Sunteți pe pagina 1din 2

- personaj secundar de drama psihologica -

- personaj dramatic modern -


- tipul feminitatii -
"Act Venetian",de Camil Petrescu
- drama psihologica moderna -
Camil Petrescu (1894 - 1957) este un scriitor analitic atat in romane, cat si in
piesele de teatru, construind personaje framantate de idealuri ce raman la stad
iul de teorie, intelectuali traind in lumea ideilor pure imposibil de aplicat in
realitatea concrete. Conceptia lui Camil Petrescu despre drama umana evidentiaz
a ideea ca "o drama nu poate fi intemeiata pe indivizi de serie, ci axata pe per
sonalitati puternice, a caror vedere imbratiseaza zone pline de contraziceri", c
a personajele nu sunt caractere, ci cazuri de constiinta, personalitati plenare,
singurele care pot trai existenta ca paradox: "Cata luciditate, atata existenta
si deci atata drama ."
Actiunea piesei "Act Venetian" se petrece in secolul al XVIII-lea, la Venetia, "
in ultimii ei ani de republica independenta", o perioada cand starea armatei si
puterea economica slabisera total, republica fiind un loc al placerilor, al coru
ptiei, al comploturilor si crimelor. Mediul cultural al Venetiei este propice un
ui limbaj adecvat, capabil sa exprime metamorfozele launtrice ale personajelor,
care traiesc intr-o societate depravata, decazuta moral, dramaturgul reusind sa
creeze o puternica tensiune dramatica si stari conflictuale intense.
Alta Gralla, personaj secundar, este sotia lui Pietro Gralla, fiica unui judecat
or din Zara. Ea fusese sedusa, pe cand era o copila nestiutoare, de Marcello Mar
iani, care o abandonase atunci cand se plictisise de ea. Alta devenise prostitua
ta, apoi actrita usuratica si atragatoare pentru multi barbati. Dupa o vreme, ea
se casatoreste cu un barbat sobru, celebru si respectat, Pietro Gralla, dar nu
poate uita prima dragoste si il cheama la ea pe Cellino, tocmai in noaptea in ca
re sotul sau plecase la lupta impotriva piratilor. Ea este surprinsa de sotul in
tors pe neasteptate si pe care incearca sa-l ucida cu un pumnal pentru a-si salv
a amantul. Explicatia data de ea lui Gralla - "iubirea e oarba" - este tipica pe
ntru orice femeie, adica ilustreaza ideea ca Alta reprezinta in aceasta drama et
ernul feminin.
Alta este mereu sincera, desi afirmatiile sunt adesea contradictorii in ceea ce
priveste viziunea ei despre iubire: "Iubire intoarsa poate si ratacita, dar neco
ntenit iubire... N-am vrut decat sa daruiesc... N-am vrut decat sa aduc bucurie"
. Comportamentul ei este, de asemenea, contradictoriu: Alta fuge din casa onorab
ila a tatalui sau pentru un aventurier, apoi paraseste viata libertina pentru ce
a sobra si austera alaturi de Pietro, pe care insa il insala cu Cellino, dar si
pe acesta mai intai il respinge dupa ce il chemase in chioscul unde se retragea
ea cu Pietro cand voiau sa se ascunda de lume, ca, in cele din urma, sa-si injun
ghie sotul cu pumnalul, pentru ca sa-l scape pe amant. Ea ii marturiseste lui Ce
llino ca a fost o nebunie casatoria cu Gralla, iar acestuia ii declara ca l-a iu
bit intotdeauna pentru ca este superior tuturor barbatilor si ca tentativele de
adulter si de asasinat fusesera dintr-o slabiciune inexplicabila. Dupa ce Pietro
pleaca, Alta "se prabuseste moale pe podeaua de marmura", putand fi definite su
gestiv de cuvinteie lui Cellino: "O femeie cu care ramai mai mult decat trebuie,
te dispretuieste cautand neaparat pe un altul capabil s-o paraseasca... Uneori
cred ca nici nu-i place sa te simta superior ei... O doare superioritatea si nic
i nu vrea sa fie protejata".
In concluzie, prin Alta, piesa ilustreaza si un misoginism evident, deoarece afi
rmatiile si sentimentele ei schimbatoare si contradictorii justifica singura rep
lica definitorie: Oh, femeile!".
Stilul lui Camil Petrescu este anticalofil (impotriva scrisului frumos) si se pa
rticularizeaza prin formule estetice moderne, care se concretizeaza prin interes
ul pentru starile difuze ale eroilor, de exaltare a trairilor, sondare pana in z
onele cele mai adanci ale subconstientului. Constiinta eroului selecteaza acele
fapte care vor duce la optiunea finala a sinuciderii. Monologul interior constit
uie un mijloc artistic de ilustrare a trairilor launtrice, de reflectare asupra
existentei.
Limbajul artistic este remarcabil prin imaginile intelectuale, introspectarea nu
antelor sufletesti, claritatea limbajului analitic. Figurile de stil se rezuma l
a comparatii si epitete, dar "fara ortografie, fara compozitie, fara stil si chi
ar fara caligrafie" (Camil Petrescu).