Sunteți pe pagina 1din 2

- personaj secundar de drama psihologica moderna -

- personaj dramatic modern -


- junele amorez -
"Act Venetian", de Camil Petrescu
- drama psihologica moderna -
Camil Petrescu (1894 - 1957) este un scriitor analitic atat in romane, cat s
i in piesele de teatru, construind personaje framantate de idealuri ce raman la
stadiul de teorie, intelectuali traind in lumea ideilor pure, care sunt imposibi
l de aplicat in realitatea concreta. Conceptia lui Camil Petrescu despre drama u
mana evidentiaza ideea ca "o drama nupoate fi intemeiata pe indivizi de serie, c
i axata pe personalitati puternice, a caror vedere imbratiseaza zone pline de co
ntraziceri"', ca personajele nu sunt caractere, ci cazuri de constiinta, persona
litati plenare, singurele care pot trai existenta ca paradox: "Cata luciditate,
atata existenta si deci atata drama."
Marcello Mariani, personaj secundar al dramei, intruchipeaza aventurierul, t
ipul tanarului monden, simbolizand o epoca a depravarii si a libertinajului ce c
aracteriza Venetia in secolul al XVIII-lea. Desi descendent din nobila familie M
ariani, "inscrisa in Cartea de aur de la 1214, iar de la 1534, baroni ai Sfantul
ui Imperiu...", Cellino este numai "ramasita unui neam ilustru", asa cum il cons
idera Pietro Gralla. El nu reactioneaza in niciun fel la jignirile acide ale con
telui, deoarece este coplesit de superioritatea morala covarsitoare a acestuia,
autocaracterizandu-se ca fiind un aventurier superficial, preocupat numai de fem
ei si de evenimente mondene: "Eu sunt nascut sa iau o socolata pe zi la Florian
si sa scriu scrisori de dragoste".
Dupa intamplarea tragica din noaptea intalnirii cu Alta, Cellino isi descopera p
rofunzimi nebanuite, constientizand ca viata are cu totul alte valori pentru car
e merita" sa traiesti: "De trei saptamani de cand v-am intalnit, am invatat lucr
ul cel mai de seama pe care-l poate invafa un om intreg... Ca aceasta viata nu m
erita sa fie traita cu orice pret".
Cellino si Pietro sunt cele doua jumatati simetrice ale unui barbat care ar
constitui simbolul absolutului, atat in viata sociala, cat si strict individual.
Initial, Pietro considera ca detine adevarul despre femei si despre iubire: "Ci
ne alearga si nu se opreste la una singura, pierde din femeie ceea ce e mai bun"
. El ajunge sa gandeasca exact invers, avand un acut sentiment de vinovatie, sim
tindu-se jenat si ridicol pentru ca-i daduse lectii lui Cellino, un adevarat spe
cialist in cunoasterea femeii: "Ah, de ce nu te-am intalnit mai demult... de cat
a suferinta si ridicol as fi fost crutat... desi eram atat de ingamfat, incat po
ate ca chiar daca te-as fi intalnit, nici nu as fi stat de vorba cu d-ta... Acum
inteleg ce neghiobie te sfatuiam atunci cand te certam ca schimbi mereu femeile
". Cellino este convins ca femeile constituie principala distracjie in viata, da
ca barbatul respecta o singura conditie, aceea de a nu le lua in serios, deoarec
e ele nu iubesc, ci vor numai sa sufere atunci cand sunt parasite: "Femeile nu i
ubesc... ele sufera numai fiindca sunt parasite. [...] O femeie cu care ramai ma
i mult decat trebuie, te dispretuieste cautand neaparat pe un altul capabil s-o
paraseasca".
Conceptia fiecaruia dintre cei doi barbati poate fi o viziune absolute despr
e iubirea reflectata in sufletul femeii. Pietro prefera femeia ca esenta si unic
at, ca monada, reprezentata de Alta, pe care o asaza "deasupra tuturor celorlalt
e femei", vazand in ea femeia ideala. Cellino, dimpotriva, considera ca femeia i
deala exista pe lume, dar nu intr-o singura fiinta, ci "risipita in toate femeil
e", de aceea ea trebuie adunata "luand de la fiecare cate ceva, de la sute si di
n sute de femei".
Camil Petrescu este creatorul dramei de constiinta, in care dramatismul pers
onajelor este realizat prin revelatii succesive si, in mod firesc, de esecurile
succesive petrecute in constiinta acestora.
Conflictul dramelor camilpetresciene este unul ce se manifests in constiinfa
personajelor, generat de imposibilitatea aplicarii in realitate a ideilor absol
ute care-i domina si le determine destinul tragic. Asadar, conceptul de absolut
nu este unul filozofic, ci unul moral, personajele fiind insetate de certitudini
etice, incapabili de compromisuri, traind in lumea ideilor pure. Eroii lui Cami
l Petrescu sunt invinsi de propriul ideal, din cauza principiilor absolute care
nu se pot pune in practica, nu se pot aplica in societatea dominata de imperfect
iuni.
Stilul lui Camil Petrescu este anticalofil (impotriva scrisului frumos) si s
e particularizeaza prin formule estetice moderne, care se concretizeaza prin int
eresul pentru starile difuze ale eroilor, de exaltare a trairilor, sondare pana
in zonele cele mai adanci ale subconstientului. Constiinta eroului selecteaza ac
ele fapte care vor duce la optiunea finala a sinuciderii. Monologul interior con
stituie un mijloc artistic de ilustrare a trairilor launtrice, de reflectare asu
pra existentei.
Limbajul artistic este remarcabil prin imaginile intelectuale, introspectare
a nuanfelor sufletesti, claritatea limbajului analitic. Figurile de stil se rezu
ma la comparatii si epitete, dar "fara ortografie, lira compozitie, fara stil si
chiar lira caligrafie". (Camil Petrescu)