Sunteți pe pagina 1din 4

Shutter Island

Shutter Island, avand factura expresionista, ne permite incadrarea lui in diferite genuri
cinematografice. Filmul, regizat de Martin Scorsese, este un thriller psihologic, in care se
regasesc elemente specifice filmului noir din anii 50. Film noir este o expresie, un termen
tehnic si o modalitate de exprimare cinematografica utilizata in procesul de productie a unui
film pentru a descrie stilul Hollywoodian al filmelor dramatice politiste, care plaseaza eroii
intr-o lume perceputa ca fiind iremediabil corupta si antagonista lor: lumea politistilor. Ideea
de film noir este asociata cu iluminarea specifica redusa si creearea unei atmosfere generale
care este influentata de stilul vizual al curentului cinematografic german, numit
expresionismul german. Toate acestea se imbina in filmul lui Scorsese cu atmosfera horror a
filmelor lui Hitchcock, caracterizate prin frica si violenta personificata.
Martin Scorsese ne ofera o calatorie cinematografica intr-un univers al nebuniei, vinovatiei si
a paranoiei. Scenariul filmului este adaptat dupa o carte scrisa de Dennis Lehane si relateaza
povestea lui Teddy Daniels si a partenerului sau, Chuck Aule. Cei doi au misiunea de a
investiga disparitia unei paciente de la institutul de boli mentale Ashecliffe.
Locatia si timpul in care se desfasoara actiunea ( Boston Harbor Island, 1954) apar dupa un
generic scurt, inaintea primelor secvente ale filmului. Teddy apare pentru prima oara in fata
unei oglinzi. Aceasta simbolizeaza personalitatea lui duala, si este primul indice referitor la
cum urmeaza sa se desfasoare actiunea filmului. Este esential, intrucat apare inca din prima
secventa a filmului si are o stransa legatura cu deznodamantul. Tot in secventa de inceput
aflam ca Teddy are rau de mare. Pe tot parcursul actiunii, apa se dovedeste a fi un obstacol
pentru Teddy: el nu poate pleca de pe insula, nu poate ajunge de pe stanca la far, vederea ii
este incetosata de apa atunci cand stropii de ploaie curg pe parbriz sau pe notitele lui. Teddy
se simte constrans de prezenta apei, de aceea apare in diferite forme ( ploaie, ocean) pe tot
parcursul filmului. Subconstientul ii comunica ceea ce el incearca sa uite, anume faptul ca
sotia lui le-a omorat copiii prin inec. Mai exact spus, apa simbolizeaza realitatea care
acapareaza treptat universul creat de Teddy Daniels. La polul opus avem simbolul focului,
prezent in visele lui Teddy, dar si in halucinatiile acestuia. Focul este prezent in visul lui
despre Andrew Laeddis, in halucinatiile cu Rachel si cei trei copii morti, dar si in discutia lui
din pestera. Fie ca este un chibirt aprins de Andrew Laeddis sau focul la care el si Rachel se
incalzesc, el este atotprezent pentru a separa realitatea de imaginar. Apa si focul sunt doua
simboluri puternice situate la poli opusi. In cazul pacientului Andrew Laeddis, apa a fost cea
care i-a omorat copiii, eveniment pe care el incearca sa il uite, tocmai de aceea apa
reprezinta realitatea care ii inconjoara lumea imaginara. Iar pentru Teddy Daniels, focul
reprezinta cauza fictiva a mortii sotiei lui, si se transforma intr-o marca a iluziilor generate de
aceasta personalitate.


Inca din primele secvente ale filmului, Teddy nu are tigari, fiind nevoit sa fumeze de la Chuck.
Aceasta ne sugereaza ca Teddy nu are tigari deoarece el nu are voie sa aiba tigari asupra lui,
deoarece este un pacient. De asemenea, in momentele in care fumeaza el nu are o postura
impunatoare caracteristica detectivilor din filmul noir. Spre deoesbire de gesturile elegante
specifice eroului de film noir, Teddy fumeaza intr-o postura chinuita, care nu denota
increderea in sine.
Coloana sonora apare pentru prima oara in momentul in care apare insula. Aceasta se
materializeaza sub forma unei melodii grave, care tine ritmul lent dat de travellingul de
inaintare. Melodia atinge apogeul in momentul in care portile sanatoriului se deschid, si se
opreste atunci cand ei sunt in interiorul institutiei. Piesa aceasta este un laitmotiv al filmului
intrucat apare pe parcursul lui in diferite momente. O regasim in secventa in care Teddy isi
aminteste trecutul lui ca soldat in cel de-al doilea razboi mondial. Mai exact, episodul in care
soldatii se pregatesc sa execute garzile naziste de la Dacham. Ritmul dat de melodia care se
opreste odata ce incep focurile de arma , in combinatie cu imaginile redate in slow motion,
creeaza un impact emotional in momentul in care soldatii americani incep sa traga in garzile
aliniate. Astfel, sunetul reda o atmosfera inspaimantatoare, care pregateste punctul
culminant.
Stilul abordat in montaj este unul sacadat, si se resimte inca din primele secvente. Este
remarcat pentru prima oara in scena in care Teddy trebuie sa isi predea pistolul, iar maniera
lui de a il scoate si a il preda este dezorganizata si haotica, asemeni montajului. Aceasta
tehnica, intentionat grabita si dezordonata se regaseste pe parcursul filmului in diferite
momente, ca spre exemplu episodul in care Teddy investigheaza camera pacientei disparute:
imbinarea imaginilor cu sunetul nu pare naturala, fiind vizibile discontinuitati. O alta marca a
montajului haotic este clar vizibila intr-o scena in care Teddy pune intrebari unei paciente iar
aceasta cere un pahar cu apa. In momentul in care ea duce paharul la gura, observam in
prim plan ca pacienta doar tine mana in dreptul gurii ca si cum ar bea dintr-un pahar, fara sa
aiba obiectul vizibil, iar in cadrul urmator avem paharul in plan detaliu, in timp ce mana ei il
lasa inapoi pe masa. O alta componenta prezenta in realizarea acestui stil este aparitia
sunetului inaintea imaginilor. De cele mai multe ori dialogul incepe inainte sa apara imaginea
cu personajele vorbind, iar anumite zgomote, ca spre exemplul urletul unei paciente, sunt
percepute subiectiv, din punctul de vedere al lui Teddy, intrucat cel care vizioneaza filmul
afla sursa zgomotului odata cu personajul principal, in momentul in care el muta privirea
asupra emitatorului. Acest ritm sacadat al montajului creeaza starea de confuzie
predominanta datorata modului in care Teddy percepe ceea ce se intampla in jurul lui.
In secventele amintirilor si viselor lui Teddy, montajul este alert la inceput, deoarece acesta
isi aminteste franturi, iar gandurile lui sunt haotice. El blocheaza amintirile care nu il
multumesc, dar ele reapar in diferite moduri amintire, vis, halucinatie-, deoarece
subconstientul lui il forteaza sa accepte realitatea. Scenele de inceput, cu copiii inghetati din
lagar, sunt rapide si incomplete, spre deosebire de cele in care isi aminteste un ofiter nazist,


desfigurat, care se afla intr-o stare intre viata si moarte. Scena cu ofiterul este o bucatica din
amintirile lui legate de participarea in cel de-al doilea razboi mondial, si este declansata de
auditia unei piese compusa de Mahler. Aici se realizeaza o antiteza intre sunet si imagine. In
primul rand, cea evidenta data de contrastul intre sunetul care exprima melancolie, puritate,
si imaginea groteasca a ofiterului insangerat, iar cea de-a doua este data de faptul ca Mahler
era un compzitor evreu, iar ofiterul era un membru al garzii naziste. Teddy alunga amintirile
cu copiii din lagar deoarece l-au marcat intr-un mod negativ, si ii inspira un sentiment de
vinovatie intrucat nu i-a putut salva de la moartea prin inghet, similar cu situatia in care nu
si-a putut salva proprii copii de la inec.
Transtravul este folosit in secventa in care Teddy isi zareste sotia, in timp ce el discuta cu
George Noyce. A fost utilizata aceasta tehnica, tocmai pentru a separa elementul ireal,
reprezentat de Dolores care este moarta, din decorul real in care el si George se aflau.
Aceasta modalitate de delimitare este agresiva , comparativ cu cele subtile de pana acum. Pe
masura ce Teddy se aventureaza in acest labirint al paranoiei, tehnicile menite sa atraga
atentia, devin din ce in ce mai evidente. Din acelasi motiv, in momentul in care detectivul da
foc la masina, Dolores este vizibila doar atunci cand aparatul filmeaza peste umarul lui
Teddy, ea disparand din cadru, lasand locul gol, in momentul in care camera filmeaza din
lateral.
Repetitia pe parcursul filmului, a replicii: Why are you all wet, baby? plaseaza un indiciu
pentru Teddy. Aceasta ii apare in vise, dar i se rosteste si de catre doctor la final in momentul
in care incearca sa ii aminteasca de adevarata lui personalitate. Replica este importanta
pentru personaj, deoarece reprezinta momentul in care Andrew devine constient de ceea ce
sotia lui a facut copiilor.
Folosind metoda lui Teddy de a utiliza anagrama pentru a obtine o noua personalitate, titlul
poate sa reprezinte un indiciu pentru cei care il vizioneaza, deoarece obtinem din Shutter
Island Truths and Lies ( Adevaruri si minciuni) sau Truths/Denials (Adevaruri/ Negari).
Scorsese incearca sa se joace cu mintea publicului lui, si ii forteaza sa intre in univcersul
creeat de el, facandu-i sa se comporte ca niste soareci intr-un labirint.
In deznodamant, Andrew Laeddis urmeaza sa fie supus unei lobotomii, daca nu dovedeste ca
a acceptat realitatea si a renuntat la cealalta personalitate a lui, cea a detectivului. Ultimele
lui cuvinte, Sa traiesti ca un monstru sau sa mori ca un om bun?, permit celui care
vizioneaza filmul sa interpreteze filmul in ce maniera doreste. Prima ipoteza ar fi ca Andrew,
desi vindecat, prefera sa uite trecutul lui tulburator si sa moara ca un om bun. Dar cadrul
care incurajeaza interpretarea, este cel de la final in care se afla farul, intr-o atmosfera
sumbra, care ne face sa ne gandim ca poate Teddy Daniels avea dreptate in legatura cu
experimentele secrete care avea loc in interiorul farului. Shutter Island este un film foarte
complex, menit sa fie vizionat de mai multe ori, deoarece fiecare vizionare ofera o noua
perspectiva. Astfel, filmul poate fi despre Andrew Laeddis, pacientul de pe Shutter Island,
Teddy Daniels, detectivul manipulat in a se crede pacient, sau, reprezentarea


cinematografica a unei analogii elaborate ale vietii umane, in care Shutter Island este lumea,
sanatoriul reprezinta societatea, nebunii sunt cetatenii, iar angajatii reprezinta autoritatile,
religia, si celelalte forme de control al populatiei.