Scepticismul

Scepticismul vechi a fost intemeiat de Pyrrhon din Elis, despre care stim foarte putine lucruri.
Acesta ar fi trait intre 360-270 i.r. si se crede ca ar fi luat parte impreuna cu maestrul sau,
democriteanul Ana!arch, la campaniile lui Ale!andru cel "are, a#un$and pana in %ndia unde a
cunoscut fachirii si ma$ii. Pyrrhon a trait in orasul sau natal unde a a#uns vestit pentru linistea lui
sufleteasca, de care dadea dovada in toate impre#urarile. El a murit la &atrinete, fara sa lase
posteritatii nici o scriere. 'oate datele despre Pyrrhon le avem furni(ate de )io$ene *aertius in
+)espre vietile si doctrinele filo(ofilor+, cartea %,, cap. ,%, oare, citind pe ecatios din A&dera,
ne spune ca Pyrrhon repre(enta o filo(ofie a$nostica si suspendarea oricarei #udecati, afirmand
ca nu e!ista nici frumosul, nici uratul, nici dreptatea, nici nedreptatea. *a fel, cu privire la toate
lucrurile, sustinea ca nu e!ista nimic cu adevarat si ca oamenii savarsesc fapte in conformitate cu
o&iceiul si cu conventia, caci orice lucru nu-i mai mult intr-un fel decat in altul.
Pyrrhon a com&atut pe sofisti si prin felul lui de a fi si-a casti$at multi elevi. -ei mai importanti
au fost . ecatios din A&dera, 'imon din Phlius, autorul lucrarii +Silloi+ si /ausiphanes din
'heos, care ar fi fost, dupa unii, profesorul lui Epicur. 'oti acestia au fost numiti pyrrhonieni,
dar si aporetici, sceptici si efectiei, &a chiar si (etetiei sau cautatori, din pricina ca erau mereu in
cautarea adevarului.
)intre acesti elevi ai lui Pyrrhon, cel mai important este 'imon 0321- 231 i.r.2 care si-a casti$at
un nume frumos in calitate de stillo$raf si ca cel din urma repre(entant al scepticismului vechi.
Scepticii vechi afirmau ca scopul suprem al vietii inteleptului este unul etic. reali(area linistii
sufletesti celei mai desavarsite 0atara!ia2. /umai ca, dupa sceptici, acest scop nu poate fi reali(at
decat prin indoiala, caci numai prin a&tinerea de la orice afirmatie, fie afirmativa, fie ne$ativa, cu
privire la adevar, spiritul omului poate fi eli&erat de erorile care-l nelinistesc. Pentru a face
dovada ca asa stau lucrurile scepticii au fi!at (ece moduri de indoiala sau +tropi+. )e aceea cine-
vrea sa a#un$a la linistea sufleteasca, tre&uie - (ice 'imon - sa stie trei lucruri . 32 -um sunt
lucrurile 4 22 -um sa ne comportam fata de acestea 4 32 -e folos avem din aceasta comportare5
*a aceste intre&ari 'imon raspunde . 32 6elul cum sunt lucrurile in sine nu vom putea sti
niciodata4 Perceptiile noastre se raportea(a numai la aparitia acestora, asa ca parerile si
conceptiile noastre despre lucruri se fundamentea(a numai pe o&isnuinta. 7ricarei afirmatii
despre lucruri i se poate opune o contraafirmatie tot asa de veridica. )eci a$nosticism si rela-
tivism. *a intre&area a doua el raspunde . 22 /oi nu putem afirma niciodata una cu si$uranta si sa
(icem . este asa, ci cel mult . mi se pare ca ar fi asa, ceea ce inseamna ca este mai &ine sa ne
retinem de a afirma ceva apodictic cu privire la adevarul despre lucruri. )in pricina acestei
retineri, in a face o #udecata, scepticii au fost numiti si +ephectici+. /atural, acest lucru nu
inseamna deloc ca scepticii ar fi renuntat la stiinta, dimpotriva Se!tus Empiricus ii considera pe
sceptici a fi mult mai cu e!perienta decat ceilalti oameni, iar 8alen afirma despre Pyrrhon ca era
un cautator fervent al adevarului. Aceasta este insa contra(icerea fla$ranta de care s-au facut
vinovati scepticii.

Academia sceptica de mi#loc si cea noua. )upa -rates, a urmat la conducerea Academiei
platonice, Arcesilaos din Eolia 0339-2:: i.r.2 care este, impreuna cu -arneades din -irene
0237-332 i.r.2 repre(entantul principal al asa-numitei Academii sceptice de mi#loc, stapanita de
scepticism. Si, fiindca nici acestia n-au lasat nimic posteritatii din scrierile lor, datele despre
Arcesilaos si -arneades ni s-au pastrat la -icero si )io$ene *aertius. Acesta din urma ne
relatea(a ca -arneades a mers atat de departe cu indoiala sa, incat a tras la indoiala pana si
afirmatia sa proprie ca noi nu putem sti nimic. Se!tus Empiricus este de parere ca prin aceasta
-arneades a voit numai sa puna la incercare pe elevii sai, pentru a-i conduce la platonism. Si,
intr-adevar, cu -arneades, Academia platonica a#un$e iarasi la o inflorire, asa cum aceasta era
odinioara.
-arneades este si el, ca si Arcesilaos, un pro&a&ilist vestit, mai ales pentru talentul sau oratoric si
pentru spiritul sau critic. Asa se spune ca fiind trimis la ;oma - impreuna cu stoicul )io$enes
din <a&ilon si cu peripateticianul -ritalaos - pentru a o&tine crutarea Atenei de un impo(it
oneros, -arneades a (apacit pe romani cu stralucitoarea sa dialectica, cu care el stia sa
ar$umente(e cu o e$ala putere de convin$ere pentru si impotriva dreptatii. 6aptul acesta a facut
pe -aton -ensorius sa-l com&ata si sa determine senatul sa incheie tratativele mai repede, pentru
ca dele$atia $reca sa se intoarca la Atena si sa nu strice tineretul roman.
-arneades com&ate pe stoici si mai ales pe -hrysiipp, care era in acea vreme cel mai vestit
filo(of do$matic. )ove(ilor pentru e!istenta lui )umne(eu, pe care -hrysipp le deducea din
oranduirea teleolo$ica a lumii, -arneades le opunea pre(enta raului in lume precum si alte
contra(iceri. "ai departe -arneades nea$a posi&ilitatea unei ar$umentari precise si severe. Si, ca
sa faca dovada practica a acestui lucru, dupa cum ne relatea(a *actantiu, -arneades tinea in
;oma intr-o (i o conferinta in care facea dovada ca e!ista dreptate, pentru ca in (iua urmatoare,
intr-o alta conferinta, sa dovedeasca contrariul.

-arneades nu s-a mar$init sa demonstre(e imposi&ilitatea cunoasterii ci a cautat sa sta&ileasca o
teorie a pro&a&ilitatii. %n aceasta teorie el deose&ea trei $rade de pro&a&ilitate . 32 ;epre(entarile
ce sunt considerate numai ca ceva in sine 4 22 ;epre(entarile ce sunt pro&a&ile si nu contra(ic
alte repre(entari4 32 ;epre(entarile ce sunt confirmate multilateral de e!perienta. )e e!emplu,
am repre(entarea unui lucru incolacit , atunci pot (ice . aceasta este sau o fran$hie sau un sarpe
0pro&a&ilitatea de primul $rad2. 6aptul ca nu se misca, intareste pro&a&ilitatea ca nu este un sarpe
0$radul al doilea2. %ar daca lovesc corpul respectiv si acesta nu se misca spontan ca un corp viu,
pot (ice, cu al treilea $rad de pro&a&ilitate, ca aceasta este o fran$hie.

Academia noua. )upa -arneades Academia platonica se apropie de do$matismul stoicilor,
parasind, cel putin in parte, pro&a&ilismul sceptic, pentru a urma o tendinta eclectica. Asa
&unaoara, 6ilon din *arisa 0= 90 i.r.2 afirma, mi#locind intre -arneades si stoici, ca e!ista totusi
o stiinta evidenta. *a fel si Antiochus din Ascalon paraseste cu totul scepticismul si accepta un
eclectism ieftin. Acesta afirma ca adevarul se afla in afirmatiile acceptate de toti filo(ofii
adevarati. Acesta este ca(ul la filo(ofii platonici, peripatetici si stoici.

)upa acesti platonici, Academia nu mai este repre(entata de nici un filo(of verita&il aproape :00
de ani.

Scepticismul nou 0sec. % i.r. - sec. %%% d.r.2. Scepticismul renaste in marea metropola,
Ale!andria, si aceasta prin Enesidemos din -nossos 0sec. % i.r.2 care se intoarce
iarasi la scepticismul de factura pyrroniana. Acesta este cunoscut fiindca a sistemati(at
ar$umentele sceptice impotriva oricarei cunostinte si$ure, motive pe care el le numeste +tropoi+,
adica moduri de a provoca indoiala fara a indemna la afirmatii do$matice. Enesidemos fi!ea(a si
el (ece asemenea motive, pe care le imparte in doua $rupe, dupa su&stratul de la care pornesc .
sen(oriale si #udecatile lo$ice. Acestea au menirea sa descopere relativitatea intre$ii cunoasteri
omenesti. Enesidemos se considera adept al lui eraclit si crede ca metoda sceptica este cheia cu
a#utorul careia se poate a#un$e la intele$erea conceptiei heraclitene despre cur$erea tuturor
lucrurilor. -aci acest filo(of nu nea$a posi&ilitatea intele$erii lucrurilor, ci el recunoaste
posi&ilitatea cercetarii empirice. El recunoaste chiar si vala&ilitatea principiului cau(alitatii, dar
com&ate orice afirmatie do$matica. Scepticismul lui Enesidemos are de aceea o valoare po(itiva,
prin aceea ca el nu nea$a cunoasterea adevarului, ci cauta sa fundamente(e cercetarea acestuia pe
indoiala. Si pentru Enesidemos sen(atia este sin$urul criteriu al adevarului.

>n alt repre(entant al acestui scepticism este A$rippa 0sec. % d.r.2. Acesta a fost urmasul lui
Enesidemos. A$rippa a redus numarul tropilor la cinci si anume . 32 -ontradictiile diferitelor
pareri despre acelasi lucru4 22 /evoia de a mer$e la infinit pentru a dovedi ceva 0re$ressus ad
infinitum2 4 32 ;elativitatea cunostintelor sen(oriale 4 :2 Ar&itrarul afirmatiilor do$matice,
a$atarea disperata a filo(ofilor de un principiu, pe care-l socotesc a fi ultim si evident prin sine
insusi, pentru a scapa de fatalul +re$ressus ad infinitum+ 4 12 Asa numita dialela . orice principiu
0A2 folosit pentru a dovedi o afirmatie 0<2 are el insusi nevoie de afirmatia intre&uintata 0<2
pentru a fi intemeiat la randul sau, deci, orice dovedire este ori un re$res la infinit, sau un cerc
vicios, o dialela, o invartire pe loc.

Acesti tropi au fost redusi, dupa cum relatea(a )io$ene *aertius, de un anonim la doi si anume .
32 nimic nu poate fi cunoscut prin sine insusi, fie prin simturi, fie prin ratiune, ceea ce inseamna
ca nimic n-are in sine o evidenta nemi#locita si 22 nimic nu poate fi cunoscut printr-un altul, caci,
daca am incerca acest lucru, sau mer$em la infinit, sau ne invartim intr-un cerc vicios.

Scepticismul acesta nu este o sofistica ieftina, ci mai curand un fel de po(itivism. El este laudat
mai ales de catre naturalisti 4 cei mai multi dintre sceptici sunt medici. *a sfarsitul secolului al %%-
lea d.r. e!ista in Ale!andria o scoala a medicilor empiristi, care cautau sa inlature toate parerile
do$matice cu privire la cau(a si tratamenttul &olilor si nu tineau cont decat de o&servatie.
;epre(entantul cel mai de seama al acestui empirism sceptic a fost medicul Se!tus, numit si
+Empiricus+ 0cea 200-210 d.r.2. )e la acesta au ramas trei lucrari importante pentru
cunoasterea scepticismului antic si anume . Schite pyronice, trei carti4 -ontra matematicienilor,
sase carti4 -ontra do$maticilor, cinci carti4 -ontra lo$icienilor, fi(icienilor si eticienilor. %n
aceste carti, Se!tus e!pune toate ar$umentele pe care el le poate aduce impotriva unei
ar$umentari a&solut si$ure si mai ales impotriva cau(alitatii si a ar$umentelor pentru e!istenta
lui )umne(eu.

%n domeniul eticii, scepticii nea$a ca ar e!ista valori o&iective si adau$a ca chiar daca ar e!ista
asemenea valori, ele n-ar putea fi cunoscute niciodata si chiar daca ar e!ista o +arta a vietii+, in
sensul unei cunoasteri a normelor etice, o asemenea arta n-ar putea fi comunicata, fiindca nu
e!ista nici o posi&ilitate de a o invata. 7 stiinta a moralei este pentru sceptici un curat nonsens.
)in acest motiv, telosul vietii nu este scopul, ci re(ultatul ce urmea(a din renuntarea la orice fel
de afirmatii, caci numai prin aceasta scepticul a#un$e la cel mai inalt &un . atara!ia.
*a sfarsitul consideratiilor pe care le-am facut cu privire la filo(ofia acestor scoli, pe care noi le-
am numit reli$ioase-etice, tre&uie sa spunem ca pro&lema centrala pe care cauta s-o solutione(e
acestea este pro&lema eli&erarii de lume. ;epre(entantii acestor scoli sunt de parere ca aceasta
eli&erare nu este posi&ila decat daca omul incetea(a sa doreasca, incetea(a sa sufere, incetea(a
sa lupte pentru solutionarea pro&lemelor lumii. 7mul tre&uie sa se situe(e pe o po(itie in care
lumea incetea(a sa-i mai pre(inte un &un, o po(itie in care pentru el nu mai e!ista nimic &un de
dorit, poftele si dorintele au amutit si vointa omului nu mai este miscata de nimic. )aca omul
vrea sa-si casti$e securitatea fata de lume, el tre&uie sa reali(e(e o forma de viata lipsita de
durere... o stare in care el sufera cat mai putin si $usta cat mai mult fericirea. Aceasta stare
repre(inta fericirea epicureului. %n sfarsit, pentru a putea scapa de nelinistea sufleteasca, omul
tre&uie sa incete(e de a mai na(ui ceva si sa renunte la incercarea de a solutiona pro&lemele
lumii, prin aceea ca el a#un$e la claritate, ca acestea nu pot fi solutionate . aceasta indoiala
asi$ura linistea scepticului. )eci, desi asa de diferite, aceste scoli filo(ofice au totusi o idee
comuna ce le lea$a . este idealul unui om eli&erat de lume si al unei constiinte ce nu se funda-
mentea(a decat in sine insasi4 este idealul unei autarhii cat mai desavarsite.

*a fel si in ceea ce priveste mi#loacele prin care epicureii, stoicii si scepticii cauta sa reali(e(e
aceasta salvare a omului din lume, ele sunt luate numai din lume. +Stoicul, (ice ?uno 6ischer,
incearca aceasta salvare prin autarchia vointei, pe care el o considera ca pe o virtute. Aceasta
virtute este mandrul sentiment al demnitatii si al valorii proprii si acest sentiment al demnitatii
mer$e pe drumul vanitatii, ce duce direct in lume. Epicureul cauta eli&erarea in placere, pe care
el ar voi s-o transforme intr-o stare continua . aceasta placere este sentimentul comod al sanatatii
proprii, ce se afla in mi#locul lumii. Scepticul cauta si el eli&erarea de lume prin indoiala... Si-
aceasta indoiala se fundamentea(a pe temeiuri naturale, pe intele$erea intelectului natural ce
apartine lumii acesteia+.

)e aceea, putem spune, cu acelasi ?. 6ischer, ca idealul cu a#utorul caruia acesti filo(ofi vor sa
invin$a lumea este alcatuit dintr-un material ce apartine aceleiasi lumi. )in acest motiv
incercarile stoicilor, epicureilor si ale scepticilor de a invin$e lumea sfarsesc printr-un naufra$iu
caracteri(at printr-o contra(icere cu ei insisi.

Stoicul se simte &ine in constiinta virtutii sale 4 el se simte fericit si multumit ca el nu mai are
nevoie sa na(uiasca si sa doreasca &unurile acestei lumi si in felul acesta el transforma virtutea
intr-o placere.

Epicureul cauta dupa placerea ca starea cea desavarsita a vietii, stare ce e!clude orice durere, dar
cel mai mare dusman al placerii sunt placerile insesi, si de aceea epicureul este silit sa fu$a de
placeri si sa accepte, tocmai din cau(a placerii, renuntarea si cumpatarea. Epicureul face din
placere o virtute.

6ilo(oful sceptic isi face din indoiala o certitudine si a#un$e astfel in contra(icere cu sine insusi,
caci daca indoiala e si$ura, ea nu mai este sceptica. %ar daca ea este indoielnica se suspenda si
scepticismul dispare.
Stoicismul reprezint un curent filosofic aprut cca n anul 300 .e.n. la Atena. ntemeietorul su este
Zenon din Citium, filosof care a dus o via exemplar. El a fost discipol al colii cinice - curent filosofic
postsocratic, ntemeiat de Anthistene, un discipol al acestuia. Aceast coal postula o moral dur, ns
natural, i a aprut ca o reacie fa de coala epicureic - care avea drept doctrin !o"inerea li"ertii
prin lr#irea ariei plcerilor, i limitarea sferei necesitilor!.
n anul 300, $enon ntemeiaz stoa - o coal filosofic ce postula o"inerea aceleeai li"erti, ns prin
reducerea plcerilor, i chiar dorinelor. %umele stoa vine de la elementul arhitectonic !portic! - stoa fiind
ntemeiat ntr-o veche coal de #imnastic.
$enon, sin#urul strin n aceast coal, a venit din &ipru, la Atena. El a fost foarte "ine primit,
nvturile sale fiind extrem de apreciate. 'a moarte, a avut parte de funeralii fastuoase, s-a propus chiar
ridicarea unei statui a sa.
El a introdus ideea de !cetean al lumii! - o idee cu totul nou i #eneroas n acele timpuri. A avut de
luptat cu pre(udecile, ntruc)t aceast idee necesita depirea "arierelor !cetii! - unitate de "az a
culturii, i chiar politicii eline. *mperiul roman acceptase mai demult aceast idee, ns nu datorit
urmrii unor scopuri no"ile, ci expansiunii militare.
&uv)ntul !*mperiu! vine de la latinescul !imperio!+ a triumfa. n forma sa no"il, acest cuv)nt desemna
triumful spiritului asupra materiei, sau viaa aservit ,ivinitii. 'a nivel politic, ar fi tre"uit s nsemne
armonizarea contrariilor.
-tatutul de cetean al lumii nsemna, pentru stoici, o stare de spirit, caracterizat prin dominarea
propriului eu. Acest statut l putea o"ine orice om civilizat, indiferent de formele culturale sau politice
crora le aparinea.
coala stoic a cunoscut mai multe etape.
-stoa veche (300-200 .Ch) - reprezentat n principal prin Zenon, i continuatorii si direci
- perioaa e mi!loc (200-"0 .Ch) - are ca reprezentant de seam pe #oseionios in $pameia,
nvtorul lui &icero
- stoa t%rzie - prin &eneca' (pictet' )arc $ureliu
/ilosofia stoic se ocupa de trei aspecte. etica, *izica i lo+ica. -toicii i impuneau o nalt inut moral,
i aveau drept modus vivendi aciunea !ust.
n ,mperiul -oman, stoicismul a #sit un teren favora"il. 0omanii au acceptat cu uurin ideea de
cetean al lumii. ,iferena dintre cetate i provincie disprea treptat. 0omanii au fost nu at)t
colonizatori 1cei care impuneau o cultur2, c)t cuceritori' civilizatori 1au construit ceti, au oferit o "az
material teritoriilor cucerite2.
-toicismul roman a impus ideea de om li.er.
Epictet 133-403.e.n.2 era sclav conform condiiei sale sociale, dar viaa sa a oferit suport acestei idei.
Aristocraii i trimiteau copiii pentru a fi educai de acesta, av)nd o cultur i o moralitate exemplare. n
concepia sa, omul li"er era acela care i "aza raiunea pe !ueci 1 idei ce reflectau adevrurile divine2,
i nu pe opinii 1idei personale despre adevr2. 'i"ertatea era, n acest sens, rezultatul unui e/erciiu e
voin. voina de a tri n acord cu -inele su, i nu cu personalitatea e#oist.
,ei el nu a schim"at starea n care l adusese destinul, a reuit totui s i capete li"ertatea prin
intermediul aciunii !uste. 15i, am putea adu#a noi, i al #)ndirii (uste.2
El a fost printre cei mai li"eri oameni ai timpului su.
Marcus Tullius Cicero 1406-73..e.n2 a fost un homo universalis. scriitor, orator, filosof. A fost
precursorul unei lun#i linii de #)nditori romani. *deea de "az a operei sale era aceea c estinul omului
este o parte in estinul omenirii.
Marcus Aurelius 1484-490 e.n2 - mpratul filosof, a fost una dintre cele mai luminoase fi#uri ale
istoriei romane. %u at)t prin campaniile sale militare, care nu au fost toate fericite, c)t prin modul n care
i-a trit condiia de om cu un destin special. El a avut ocazia de a exersa principiul stoic !imperio! at)t
asupra sa-nsui, c)t i asupra rii. El nu era un descendent direct al mpratului predecesor - Antoninus
:ius - ci unul adoptat la dorina altui mprat - ;adrian. Ale#erea sa ca mprat a fost rezultatul unui
proces de selecie, i nu o simpl motenire a tronului.
El a condus 0oma ntr-o perioad foarte dificil. aceea a nvlirii popoarelor "ar"are, i a marilor
epidemii. A nfruntat toate aceste vicisitudini la modul optim, conform filosofiei sale. %u a fost fericit, n
accepiune uman, ci a trit doar acea fericire filosofic a datoriei mplinite. 1,ac ne amintim de omul e
ar+int al oraului ideal platonic, putem nele#e mai "ine.2
:entru stoici, +loria era o stare e contiin, iar filosofia lor consta n a menine aceast stare c)t mai
mult timp posi"il. <inunate sunt cuvintele lsate n urm de acest mprat filosof, dintre care amintim o
minunat fraz.
01ai-mi linitea e a accepta lucrurile ce nu le pot schim.a' cura!ul e a le schim.a pe cele ce se pot
schim.a' i nelepciunea e a le putea istin+e unele e altele.0
5i, ca o concluzie, putem spune c aceast minunat filosofie, care a ncercat s o"in pentru om o
li"ertate prin intermediul moralitii, i a aciunii (uste 1nu putem s nu ne ducem cu #)ndul la acea
!eli"erare din ro"ia pcatului! cretin2, a fost i ea o precursoare a doctrinei cretine. ,ealtfel, ea a
su"zistat p)n la apariia, i dezvoltarea cretinismului la 0oma.
5i, mi se pare potrivit s nchei prin cuvintele unui filosof reprezentativ al acestui curent, referitoare
tocmai la definiia li"ertii n accepiune stoic.
0Cel care vrea s *ie inepenent nici s nu r%vneasc' nici s nu respin+ ceva in cele ce stau n
puterea altora. 1ac nu *ace ast*el' n mo o.li+atoriu evine sclav.0 ((pictet)