Sunteți pe pagina 1din 2

Comortamentul si adaptarea animalelor la mediul lor de viata

Organismul viu, in calitatea sa de formatie activa poseda capacitatea de supravietuire, exprimata


prin posibilitatea de a receptiona in permanenta informatii din mediul ambiant. O descriere
analitica a diferitelor comportamente intalnite in lumea animala ne dezvaluie imediat functia lor
adaptiva.
Cauzalitate si finalitate biologica.
Separarea neta a studiului mecanismelor cauzale pe care se bazeaza comportamentul de cel al
efectelor adaptive ale acestor mecanisme poate duce la absolutizarea aspectului considerat. Odata
cunoscuta valoarea de supravietuire a unui proces, sarcina imediat urmatoare a biologului este
aceea de a cunoaste mecanismele prin care actioneaza acest proces adica sistemele cauzale pe
care este bazat. In aceasta perspectiva de nuanta biocibernetica trebuie abordata problema
functiei adaptive a comportamentului.
Extensivitatea functiei adpative a comportamentului.
Studiul concret si limitat al unor anumite comportamente conduce de obicei la evidentierea unei
inalte valori adaptive. Exista elemente comportamentale lipsite de valoare adaptiva propie un fel
de produse derivate ale unor procese fiziologige in sine adaptive. Invers, in animal cu o motivatie
insuficient activata dar stimulat in mod optim, dezvolta un comportament slab schitat, sub forma
miscarilor de intentie. Atat activitatile in gol si de transfer cat si miscarile de intentie sunt
elemente secundare, lipsite in sine de valoare adaptiva. Un alt !"conflict adaptiv! este cel
intre combativitatea sexuala si atractia sociala la pasarile gregare.de exemplu la pescarusi si
randunele, agresivitatea teritoriala sa spatieze cat mai mult perchile pe cand viata in grup le a#uta
sa respinga atacurile pradatorilor.
Intensivitatea functiei adaptive a comportamentului
Exista uneori tendinta de a supra evalua eficienta adaptarii comportamentale, avandu$se probabil
in vedere caracterul extrem de dinamic al proceselor comportamenale prin care organismul poate
raspunde direct si prompt modificarilor survenite in mediu. %aca animalul prada ar avea un
comportament perfect adaptat atunci specia pradatoare ar fi condamnata la disparitie,lucrul fiind
valabil si in sens invers.
In realitate orice animal este numai relativ si suficient adaptat pentru a supravietui in limitele
unor conditii ce variaza permanent. Adaptarile viespiilor ar putea fi , deci, considerate perfecte
daca, in ciuda masurilor lor de siguranta, n$ar exista totusi pasari ca sfranciocii sau muscarii care
le consuma in mod obisnuit. Iata deci ca adaptarile viespiilor, departe de a fi perfecte, sunt numai
perfectibile.
&otusi adaptarea unei specii nu se realizeaza numai prin intermediul comportamentului, ci este
un proces complex la care concura in afara de comportament, structurile morfologige si marile
functii vitale.
Animalul este inzestrat genetic co o serie de comportamnete instinctive fiecare depinzand, cum
s$a vazut, de activitatea unui centru nervos care controleaza prin intermediul unui sistem ierarhic
un ansamblu complex de reactii.
Activitatea unui instinct are drept rezultat declansarea comportamentului apetitiv care, printr$o
succesiune de activitati din ce in ce mai specifice conduce la implinirea actualului consumator.
Semnificatia biologica a comportamentului functia lui adativa in faptul ca intreg acest mecanism
determina, cu rigurozitate, animalul sa faca lucrul potrivit la momentul potrivit.
Activitati in avanta#ul direct al individului.
Comportamentul de hranire.Un animal nu mananca orice si chiar speciile strans inrudite au o
hrana diferita atunci cand traiesc intr$un mediu identic. Aceeisi cercetatoare a descris
comportamentul prin care cimpanzeii isi confectioneaza beti speciale, rupand crengute
desfrunzandu$le si a#utandule corespunzator si le introduc apoi in termitiere unde le lasa pana ce
insectele se strang pe ele dupa care le scot si le trec printre buze, consumand termitele.
Un comportament analog manifeste ciocanitoarea din 'alapagos care vaneaza insectele din
crapaturile scoartei copacilor cu o teapa de cactus manipulata cu ciocul.
Comportamentul de reproducere. (aloarea de supravietuire si caracterul de afi in cel mai inalt
grad in slu#ba speciei, sunt doua insusiri ale reproducerii dce nu mai au nevoie de a fi
demonstrate. Comportamentul de reproducere se desfasoara in cursul mai multor etape)
imperecherea, agresivitatea sexuala si ingri#irea progeniturii.
Comportamentul agresiv, desi poate dauna potential indivizilor are o evidenta de supravietuire pt
specie.
Comportamentul de hranire a puilor este declansat la pasarile nidicole prin stimuli semnali foarte
specific, simpli si vizibili. *asarile nidicole dispun de comportamente complexe de aparare a
puilor.
+a manifere comportamentul de ingi#ire al puilor este foarte compex si diversificat, mai ales la
speciile altriciale,ce aduc pe lume pui nea#utorati-. Acest comportament merge de la toaletare
pana la comportamente complexe de instruire a puilor in primele luni sau chiar ani de viata.