Sunteți pe pagina 1din 10

3.4.

: Factori determinanti ai observatiei



Observatia: precede experimentul si impreuna reprezinta doua momente fundamentale ale cercetarii.

Daca suntem atenti la detaliile realitatii vom observa anumite probleme care mai tarziu vor fi abordate
experimental, iar acele probleme reprezinta punctul comun intre observatie si experiment.

R. Bacon a impartit observatia in 2 tipuri :
Observatia pasiva(vulgara)
Observatia activa(savanta)

In timpul observatiei, intrebarea va ramane deschisa, iar cercetatorul poate avea doar o idee vaga.

In timpul experimentului chiar intrebarea devine o ipoteza, luand in considerare existenta conexiunilor intre fapte si
prin experiment se verifica ipoteza.

Nu trebuie sa uitam niciodata ca vom gasi exact ceea ce vom cauta.

Factori determinanti ai observatiei:
1. Prezenta observatorului
Observatorul doar prin simpla sa prezenta poate produce o modificare a comportamentului observat; fie ea
o inhibare sau chiar o intrigare in absenta observatorului.
Prezenta observatorului trebuie sa fie comuna pentru toti subiectii participanti, iar atentia trebuie
indreptata spre conduita experimentatorului, personalitatea sa si modul egal de abordare a fiecarui subiect.
2. Personalitatea observatorului
Personalitatea observatorului are un rol important in evaluarea, estimarea conduitelor observate si
determina calitatea concluzilor referitoare la trasaturi, manifestari de personalitate, atitudinal-caracteriale,
etc.
Observatia este inevitabil marcata de subiectivitatea observatorului care poate fi influentata de: experienta
proprie, valoriile la care adera, conceptii, prejudecati etc.

Tipologia observatorilor propusa de Vernon:
-Observatori capabili de o foarte fina autoobservatie(caracterizati prin inteligenta si umanism)
-Observatori care isi analizeaza bine prietenii si cunostiintele(temperament artistic si sociabilitate redusa)
-Observatori care ii analizeaza mai bine pe straini(inteligenta crescuta, un punct de vedere artistic si sociabilitate
redusa)

Datorita subiectivitatii anumite aspecte ale personalitatii observatorului pot face o diferenta.
Innascut-dobandit
Gradul de similitudine intre observator si observat
Nivelul experientei acumulate

Spiritul de observatie ca aptitudine generala devine important, dar si curiozitatea cunoasterii fata de actiunile din
jurul nostru.
3.6.: Protocolul observaiei

Ce este observaia?
Etimologie: observatio, -onis a privi, a fi atent la.
Metod psihologic, prezent n toate domeniile psihologiei.

Ce este protocolul?
Documentul care consemneaz datele obinute i modul de recoltare.

Observaia trebuie:
s fie sistematic
s fie analitic
s rspund unor ntrebri precise
s se subordoneze ipotezelor experimentului, temei de cercetare.

Precizarea cmpului observaiei prin:
elaborarea unei liste a conduitelor care intenionm s le observm
pentru fiecare conduit n parte trebuie s precizm sistemul de notare, de consemnare a datelor observaiei.
Utilizarea scalelor de evaluare cu trepte de 3, 5, 7 puncte prin care s definim intensitatea manifestrilor.
Se pot utiliza adjective sau adverbe prin care se descrie intensitatea sau frecvena.
Unele manifestri nu permit dect evaluri dihotomice prin care se consemneaz prezena sau absena, altele
solicit descrieri mai amnunite.

Momentele experimentului:
momentul iniial al primului contact ntre subiect i situaia experimental;
momentul instructajului;
momentul efecturii sarcinii;
momentul ncheierii experimentului.

Fia de observaie:
Datele de paaport ale subiectului: nume, sex, vrst, nivel de pregtire
Date privitoare la particularitile concrete ale situaiei experimentale: data, ora, ambiana, locul de desfurare,
durata observaiei, numrul de observatori, tipul de observaie, tipul de observator, numrul de subieci
observai.
Fia de observaie
Coninutul observaiei: tipul constituional, tipul temperamental, conduita expresiv, conduita verbal, conduita
reflexiv (componente senzorial-perceptive, cognitive, mnezice, atenia, motivaia, atitudinile).
Fiecare component trebuie s prezinte un sistem clar de consemnare nscris n fia de observaie.
Fia de observaie trebuie s conin un spaiu aparte dedicat unor observaii curente, specifice subiectului n
cauz, dar i consemnrii, evalurii primare cu caracter sintetic.

4.9.1: Planuri nonexperimentale

Abordarea nonexperimentala defineste un demers mai putin riguros si un control mai slab al variabilelor.

Abordari nonexperimentale
Cercetarea ex-post-facto (dupa eveniment)
Cercetarea cu un singur grup cu masurare posttest
Cercetarea cu un singur grup cu masurarea pretest-posttest
Cercetarea pretest-posttest cu grup de control

Cercetarea de tipul ex-post-facto
Are loc dupa eveniment
Cercetatorul studiaza comportamentul curent al subiectilor
Cercetatorul nu manipuleaza variabilele care cauzeaza un anumit comportament, asadar cercetarea nu se poate
numi experiment si va ramane doar o constatare.
Limita: absenta controlului variabilelor

Cercetarea cu un singur grup cu masurare posttest
Se realizeaza pe un singur grup, fara manipularea variabilei independente, prin masurarea efectului tratamentului
dupa ce variabila si-a manifestat efectul.
Limita: nu se masoara situatia pre-tratament, doar se constata efectul acestuia
Cercetatorul nu intervine direct.

Cercetarea cu un singur grup cu masurare pretest-posttest
Cercetarea capata un caracter mai organizat
Subiectul este evaluat atat inainte, cat si dupa tratament
Limite: nu exista un control deplin, deci nu se poate stabili o relatie cauzala riguroasa intre efect si cauza.

Cercetarea de tip pretest-posttest cu grup de control
Se utilizeaza un grup de control
Se compara cele doua grupuri pentru stabilirea diferentelor.
Se apropie cel mai mult de planul experimental veritabil.
In concluzie, planurile nonexperimentale de cercetare nu realizeaza o manipulare si un control riguros al
variabilelor, asadar nu se pot stabili relatii cauzale.
Acest fapt a impus aparitia planurilor experimentale.
5.3.: Variabile Independente

5.3.1.: Modalitati de abordare a variabilei independente
In ceea ce priveste prezentarea stimulilor, cercetatorii creeaza conditiile unei variabile independente oferind
subiectilor stimuli diferiti sau schimband caracteristicile unui stimul

Aceasta implica o discutie asupra modalitatilor de abordare a variabilei independente.

Utilizarea unei variabile independente reale implica modificarea unui stimul la care raspund subiectii.

Literatura de specialitate descrie multe moduri creative de prezentare si manipulare a unui stimul, asa incat ea ne
este de mare ajutor in procesul de definire a unei variabile independente.

O astfel de manipulare implica, de obicei, unul dintre urmatoarele moduri de abordare:
1. Manipularea stimulilor
Cercetatorii creeaza conditiile unei variabile independente prezentand subiectilor stimuli diferiti sau schimband
caracteristicile unui stimul.
Exemplu: in studiul agresiunii, subiectii vizioneaza filme ce prezinta scene cu diferite grade de violenta, iar
masura variabilei dependente este agresivitatea consecutiva manifestata de subiecti.
2. Manipularea contextului
Adesea, variabila independenta se afla intr-un context in care este prezentat stimulul, mentinut constant.
Exemplu: putem prezenta diferitele niveluri de intensitate a zgomotului de fond in timp ce masuram
performantele subiectilor in rezolvarea unor probleme de aritmetica.
3. Manipularea informatiilor date de subiecti
Variabila independenta poate consta in instructiuni sau informatii date subiectilor in fiecare dintre conditii.
Exemplu : pentru a studia diverse atitudini, putem prezenta subiectilor o pictura, spunandu-le ca presupusul
pictor este barbat sau femeie, pentru a determina astfel daca acestia evalueaza pictura intr-o maniera
discriminatorie din punct de vedere sexual.
4. Manipularea situatiilor sociale cu ajutorul complicilor
Complicii sunt persoane auxiliare pe care un cercetator le face sa actioneze ca alti subiecti sau ca trecatori
accidentali, creand astfel o anumita situatie sociala particulara in care subiectul real poate apoi sa
reactioneze.
5. Manipularea nivelului de stres al situatiei experimentale
abordare interesanta in crearea conditiilor experimentale este aceea de a stresa sau supraincarca situatia si
de a deduce din reactiile subiectilor felul in care stimulul opereaza in mod normal.
6. Manipularea indicatorilor fiziologici
Unii cercetatori folosesc procese interne fizologice.
Conditiile pot insemna consumul de catre subiecti a unor cantitati de alcool sau alte droguri, folosirea timpului
de somn pe care il au la dispozitie sau modificarea privarii senzoriale pe care o suporta.
7. Manipularea variabilelor intermediare
Adeseori, cercetatorii folosesc tehnici de mai sus pentru a manipula o stare psihologica interna, care apoi
influenteaza un comportament.
Aceasta stare interna este denumita variabila intermediara.
Ea este influentata de variabila independenta, care, in schimb, influenteaza variabila dependenta.
Variabila intermediara intervine astfel intre variabilele independenta si dependenta.
5.3.2.: Aspecte privind validitatea variabilei independente

Validitatea de construct
reprezinta masura in care se poate sustine ca testul masoara o variabila sau o trasatura specifica, daca
permite o deductie valida din constructia pe care ne bazam.

Validitatea de continut
implica examinarea sistematica a continutului testului pentru a se verifica daca testul acopera un esantion
reprezentativ din domeniul care se cere a fi evaluat prin test.

Validitatea externa
se refera la conditiile in care si asupra carora in mod legitim pot fi generalizate concluziile.
ne asigura ca putem generaliza cu incredere rezultatele la alti subiecti si la alte situatii.
Are doua laturi: validitate temporala si validitate ecologica.
Validitatea temporala
- masura in care rezultatele noastre pot fi generalizate pentru alte perioade de timp.
- se refera la masura in care o relatie observata poate fi generalizata la alte cadre temporale.
Validitatea ecologica
- masura in care o situatie experimentala poate fi generalizata la situatii sau comportamente naturale.



5.3.3.: FACTORI CE AFECTEAZA VALIDITATEA VARIABILEI INDEPENDENTE
A.Interventia unor variabile externe
Sunt cele care creaza confuzie.
Va trebui sa anticipam variabilele externe potentiale si sa incercam sa le eliminam.

B.Difuzare tratamentului
Subiectii dintr-o anumita situatie cunosc tratamentul.

C.Aparatura utilizata
Tehnicile intrebuintate ,folosirea unor mijloace sigure automatizate de prezentare a variabilei independente.

D.Atitudinea subiectilor fata de situatia experimentala
Cercetarea psihologica are ceva misterios,oamenii considera ca psihologii fac lucruri stranii subiectilor lor.

E.Persoana experimentatorului
Poate fi sursa unor atitudini ale subiectului.


5.3.4.: CONTROLUL VARIABILEI INDEPENDENTE

Subiecii pot avea comportament nedorit fa de situaia experimental, de aceea cercettorii folosesc diferite
strategii pentru eliminarea efectelor neplcute:

Modul de prezentare a situaiei experimentale
Furnizarea a ct mai puine indicii, deoarece, n lipsa indiciilor, subiecii se vor purta natural
Lipsa stimulilor externi de distragere
Prezentarea experimentului ntr-un mod ct mai neutru
Neutralizarea temerilor i a suspiciunilor subiecilor
n mod ideal, subiecii ar trebui sa fie acaparai de rezolvarea sarcinii, uitnd de caracteristicile situaiei

Tinuirea
Crearea unei poveti de acoperire care s ascund procedurile
Subiecii nu se vor simi presai s rspund ntr-un anumit mod dac nu cunosc variabila independent

Efectul placebo
Ajut la reducerea difuzrii tratamentului, deoarece toi subiecii cred c au parte de acelai tratament, astfel fiind
mai greu pentru acetia s devin contieni de studiul efectuat

Grupul de control
Este msurat din punctul de vedere al unei variabile dependente, fr a primi variabila independent
Se deosebete de grupul experimental prin faptul c acela este supus tratamentului

Manipulrile puternice
Cercettorii sunt preocupai de obinerea unei puteri statistice maxime, adic probabilitatea de a respinge o
ipotez atunci cnd este fals
Pentru a produce rezultate semnificative, se vor alege condiii care difer semnificativ, acest lucru implicnd o
manipulare puternic


5.3.5: MAI MULTE VARIABILE INDEPENDENTE
Includerea in experiment a doua sau a mai multe variabile independente pot contime o interactiune.
Un experiment tipic manipuleaz simultan 2-4 variabile independente.
Avantajele utilizrii mai multor variabile independente sunt:
Eficiena conducerii unui singur experiment cu mai multe variabile independente, fa de conducerea mai multor
experimente
Controlul experimental mai bun, deoarece variabilele de control se pstreaz mai mult timp constante
Rezultatele generalizate n baza mai multor variabile independente sunt mai valoroase
Se permite studiul relaiilor dintre variabile
Experimentul tipic manipuleaza simultan de la doua la patru variabile independente. Apar anumite avantaje
utilizarii a mai multe variabile independente:
este mai eficient sa conduci un singur esperiment cu trei variabile independente;
rezultatele generale sunt ma valoroase;
ne permite sa studiem relatiile dintre variabilele independente.

5.4.: Variabile dependente:

Variabila dependenta este inregistrata si observata de catre experimentator, iar criteriul unei bune variabile este
stabilitatea.

Rezultatele nule pot fi de obicei cauzate de deficiente ale variabilei, chiar daca aceasta este stabila.Cea mai obisnuita
cauza ar fi blocarea la varful sau la baza scalei variabilei dependente.

Aceste doua tipuri de efecte influenteaza principala asteptare fata de variabila independenta, si anume aceea de a
se reflecta cu acuratete intr-o variabila dependenta.

5.4.1.: Modalitati de abordare a variabilei dependente:

Abordarea variabilei dependente necesita una din metodele urmatoare:
Observatia directa a variabilei dependente
Masuratori indirecte ale proceselor psihice
Opiniile despre un stimul
Raportul verbal

5.4.2.: Mai multe variabile dependente

Variabila dependenta(observata) este un indicator al comportamenului.
Cercetatorii pot selecta mai multe variabile dependente care se potrivesc studiului respectiv.




5.5.2.: Controlul variabilei subiect

SELECTAREA ALEATORIE
Trebuie sa avem in vedere anumite aspecte precum crearea grupurilor de subiecti pe baza dorintelor
acestora si selectarea in ordinea prezentarii pentru experiment.
Heiman(1995) a identificat trei probleme principale ale selectiei aleatorii si anume: faptul ca nu este
sistematica, faptul ca nu se preteaza foarte bine pe esantioanele mici si de asemenea prezinta probleme si in
cazul controlului variabilelor ocazionale.

METODA CONTRABALANSARII
Consta in alegerea subiectilor mai intai pe baza unor caracteristici variabile, cum ar fi varsta sau sexul
urmand ca apoi sa efectuam o prima testare a lor.
Folosind informatia din pretest vom creea o categorie separata de subiecti pentru fiecare aspect al variabilei
ocazionale pe care vrem sa-l controlam. Spre exemplu vom crea o grupa cu barbati si alta cu femei pentru a
controla variabila ocazionala a sexului.
Un exemplu concludent pentru a demonstra eficienta acestei metode poAte fi acela al unui experiment ce
presupune rezolvarea a doua sarcinii, (A) si (B).
Contrabalansarea este o strategie simpla care le permite cercetatorilor sa neutralizeze sau sa cuantifice orice
efect asociat cu ordinea in care sunt abordate sarcinile.

LIMITAREA POPULATIEI
Aceasta metoda se bazeaza pe restrangerea unei populatii bazandu-ne pe caracteristicile variabilei ocazionale.
Restrangerea populatiei se face pe baza criteriilor obisnuite de selectare.= Grad ridicat de percizie
Un lucru important de retinut in legatura cu cele trei metode de control al variabilei subiect, este faptul ca pentru
controlul unei variabile foarte importante nu vom folosi selectia aleatorie ci ori o contrabalansam, ori limitam
populatia pentru a o mentine constanta.

6.4.: Raspunsurile verbale:

6.4.1.: Raportul Verbal

Definitie: Raspunsurile verbale date de catre subiect cand nu trebuie sa raspunda la o intrebare, ci sa descrie modul
de rezolvare a unei actiuni/obiect/situatie.

Clasificare dupa Rossi:
Intrebari inchise
Se aleg 1+ raspunsuri; se manifesta preferinte pentru unele raspunsuri clasificandu-le/atribuindu-le valori
numerice.
Raspuns bazat pe activitate cognitiva simpla (da/nu): detectarea unei localizari, denumiri, estimari, comparatii,
stimul.
Raspuns bazat pe activitate cognitiva cu operatii complexe: verificarea sensului unei fraze, compatibilitatea intre
un enunt si reprezentarea lui in imagini, compatibilitatea intre mai multe enunturi.
2 Procedee:
Subiectul alege 1+ din raspunsurile propuse, sau le ordoneaza/inventariaza. El trebuie sa poata da si alte
raspunsuri decat cele prevazute.
Subiectul realizeaza estimari ale intensitatii/calitatii pe o scala cu mai multe grade .
Ex.) Lickert:* niciodata-foarte rar-rar-deseori-mereu
foarte slab-slab-mediu-puternic-foarte puternic

Intrebari deschise
Subiectul alege si forma si continutul raspunsului
Evaluare foarte dificila (simplificare: elaborarea unor categorii de raspunsuri)
Relatarile verbale pot lua si alte forme: amintire, judecata, comentariu.
Se pot: clasifica raspunsuri, asigura valori numerice, masura timpul necesar elaborarii raspunsului.


6.4.2.: Experimentul asociativ-verbal (Metoda asociatiei verbale)

Principiul de baza al asociationismului:
Daca 2 experiente se produc impreuna si concomitent, atunci fiecare dintre ele, cand ajunge in constiinta are
tendinta de a o readuce si pe cealalta.

3 legi ale asocierii (Aristotel):
Dupa asemanare: revin in memorie elemente asemanatoare.
Dupa contrast: revin elemente opuse.
Coexistenta partiala si succesiunea temporala: revin elemente ce au aparut fie impreuna, fie nemijlocit unul dupa
altul.


Metoda experimentului asociativ-verbal (Sir Francis Galton)
Stadiul mentalist: a descoperit ca asocierile de cuvinte nu sunt nici arbitrare, nici elementare, ele apar in nr.
Mic, se impun cu claritate constiintei si sunt frecvent legate de amintiri din copilarie/tinerete.

Stadiul 2 (1915-1940) 2 directii:
a) Neoasociationismul & behaviorismul descriu legaturile asociativ-verbale in termenii teoriei stimul-raspuns.
b) Psihanaliza prin asociatie verbala se pot depista complexe afective, culpabilitatea, tensiunile, conflictele interne si
refularile
Indicatori ce sugereaza probleme de asociere datorita unor complexe sunt (Jung):
Blocajul asociativ lipsa raspunsului
Timp de reactie prelungit
Reproduceri eronate/absenta reproducerii
Raspunsuri distante irelevante
Perseverarea unui raspuns

Stadiul 3 (actual): depaseste cadrul strict al behaviorismului si admite ideea ca diferente individuale nu pot fi
corect interpretate decat plecand de la descrierea structurilor generale ale asociatiilor verbale si felul in care ele se
inscriu in conduita.
Ex) caine latra, pisica.

Principalele directii de utilizare a metodei asociativ-verbale
Proba de personalitate:
Complexe problema, atitudine a subiectului.
Adaptarea afectiva se poate deduce prezenta unei stari depresive.
Unele trasaturi de personalitate isterie indivizi care isi exprima atitudinea fata de obiecte stimul(frumos,
minunat); tendinta la dependenta reactioneaza la elemente din categoria semantica a oralitatii; tipul
temperamental extravertul(semnificatie obiectiva), introvert(semnificatie subiectiva)
Slabirea asociatiilor mentale bizarerie, incoerenta
Mijloc de diagnosticare a capacitatii de invatare.
Mijloc de investigare si evaluare a capacitatii cognitive
Metoda de studiu al conceptelor in psihologia cognitiva. studiul prototipurilor(timp de reactie).
Variante experimentale ale metodei
Asociatia libera simpla subiectul este nelimitat in raspunsuri.
Asociatia libera continua subiectul ofera un sir de asociatii pornind de la un cuvant. Are durata determinata.
(Riscul interferentei un cuvant il influenteaza pe urmatorul).
Asociatia restransa(controlata) simpla raspunsuri doar dintr-o categorie. Subiectul nu poate fi niciodata
realmente pasiv.
Asociatia restransa (controlata) continua cat mai multe cuvinte legate de stimulul generic.
Asociatia in lant la fel ca asociatia continua, dar fenomenul de interferenta devine obiect de studiu.
Asociatia repetata Dupa un timp, subiectul primeste iar lista de cuvinte si trebuie sa raspunda cu aceleasi
cuvinte.
Asociatia fortata alege varianta cea mai pregnant evocata de cunvatul inductor.
Asociatia tautofonica esantionane fonetice lipsite de semnificatie; subiectul crede ca sunt cuvinte deformate si
spune cuvintele care ii sunt sugerate.
Asociatia continuare de fraze se da inceputul frazei, subiectul o continua cu ce ii vine in minte.
Asociatia semicontrolata repetata lista de 60 de cuvinte stimul din categoria trebuintelor/tendintelor majore ale
individului su 12 cuvinte neutre. Dupa ce raspunde cu primul cuvant venit in minte, si la repetarea testului i se cere
sa repete raspunsul initial.
Indicatorii fortei asociative
Timpul de reactie al asocierii cu cat reactia este mai rapida, cu atat este mai puternica legatura asociativa.
Frecventa raspunsului banalitatea. Cat de des apare un cuvant intr-o asociere. (Ex. Animal-caine).

Tipologia asociatiilor verbale
Kent & Rosanoff (criteriu frecventa de aparitie): banale si originale.

Woodsworth: definitii(sinonime si supraordonate); completari si predicatii; coordonate si contraste; evaluari si
asociatii personale.

Ceausu & Cavasi: nonraspuns (0 pct); asociatie ilogica/aberanta (0.5 pct); subcategiruuke calificare/evaluare (1.5
pct); completare/stereotipie de limbaj (1.5 pct); subordonare (2 pct); subcategoriile: coordonare, continuitate,
supraordonare (3 pct); relatie functionala (4 pct); relatie cauzala (5 pct).
10.2.2.: Perceptia innascuta si perceptia dobandita

Perceptia: procesul psihic de prelucrare si interpretare a informatiei senzoriale sub forma unei imagini cu sens pentru
subiect.

Plecand de la relatia dintre perceptia directa si perceptia indirecta se ajunge la distincia dintre innascut si dobandit:
Teoria empirica a lui Helmholtz
Teoria nativista ( curentul gestaltist)
Teoria empirica a lui Helmholtz:
Un rol important il reprezinta experienta anterioara( impresia de profunzime)
Interpretarea prin intermediul deductiei inconstiente (care apare rapid, fara o gandire constienta, prin
automatism)
Teoria nativista:
Subliniaza tendinta innascuta de a percepe aspecte precum profunzimea.
Gibson si Walk au invocat cel mai sugestiv experiment in 1960 si anume prapastia vizuala.
Prapastia vizuala:
Platforma centrala
Suprafetele vazute aveau un desen caroiat
Experimetul a fost realizat atat pe animale cat si pe bebelusi

Concluzii:
Tendinta clara de oprire in fata prapastiei
Modificarea experimentului instaurarea sentimentului de panica pentru animalele terestre

10.4.: ILUZII PERCEPTIVE

n procesul perceptiv se pot desprinde urmtoarele trei faze:
Activarea (subiectul se orienteaz spre sursa de stimulare);
Centrarea perceptiv (obiectul domin subiectul prin particularitile sale, prin amplasare, distan, poziie,
culoare, form .a.m.d.). Subiectul se las dominat de aceste particulariti i, drept urmare, rezult o percepie
deformat, o iluzie perceptiv.
Decentrarea perceptiv (subiectul intervine cu operaiile inteligenei, opereaz cu etaloane ale formei, mrimii,
greutii, distanei .a.m.d. acumulate nc din primele luni ale copilriei)
Iluziile perceptive se datoreaz aa-numitelor efecte de cmp ce rezult din modul n care se raporteaz
obiectul perceput la caracteristicile cmpului perceptiv.

Gregory vorbete despre trei categorii de iluzii:
Datorate adaptrii fiziologice, cum ar fi defectele consecutive de micare, de temperatur i de culoare;
Datorate funcionrii inadecvate a unui mecanism fiziologic, cum ar fi micarea aparent.
Datorate interveniei inadecvate a unui mecanism fiziologic, cum ar fi micarea aparent.

Tipologia iluziilor perceptive, dupa Gregory:
Iluzii datorate unei procesri inadecvate a datelor (iluziile optico-geometrice);
iluzia Delboeuf
iluzia Poggendorff
iluzii datorate incapacitii de a extrage din stimul o ipotez privitoare la natura obiectului (planele testului
Rorschach)
iluziile datorate unor legi neltoare
Ex: cnd urmrim cu privirea un obiect, acesta tinde s ocupe o poziie relativ staionar pe retin. Dac vom
face acelai lucru pentru o imagine consecutiv, aceasta ne va aprea n micare.
iluzii datorate unor articulri greite a datelor senzoriale i a faptelor obiective.
Ex: n iluzia greutii, probabilitatea ca un obiect mai mare ca dimensiuni s fie mai greu l face s fie perceputca
fiind mai uor dect este n realitate.
iluzii bazate pe ambiguitate.
Ex: figura vaz-profil a lui Robin
iluzii bazate pe paradox.
Ex: furca cu dou sau trei brae
triunghiul imposibil
iluzii generate de creativitate
Ex: iluzia contururilor imaginare, conceput de ctre Kanisza
Gregory consider c absena unei pri presupune din planul ndeprtat indic mascarea cercurilor de ctre o form
apropiat.
Biotipologii

Tipologia lui Kretschmer
Psihiatrul german E. Kretschmer pe baza observaiilor sale clinice realizeaz o descriere a tipurilor picnic,
astenic, atletic si displastic, cu accent pe picnic si astenic.

Picnicul este descris ca avnd o structur corporal scund, bondoac si ndesat. El are o structur osoas slab
iar musculatura moale. n relaiile afective este un ciclotim, iar n plan social este un conformist.

Astenicul are o structur corporal alungit, cu un spaiu toracic strns si umerii apropiai.Musculatura i este
slab, la fel i sistemul osos. Brbaii au trsturi feminine, iar femeile au trsturi masculine. Corpul astenicului
are o dezvoltare redus, n special capul. n plan social este nonconformist i in plan afectiv este un schizotim.

Atleticul are o structur corporal sportiv, armonioas, cu o musculatura frumos dezvoltat i cu o manifestare
comportamental deschis i direct.

Displasticul prezint malformaii corporale cu efecte n plan comportamental.

Tipologia lui Sheldon
Medicul si psihologul american W. Sheldon analizeaz pe baza observaiei 17 variabile din punct de
vedere embriologic i identific trei tipuri morfologice pe care le suprapune cu tipurile psihologice
corespunztoare.

Endomorful are un aspect molatic i sferic i o dezvoltare medie a muschilor i oaselor. Are viscerele digestiv
mult dezvoltat, loc unde se dezvolt endoderma. Tipul psihologic corespunztor este viscerotonul.

Mezomorful are o structur masiv, puternic, cu o dezvoltare superioara a muchilor i oaselor.
Coordonatele dominante sunt derivate din mezoderm. Tipul psihologic corespunztor este somatotonul.

Ectomorful are o structur linear, slab, cu muchii nedezvoltai. Are creierul i sistemul nervos cel mai
dezvoltat. Se dezvolt mai mult din ectoderma. Tipul psihologic corespunztor este cerebrotonul.

S-ar putea să vă placă și