Despre diferite locuri grele din dumnezeiasca Scriptura

Sf. Maxim Marturisitorul

Dupa ce-ai lepadat cu totul mpatimirea care leaga de simtire si de trup, strabatnd
intens cu mintea n chip priceput oceanul nesfrsit al cuvintelor Duhului (al Scripturii,
cercetezi cu duhul cele ale Duhului. Dar primind de la acesta descoperirea tainelor
ascunse, smerenia !e-a facut totusi sa alcatuiesti o lista cu multe locuri obscure din
Sfnta Scriptura, pe care ne-ai trimis-o cernd de la mine, cel lipsit de orice virtute si
cunostinta, un raspuns scris cu privire la ntelesul lor mai nalt.
"rimind eu aceasta lista si citind-o, mi s-a oprit n loc si mintea si auzul si cugetarea.
Drept aceea !e-am rugat sa-mi ngadui sa refuz acest lucru. #i-am spus ca aceste locuri
de abia pot fi ntelese de cei care au naintat mult n contemplatie si au a$uns la capatul
celei mai nalte si mai apropiate cunostinte, nu nsa de mine care ma trasc pe pamnt
si, asemenea sarpelui cel blestemat odinioara, nu am alta hrana afara de pamntul
patimilor, nnoroiat ca un vierme de putreziciunea placerilor.
Deci mai nti ne-ai poruncit sa vorbim despre patimile ce ne supara. Si anume cte si
care sunt, din ce nceput pornesc si la ce sfrsit a$ung trecnd prin faza de mi$loc ce le
este proprie, din ce putere a sufletului sau ce madular al trupului rasarind fiecare da
mintii n chip nevazut forma sa, iar trupul l face ca pe o vopsea ce coloreaza prin
cugetarile pacatului ntreg nefericitul de suflet% care este ntelesul numelui fiecareia si
lucrarea ei, roadele si nfatisarile, precum si viclesugurile puse la cale prin ele de dracii
necurati, nsotirile si disimularile lor nevazute, cum scot aceia n chip ascuns pe unele la
vedere prin altele si cum prin unele atrag n chip amagitor spre altele% care sunt
subtirimile (nuantele, micimile, marimile si umflarile lor uriase% cum cedeaza, se retrag,
nceteaza, staruie, navalesc mai repede sau mai domol% care sunt $ustificarile lor n fata
sufletului ca n fata unui tribunal si hotarrile ce se dau de catre cugetare% nfrngerile si
biruintele vazute si starea launtrica ce-o nsoteste pe fiecare% care e pricina pentru care li
se ngaduie dracilor sa tulbure sufletul cu multe patimi si aceasta fie prin ei nsisi fie prin
altii (altele% prin ce gnd ne aduc n fata mintii fara de vreme materiile proprii, prin care
pornesc n chip ascuns razboiul amarnic mpotriva noastra, care ne preocupam de cele
ce nu sunt de fata de parca ar fi prezente, ntinzndu-ne spre materii, sau fugind de ele
si anume primul lucru patimindu-l de dragul placerii, al doilea din pricina durerii% despre
modul prezentei lor n noi si despre nalucirile cgmplicate si variate ce le strnesc n
visurile din vremea somnului% apoi daca sunt nchisi n vreo parte a sufletului sau a
trupului, sau sunt n tot trupul% si daca, aflndu-se nauntru ndupleca sufletul prin
patimile sufletesti sa mbratiseze pe cele din afara prin mi$locirea trupului si l amagesc
sa se predea cu totul simtirii, parasind cele ce-i sunt proprii dupa fire% sau, aflndu-se
afara, printr-o atingere din afara a trupului modeleaza sufletul cel nevazut dupa chipul
celor materiale, sadind n el o forma compusa si dndu-i nfatisarea materiei primita prin
imaginatie% si daca este vreo ordine si vreo rnduiala n lucrarea lor, cu viclenie
pacatuita, ca mai nti sa ncerce sufletul prin unele patimi si apoi sa-l razboiasca prin
altele% si care (draci premerg, care urmeaza la rnd, sau care cu care se nsotesc, daca
nu cumva tulbura sufletul n mod amestecat fara nici o ordine, la ntmplare, prin orice
patimi% apoi daca este lasat sufletul sa patimeasca unele ca acestea de la ei n afara de
"rovidenta, sau potrivit "rovidentei% si care este ratiunea pentru care "rovidenta
paraseste n orice patima sufletul% care este apoi modul nimicirii fiecareia din patimile
nsirate si prin care fapte, cuvinte sau gnduri se elibereaza sufletul de ele si se curata
de ntinaciunea constiintei% ce virtute va opune fiecarei patimi ca sa o biruiasca, fugarind
pe dracul cel viclean si taind deodata cu el total nsasi miscarea patimii% cum va putea
apoi, dupa izbavirea de patimi, sa-si scruteze sufletul bine ale sale% si cu a$utorul caror
ratiuni si moduri a$ungnd prin ratiunea cea dupa fire la relatii nepatimase ntre simtiri si
lucrurile sensibile, va modela simturile ca sa stea n slu$ba virtutilor, precum prin patimi le
modelase mai nainte, sa stea n slu$ba pacatului si cum va nfaptui aceasta buna
ntoarcere ca sa se foloseasca de cele prin care gresea nainte spre nasterea si
sustinerea virtutilor% cum apoi, izbavindu-se si de aceste relatii, va culege cu pricepere,
prin contemplarea naturala n duh, ratiunile &elor create, desfacute de simbolurile
sensibile din ele% si cum dupa aceste ratiuni, lund contact cu cele inteligibile, prin
mintea devenita curata de cugetarea aplecata spre cele supuse simtirilor, va primi
ntelegerile cele simple si va dobndi cunostinta simpla, care leaga toate ntreolalta
potrivit cu ratiunea originara a ntelepciunii% n sfrsit, cum dupa aceasta sufletul, o data
trecut dincolo de toate cele ce sunt si de ntelesurile lor firesti si desfacut de toata
puterea n chip curat, chiar si de puterea proprie de-a cugeta, va patimi unirea cea mai
presus de ntelegere cu Dumnezeu nsusi, iar n aceasta stare, primind de la 'l n chip
nepregatit nvatatura adevarului adevarat, ca pe o samnta, nu se va mai abate spre
pacat, nemaifiind loc pentru diavol ca sa-l atraga spre rautate prin amagire, datorita
necunoasterii (elui ce e bun prin fire si nfrumuseteaza toate cele ce se pot mpartasi de
'l)
*iindca ati poruncit sa lamuresc n scris ratiunile, modurile si pricinile tuturor acestora, va
rog sa mai asteptati putin cuvntul privitor la ele. De va a$uta Dumnezeu, voi cerceta cu
un prile$ mai potrivit si mai cu staruinta acestea n alte scrieri, daca voi simti peste tot n
minte vreo astfel de patrundere nct sa pot cuteza sa strabat un ocean att de mare si
de adnc. (aci nu ma rusinez sa spun ca nca nu cunosc uneltirile si viclesugurile
anevoie de descurcat ale dracilor necurati, dat fiind ca praful materiei mi ntuneca nca
ochii sufletului si nu ma lasa sa privesc (sa contemplu n chip curat firea celor create si
sa deosebesc din gramada celor ce exista pe cele ce par sa existe, nselnd doar
simtirea cea lipsita de ratiune. *iindca numai cei foarte contemplativi si nalti la cugetare
pot cerceta cu adevarat unele ca acestea si pot grai despre ele, adica numai cei ce prin
multa experienta au dobndit puterea de-a cunoaste cele bune si cele care nu sunt
bune, ba ceea ce e mai nalt si mai de cinste ca toate au primit de la Dumnezeu harul si
puterea de-a ntelege bine si de-a spune limpede cele ntelese.
Definitia raului
+aul nici nu era, nici nu va fi ceva ce subzista prin firea proprie. (aci nu are n nici un fel
fiinta, sau fire, sau ipostas, sau putere, sau lucrare n cele ce sunt. ,u e nici cantitate,
nici relatie, nici loc, nici timp, nici pozitie, nici actiune, nici miscare, nici aptitudine, nici
patima (pasivitate, afect contemplata n chip natural n vreo existenta si n nici una din
acestea nu subzista vreo nrudire naturala. ,u e nici nceput (principiu, nici mi$loc, nici
sfrsit. (i ca sa-l cuprind ntr-o definitie, voi spune ca raul este abaterea lucrarii puterilor
(facultatilor sadite n fire de la scopul lor si altceva nimic. Sau iarasi, raul este miscarea
nesocotita a puterilor naturale spre altceva dect spre scopul lor, n urma unei $udecati
gresite. -ar scop numesc cauza celor ce sunt, dupa care se doresc n chip firesc toate,
chiar daca .icleanul, acoperindu-si de cele mai multe ori pizma sub chipul bunavointei si
nduplecnd cu viclenie pe om sa-si miste dorinta spre altceva din cele ce sunt si nu
spre cauza, a sadit n el necunostinta cauzei.
Deci primul om, neduc$du-si miscarea lucrarii puterilor naturale spre scop, s-a
mbolnavit de necunostinta cauzei sale, socotind, prin sfatul sarpelui, ca acela este
Dumnezeu, pe care cuvntul poruncii dumnezeiesti i poruncise sa-l aiba ca pe un
dusman de moarte. *acndu-se astfel calcator de porunca si necunoscnd pe
Dumnezeu, si-a amestecat cu ncapatnare n toata simtirea toata puterea cugetatoare
si asa a mbratisat cunostinta compusa si pierzatoare, producatoare de patima, a celor
sensibile. Si asa /alaturatu-s-a cu dobitoacele cele fara de minte si s-a asemanat lor/,
("salmi 01, 23 lucrnd, cautnd si voind aceleasi ca si ele n tot chipul% ba le-a si
ntrecut n irationalitate, mutnd ratiunea cea dupa fire n ceea ce e contrar firii.
Deci cu ct se ngri$ea omul mai mult de cunostinta celor vazute numai prin simtire, cu
att si strngea n $urul sau mai tare nestiinta de Dumnezeu. Si cu ct si strngea mai
mult legaturile nestiintei, cu att se lipea mai mult de experienta gustarii prin simtire a
bunurilor materiale cunoscute. Dar cu ct se umplea mai mult de aceasta experienta, cu
att se aprindea mai mult patima iubirii trupesti de sine, care se nastea din sine. Si cu
ct se ngri$ea mai mult de patima iubirii trupesti de sine, cu att nascocea mai multe
moduri de producerii a placerii, care este si frica si tinta iubirii trupesti de sine. Si fiindca
orice rautate piere mpreuna cu modalitatile care o produc, omul aflnd prin ea nsasi
experienta, ca orice placere are ca urmasa n mod sigur durerea, si avea toata pornirea
spre placerea si toata fuga dinspre durere. "entru cea dinti lupta cu toata puterea, pe
cea de-a doua o combatea cu toata srguinta, nchipuindu-si un lucru cu neputinta si
anume ca printr-o astfel de dibacie va putea sa le desparta pe acestea una de alta si
iubirea trupeasca de sine va avea unita cu ea numai placerea, ramnnd nencercata de
durere. Sub puterea patimii el nu stia, precum se vede, ca placerea nu poate fi niciodata
fara de durere. (aci n placere e amestecat chinul durerii, chiar daca pare ascuns celor
ce o gusta, prin faptul ca domina iese totdeauna deasupra, acoperind simtirea a tot ceea
ce sta alaturi.
4sa s-a strecurat marea si nenumarata multime a patimilor stricacioase n viata
oamenilor. 4sa a devenit viata noastra plina de suspine, cinstind pricinile care o pierd si
nascocind si cultivnd prile$urile coruperii sale, datorita nestiintei. 4sa s-a taiat firea cea
unica n nenumarate particele si noi cei ce suntem de aceeasi fire ne mncam unii pe
altii ca reptilele si fiarele. (aci cautnd placerea din pricina iubirii trupesti de noi nsine si
straduindu-ne sa fugim de durere din aceeasi pricina, nascocim surse nenchipuite de
patimi facatoare de stricaciune. 4stfel cnd ne ngri$im prin placere de iubirea trupeasca
de noi nsine, nastem lacomia pntecelui, mndria, slava desarta, ngmfarea, iubirea
de argint, zgrcenia, tirania, fanfaronada, aroganta, nechibzuinta, in$uria, necuratia,
usuratatea, risipa, nenfrnarea, frivolitatea, umblarea cu capul prin nori, moleseala,
pornirea de a maltrata, de-a lua n rs, vorbirea la nevreme, vorbirea urta si toate cte
mai sunt de felul acesta. -ar cnd ascutim mai mult prin durere modul iubirii trupeti de noi
nsine, nastem, mnia, pizma, ura, dusmania, tinerea n minte a raului, calomnia,
brfeala, intriga, ntristarea, deznade$dea, defaimarea "rovidentei, lncezeala,
negli$enta, descura$area, deprimarea, putinatatea la suflet, plnsul la nevreme,
tnguirea, $alea, sfarmarea totala, ciuda, gelozia si toate cte tin de o dispozitie care a
fost lipsita de prile$urile placerii. 5n sfrsit cnd din alte pricini se amesteca n placere
durerea, cnd perversitatea (caci asa numesc unii ntlnirea partilor contrare ale
rautatii, nastem fatarnicia, ironia, viclenia, prefacatoria, lingusirea, dorinta de a placea
oamenilor si toate cte sunt nascociri ale acestui viclean amestec. (aci a le numara
acum si a le spune toate, cu nfatisarile, modurile, cauzele si vremurile lor, nu e cu
putinta. (ercetarea fiecaruia din ele o vom face, daca Dumnezeu ne va harazi putere, n
viitor.
4lta definitie a raului
Deci raul sta, cum am spus mai nainte, n necunoasterea cauzei celei bune a lucrurilor.
4ceasta orbind mintea omeneasca, dar deschiznd larg simtirea, l-a nstrainat pe om cu
totul de cunostinta de Dumnezeu si l-a umplut de cunostinta patimasa a lucrurilor ce cad
sub simturi. 5mpartasindu-se deci omul fara masura de aceasta numai prin simtire,
asemenea dobitoacelor necuvntatoare si avnd prin experienta ca mpartasirea de cele
sensibile sustine firea lui trupeasca si vazuta, a parasit frumusetea dumnezeiasca
menita sa alcatuiasca podoaba lui spirituala si a socotit zidirea vazuta, drept Dumnezeu,
ndumnezeind-o datorita faptului ca e de trebuinta pentru sustinerea trupului% iar trupul
propriu legat prin fire de zidirea luata drept Dumnezeu, l-a iubit cu toata puterea . Si asa
prin gri$a exclusiva de trup, a slu$it cu toata srguinta zidirii n loc de 6iditor. (aci fu
poate slu$i cineva zidirii, daca nu cultiva trupul, precum nu poate slu$i lui Dumnezeu,
daca nu-si curateste sufletul prin virtuti. Deci prin gri$a de trup omul savrsind slu$irea
cea stricaciosa, si umplndu-se mpotriva sa de iubirea trupeasca de sine, avea n sine
ntr-o lucrare nencetata placerea si durerea. (aci mncnd mereu din pomul
neascultarii, ncerca n simtire parerea (cunostintei binelui si raului7 ,amestecate. n el.
Si poate ca de fapt daca ar zice cineva ca pomul cunostintei binelui si a raului este
zidirea cea vazut, nu s-ar abate de la adevar. (aci mpartasirea de ea produce n chip
natural placerea si durerea.
Sau iarasi poate ca zidirea celor vazute s-a numit pom al cunostintei binelui si raului,
fiindca are si ratiuni duhovnicesti care nutresc mintea, dar si o putere naturala care pe
de o parte desfata simtirea, pe de alta perverteste mintea. Dar contemplata
duhovniceste ea ofera cunostinta binelui, iar luata trupeste, ofera cunostinta raului. (aci
celor ce mpartasesc de ea trupeste li se face dascal n ale patimilor, facndu-i sa uite
de cele dumnezeiesti. De aceea i-a interzis-o poate Dumnezeu omului, amnnd pentru
o vreme mpartasirea de ea, ca mai nti, precum era drept, cunoscndu-si omul cauza
sa prin omisiunea cu ea n har si prefacnd, prin aceasta comuniune, nemultumirea data
lui dupa har n nepatimire si neschimbalitate, ca unul ce-a devenit de$a dumnezeu prin
ndumnezeire, sa priveasca fara sa se vatame si cu totul slobod cu Dumnezeu fapturile
lui Dumnezeu si sa primeasca cunostinta lor ca Dumnezeu, dar nu ca om, avnd dupa
har n chip ntelept aceeasi cunostinta a lucrurilor ca Dumnezeu, datorita prefacerii mintii
si simtirii prin ndumnezeire.8
4sa trebuie nteles aici pomul acela, dupa o tlcuire pe care o pot primi toti. (aci
ntelesul mai tainic si mai nalt e rezervat pentru cei cu o cugetare mistica, noi trebuind
sa-l cinstim prin tacere. 'u am amintit aici de pomul neascultarii doar n trecere, vrnd
sa arat ca necunoasterea lui Dumnezeu a ndumnezeit zidirea, al carei cult vine din
iubirea de trup a neamului omenesc. (aci n $urul acesteia se nvrteste, ca un fel de
cunostinta amestecata, toata experienta placerii si a durerii, din pricina carora s-a
introdus n viata oamenilor tot namolul relelor ce dainuieste n chip felurit si pestrit si-n
attea forme cte nu le poate spune cuvntul. "entru ca fiecare din cei ce participa la
firea omeneasca are n sine, ntr-o anumita cantitate si calitate, vie si lucratoare, iubirea
fata de puterea lui vazuta, adica fata de trup, care l sileste ca pe un rob, prin pofta de
placere si frica de durere, sa nascoceasca multe forme ale patimilor, dupa cum se
nimeresc timpurile si lucrurile si dupa cum l ndeamna modul lui de a fi, ntruct
experienta l nvata ca e cu neputinta sa a$unga sa aiba necontenit placerea ca tovarasa
de viata si sa ramna cu totul neatins de durere, ca nu va putea sa a$unga la capatul
acestui scop. (aci firea ntreaga a trupurilor fiind corupta si pe cale de mprastiere prin
oricte moduri ar ncerca sa o sustina pe aceasta, ntareste si mai mult stricaciunea din
ea. De aceea omul temndu-se, fara sa vrea, necontenit, de soarta a ceea ce iubeste,
cultiva fara voie si pe nesimtite, prin ceea ce iubeste ceea ce nu iubeste, atrnnd de
cele ce nu pot dainui. 5n felul acesta si preschimba dispozitia sufletului deodata cu cele
ce se mprastie, ca pe una ce se rostogoleste mpreuna cu cele ce curg, si nu ntelege
ca se pierde din pricina totalei orbiri a sufletului fata de adevar.
-ar izbavirea de toate aceste rele si calea scurta spre mntuire este dragostea
adevarata, cea din cunostinta, a lui Dumnezeu si izgonirea din suflet a dragostei fata de
trup si izgonirea din suflet a dragostei fata de trup si de lumea aceasta. "rin aceasta
lepadnd pofta de placere si frica de durere, ne eliberam de reaua iubire trupeasca de
noi nsine, naltati fiind la cunostinta 6iditorului. 5n felul acesta primind n locul iubirii celei
rele de noi nsine, pe cea buna si spirituala, despartita cu totul de gri$a de trup, nu vom
nceta sa slu$im lui Dumnezeu prin aceasta iubire buna de noi nsine, cautnd pururi sa
ne sustinem sufletul lui prin Dumnezeu. (aci aceasta este adevarata slu$ire si prin ea
ngri$im cum trebuie si n chip placut lui Dumnezeu, de sufletul nostru prin virtuti.
Deci cel ce nu doreste placerea trupeasca si nu se teme deloc de durere, a a$uns
nepatimitor. (aci deodata cu acestea si cu iubirea trupeasca de sine, care le-a nascut, a
omort toate patimile ce cresc prin ea si prin ele, mpreuna cu nestiinta, sursa cea mai
de la nceput a tuturor relelor. Si asa s-a facut ntreg slu$itor al binelui ce persista
permanent si e mereu la fel, ramnnd mpreuna cu el cu totul nemiscat.9 4sa
oglindeste cu fata descoperita slava lui Dumnezeu,1 (3 (or. :,21 ca unul care priveste
n lumina ce straluceste n sine slava dumnezeiasca si neapropiata.;
Deci odata ce ne-a fost aratata de (uvntul calea cea dreapta si usoara a celor ce se
mntuiesc, sa tagaduim cu toata puterea placerea si durerea vietii de aici si sa nvatam
cu mult ndemn si pe cei supusi noua sa faca aceasta. (aci facnd aceasta, ne-am
izbavit si am izbavit si pe altii cu desavrsire de toata nascocirea patimilor si de toata
rautatea dracilor. Sa mbratisam numai iubirea si nimeni nu va putea sa ne desparta de
dragostea lui Dumnezeu, nici necaz, nici strmtoare, nici foame, nici prime$die, nici
sabie, nici toate cte le-a nsirat 4postolul n acel loc.2<(+om 1, :7. (aci prin cunostinta
cu lucrul ramnnd n noi dragostea nemiscata, vom primi de la 'l o bucurie si o
sustinere vesnica si negraita a sufletului. Si mpartasindu-se de aceasta, vom avea fata
de lume nestiinta cea mntuitoare,22 nemaiprivind, ca mai nainte, fara gnd neprihanit,
cu fata descoperita a simtirii, suprafata celor sensibile ca pe o sclava, ci oglindind mai
degraba cu fata descoperita a cugetarii (mintii, dupa nlaturarea oricarui val sensibil,
slava lui Dumnezeu cea aratata n virtuti si n cunostinta duhovniceasca,23 prin care
primim unirea cea dupa har. (aci precum ignornd pe Dumnezeu, am ndumnezeit
zidirea, pe care am cunoscut-o prin simtire, gustnd din ea, pentru faptul ca prin ea ni se
sustinea trupul, asa primind cunostinta traita a lui Dumnezeu, cea accesibila ntelegerii,
pentru faptul ca 'l ne sustine sufletul ca sa existe si ca sa fie fericit.