Funcia emotiv (numit i expresiv sau interjecional) este

centrat asupra emitorului i arat atitudinea vorbitorului fa de

enun. Ea se poate exprima prin intermediul interjeciilor, al
exclamaiilor, prin lungirea emfatica a sunetelor. ntre aceste functii
se creeaza principii de echivalent, bazate pe asemnare i
deosebire, antonimie i sinonimie, iar contiguitatea se stabilete prin
combinare.
Funcia conativ se concentreaza asupra receptorului, folosind
strategia lingvistica a contactarii lui, bazata pe marci ale vocativului si
imperativului.
Funcia fatic slujeste la stabilirea contactului i la meninerea sau
intreruperea comunicrii, verificnd dac! receptorul este atent i
canalul de comunicare funcioneaz fara factori perturbatori.
Funcia referenial (denotativ sau cognitiv) are in vedere, !n
scopul informrii, contextul lingvistic i extralingvistic (social, cultural,
situaional) al comunicrii. "escrie orientarea real a mesajului, ceea
ce este primordial !n comunicarea de tip obiectiv# factual,
preocupat de $adevr% i $acuratee%.
Funcia metalingvistic are in vedere codul in care se exprima
interlocutorii, modul !n care funcionarea nivelurilor limbii (morfologic,
sintactic, lexico&semantic etc.) favorizeaz i faciliteaz comunicarea.
Funcia poetic presupune modul !n care este concentrat mesajul
poetic de la emitor spre receptor i constituie funcia esentiala a
artei verbale. Ea nu apare singura' !n poezia epica, unde se
!ntrebuineaza formulri la persoana a treia, apare i funcia
refereniala# !n poezia lirica, !n care enunurile sunt la persoana !nti,
apare i funcia emotiv, iar !n poezia liric&adresativ, cu valori
retorice, formulate la persoana a doua (oda, epistola, satira), apare i
functia conativa. n opera dramatica, se exploateaz din plin
resursele oferite de funciile limbajului, mai ales factorii de perturbare
a comunicrii, care creeaz atmosfera specific, situaii absurde,
(uipro(uo&uri.