru a determina daca un aliment este sau nu inadecvat pentru consumul uman, trebuie
sa se analizeze daca alimentul este inacceptabil pentru consumul uman n conformitate cu
destinatia sa, din punct de vedere al contaminarii, determinate de factori externi sau nu, de
alterare, deteriorare sau degradare;
f) n cazul n care un aliment nesigur face parte dintr-un lot, sarja sau transport de alimente din
aceeasi clasa sau cu aceeasi descriere, se va presupune ca toate alimentele din respectivul lot,
sarja sau transport sunt nesigure, n afara cazului n care n urma unei evaluari detaliate nu se
descopera nici o dovada care sa indice ca si restul lotului/sarjei sau transportului este nesigur;
g) conformitatea unui aliment cu prevederile specifice aplicabile acelui aliment nu va mpiedica
autoritatile competente sa ia masurile necesare n vederea impunerii de restrictii la punerea pe
piata sau n vederea retragerii acestuia de pe piata, n cazul n care exista motive care arata ca
alimentele nu sunt sigure, desi aparent acestea sunt conforme
7.CETINTE LEGISLATIVE PENTRU GARANTAREA
SIGURANTEI HRANEI ANIMALELOR
a) hrana pentru animale nu va fi pusa pe piata sau utilizata n hrana animalelor
destinate pentru productia de alimente dect daca este sigura;
b) avnd n vedere destinatia ei, hrana pentru animale este considerata nesigura
n cazul n care are un efect daunator pentru sanatatea oamenilor sau
animalelor, sau face ca alimentele derivate din animalele destinate pentru
productia de alimente sa devina nesigure pentru consumul uman;
c) n cazul n care hrana pentru animale care a fost identificata ca fiind
nesatisfacatoare din punctul de vedere al cerintelor privind siguranta alimentara,
acesteia face parte dintr-un lot, sarja sau transport de hrana pentru animale din
aceeasi clasa sau care au aceeasi descriere, se presupune ca toata hrana pentru
animale din lot, sarja sau transport este afectata, n afara cazului n care n urma
realizarii unei evaluari detaliate, nu se obtin dovezi care arata ca restul
lotului/sarjei sau transportului nu satisface cerintele de siguranta a hranei pentru
animale;
d) conformitatea hranei pentru animale cu prevederile specifice aplicabile
acesteia nu va mpiedica autoritatile competente sa ia masurile 11 necesare
pentru impunerea de restrictii la punerea pe piata sau n vederea retragerii
acesteia de pe piata, n cazul n care exista suspiciuni care arata ca hrana pentru
animale nu este sigura, cu toate ca este conforma cu prevederile specifice.