Sunteți pe pagina 1din 2

Consecintele abuzului din copilarie asupra

dezvoltarii emotionale si sociale a adultului


6
DE PSIHOLOG
IN ARTICOLE DICTIONAR DE PSIHOLOGIE PSIHOTERAPIE INDIVIDUALA
3 FEB, 2013
Atunci cand adultul a fost expus in copilarie unei forme de abuz (fizic, emotional sau sexual),
capacitatea de adaptare si raspuns a persoanei se modifica si se pot produce restructurari in
plan cognitiv, emotional sau comportamental. In astfel de situatii, putem vorbi de trauma
psihologica, care produce consecinte negative grave, afectand capacitatea persoanei de raspuns sau
modul de reactie in raport cu anumite situatii sau contexte emotionale.
Consecintele in plan cognitiv: distorsiuni si deformari cognitive
Atribuirea evenimentelor negative exclusiv factorilor interni stabili (propriul caracter, personalitatea etc.)
Hipervigilenta la pericol in mediul inconjurator, indiferent daca este obiectiva sau nu
Preocuparea pentru control, cu credinta ca pana si cea mai mica pierdere a hotararii si protectiei de sine pot
duce la pericol sau catastrofa
Interpretarea gresita a stimulilor obiectivi neutri sau pozitivi interpersonali ca dovada a amenintarii sau
pericolului
Dificultati de relationare. Perturbarea intimitatii.

Consecintele in planul relatiilor interpersonale:
Victimizarea. Neincrederea in ceilalti, manie si/sau frica fata de cei mai puternici, ingrijorare in privinta
abandonului, constientizarea nedreptatii si a tratamentului injust, respect de sine diminuat.
Raspunsuri neadaptative (initial aceste reactii au fost utile pentru a face fata abuzului): evitarea
celorlalti, pasivitate, sexualizare, caracter recalcitrant sau depresie.
Pierderea increderii. Probabil unul dintre cele mai dureroase si tulburatoare aspecte ale abuzului copilului
este impactul asupra capacitatii persoanei adulte de a avea incredere. In cazul persoanelor abuzate grav in
copilarie, se instaleaza puternice mecanisme defensive si un sentiment de insecuritate in relatia cu celalalt.
Teama de intimitate. Majoritatea abuzurilor asupra copiilor apar in contextul relatiilor si intimitatilor
apropiate. De aceea, este firesc ca adultii care au suferit un abuz in copilarie sa se teama, sa se fereasca sau sa
manifeste ambivalente fata de apropierea interpersonala. Persoanele abuzate sexual, de exemplu, au adesea
dificultati la stabilirea si mentinerea relatiilor intime.
Sexualitatea modificata. Experienta clinica sugereaza ca adolescentii si adultii care au fost abuzati
in copilarie vor avea foarte probabil probleme in viata sexuala:
1. disfunctii sexuale, raportate la teama de vulnerabilitate si revictimizare
2. neincredere generala in partenerii sexuali, manifestata atat de barbati cat si de femei
3. tendinta, in pofida fricii si suspiciunii, de a depinde de sau de a idealiza pe cei cu care persoana abuzata are
relatii sentimentale
4. preocupare spre ganduri sexuale si tendinta de a sexualiza relatii care in mod normal nu s-ar dori sexuale
5. experienta de relatii multiple, superficiale si scurte care se incheie odata cu aparitia intimitatii reale

Comportamentul agresiv. In acest context, comportamentul agresiv al adultului reprezinta o
exteriorizare a traumei copilului cauzata de abuz sidepresie, precum si probabil a efectelor copierii
comportamentului parintelui abuziv.Comportamentul agresiv este rezultatul identificarii cu un
model parental agresiv. Violenta a fost perceputa de copil ca un semn al interesului parintelui fata
de el.
Psihoterapeut Ionut Ghiugan