Sunteți pe pagina 1din 18

Cursul I

1. MODALITI DE DETERMINARE
l DEFINIRE A POLITICULUI-
1.1. Elemente teoretico-epistemologice n definirea politicului
1.2. Politic politic politici. Aspecte teoretice i practice
1.3. Aciunea politic i perspectiva unitii lumii mileniului trei
1.4. Politicul i universul su informaional-valoric
1.1. ELEMENTE TEORETICO-EPISTEMOLOGICE N DEFINIREA
POLITICULUI
Conceptul de politic deriv din cuvntul grecesc polis, care desemna n
antichitate cetatea-stat, comunitate social i politic amplasat n spaiul cetii.
Polis-ul era pentru vechii greci modalitatea politic prin care un numr optim de
indivizi liberi i egali din punct de vedere juridic cetenii era angajat n
rezolvarea treburilor publice. Unitate esenial de via colectiv coordonat statal,
polis-ul constituia o societate suficient siei (autarkcia), capabil s-i rezolve
problemele interne i externe cu care este confruntat
1
.
Pentru Socrate (469399 .e.n.), politica este o art de a comanda oamenii spre
calea autoperfeciunii; mai mult chiar, politica este o art regeasc, proprie numai
unei minoriti formate din cei nelepi i nvai. n acest spirit. Socrate critica
Adunarea poporului (AGORA) care exista n vremea sa afirmnd c aceasta nu era
justificat istoric, deoarece ea era format din negustori care nu se pricep n
afacerile statului i nu au experien politic.
Capacitatea interveniei politicului n perfectibilitatea umanului depinde
profund de aportul tiinei binelui i a rului deoarece pentru a urma calea virtuii
omul trebuie s tie, cu destul siguran ce este binele i ce este rul. n acest


mod, omul poate s cunoasc i s disting justul de injust, binele de ru i astfel
s devin mai bun, cu- noscndu-se pe sine.

Daca pentru Socrate, un loc 'deosebit revine stiintei morale pen/tru a creste
valoarea reala a politicului in societate, la Platon intalnim o preocupare aceentuata
privind interactiunea dinre poliic si juridic. El porneste de la premisa ca justitia
este expresia unor relatii armonioase intre diferite parti ale unui intreg semnificand
ca fiecare parte dintr-un asemenea intreg sa-si incleplineasca functiile ce,~a revin
in raport cu un anumit scop comun fericirea oamenilor. Daca in lucrarea Rcpu-
blica" el considera ca inteleptii. filosofii pot sa conduca numai prin su~ prematia si
valoarea cunoasterii subestimand legile juridice, in lucrarea de maturitate ,,Legile",
remarca faptul ca statul trebuie sa fie condus Gupa legi scrisc. Platon (427347
i.e.n.) considera ca proprietatea, ia-
Fiecare stapanire subliniaza Platon isi face legile, dupa cum cer interesele
proprii astfel ca democratia aduce legi democratice, des-potismul legi despotice
etc.
Preconizand un anumit echilibru intre convingere si constrangere, Platon pune
problema statului incepand cu sistemul de guvernare si terminand cu educarea
copiilor cu toate problemele pe care le riclica societatea. in care legile trebuie sa-si
impuna actiunea in toate sferele vietii sociale. Pentru Platon polis-ul reprezinta
chiar'obiectul politologiei scriind in acest sens ca; Pe cea care comanda tuturor
celorlalte, care poarta grija legilor si a tuturor treburilor ce tin de polis, care le tese
la un loc pe toate cu cea mai mare corectitudine, cuprinzand puterea ei intr-o
denumire de mare generalitate, am putea-o numi, cu foarte mare indrepltatire, se
pare, arta politica".
1
In viziunea sa, omul politic este eel care are in grija cetatea,
eel care adunand la un loc vietile acestora (ale oamenilor curajosi si ale celor
chibzuiti) prin armonie si prietenie, desavarseste astfel cea mai mareata si mai buna
tesatura, si invelind cu ea pe toti cei din cetati, sclavi si oameni liBeri, ii cuprinde
jn aceasta impletitura si, fara sa lipseasca vreodata cetatea ,de ceva, ii asigura toata
fericirea care i se cuvine, o conduce si o indruma"
2
.
Aristotel (384322 i.e.n.) apreciaza ca inelinatia oamenilor pentru o viata
sociala organizata are caracter politic. Statul, subliniaza el, se in-tcmeiaza pe acea
inclinatie a oamenilor care a dus la constituirea fami-liilor, triburiior, cetatilor, iar
omul este definit ca ,,zoon politikon" (animal politic). El exprima convingerea ca
nici in statul ideal al lui Platon nu vor disparea complet insultele. omorurile
premeditate, injuriile etc. care? dobandesc o gravitate deosebita atunci ciind sunt
indreptate impo-triva parintilor sau a rudelor apropiate. Omul politic si legiuitorul
au in vedere, in demersurile lor, menirea statului in societate, propunan-clu-si
totodata studierea naturii particulare a deosebitelor forme de gu-vernamant. In
redaetarea cartii sale asupra ..Political", Aristotel a con-sultat nu mai putin de 158
de Const;itutii", adica de coleetii de legi fundametale, ce reglau viata publica in
tot atatea cetati-state din acea vreme. In lucrarea ,,Politica", Aristotel subliniind ca
guvernul nu este decat o oarecare organizatiune impusa tuturor membrilor
statului, inclina pentru o forma de stat in care conducatorii urmaresc binele ge-
neral. El este primul gariditor care a incercat sa faca o distinctie intre puterea
legislative, execu|tiva si judecatoreasca in stat considerata ca o stavila in
conducerea- 'despotica si impotriva tiraniei.
Referindu-se la rolul constitutiilor in societate, Aristotel releva ca o
constitute poate fi apreciata pozittiv atunci cand are in vedere binele comun, binele
carmuitor. Tot astfel, sunt respinse ca rele acele consti-tutii care urmaresc scopuri
particulare, care neglijeaza cerintcle si ihte-resele cetateanului.
In studiul introductiv la lucrarea ,,Politica", Stefan Bezdechi surprinde norme si
valori cu reverberatie contemporana privind mo-dul de conser-vare a diferitelor
forme de guvernamant daca sunt indeplinite cerinte ca: in toate statele bine
constituite, prima grija a guvernantilor tre-buie sa fie sa nu se abata de la legi cat
de cat, pentru ca, ilegalitatea sapa incetul cu incetul statul, precum micile cheltuieli
des repetate ruineaza, cele mai mari averi;sinceritate fata de guvernati si renuntarea
la manoperele si so-fismele politice, care nu pot avea decat urmari rele;esential
pentru orice stat este ca legislatia impreuna cu toate mijloacele la indemana sa
impiedice pe functionarii publici de a se procopsi de pe urma slujbelor pe care le
ocupa;regula cea mai importanta este de a face partea cetaterilor care vor
mentinerea constitute! mai tare decat aceia care ii doresc caderea.
Scopul statului este acela de a face ca o:imenii sa fie mai virtuosi, mai
fericiti, cultivand justitia, aparand dreptui de proprietate. can", in viziunea lui
Aristotel, calitatea de cetatean este functie de proprietate, care asigura insasi
temeiul participarii indivizi'lor la viata publica, la impartirea
1
dreptatii, la adunarile
publice etc. Fiinta umana are, in viziunea lui Aristotel, doua mobiluri puternice de
atentie si de mbire: proprletatea si dorul, in vlrtutea carora, este respinsS teoria
comunismu-lui la Platen, precizandu-se ca, in ce priveste proprietate a, ,,cu cat
ceva apartine in ccmun mai multor persoane, cu atat se are mai putina grija de acel
ceva. Din contra, pentru ceea ce este ,al noslru ingrijim cu ced mai mare bagare de
seama". Comunitatea averilor, ar duoe, fara indoiala, argumenteaza Aristotel
la o ineficienta administrare ?! folosire a bimurilor materiale, la slabirea fortei
statului, la adancirea divergentelor sociale.
Termenul de politica este deci foarte vechi, apartine vorbirii uzuale si astfel,
prin forta lucrurilor, el a devenit mult mai elastic astfel ca, alaturi de aceasta
utilizare comuna, el este foloslt intr-un mod mai precis de catre sociologi si
politologi iri,tr-o diversitate de ipostaze din-tre care supunem atentiei cateva.
Intr-o prima ipostaza politica este considerata ca forma de organizare si conclucere
sociala in sensul ca instituie si mentine prin intermedial puterii o anumita ordine,
struetura si sistem politic, legitimeaza statu!, puterile legislativa, executiva si
judecatoreasca exprimate in multiple atri-butii privitoare la dezvoltarea interna si
garantarea securitatii externe a comunitatii umane in care functioneaza. Cra
activitate de guvernare a so-cietatii prin decizii vizand directionarea dezvoltarii
spre anumite obiec-iive, politica presupune concomitent mobilizarea si alocarea
resurselor
necesare, asigurarea stabilitatii sociale, promovarea schimbarii si ttno-varii,
reglementarea relatiilor statului respectiv cu mediul international. Politica este
rezultatul convietuirii oamenilor si al faptului ca resursele disponibile pentru a
satisfaee nevoile i dorintele ior sunt limitate. In eonsecinta, sunt necesare decizii
cu privire la modul de dloeare autori-tara a valorilor- in societate (David Easton) si
diviziunea activitatilor mire cei ce decid si cei ce executa. Politicul se
concretizeaza astfel in strategic metode si mijloace implicate in managementul
social.
Intr-o a doua ipostaza a elemenetelor teoretico-epistemologice ce interval in
defjnjrea poJiticiiliiJ este de remareat si faptuH ca actul politic reprezinta
activitatea legata de exercitarea puterii (H. Laswell). Astfel, functionarea puterii
instituite in toate formele de organizare umana se exprima prin acte de decizie,
produsul acestora fiind ,,po!i-ticile" ce urmeaza sa se execute la nivelul guvernarii
societatii, conclu-cerii unitatilor economice si financiare, unctionarii unui partid,
sin-dicat sau alta organizatie (culturala, religioasa etc.). Aceasta ipostaza a
politicului integreaza cu necesitate cunoasterea politica, miiloacele do anaiiza,
interpretare si evaiuare la care recurge analiza politics propriu-zisa. Analiza rnai
cuprinzatoare a politicului surprinde multiplele sale iinplicatii pentru fiecare
cetatean, fie ca participa sau nu la procesul politic concret, intrucat prin actiyitatile
pe care le desfasoara, dincolo de limitele vietii private, oamenii rczolva problemelo
publice cu care se confrunta, prin decizii ce au in vedere .trecerea de la posibil la
real, de la ceea ce este la ceea ce ar trebui sa fie.
In societatea contemporana politica este realizata in mod dominant de profesionisti,
fenomen semnalat si de Joseph Schumpeter, in lucra-rea Capitalism, socialism si
democratic" (1967) undc ara'ta ca speciali-zarea si profesionalizarea activita^ii
politice au facut ca politi
|
ca !=a devina inevitabil o cariera", iar ,,profesiunea
politics dezvolta interese autonome". Factorii care au contribuit la acest progres al
politicului generand o asemenea schimbare sunt numerosi: aparitia parlamentelor,
constituirea partidelor, intensitficarea concurentei si competitiei politice, pentru
castigarea de voturi din partea populatiei, ob^inerea si exercitarea puterii ca miza
politica. In acest context, oamenii politici sunt anga-iati intr-o activitate din ce in
ce mai specializata care necesita o in-struire metodica in vederea stapanirii
regulilor jocului politic. S. Barnes si M. Kaase au construit repertoriul politic
definit ca ,,suma tutu-ror capacitatilor politice achizitionate dc individ"
1
, ceea ce se
refera si la atitudinea politica, nivelul informatiei. politice, interesul pentru politica
etc. De aceea, ca si managerii intreprinderilor economice, oamenii politici cauta sa
se remarce prin competenta si abilitate. Competenta este intarita prin practica
parlamentara, exercitarea functiilor guvernamentalo si cunoasterea detaliilor
ascunse ale vietii politice. Pe acest temei, Max Weber consemna, ca in acest proces
unii traiesc pentru politica" iar altii din politica", considerand ca ultimii sunt
profesionisti care fac ,,cariera politica" urmarind o remunenare materiala si
simbolica.
2

O alta ipostaza a abordarii politicului porneste de la constatarea ca, in
actuaJa era a mutatiilor rapide, tineri si categoriile mrjlocii nu sunt singurii care nu
stiu spre ce partid sau ali&nta de formafcii poliiice sa se indrepte. Pierderea
increderii, criza de credinta (politica si reli-gioasa) due la .o depolitizare ce obliga
oamenii politiei sa investeasca tot mai mult in ,,comunicare": ,,de indata ce apare
vreo dificultate intre ei si aceia care-i mandateaza, aceasta este numaidecat
considerate o problems de comunicare de a
(
-i convinge pe cetateni de temeiul
actelor ori deciziilor lor".
Dezvoltarca politica moderna duce la cresterea simultana a actiunii puterii
asupra societatii si a influentei societatii asupra puterii, astfel ca, regimul politic
reprezentativ, trebuie sa se bazeze pe recunoasterea si institutdonalizarea acestui
[fapt. Aceasta inseamna ca, arta de a gu-vcrna, presupune a concepe societatea
.civila ca partener egal in rapor-iurlle cu puterea politica si in eonsens cu
normelc democratice.
Ideea caracterului esentialmente subordonat al puterii politice sub-eslimeaza
dinamica specifica si irezistibila a raporturilor dintre stat si societatea civila,
dinamica ce exclude faptul ca noninterventia, prin-cipiul laissez faire, laissez
passer ar putea constitui maxima guvernarii.
Sub raport istoric, Guizot, este printre primii autori care au in-tcles ca ideea
guvernului reprezentativ a marcat distinctia dintre societatea civila si stat pregatind
o extindcre considerabila a puterii statului asupra societatii civile, extindere care ar
izvori mai putin din propen-siunile despotice. cat din ,,cererea sociala", cum
spunem astazi. Actiunea guvernului asupra societatii
1
implica simultan cresterca
puterii societatii asupra statului intrucat mijloacole de actiune ale puterii se gasesc
mai intai in soeietate. reprezinta ,,superioritatile" sociale care trebuie sa devina
,,publice". Concomitent, pozitia oamenilor in soeietate trebuie sa fie determinate de
meritul sau talentul acestora si nu de nasterea lor. Punand problema originii
politicului, Guizot demonstreaza ca in mijlocul unor asociatii voluntare si simple, a
unor oameni liberi, independent!, strain! de orice neccsitate anterioara, de
subordonare a unora fata de ccilalti, uniti doar printr-un interes, un scop comun,
puterea se constituie cu consimtaman;tul tuturor si se confera celui mai curajos,
mai abil, care are impresia ca este eel mai capabil s-o excrcite, adica sa actioneze
conform interosului comun ,,Aceasta este originea puterii; nu exista o alta. Intre
egali, ea nu s-ar naste niciodata. Superioritatca simtita si acceptata este liantul
primar si legitim al soeietatilor umane; oste in acelasi timp faptul si dreptul; oste
adevaratul, singurul contract social
1
*
2
. Pentru Guizot societatea si guvernarea apar
impreuna si co-exista in mod ncoesar asa incat nu pot fi separate nici in gand, apre-
ciindu-se ca ideea, ca fapt al societatii, implica ideea ca fapt al guvernarii. Sursa
schimbarii sociale, a transformarilor se aila in inadaptaroa dintre puterea politica si
suncrioritatile reale ale societatii. sporind s
,_
-r-cinile politicului, ale guvernarii,
reprczentative, in sensul de a prezenta aceste superoritati sociale asa cum sunt, asa
cum se schimba pentru a intemeia stratogiile decizionale prin evitarea
arbitrariului vointclor.
promovand ratiunea ce discerne autentic capacitatile". De aceea, politica este
,,st'iinta guvernarii" sau arta posibilului" iar intemeierea valorica a cunoasterii
mecanismelor conducerii, a regulilor menite sa asigure relatii optime intre
guvernanti s.a. constituie o conditie esen-tiala a succesului in teoria si practica
politica. Orice societate pentru a exista, trebuie sa nespecte, sa conserve un minim
de valori distribute social prin eduaatie, religie, ditferite organizatii politioe,
partide, asocatii, fundatii ale societatii civile, organizatii nonguvernamentale, etc.
Specific sistemului politic in calitatea sa de reglator al vietii so-ciale este alocarea
si distribuirea valorilor la nivelul intregii societati procedand intr-un mod
autoritativ ceea ce-1 deosebeste de alte sis-teme ale societatii .ca cele vizand
educatia, cultura, religia s.a. D. Eas-ton remarca faptul ca .notiunea de stat" si cea
de putere" nu. pot acoperi domeniul politicului, deoarece, valorile sunt alocate la
nivel social printr-o sfera mai larga decat a statului sau a puterii. In ace-lasi .timp
statul si puterea contin elemente, atributii si functii care nu reprezinta o alocare
sociala de valori. D. Easton este preocupat de ini-tierea .acelor tlpuri de actiuni
politice in temeiul earora sistemui politic si eel social sa conserve valorile
fundamentale pentru ca sa per-siste sub toata presiunea mediului, chiar sub
presiunea unor crize con-statate sau frecvente. Aceasta exprima deci masura in care
sistemui este capabil sa raspunda presiunilor, solicitarilor, regland si mentinand
situatia sociala existenta.
Teoria sistemului politic elaborate de David Easton are la baza cu-noscuta
coneeptie ,a balantei Iegaturilor dintre ramuri ca modalitate de azializa dezvoltata
de W. Leontie potrivit careia, domeniul politic apare ca o inieractiune continue
intre intrari (imputs) si iesiri (outputs). In-trarile sunt formate din cerintele
(solicitari) pe care le exprima asupra sistemului politic suprasistemul sau (sistemui
social, factoril extrapolitici etc.) si sustineri ale acestor cerinte. Raspunsurile pe
care le ofera sistemui politic (decizii, optiuni, diverse forme de politizare etc.) sunt
rezultaful actiunii si interactiuni a trei componente de baza din sistemui politic si
anume: regimul politic, comunitatea politica si autori-iatlie. Se poate observa, chiar
in cadrul acestei scheme simple, ca functionalitatea sistemului politic rezida in
dinamioa fluxurilor, a im-pulsurilor venite din exterior (sau prin feedback), care
patrund in sistemui politic, unde se formeaza raspunsurile care penetreaza in sis-
iemul social sub forma de decizii, strategii optionale, politizari etc. In temeiul
acestei interactiuni se constata tendinta unor sociology si poli-toiogi de a
identilfiica puterea sociala cu puterea politica in sensul ca prin intermediul
politicului, grupul releva eonstiinta pe care o are daspi|e sine, prin putere tinde s-o
faca uctiva pentru a-si croi prin ea viitorul sau"
1
. Puterea politica este puterea
sociala concentrate in stat, (F. 'Neuman), realizandu-se o suprapunere intre
notiunilc do putere sociala, putere politica si stat.
Conducerea politica a societatii nu se limiteaza doar la sfera vietii politice
deoarece ea se raporteaza i integreaza toate domeniile vietii riociale, chiar si
zonele, arealele nepolitice ale socialului in sensul ca le politizeaza si actioneaza
asupra lor prin diverse forme institution nalizate: partide politice, grupari si
organizatii politice, statul consi- de lupt i competiie democratic pentru
cucerirea sau exercitarea i conservarea puterii. Instituionalizarea relaiilor politice
privesc n mod esenial, puterea, organizarea i exercitarea sa, astfel c, instituiile
exprim anumite relaii sociale care au dobndit o form relativ constant ca
structuri sociale cu caracter relativ stabil, care i pstreaz identitatea i atunci
cnd subiecii concrei ai relaiilor se schimb. Prin intermediul lor sunt aprate i
promovate anumite interese sociale contientizate sub forma unor idei, norme sau
valori sociale, recunoscute ca atare pe arii variabile, constatndu-se c unele sunt
oficializate, altele se impun i dureaz n virtutea automatistmelor sociale, prin
simpl tradiie etc.
Pornind de la constatarea c asistm la accentuarea caracterului politic al
majoritii aciunilor sociale, c politicul se repercuteaz asupra tuturor
fenomenelor sociale, politologul francez G. Burdeau scria c politica i pierde
caracterul ei de activitate specializat. Totul devine politic pentru c totul este
influenat de putere sau se repercuteaz asupra ei"
2
. Politicul ca domeniu distinct al
realului social, analizat clin punct de vedere structural cuprinde att elemente
instituionalizate ct i pe cele neinstituionalizate avnd n centru puterea statal,
dar fr a se reduce la ea.
1.2. POLITIC POLITIC POLITICI. ASPECTE TEORETICE I
PRACTICE
Politica, spre deosebire de politic, este o activitate social-istoric a
oamenilor prin care se exprim concepii, aspiraii i doctrine politice. Ea cuprinde
relaii dintre clase, grupuri, categorii sociale aflate n lupta pentru putere,
mijloacele i metodele de realizare a obiectivelor cuprinse n programele strategice


de aciune politic. Prin urmare, politica are n centru problema puterii politice n
stat obiectiv determinat die politic i dependent de activitatea subiectiv a
oamenilor, de profunzimea contientizrii aciunilor politice i a elaborrii
strategiilor i programelor adecvate acestui scop. Domeniul politic se concretizeaz
n mare
1
msur n politic, astfel c evoluia sa trece prin activitatea mai mult sau
mai puin contient a oamenilor.
Politica nu reflect ntotdeauna n mod suficient de adecvat politicul deoarece
poate antrena i implica subiectivismul printr-o evaluare ne- realist a politicului i
socialului, ceea ce poate afecta ndeplinirea rolului reglator al politicului n
procesele de reform i schimbare social. Fiind o aciune contient, avnd o
anumit finalitate, politica trebuie s in seama c nu ntreaga evoluie a
politicului trece n mod obligatoriu prin politic i conducerea politic.
Ca domeniu specific al vieii sociale, politicul nregistreaz procese de
autoreglare spontan sau contient, n vreme ce politica integreaz numai
componjentele contient elaborate prin evoluia politicului care cuprinde la rndul
su i sectoare supuse spontaneitii, existnd, deci, cauze generatoare de
contradicii ntre politic i politic, ntre evoluia spontan i cea contient n sfera
vieii .politice. Politica scria J. Freund este o activitate de circumstan,
ocazional i variabil n formele i orientarea ei, n serviciul organizrii practice i
al coeziunii societii. Aceasta nseamn c politica depinde de inteligena, voina
i libertatea omului. Ea d societii structur, formele sale, creeaz convenii,
instituii, legi i regulamente, modific situaiile i permite omului s se adapteze
condiiilor variabile de spaiu i de timp. Politicul, dimpotriv, nu ascult de
dorinele i fanteziile omului
3
, care nu poarte face ca el s nu existe sau s fie
altceva dect ceea ce este".
Identificnd puterea social cu puterea politic, politologul francez G.
Burdeau preciza c prin intermediul politicului, grupul relev contiina pe care o
are despre sine, prin putere tinde s-o fac activ pentru a-i croi prin ea viitorul
su". Concepnd politicul corelat cu ideea de structur G. Burdeau arat c acesta
constituie
1
osatura necesar societii relevnd c n raport cu valorile politice,
politicul este o structur neutr n raport cu orientrile de stnga sau cu cele de
dreapta, rmnnd insensibil la fluctuaiile istoriei. Politica este activitatea al crei
obiectiv l reprezint definirea puterii i a modalitilor viznd exercitarea sa. Ea
este o funcie necesar n procesul de creare a normelor i valorilor adecvate
dinamicii sistemului social, astfel c, raiunea de a fi a politicii este construirea
politicului, iar ca structur politic a societii, politicul la rndul su este
permanent corectat, mbogit i amplificat prin politic.


Raportul politic-politic poate fi analizat i sub forma relaiei dintre
elementul invariabil i aspectele fenomenologice apreeiindu-se c politicul este
invariantul, iar elementele invariante ale structurii politicului sunt cele care-i dau
calitatea sa specific. Totodat, distincia politic- politic, privit prin interaciunea
obiectiv-subiectiv, permite nelegerea i evaluarea politicului ca un fenomen
obiectiv al realitii sociale, iar politica o activitate subiectiv de permanent
revizuire a structurii Do
r
litice prin intermediul ideilor, credinelor sau
reprezentrlor grupurilor sociale, a liderilor i personalitilor politice, a clasei
politice.
Politica promovat ntr-un anumit context istoric poate oferi rspunsuri
eficiente n promovarea reformelor economice i stimularea progresului social,
fiind condiionat de un anumit grad al maturitii clasei politice. O confirmare a
acestui fapt ne este oferit de experienele recente pe care le parcurg rile din
fostul b.loc sovietic n cetea, ce privete ritmul i profunzimea reformelor care s
asigure trecerea la economia de pia. Potrivit cu aceste experiene parcurse, dar
aflate n plin desfurare, se consta't c Polonia, Ungaria i Republica Ceh s-au
apropiat mai rapid de Occident comparativ cu Slovacia, Romnia i Bulgaria care
urmnd o traiectorie diferit au ncetinit ritmul reformelor i deci al apropierii mai
rapide de standardele culturii i civilizaiei occidentale cu economiile de pia cele
mai performante. Aceste moduri diferite i divergente de evoluie s-ar putea
explica n funcie de tradiiile i particularitile istorice i religioase, de nivelul de
dezvoltare material i spiritual de la care au pornit transformarea socialismului n
economia de pia modern. Asupra acestui proces i pun amprenta, desigur,
numeroi ali factori inclusiv cei viznd actuala compoziie etnic, atitudinea
Occidentului, sistemul politic intern .a. Abor- dnd o asemenea problematic,
filosoful Samuel Huntington, profesor la Universitatea Harvard, autor al lucrrii
Conflictul civilizaiilor", consider c diferenele profunde din istoria i religia
precomuniet ntr-un cuvnt civilizaia ar trebui s explice divergenele
dintre evoluiile politice ipostcolmuniste. Faptul c unele naiuni prosper n timp
ce altele! intr n declin ar putea fi explicat prin cel puin trei elementie relevate i
de .celebrul istoric Timothy Garton Ash ntr-un articol intitulat Paradoxul Europei
de est", publicat n octombrie 1997 n Washington Post". Primul i cel mai
important este politica semnificnd c Polonia, Ungaria i Republica Ceh au clase
politice posteomu- niste rezultate din opoziia anticomunist dinainte de 1989, iar
ultilmele dou au avut n fruntea lor preedinte de marc precum Vacl,av Havel
sau Arpad Goncz. n cazul Ungariei i Poloniei, politicienii moderni, eficieni au
aprut din partidele comuniste care erau deja reformiste n anii '80. n alte ri, noii
lideri au fost fie foti comuniti reformiti, fie personaliti fr experien. Al
doilea factor se refer ia compoziia etnic surprinznd faptul c Polonia, Cehia i
Ungaria au avut minoriti etnice reduse ca numr fa de Slovacia, Romnia,
Bulgaria care au importante minoriti etnice, iar fosta Iugoslavie i fosta Uni un p
Sovietic prezentau adevrate mozaicuri etnice. Asemenea particulariti au deter-
minat tentaii crora politicienii posteomuniti nu le-au putut rezista s ajung la
putere i s se menin prin mijloacele manipulrii naionalismului populist.
Al treilea factor l constituie comportamentul Occidentului care a favorizat
cu certitudine grupul de la Viegrad facilitndu-se prioritatea primirii n NATO i
structurile Uniunii Europene a Poloniei, Ungariei i Cehiei- Majoritatea analitilor
politici subliniaz c dintre aceti trei factori, cel mai important este politica
remarcndu-se c fr politicile manipulative posteomuniste, divizrile etnice nu s-
ar fi transformat n rni deschise. Aceasta nseamn c dac i schimbi clasa
politic, aa cum a nceput Rolmnia s o fac o dat cu alegerea unui preedinte
cu adevrat anticomunist n noiembrie 1996, atunci exist posibilitatea, n timp, s
schimbi poziia rii n Europa i n lume. De aceea se poale aprecia c, n ceea ce
privete istoria, geografia sau religia sau ali factori extrapolitici, nu te condamn
la o cale sau alta. Semnificative n aceast privin sunt i conotaiile, accentele
discursului politic contemporan care marcheaz invitarea oficial a Poloniei,
Cehiei i Ungiariei n NATO. Astfel, Robin Cook, ministrul de externe britanic
remarca, n cadrul reuniunii Consiliului ministerial al alianei atlantice de la
Bruxelles, c a czut cortina peste cortina de fier" iar Madeleine Albright aprecia
acest eveniment ca: extraordinar, mprirea Europei a luat definitiv sfrit",
inamicii de ieri vor deveni aliaii de mine" (Klaus Kinkel), ..securitatea Europei
va fi consolidat" .(Javier Solana, secretarul general NATO). Cu mici deosebiri de
nuan, rerpezentanii S.U.A., Marii Britanii, Germaniei au manifestat numeroase
rezerve n privina unei asemenea noi extinderi n 1999, cnd va avea loc la
Washington sesiunea jubiliar la cel mai nalt nivel a NATO, preconiznd o simpl
exa- rr.inare" a dosarelor fiecruia din candidaii, al cror numr, ntre timp. -r
putea chiar crete. n ce privete prioritatea candidaturilor Romniei ;; Slovaciei, n
spiritul Declaraiei din vara anului 1997, de la Madrid, nu s-au fcut nici un fel de
referiri, dei Frana i Italia au reamintit de acest angajament al aliailor atlantici n
sensul c anul 1999 ar putea fi ,.'decisiv" pentru nfptuirea sa practic. Danemarca
a pledat ca ua s rmn larg deschis pentru toate democraiile europene
indiferent" de poziia lor geografic", aluzie clar la rile baltice.
n acest spirit, cunoscutul comentator belgian Pierre Lefevre - vedea,
!
n aceste divergene, reflexul clar al unor interese naionale, dac nu electorate
diferite. Germania ar fi interesat n primul rnd n asigurarea frontierei sale
rsritene i de securizarea pieelor ,ext|erne din vecintatea aproipat. Congresul
american, unde persist impulsurile izolaioniste, controleaz strns visurile de
extindere a NATO. Acelai analist politic atrgea atenia asupra lipsei de
coordonare dintre NATO i Uniunea European, dintre aceasta din unm i Turcia,
ceea ce risc s fac jocul islamitilor turci, a refuzului Franei de a se altura
structurilor militare nord-atlantice, asupra lipsei unei veritabile identiti defensive
europene n cadrul NATO.
Se poate conchide c ntr-adevr cortina este posibil s fi czut, mai mult saju m(ai
puin, peste cortina
(
de fier, dar n schimb la fel de real este o nou cortin care se
aterne peste o zon gri n materie de securitate politic, militar i economic,
unde, clin nefericire, rmne i Romnia.
1.3. ACIUNEA POLITICA I PERSPECTIVA UNITII LUMII
MILENIULUI TREI
Cercettorii din sfera tiinelor soeio-umane sunt preocupai deopotriv att
de cunoaterea strii prezente a sistemelor sociale contemporane ct i de
surprinderea i conturarea tendinelor viitoare de evoluie a acestora, n perspectiva
unitii lumii viitoare. Se arpeciaz c, n prezent, mai mult ca niciodat :n istorie,
societatea uman s-a apropiat de starea sistemic eu evoluie controlat" (L.
Culda), iar un ilustru cercettor al istoriei religiilor, J. M. Kitagawa remarca n
acest sens: Cltoriile, la fel ca i disciplina mea, istoria religiilor, m-au fcut s
vd limpede c oamenii de pretutindeni resimt o profund dorin de unitate a rasei
umane i c ei sunt foarte tulburai de desfurarea comunitii umane dup criterii
religioase, culturale, economice, politice"
4
. Schimbrile produse prin prbuirea
sistemelor totalitare au marcat modificarea discursului politic, nlturarea
simbolurilor rzboiului rece, trecerea de la confruntarea politic la cooperarea
democratic, astfel c, lu?nea a intrat ntr-o perioad ele tranziie, de reaezare a
centrelor c\e putere, de definire a unui nonechilibru, la nivel global care s
nlocuiasc pe cel asigurat, timp de o jumtate de veac, de structurile lumii
bipolare. Totodat, experiena occidental, influena politic i filosofic a creaiei
vestice i pun amprenta asupra proceselor de tranziie.
Profesorul Ilie Bdescu consider c dinamica specific a relaiilor
internaionale se desfoar n limitele modelului centru-periferie" i constatnd
c el nu este nou n istoria omenirii sociologul romn l evideniaz n organizarea
Europei dup prbuirea celor dou imperii, spaniol i francez" (Secolul XVIII).
Pe ruinele a dou imperii se nal sistemul mondial modern (. . .). Europa era
acum strbtut de dou trenduri istorice concomitent: urbanizarea ariei
occidentale i suburbani- alizarea ariei orientale*
5
.
n viziunea acestei abordri sistematice i sociologice rezult c centrul cuprinde
un nucleu format din economiile capitalite avansate, n timp ce periferia cuprinde
state mai puin dezvoltate economico-financiar i politic, care acioneaz ntr-un
cadru relaional n mare parte de la centru. Modelul este deschis, penetrabil n
ambele sensuri, aspiraia statelor din ..periferie" fiind de a accede n componena



..centrului". Condiiile puse de centru" solicit de la aspirani eforturi deosebite,
economice, politice, spiritual-culturale, pare depind, n cea mai mare parte, de
voina politic a statelor n cauz de a urma acest curs.
Strategia pe care societatea o urmeaz n perioada unitii lumii viitoare este
una de umanizare a socialului" prin implicarea total a tiinei n crearea cadrului
existenial al omului- O strategie de umanizare a socialului scrie Lucian Culda
apare ca singura variant de suprvieuire a umanitii n condiiile maximizrii
posibilitilor omului de a interveni n biosfer i antroposfer . . . Tendina ca un
om s-i subordoneze ali oameni n stadiul cunoaterii sistematice este descurajat
de
1
posibiliti similare de cunoatere a unei fiine care dispare de posibiliti
similare de cunoatere i aciune. n stadiile anterioare, decalajele cognitive i
acionale, limitele construciilor pragma- tico-practice fac tentante i posibile
relaiile de dominare ntre oameni i inevitabile stri conflictuale, cu consecine
disfuneionale n complexi- tile sociale
1
nglobante, amplasarea lor este iniial
redus, dar n cretere pe msur ce cunoaterea tiinific, amplificndu-se,
extinde zona competenelor pragmatico-practice a unor grupuri"
6
. Aceasta
nseamn c sperana unificrii i realizrii lumii nu rezid n aciunea indepen-
dent a fiecrui om, ci n apariia i funcionarea unor socio,.-(organizri
specializate (organizaii), la nceput intercomunitare, cu competen n relaiile
dintre diverse state i a unor procese mondiale i, n final, a unora destinate a
regla deliberat ansamblul antroposferei. Aceast ultim etap ar trebui s asigure
condiii pentru a se realiza optimizarea funcional a antroposferei"
7
.
Deci, una din cile realizrii unificrii lumii este atingerea capacitii de
procesare teoretic satisfctoare a informaiei, asimilarea ei de ctre fiecare
locuitor al planetei, organizarea i funcionarea unor instituii i organizaii
internaionale care s fructifice competena tiinific a oamenilor. Francisc
Fukuyama constat c sunt dou ci pe oare omenirea a progresat i va realiza
unitatea n viitor: tiina modern i lupta pentru recunoatere. tiina modern
concur prin re
r
zultaitele ei la unitatea lumii pe dou ci: n primul rnd,
tehnologia confer avantaje militare decisive acelor ri care o posed i, datorit
posibilitii existenei n continuare a rzboiului n cadrul sistemulul internaional,
nici un stat care ine la independena sa nu poate ignora (nevoia modernizrii
sistemului su defensiv. In al doilea rnd, tiina modern stabilete un orizont
uniform -al posibilitilor produciei economice. Tehnologia face posibil
acumularea nelimitat a bogiei i satisface o serie tot mai mare de dorine
omeneti. Acest proces garanteaz o omogenizare crescnd a societilor umane,



indiferent de originile lor istorice sau de motenirile lor culturale
8
. Politologul ame-
rican, de origine japonez, consider c dorina de recunoatere reprezint un
motor al istoriei i concomitent problema central a politicii, deoarece constituie
sursa tiraniei, a imperialismului, dominaiei etc. Acest motor nceteaz s mai
funcioneze atunci cnd se instaureaz democraia liberal oare nlocuiete relaia
dintre stpn i selav cu recunoaterea universal i egal, dnd deplin satisfacie
omului care a cutat-o n 'toate fazele precedente .ale istoriei. Cu aceast .realizare,
istoria a luat sfrit n opinia lui F- Fukuyama, iar tritorul uman al acestei
perioade se numete ,.ultimul om". Calea realizrii unitii lumii este deci
ntronarea n ntreaga lume a organizrii politice care s integreze normele i
valorile proprii, definitorii democraiei liberale
9
.
In ceea ce privete vitorul apropiat, se apreciaz c acesta va fi nc marcat de
distincia dintre ,,,zona postistoric i o alt zon nc nepenit n istorie"
10
, cea
din urm sfiat n continuare de conflicte religioase. naionale, ideologice, n
care va trona politica de for, iar la unele dintre aceste conflicte vor participa i
statele din zona postistoric
Unitatea lumii postistorice va da expresie naturii sferice a legitimitii democratice
i a capacitii acesteia de a satisface aspiraia uman ctre recunoatere.
Referindu-se la aportul O.N.U., ca organizaie politic mondial, cu vocaie
universal, aceasta nu poate aciona pentru a grbi procesul unitii lumii, pentru c
dup F. Fukuyama, include deopotriv state care aparin zonei postistorice i celei
istorice. Ins pentru ca organizaiile internaionale s fie eficiente, ele trebuie s fie
omogene sub raportul organizrii politice, al statelor membre, s fie democraii
liberale, s fie libere, adic s aib .constituii republicane. n lipsa unui consens
preexistent, a unor principii juste ale ordinii publice sau ale naituriii drepturilor, nu
este surprinztor c O.N.U. nu a reuit s rtea- lizeze nimic realmente important de
la nfiinarea sa, n domeniul att de delicat al securitii internaionale"
11
. Aceast
organizaie susine autorul nu corespunde ca mijloc al realizrii unitii
lumii. Pe calea realizrii unitii lumii, unele state vor nregistra cu adevrat
progrese reale, transformri calitative, altele doar perfecionri interne i n con-
duita internaional. n spiritul unei asemenea analize geopolitice rezult c
temeinicia i realismul politicii externe bazate pe o politic intern aservit
democraiei liberale poate garanta dezvoltarea fiecrui stat.

1.4. POLITICUL I UNIVERSUL SU INFORMAIONAL
VALORIC





Contientizarea statutului informaiei, ca resurs fundamental i
inepuizabil a dinamicii exploziei informaionale, a faptului c la intervale relativ
restrnse de timp se produce dublarea cunoaterii n toate tiinele, a generat
opiuni noi n dezvoltarea societii, n proiectarea strategiilor politice, n
fundamentarea decizilor i prognozelor socio-eco- nomice. Noile demersuri
acional-practice beneficiaz astfel de abordri bazate pe concepie intens
productive, cum ar fi interdisciplinaritatea, sistemismul, ecologismul, creativitatea
.a., toate pornind de la reconsiderri specifice a informaiei n universul uman.
Lanul determinrilor sociale izvorte din optica informaional se extinde
asupra tuturor domenilor de activitate, de la asigurarea resurselor materiale pn la
relaiile sociale i pn la modelarea comportamentului individual. Informaia se
nfieaz ca o realitatle a interferenelor totale, ca o interaciune cauz-efect al
unor sinergii complexe, ca o dimensiune esenial a cunoaterii.
n plan social, universul informaiei se suprapune tuturor cmpurilor de activitate
soeio-uman, pe care le monteaz i le determin. Informatizarea, ca modalitate de
cuprindere i ordonare a cantitativului, reintroduce posibilitatea reprezentrii i
stpnirii tuturor dimensiunilor specifice variatelor domenii, readuce la scar
uman un univers haotic, alimenteaz o contiin a ntregului i a dependenelor
12
.
Ritmurile schifmbrii sociale impun realizarea acelui continuum informaional i a
educaiei permanente confirmnd constatarea i recomandarea lui Gustave le Bon
potrivit creia: nimeni nu ignor faptal C omul care dorete c reueasc n via
trebuie s reueasc singur instrucia, consacrnd a/ doua parije a vieii sale pentru
a distruge iluziile, erorile i modul de a gndi cptat n prima". Aspectul dinamic
al informaiei poate schimba n mod hotrtor atitudinea individual privit su'b
raport temporal, echilibrnd nevoia de trecut cu nevoia de viitor, dup o formul
potenial pozitiv, cci, aa cum scria Eugen Lo- vinescu obligaia fa de viitor
depete pe cea fa de trecut".
Informaia, petrolul secolului XXI", cum mai este numit acest agent hotrtor al
dezvoltrii, face parte, cu universul ei infinit, din destinul universal al fiecrui om
al planetei.
Societile i epocile istorice se definesc i informaional, semnificnd c
informaia determin hotrtor ntreaga cunoatere i aciune uman. Profesorul
american Daniel Bell releva c relaia informaie progres este direct i
indestructibil. Fluxurile de informaii, intensitatea lor, determin nivelul unei
societi, capacitatea ei de nnoire, modalitile de participare democratic sau
tehnocratic la progresul social. Democraia este profund informaional deoarece
participarea se bazeaz pe comunicare i cunoatere, iar valorile democraiei sunt


valorile participrii, ale asumrii responsabilitii ca dimensiune major a aciunii
politice.
Dac ierarhiile de valori politice, educaionale, morale, artistice, ecologice
.a. se reflect adecvat n nivelul proceselor democratice, nseamn c se
ndeplinesc rolurile lor sociale de poziionare i stimulare a progresului social.
n acest sens, nvmntul i cercetarea, privite ca structuri generative a'l|e
democraiei demonstreaz necesitatea politicii informaionale de ntemeiere a unor
programe adecvate scopurilor i etapelor progresului social, dirijat contient. De
aceea, investiia n informaie, n structurile ei, constituite o garanie a creativitii
i participrii umane, astfel c democraia i informaia se conin i se determin
reciproc. n acest context al interdependenelor, valorile politice sintetizeaz relaii
sociale n care se exprim preuirea acordat unor fapte sociale, n virtutea co-
corespondenei nsuirilor lor cu trebuinele sociale ale unei comuniti umane i cu
idealurile acesteia. Asfel, libertatea politic, egalitatea politic, delmocraia i
progresul poli/tic, legitimitatea i autoritatea politic, dreptatea politic .a. sunt
apreciate ca valori cardinale care in de scopuri strategice eseniale, iar pentru
dobndirea lor omenirea lupt de secole, de milenii. Ele s
!
-/au creat i s-au
mbogit n activitatea istoric a oamenilor, prin efort continuu, material i
spiritual. De fiecare dat cnd, n istoria societii, s-au .schimbat perspectivele i
operatorii productivi, s-au desctuat energii imense, att pe plan individual, ct i
pe plan social. Iat de ce, asemenea procese ea individualizarea, socializarea i
personalizarea, ca etape ale definirii unui drum esenial, sunt puternic influenate
de informaia asimilat, de
13
mediul informaional, de capacitatea de prelucrare
critic a informaiei. Ambele sensuri ale integrrii, dinspre individual sau dinspre
colectivitate, se realizeaz doar printr-o conectare complex de informaii active,
adecvate scopurilor".
1

Comportamentul uman, fiind n mare msur o funcie cultural, este
determinat informaional, se formeaz i se consolideaz ca urmare a interaciunii
unor mesaje al cror sens se grefeaz pe zestrea de predispoziii, conducnd la
performane nscrise pe ntregul spectru potenial. Informaia contureaz coninutul
aciunii, motiveaz inhibiiile, leag ntre ei factorii interni cu cei externi,
aezndu-se la temelia existenial a omului, astfel c, structurile informaiei sunt
structuri vitale ale societii i valorilor ei fundamentale.
In condiiile socijetii informatizate, devin posibile stabilirea i urmrirea
opiunilor, exercitarea voinei de aciune, valorificarea calitilor deciziilor, fapt
pentru care, informaia este a treia resurs fundamental a societii, alturi de
materiile prime i de energie.


Prograjmul general al unei epoci a fost ntotdeaua prefigurat, susinut i consolidat
de progresul informaional. Felul cum organizm cunoaterea determin adesea
felul cum organizm activitatea uman i putere apare una dintre cele mai
fundamentale relaii dintre cunotere i putere n societate, inclusiv' corelaia ntre
felul cum un popor i organizeaz conceptele i cum i organizeaz instituiile.
,Cnd cunoaterea era conceput ca specializat i ierarhic, afacerile erau
proiectate s fie specializate i ierarhice
1
"
14
.
n viziunea celebrului sociolog i viitorolog american, Alvin Toffler, odat ce o
organizare birocratic a cunotinelor i gsete expresia concret n instituiile
sociale corporaii, coli sau guverne presiunile politice, bugetele i alte fore
ncremenesc n loc boxele i canalele de comunicare, care apoi tind s
ncremeneasc organizarea cunoaterii, obstrucionnd reconeeptualizrile care duc
la descoperirile radicale. Competiia necesit inovaie continu ns puterea
birocratic strivete creativitatea. Noul mediu ambiental al afacerilor presupune
intuiie precum i analiz atent dar birocraiile ncearc s elimine intuiia i s-
o nlocuiasc prin reguli mecanice idiot-<sigure
15
. In consecin, informaia
necesar latt directorilor, ct i muncitorilor pentru a-i face bine (treburile,
necum s mai i inoveze i ;s perfecioneze munca, nu pot asigura la managerii i
angajaii din linia nti pe calea vechilor canale oficiale, ceea ce determin ca
milioane de salariai inteligeni s-i nu poat ndeplini sarcinile. Ei nu pot s
deschid noi piee, nu pot s creeze noi produse, s conoieap tehnologii
superioare, s trateze mai bine clienii sau s sporeasc profiturile dect ocolind
regulile i nclcnd procedurile oficiale.
Infrastructura electronic a economiilor avansate se va caracteriza prin trsturi ca
interactivitatea, mobilitatea, convertibilitatea, conectivitatea, ubicuitatea i
globalizarea asfel c prin schimbrea relaiilor dintre cunoatere i producie se
vor marca mutaii calitative n nsi fundamentele vieii economice i politice,
avnd drept consecin cel mai mare transfer de putere din istoria afacerilor.
Legea Ubicuitii semnific noi posibiliti privind apariia de noi stimulente
comerciale i politice, pentru a face noua infrastructur electronic s fie
preponderent iinclusiv, mai degrab, dect exclusiv. Aceasta va marca o
considerabil egalitate a accestului n societatea informatizat, nu datorit
compasiunii sau bunului sim politic din partea elitelor, care triesc, n bun stare,
ci pe baza efectelor antrenate i determinate de Legea Ubicuitii.
Noul sistem economic productiv de creare a avuiei va determina re-
proiectarea programelor i a ideilor politice pornind de la faptul c justiia i
libertatea social depind n prezent tot mai mult de modul n care societatea



trateaz trei chestiuni: educaia, tehnologia informaiei (inclusiv mass-media i
libertatea de exrpesie).
Legtura dintre educaie i cele ase principii ale noului sistem mass- media
interactiVitate, mobilitate, convertibilitate, conectivitate, ubicuitate i globa'lizare
trebuie aprofundate cu prioritate i consecven.
ra
Concomitent trtebuie inut seama c a doua prioritate implic rapida universalizare
a accesului la computer, tehnologia informaiilor si mijloacele informative
naintate. De aceea, subliniaz Alvin Toffler nici o economie naional nu va
putea fi performant i competitiv n secolul XXI, fr o infrastructur electronic
proprie acestui secol, mbrind computerele, comunicaiile de date i celelalte
medii noi. Concomitent se impune accelerarea efectelor Legii Ubicuitii,
urmrindu-se ca toi cetenii, sraci i bogai deopotriv, s aib garantat accesul
la cea mai ampl gam posibil de mijloace informative.
Finalmente, dac esena noii economii este cunoaterea, idealul democratic de
libertate a expresiei devine o prioritate politic de vrf nu o chestiune periferic".
16

Nici o societate nu poate tolera libertatea total a informaiei deoarece aceasta ar
nsemna lipsa total a intimitii individuale, iar un oarecare secret este necesar
oricrei viei sociale. Libertatea de expresie devine o condiie preliminar a
competitivitii economice pentru ca obstrucionarea noilor idei s circule
inclusiv a ideilor economice i politice, poate oferi suficiente argumente privind
slbiciunea statului, iar cei ce dein puterea consider meninerea acesteia mai
important dect nfptuirea progresului social-economic. n nolei condiii ale
accelerrii i optimizrii comunicaiilor apare i posibilitatea ca punctul de vedere
al fiecrui individ s fie luat n calcul i respectat crendu-se spaiul necesar pentru
ca indivizii cu opinii diferite s ating aceeai lungime de und" i s descopere n
care puncte li se ntlnesc valorile, standardele i ateptrile similare. Astfel, luarea
deciziei va corespunde cu viziunea comun, cu principiile i valorile afirmate i
susinute de membrii grupului, n cadrul organiza- ,ijeu respective, iar consensul
.grupului va marca un real progres democratic.
..Modelul comunitar va ncorpora multe dintre trsturile organizaiei echipei-(de-
valori, natura ei democratic, participativ, viziunea n comun, accentul pus pe
client i comunitate pentru ca apoi s ajung dincolo de ele concentrndu-se
asupra eocreaiei, egalitii i flexibilitii maximale"
17
.
Acest sistem va nsemna, la nivel colectiv, ceea ce este pe plan individual
maturitatea psihologic i spiritual sau individualizarea. Corporaia
individualizat pe baza unui model comunitar i asum libertatea de auto-expresie



pentru toi membrii ei (Stein 1990). Oamenii se vor simi n siguran. Se va
consemna o absen total a ierarhiei, fr a mai fi necesar nici un nivel de
administraie, pentru c mutarea de poziie autoritii se va fi desvrit, oamenii
i vor schimba rolurile de conductor i subaltern n funcie de nebesiti. Interme-
diarii, antrenorii, legiuitorii i evaluatorii externi nu vor mai fi necesari.
Realizarea unui loc de munc realmente diversificat, n termeni rasiali,
etnici i sexuali, va produce un profund transfer al valorilor i ta set de perspective
mai bogat i mai diversificat cu privire Ia clienii, scopurile, performanele i rolul
corporaiei n societatea larg".
18
j
In consecin, exist mai mult ncredere i colaborare, se manifest niveluri mai
nalte de creativitate social, se stimuleaz progresul social. care nu este posibil
dect ntr-un climat organizatoric al cinstei i deschiderii depline.
Biopolitica, politica viitorului, va avea de-a face cu capacitatea noastr de a
produce schimbri n cadrul sistemelor vii. Prin contrast fa de politic, acjeasta
cuprinznd noiuni ntregi i schimbri evoluioniste treptate, biopolitica va
mbria ntregul Pmnt, sau biosfera, i schimbrile n proporie exponenial".
19

n acelai timp trim o epoc a dezideologizrii i depolitizrii. asistm ntr-un
mod inedit laasemenea situaii cnd supuii regimurilor totalitare rvnesc la
statutul mult visat de cetean i cer alegeri libere, cnd primele competiii
electorale din rile proaspt redate democraie suscit entuziasm i o participare
masiv att la dezbaterile preelectorale, ct i; la vot toate acestea sunt n
strns legtur cu afirmarea unui nou comportament politic, cu dezvoltarea
tehnicilor de difuzare a informaiei i a opiniilor determinnd oamenii politici i
consilierii lor s gseasc n fiecare din noi un interlocutor avizai
Guvernanii notri se vor simi atunci obligai, avnd grij ca mesajele lor s fie
agreabile, s le dea fond, s fac n aa fel nct acestea s reflecte ntocmai
realitile, problemele concrete ale cetii i s propun soluii efective . . .
Etimologic, comunicare nseamn punere n comun; comunicare politic ar trebui
s nsemne mprirea rspunderilor politice.