Suport de curs . Epistemologie politic.

1.elememte de epistemilogie generala; noua filosofie a tiitei;

2. Modelul comunicativist
3. postmodernismul epistemic a lui Richard Rorty
4. Formele cunoasterii politice
5. Probleme valori de autor in stiinta politica si raportul dintre teorii si
fapte
6. determinismul ca model epistemic in stiintele politice


1. Elemente de epistemologie generala
Epistemologie teorie a cunoasterii stiintifice, discurs teoretic care se refera la cunoastere si
stiinta, reflectie asupra stiintei
Gnoseologie teorie a modurilor, formelor si surselor de cunoastere ;
Epistemologia poate insa impleti cele 2 sensuri ale teoriei cunoasterii ;
Modele de cunoastere : rationalismul care a dominat spiritul stiintific modern, fiind o moda
intelectuala a Europei post-renascentiste ;
@ Ansamblu de convingeri cu care se poate descoperi ordinea naturii si a vietii sociale prin
respectarea unor metode care folosesc ratiunea ;
@ Obiectivul cunoasterii stiintifice in cadrul acestui model este certitudinea absoluta ;
@ Rationalismul a stat la baza constituirii si evolutiei stiintelor moderne ;
@ Rationalismul modern (ca model epistemic) a dus la aparitia rationalitatii stiintifice moderne
ale carei scopuri au fost explicarea naturii, a fenomenelor din mediul extern, predicatia si
controlul lor, individul uman reusind sa-si formeze o imagine sistematica si credibila despre
lume ;
@ Rationalismul duce la aparitia pozitivismului in sec XIX, care sustine ca ceea ce este in afara
controlului stiintei trebuie privit cu suspiciune ;
@ Cuvintele stiintific si adevarat devin sinonme ;
@ Trasaturi ale rationalismului : cunoasterea stiintifica se face pornind de la principii clare,
respectandu-se un set de metode cunoscute, eliminandu-se subiectivitatea, lumea este un
mecanism ordonat si cognoscibil, ceea ce se afla in afara acestui mecanism fiind respins
cunoasterea fiind algoritmica, matematica ;
@ In a doua jumatate a sec XX rationalismul este criticat si se ajunge la o criza a epistemologiei;
@ Thomas Kuhn propune in 1962 un model epistemic diferit de ce se cunostea pana at, luand
nastere o noua filosofie a stiintei prin care se propune o cunoastere istorica a stintei, istoria,
psihologia si sociologia luand locul logicii ;
@ Cercetarea stiintifica ar trebui sa se faca in cadrul unui model propriu unei comunitati
stiintifice, care asigura solutii standard evidentiind problemele care ar trebui cercetate ;
@ Evolutia stiintifica in conceptia autorului se face prin schimbari succesive de paradigme,
deoarece instrumentele unei paradigme nu pot rezolva anomaliie aparute fiind necesar nasterea
altei paradigme care sa conduca la solutionare ;
@ Se dez o teza care precizeaza ca nu exista obietivitatea stiintifica absoluta, asa cum nici
Adevarul Absolut nu poate fi cunsocut prin metode stiintifice ;

2. Epistemologia stiintelor sociale
@Stiintele sociale sau umane sau stiinte ale omului (etnologia, linvistica, istoria, sociologia) au
aparut in sec XIX, fiind raportate la stiintele naturii ;
@ Pozitivismul curent de gandire sau ultima etapa la care poate ajunge cunosterea umana, prin
care se incearca definirea omului si a fen sociale prin observatii empirice, prin descoperirea de
legi univarsal valabile ;
@ Termenul a fost folosit pt prima data de Auguste Comte in Curs de filosofie pozitiva ;
@ Cunoasterea este descriptiva si se poate ajunge la ea prin parcurgerea a 3 stadii : teologic (prin
mit si explicatie supranaturala), metafizic (cu ajutorul principiilor logice), pozitiv (cu ajutorul
sociologiei sau fizicii sociale , a principiilor stiintifice, a legilor cauzale si a experiementelor)
;
@ Teze ale pozitivismului monismul metodologic (necesitatea unei singure metode pt toate
stiintele), standardul naturalist sau naturalismul (stiintele naturii sunt etalon pt cele sociale),
explicatia cauzala (cazurile particulare, anomaliile trebuiesc subordonate legilor generale) ; @
naturalismul este contestat din cauza faptului ca socialul este complex, are caracter evaluativ,
fiind imposibil ca acesta sa fie cunoscut prin experimentare, cercetatorul interactionand cu fen
studiat ;
@ La jumatatea sec XIX apare un curent antiscientist care contesta naturalismul stiintelor sociale
insistand pe specificitatea umanului si ca umanul si manifestarile sale sunt incomensurabile in
raport cu metodele stiintelor naturii ;
@ Hermeneutica prin Wilhem Dilthey a ajutat la dezvoltarea curentului antipozitivist ;
@ Autorul spune ca stiintele spiritului cerceteaza manifestarile spiritului uman, ca spirit al
epocii, in care intervin criteriile axeologice ale timpului si creatorului ;
@ Filosoful german Gadamer dezvolta o filosofie hermeneutica in care oamenii si stiintele
spiritului sunt supuse determinarii si constiintei istorice, prejudecatilor si autoritatii traditiilor ;
@ Karl Popper sustine ca singura cale de cunoastere este traditia rationalista si dezvolta teoria
rationalismului critic ;
@ Cunoasterea aici se bazeaza pe emiterea de ipoteze valabile sau care pot deveni false dupa
trecerea lor prin examenul rational critic ;
@ Habermas vorbeste de o rationalitate non-pozitivista, comunicativa a stiintelor sociale
sustinand ca ele trebuie sa-si dez capacitatea de a intelege fenomenele si actiunile sociale cu
ajutorul explicatiilor din interior a subiectilor participanti la fenomene ;
Rezumat din cursul profesorului Teodor Dima