CRAPUL - NOTIUNI DE BIOLOGIE

Multi dintre pescarii care au gustat din deliciul drill-ului cu un crap mai rasarit si care in
partidele urmatoare au parte numai de.peisaj isi pun aceste intrebari si ajung sa-si verse
naduful in fel si chip. Putini sunt cei care cunosc cate ceva din biologia crapului si fac
legatura intre esecuri si modul de viata si mai ales hranire a crapului. Sa incercam sa
cunoastem cateva dintre functiile vitale si simturile acestui peste minunat.



Respiratia

Crapul isi procura oxigenul din apa cu ajutorul branhiilor. Acestea sunt situate in spatele
capului si sunt acoperite de opercule, oase plate care se pot mobiliza. Ca sa respire, crapul
prin deschiderea gurii absoarbe o cantitate de apa, avand operculele inchise. Inchide gura,
deschide operculele si prin saltarea planseului bucal creaza o presiune ce forteaza apa sa iasa
printre branhii. Pentru ca din cauza presiunii create apa sa nu reflueze afara prin gura, crapul
are o mica "perdea" de piele care coboara dinspre cerul gurii si obtureaza orificiul bucal (asa
cum si operculele au o membrana fina care ajuta la etanseizare). Branhiile contin o retea
foarte fina de capilare, care favorizeaza patrunderea oxigenului din apa in circulatia sanguina.

In functie de dimensiunea pestelui, nevoile de oxigen ale acestuia sunt diferite. De aceea este
foarte bine ca atunci cand ajungem pe o balta sau rau sa cautam si sa cunoastem locurile cele
mai oxigenate in diverse anotimpuri. De exemplu, vara, locurile cu apa mai putin adanca se
incalzesc mai mult ducand la o lipsa a oxigenului. Acesta lipsa poate duce in cele mai multe
dintre situatii, daca pestii sunt localizati in acele zone, la o diminuare a apetitului. Indiferent
de monturile si momelile utilizate, rezultatele nu vor fi multumitoare sau chiar nule.

De ce am descris acest proces al respiratiei, aparent fara legatura cu modul de alimentatie al
crapului ? O sa vedeti in continuare ca miscarile complexului gura-branhii pentru schimbul de
oxigem sunt aproape identice cu ceea ce se intampla cand se alimenteaza. Dar pana atunci sa
vorbim de .

Organele de simt

Crapul are un sistem senzorial asemanator omului, in sensul ca aude, vede, simtul tactil, gusta
si miroase. Cunoasterea acestor simturi sunt foarte importante in alegerea tipului de montura
si a momelii adecvate, in asa fel incat sa nu trezim suspiciuni si sa avem o partida reusita.

Auzul

Cu toate ca nu are urechi ca oamenii, crapul are un auz mult mai fin, detectand undele sonore
care trec prin apa. Aceste unde sunt transformate in mesaje catre creier, care le percepe ca
zgomote. Sistemul acesta auditiv poate percepe si cele mai mici unde sonore pe care le poate
amplifica pentru o optima detectie. Chiar daca unii cred ca zgomotul produs de caderea
monturii in apa atrage crapii, acestia identifica, initial, undele sonore transmise si percepute ca
pe un potential pericol. De aceea crapii, mai ales cei "ruginiti", nu sunt printre primii care
ajung la momeala.

Gustul si mirosul

Aceste doua simturi sunt grupate impreuna in sistemul olfactiv al crapului. El poate gusta si
mirosi lucrurile din apa in mai multe moduri. Narile, situate in apropierea ochilor, permit
intrarea apei, iar sistemul olfactiv foarte sensibil poate detecta cele mai mici concentratii de
substante dizolvate in apa. Apoi crapul identifica aceste substante, sau nu, cu o sursa de hrana
viabila. Cand crapul ia in gura o potentiala sursa de hrana, celulele senzitive din mucoasa,
care identifica substantele chimice continute de aceasta, trimite la creier informatii care
identifica ca este o sursa de hrana viabila sau nu. Daca raspunsul este afirmativ ,crapul
continua sa se hraneasca, iar daca semnalul este negativ, lucrul aflat in gura este ejectat,
putand duce chiar la plecarea pestelui din zona.

Vederea

Ochii sunt situati de-o parte si de alta a capului, astfel vedera difera mult de cea a omului, care
are o vedere liniara spre fata. Datorita pozitionarii ochilor, crapul poate vedea afara din apa,
cu fiecare dintre ei, dar numai sub un unghi de cca. 49 de grade. Tot ce este situat peste
limitele acestui unghi este invizibil pentru peste. In apa, vederea difera foarte mult de la o
situatie la alta : intr-o apa adanca, intunecata, murdara, plina de suspensii, vederea este
neglijabila; situatia difera cand apa are adancimi mici, este limpede, afara este lumina
puternica, atunci vederea fiind mult imbunatatita. Tineti cont de aceste lucruri cand va
alcatuiti monturile.

Simtul tactil

Simtul tactil al crapului se poate realiza in doua moduri : in mod direct, atunci cand ia in gura
o potentiala hrana, terminatiile nervoase din piele transmit informatii creierului daca obiectul
reprezinta o sursa viabila de hrana, sau nu (de exemplu pietricele, particule de nisip, bucatele
de lemn, carligele din monturi, etc.); cand informatia este negativa, obiectele din gura sunt
scuipate afara, iar pestele poate parasi zona. In mod indirect, crapul simte obiectele din prajma
cu linia laterala, care se intinde de la cap pana la coada. Linia laterala este formata din
minuscule tubulete situate in piele, pline cu lichid si care au un por deschis spre afara.
Asemanator cu ceea ce simti cand treci mana pe suprafata parului, la fel crapul simte cu linia
sa laterala, detectand fiecare miscare care are loc in apa. De asemenea crapul mai poate
"pipai" si cu mustatile situate de-o parte si de alta a gurii. Atunci cand identifica o potentiala
hrana, crapul se apropie si pipaie cu mustatile pentru a localiza sursa. Acest simt il ajuta sa se
orienteze in timpul procesului de hranire chiar mai bine decat vazul. Ii da posibilitatea sa
recunoasca si sa identifica o sursa de hrana si sa decida daca o inghite sau o scuipa (in cazul
cand detecteaza acul sau firul monturii).

Ce ne invata toate acestea ? Indiferent cat de atragatoare va fi momeala si indiferent cat de
elaborate vor fi monturile, toate acestea trebuie sa treaca un test: testul organelor de simt ale
crapului, test care, asa cum am mai spus, in cazul "ruginitilor" este foarte dur. Dar.

Cum se hraneste crapul ?

Am vazut pana acum cum organele de simt il ajuta sa se hraneasca. Suntem constienti ca
pentru a prinde un crap si a-l vedea in minciog, indiferent ce momeala si montura folosim,
carligul trebuie sa intre in gura pestelui pentru a fi intepat. Sigur ca multe lucruri intra in gura
crapului in timpul hranirii, dar tot asa, cele mai multe dintre ele sunt date afara, nefiind
recunoscute ca hrana. Practic cum se hraneste : identificand o potentiala sursa de hrana, crapul
o evalueaza cel mai bine introducand-o in gura. Miscarile sunt asemanatoare cu cele
respiratorii : cu operculele inchise, crapul deschide gura, aspirind odata cu apa necesara
oxigenarii si multe lucruri inconjuratoare, inclusiv sursa de hrana. Gura se inchide, baza
cavitatii bucale se ridica, se elimina surplusul de apa printre branhii, iar cu ajutorul limbii
retine acele particule care sunt asimilate cu hrana.

Toti cei care au avut ocazia sa vada un crap hranindu-se isi dau seama ca acest proces se
desfasoara foarte rapid. In functie de marimea exemplarelor s-a observat ca datorita presiunii
negative formate prin deschiderea gurii, se pot absorbi lucruri situate pana la 15 cm departare
de acesta. Atunci cand elimina lucrurile de prisos din gura, acestea pot fi aruncate si pala la 30
cm distanta, in functie de greutatea si densitatea lor. De asemenea cu ajutorul buzelor, care se
pot prelungi si exercitand o foarte usoara suctiune, crapul poate apuca cu delicatete hrana.

Simplificand, gura crapului este o gaura care datorita unor miscari specifice face ca hrana sa
intre in ea. Odata intrata si identificata ca hrana viabila este sfaramata intre dinti (situati in
faringe) si partea superiara a gurii ("cerul gurii"), iar apoi este inghitita. Deoarece crapul nu
are stomac, hrana este dizolvata de sucurile digestive si apoi este folosita pentru nevoile
energetice.

Amintiti-va intotdeauna ca pentru a prinde un crap este necesar mai intai sa-i intre carligul in
gura. Indiferent cat de atractiva este momeala folosita, daca nu folosim o montura, care sa
introduca carligul in gura crapului, fara ca acesta sa il detecteze, sau chiar daca este detectat
sa faca imposibila eliminarea lui, atunci rezultatele vor fi dezamagitoare si numai accidental
vom prinde ceva de luat in seama.

Factori care afecteaza hranirea crapului

Din nefericire este greu de cunoscut cu certitudine cum se va hrani crapul in apa in care vrei
sa pescuiesti si mai ales ce montura sa alegi pentru a-l pacali. Sunt mai multe criterii care
influenteaza acest proces :

1. tinind cont de ce ati citit pana acum v-ati dat seama ca fiecare crap sau mai bine zis tip de
crap are niste conditii particulare in ceea ce priveste hranirea. Nu toti crapii se vor hrani la fel
in conditii ideale de hrana, cum nu toti se vor hrani la fel in conditii sarace de hrana. In timp,
studiind o apa anume se poate spune cu oarecare precizie cum si cand se poate prinde crap.
Nu toate lumea insa poate face acest lucru, mai ales daca nu se cunoaste mare lucru despre
biolgia crapului.

2. stresul exercitat de pescari : cand intr-o apa se pescuieste in acelasi mod, cu monturi si
momeala asemanatoare, cand se pescuieste de regula in aceleasi locuri, toate aceste pot duce
la modificari ale comportamentului crapilor. De asemenea, nada oferita cu generozitate de
pescari poate face ca pestele sa nici nu ajunga la carlig. O alta situatie este cand pestele intra
in contact cu unul din numeroasele fire de lanseta intinse de pescari (cele 8-12 lansete in
linie); acest lucru il face de cele mai multe ori sa fuga sau cel putin sa devina mai
circumspect. Aruncand des lansetele cu momeala poate face ca pestele sa asocieze zgomotul
produs de plumb cu un pericol, fapt ce poate duce la incetarea hranirii.

3. recunoasterea momelii de catre crap ca o sursa de hrana il face sa fie mai increzator. Din
contra, atunci cand sursa de hrana este noua si nu este recunoscuta ca atare (cum este cazul
boilies-urilor in majoritatea apelor noastre), il face sa fie mult mai circumspect, iar tipul de
montura folosit scade ca importanta.

4. timpul cand pescuim : chiar daca acolo unde pescuim de obicei, crapul se hraneste tot
timpul anului, nu in toate perioadele acesta mananca cu aceeasi intensitate. In lunile reci
(atunci cand procesul este mult incetinit) este deci indicat sa folosim momeli cat mai atractive
si monturi cat mai fine, pentru a putea trece de acel test al simturilor de care vorbeam mai
devreme.

5. presiunea atmosferica este un criteriu de care trebuie sa tinem cont cand vrem sa pescuim
crap. In timpul presiunilor crescute (cald, cer senin, fara vant, nopti instelate) crapul isi va
diminua foarte mult apetitul. In opozitie sunt zilele cu presiuni atmosferice scazute (ploaie,
vant usor din sud, cer acoperit de nori, temperatura mai scazuta), atunci cand crapul se
hraneste intens, proces favorizat si de cresterea oxigenarii apei, a turbiditatii ei si de scaderea
luminii.

Bineinteles sunt mult mai multe conditii de care trebuie sa tineti seama. In cazul in care, in
apa in care pescuiti, folositi momeala potrivita (in sensul ca este recunoscuta de crap ca
hrana), conditiile de hranire sunt ideale, nu exista o presiune mare din partea pescarilor, sunt
crapi in zona in care lansati si totusi nu aveti trasaturi, atunci trebuie sa va schimbati montura
folosita. In cazul in care conditiile enumerate mai inainte nu sunt ideale, nu dati vina pe
montura.

O anumita montura va prinde crap numai daca: se gaseste in locul unde crapul obisnuieste sa
se hraneasca; este acolo in timpul in care acesta se hraneste; contine hrana pe care acesta
este obisnuit sa o consume.

Cteno


Cteno este singurul crap fitofag , de
interes competitional , pentru pescarii
de crap din tara noastra . Multe din
baltile pe care pescuim au mai mult
cteno decit crap romanesc si de aceea
am considerat interesant un articol
dedicat anumitor particularitati ale
pescuitului la cteno . Alta denumire
sub care cteno mai este cunoscut este
cea de amur . Englezii il denumesc
'grass carp' .
Cteno ajunge la maturitate ( poate
trai peste 20 ani ) la greutati de 40-50
kg ( chiar si mai mult ) si se
deosebeste evident de crapul romanesc prin forma sa mult alungita si aplatizata lateral precum
si prin culoarea generala a corpului foarte deschisa . Cteno consuma cu placere mari cantitati
de plante acvatice , alge si
plancton vegetal . De fapt
aceasta particularitate a
modului sau de hranire l-a
impus in baltile din Europa ,
cteno fiind un excelent sanitar
al baltilor invadate de stuf ,
vegetatie acvatica , matasea
broastei , etc . Practic nu
exista balta , gestionata de un
piscicultor serios si priceput
care sa nu aiba cantitati
moderat - mari din acest peste
. In plus ritmul de crestere al
cteno este foarte bun , peste
cel al crapului romanesc .
Amurul exploateaza superior
o parte din potentialul trofic
al baltilor si devine in acest
fel un generator de cistiguri substantiale pentru piscicultori .
Dupa ce am facut cunostiinta cu cteno , sa vedem ce avem de facut ca sa-l si capturam in
cursul partidelor noastre de pescuit . Cteno este un peste foarte suspicios , greu de prins , care
maninca numai intr-o anumita parte a zilei , atunci cind temperatura apei se situeaza intre
anumite limite ( care depind de clima din zona ) , etc . Nu il prea putem pacali decit rareori cu
boilies de fructe , la porumb , griu , etc . Maninca cind si ce are chef ce sa mai discutam ,
cteno e un peste 'ciufut' .
Exista citeva recomandari pe care le pot face , in vederea imbunatatirii sanselor noastre de a
agata un cteno . Incepem cu o banalitate , dar care in cazul de fata este foarte importanta !
Incepem partida de pescuit cu un studiu al baltii , in vederea depistarii zonelor cu vegetatie
acvatica bogata . Nu putem sa pescuim cteno pe vreo intinsura cu fund tare si fara vegetatie .
Cautam pajistile subacvatice , pline de ierburi , cautam zonele de confluenta cu stufarisul sau
cu papura , covoarele de nuferi , etc . In plus observind apa , vom remarca dese sarituri la
suprafata apei a acestor pesti . Ei isi desconspira destul de frecvent prezenta si putem sa
remarcam in mod eficient locurile bune de pe balta , acolo unde densitatea de cteno ni se pare
promitatoare . Cu o pereche de ochelari polarizati vom avea surpriza de a-i vedea patrulind pe
linga malurile pline de vegetatie sau la buza stufului . Odata ales locul vom face si un studiu
al acestuia cu markerul si plumbul cautator . Va recomandam Weed Markerul de la Fox ,
proiectat special pentru a fi folosit in locuri cu vegetatie densa .
Din punct de vedere al momelilor si nadei , nu spun nici un secret ca amurul va fi atras
mereu de boiliesuri cu arome de fructe si de particule ca porumbul , griul , tiger nuts , mazare
, fasole , etc . O alta nada , mai putin folosita de pescarii de competitie , dar frecvent utilizata
de marea masa a pescarilor din tara noastra , este mamaliga . Sub forma de bomba , babaros ,
patratica , cocolos , etc mamaliga este 'vinovata' de multe capturi frumoase de cteno . Un pat
de nada compus din porumb , mazare dulce fiarta si griu , plus niste pellete CSL este in
majoritatea cazurilor suficient pentru a atrage cteno pe zona unde pescuim . Daca adaugam
peste nada si o aroma cu miros puternic de fructe , lucrurile stau si mai bine . Deseori cteno
intra la monturile cu 3-4 boabe de porumb si o bucata de spuma flotanta . Asta nu inseamna ca
nu putem prinde cteno si la boilies . O alta nada interesanta este siragul de boabe de griu ,
legate cu un fir textil foarte subtire ( practic cusute ) , sirag care se leaga sub carlig . Cind
nimic nu merge , incercati si un carcalete din porumb , mazare si griu , pe un rig foarte fin si
mai lung decit in mod normal ( de cca 7 cm ) . Pot apare surprize care sa va salveze ziua de
pescuit .
Monturile nu sunt diferite fata de cele cu care pescuim in mod normal. Poate o mai mare
finete in executarea acestora va diminua suspiciozitatea caracteristica amurului . Recomand
folosirea unor carlige mai mici decit in mod normal . Asta , deoarece dimensiunea particulelor
folosite este destul de mica si un carlig mare nu poate fii mereu ascuns in spatele momelii .
In general , cind un cteno mare umbla la monturile noastre vom semnala citeva lovituri
usoare in lanseta . E bina sa tinem swingerele sau hangerele sus , pentru ca in general cteno
'lasa fir' . Un piuit de senzor ne arata ca e cazul sa intepam . Dupa intepare , urmeaza 2 faze al
drillului care au facut renume acestui peste . In prima faza cteno vine spre mal relativ usor ,
oricum mai usor decit crapul romanesc , dar odata simtit malul sau plasa minciogului , incepe
nebunia ! Asigurati-va intotdeauna ca , aproape de mal , frina mulinetei Dvs este setata corect
- iar corect la cteno inseamna moale . Ideea este ca acest peste va fi nemilos cu sculele Dvs si
este bine sa fiti pregatit sa-i dati fir cit vrea , fara sa solicite echipamentul . Nu de multe ori
acesta cedeaza sub actiunea unui cteno batrin , chiar sub ochii Dvs , la mal . Manipulati
minciogul cu blindete , dar ferm , o sa aveti sanse mai multe de a vedea cteno pe mal . Nu
depozitati acesti pesti in saci ( chiar si textili ) pentru cantarire . Cteno este deosebit de
sensibil la depozitare in saci sau juvelnice si in proportie de aproape 100 % - un cteno tinut in
sac timp de 1-2 ore , va muri . Chemati arbitrii imediat - indiferent de ora - si veti avea
satisfactia eliberarii acestui peste in deplina siguranta .

Pescarii de competitie trebuie sa ia in serios acest peste - pentru ca nu putine sunt baltile pe
care se organizeaza competitii si care au populatii serioase de cteno , perfect punctabile in
clasament . Exemplul cel mai concludent si poate cel mai cunoscut este Lacul Sarulesti - loc
in care la Cupa Mondiala 2004 , diferenta a fost facuta tocmai de cteno .
In concluzie , o specie de crap greu de prins , mofturos si cu toane , cu un drill riscant , dar
cu greutati corporale peste medie si cu o densitate corespunzatoare in majoritatea baltilor .


Comportamentul crapilor, modul de viata si de hranire.
Alte particularitati
Fara a avea pretentia ca voi reusi sa acopar toate subiectele despre pescuitul acestei
enigmatice specii de peste, voi incerca de-a lungul mai multor episoade sa abordez cateva
aspecte esentiale despre pescuitul crapului si despre modul de viata al acestuia. Vor fi poate si
voci care vor contesta, pe alocuri, punctul meu de vedere, dar in pescuit legile hazardului sunt
la ele acasa. Iar daca s-ar ajunge sa punem la punct o 'tehnologie' perfecta de pescuit, atunci s-
a dus tot farmecul acestui minunat sport. Dar sa trecem la subiect.
Crapul este o specie de peste pe cat de raspandita pe atat de enigmatica si ravnita de pescari.
Cum majoritatea speciilor de pesti au si un corespondent din fauna terestra, crapul este asociat
de multe ori cu porcul; si ca sa fim mai aproape de adevar, sa-l asociem cu porcul mistret.
Fara a vedea ceva rau in asta, trebuie sa recunoastem ca atributul de porc al baltilor este
datorat asemanarii izbitoare: corp indesat, masiv si greoi, botul orientat in jos (gura protactila,
asemanatoare unui sorb). Se spune ca un crap practic rama prin namol filtrand cantitati mari
de hrana. Crapii traiesc in grupuri ierarhizate, sunt suspiciosi nu insa si pradalnici. Capacitatea
lor de a intelege si a dejuca capcanele face ca acest peste sa fie mai degraba asociat cu vulpea
sau sobolanul. Un crap odata prins si scapat (sau, ne place sa credem, eliberat) devine un
adevarat expert in evitarea momelilor, pescuitul acestora fiind o proba de adevarata finete.
Crapul este un peste de o inteligenta aparte, dublata de instincte puternice. Singurul sau
defect, speculat de pescarii abili, este nevoia acuta de hrana. Desi am citit in mai multe
lucrari, personal am trait experienta capturarii unui crap oglinda de doua ori in aceeasi zi, la
interval de 1 h; l-am recunoscut pentru ca-i facusem un semn discret pestelui pe inotatoarea
dorsala. Ceea ce este interesant, crapul a fost prins la aceeasi lanseta intr-un loc situat la
maxim 2-3 m de locul primei agatari.
Ca sa ne putem da seama daca intr-o zona a baltii sunt sau nu crapi, trebuie sa pornim de la
observatia ca, in general, crapii fac deseori sarituri mai mult sau mai putin zgomotoase.
Uneori se rasucesc energic la 'oglinda' apei, alteori fac sarituri spectaculoase, precum delfinii.
Insa, ce se intampla cu crapii mari ? Acestia, de cele mai multe ori, evita aglomeratia fiind
iritati de prezenta 'nepotilor' in zona lor de hranire. Daca nadim o suprafata mai mare, atunci
crapii cei mari vor fi prezenti in special in zonele limitrofe. Iar cand linistea se asterne, atunci
se reped sa adune in graba urmele de hrana ramase in namol. Personal am observat ca atunci
cand pestii mici si medii nu mai trageau iar pescarii incepeau sa se plimbe pe langa lansete,
atunci apareau si 'mistretii cu colti de argint'. Cel mai bine este ca nadirea sa nu se faca in
exces, daca vrem sa prindem numai exemplare foarte mari. O concluzie personala: sa tinem o
linie cu nada putina in afara zonei de nadire intense sau pe un culoar de trecere dintre aceste
zone.
O trasatura foarte interesanta este ca, in general, crapul este fricos dar curios in acelasi timp.
Chiar daca speriem un crap in timpul lansarii, el fuge pe moment dar revine in scurt timp in
locul cu pricina pentru cercetari. Odata am avut o experienta interesanta: am lansat la distanta
un arc cat pumnul de incarcat cu mamaliga. Cand a atins apa, aceasta a facut valuri, moment
in care un crap, la nici un metru distanta, a sarit in sus speriat. N-au trecut nici doua minute
pana cand bambina mi-a pocnit varga la trasatura unui crap de 10 kg. Nu zic ca a fost acelasi
crap.
Crapul este un peste care traieste pe fundul apei, scormonind si brazdand tot fundul albiei,
complacandu-se de regula sa stea in ape mai mult tulburi. Un sfat la adresa crapistilor este sa
nu neglijeze acest din urma aspect. Este omnivor iar preferintele sale alimentare difera de la
un sezon la altul. El mananca uneori mancaruri la care nici cu gandul n-am gandi. Mananca
pesti morti, gunoaie aflate in descompunere, gainati de pasare. Unii pescari folosesc cu succes
gainat de gaina in prepararea nadei pentru crap. Malul (zonele cu namol) este intotdeauna
cautat de crap. Acesta contine un soi de bacterii care ajuta digestia crapului. Pe timpul zilelor
de caldura torida el pleaca din zonele cu mult mal - in care se degaja metan - spre acele zone
cu apa oxigenata. Primavara, cand adopta meniul de carnivor, crapul infuleca si expulzeaza cu
mare repeziciune ramele de mal, plevusca, mormolocii pe care-i ameteste si apoi ii mananca
cu mare pofta. Nici racusorii si scoicile nu scapa uneori de foamea crapului, in masura in care
acestea din urma nu se baricadeaza la timp. Deseori, puii de crap cad victima propriilor
parinti. De aici si succesul unor momeli cu ingrediente de origine animala (bulete cu arome de
carne, de peste, biscuiti pentru caini). Crapii sunt de asemenea ierbivori. In anotimpurile
calduroase, cand vegetatia subacvatica se gaseste din abundenta, interesul crapului pentru
hrana animala scade, consumand preponderent hrana de origine vegetala.
Crapul este prin excelenta un gurmand putand consuma la o singura 'masa', in medie, hrana
intr-o cantitate echivalenta cu pana la 1/5 din greutatea sa. Daca este privat de hrana sau
vremea este capricioasa, crapul poate sta nemancat chiar si o saptamana. Daca are hrana din
abundenta el mananca pana 'crapa' dupa care urmeaza digestia. In general digestia crapului
este rapida, fiind insa dependenta si de temperatura apei si natura alimentelor. In general
hrana nepreparata, cum ar fi porumbul, se digera mai greu, lucru nedorit atat de peste cat si de
pescarul care someaza mai mult. Buletele, graul fiert si alte preparate obtinute prin coacere
sau prin fierbere sunt digerate mai usor iar pestele mananca mai des. Raportul dintre timpul de
digerare a hranei nepreparate fata de cele preparate este de 3:1, raport reflectat si in timpul de
asteptare al pescarului care realizeaza nadirea. Sa retinem ca sistemul digestiv al crapului se
rezuma la un intestin, deci nu are stomac. De aici rezulta ca randamentul prelucrarii
alimentelor in sistemul digestiv al crapului nu este prea ridicat, de unde si nevoia permanenta
a crapului de a consuma cantitati mari de hrana. Exemplarele foarte mari de crap parcurg
zilnic uneori kilometri in cautare de hrana.
Revenind la faza de cautare si analiza a locurilor de pescuit la crap, trebuie sa subliniem ca
atunci cand crapii executa sarituri este semn ca apa este oxigenata, hrana este pe placul lor iar
acestia se manifesta ca atare. Este un semn mai mult decat promitator ca vom face o partida
de pescuit reusita dar asta asta nu inseamna ca, obligatoriu, el va manca si din momeala
noastra. Aici intervine si abilitatea noastra de pescari. Trebuie sa retinem ca, aproape ca o
regula, daca nadim intens un loc sansa capturarii unui exemplar mare este minima la inceput,
primii veniti fiind crapii tineri, inconstienti, sau crapii salbatici - care nu cunosc experienta
capcanelor. Cum pleaca acestia apar si batranii. Un lucru demn de retinut este ca o lupta
prelungita cu un crap mare poate determina fuga bancului de crapi din zona. Printr-un sistem
specific de comunicare, se pare ca acestia sunt avertizati de victima. Partea buna este ca, desi
fricosi, crapii revin uneori destul de repede in zona de hranire. Este de remarcat faptul ca, in
general, crapii raspund foarte bine la momelile cu care sunt invatati. Daca acestia au mancat
numai porumb, cu siguranta ca vor prefera cele 3 boabe de porumb conservat prinse intr-un
ac, in locul mult mai pretentioaselor bulete agatate cu grija in firul de par. Asadar, analizati cu
atentie momelile celorlalti pescari care au prins crapi inaintea voastra. Desi nu este esentiala
culoarea momelii, totusi culorile luminoase sunt preferate.
Principalele specii de crap intalnite in tara noastra.
Particularitati.
In tara noastra crapul traieste in general in ape de ses, in lacuri de acumulare, in Dunare, Delta
Dunarii, in anumite rauri cu ape domoale. Crapul este un peste de talie mare, greutatea medie
a unui adult fiind de 11.5 kg; exemplarele cele mai mari pot depasi 40 kg (au o rata de
crestere de 1.4 kg/an) si pot trai peste 40 de ani. Anumiti autori, citand vechi atestari
documentare, atribuie romanilor meritul de a fi raspindit aceasta specie in toata Europa.

Reproducerea crapilor are loc in aprilie-mai cand o 'crapoaica' matura poate avea o cantitate
de icre de pana la 23 % din masa sa neta. Perioada de depunere a icrelor este deosebit de grea
pentru femelele crap. La depunerea icrelor, crapii masculi lovesc cu putere femela in abdomen
ajutand la expulzarea icrelor. Loviturile repetate si deosebit de puternice pot provoca uneori
moartea femelelor tinere. Chiar si in aceste conditii, nu intotdeauna icrele sunt eliminate in
totalitate, o parte ramanad in abdomenul femelei pana anul viitor sau chiar mai mult - de unde
si expresia 'crap cu icre din mai multi ani'. Icrele sunt depuse pe vegetatia submersa, de regula
in mai multe sedinte. Acestea sunt fecundate de masculi prin stropire cu lapti. Durata eclozarii
icrelor de crap depinde de temperatura apei si este de 5-6 zile la o temperatura de 20 C sau de
8-10 zile la 18-19 C.
In tara noastra se intalnesc mai multe specii de crap. In continuare vom prezenta speciile cele
mai raspandite la noi, fara a epuiza insa subiectul.
1. Crapul comun - denumit si crap romanesc. Se
aseamana cu carasul, avand corpul acoperit in intregime
cu solzi. In cazul exemplarelor de pana la 1 kg, tinerii
pescari deseori pot confunda cele doua specii de pesti,
respectiv crapul si carasul. Spre deosebire de caras, el
prezinta la baza gurii doua mustati tactile iar spatele este
curbat, intr-o masura mai mica sau mai mare. Culoarea
este brun - argintie, cu nuante in functie si de particularitatile mediului in care traieste (lacuri,
rauri, Dunare, Delta). Este una dintre speciile cele mai spectaculoase si ravnite de catre
pescari. Exemplarele mari sunt foarte frumoase, robuste si energice, luptand cu indarjire
atunci cand sunt capturate, in timpul drilului. Aceasta specie de crap este cea mai raspandita
in tara noastra.
Crapul salbatic - traieste in lacuri neamenajate, Dunare
sau Delta. Se deosebesc prin forma lor usor alungita,
fusiforma. Acestia mai poarta numele si de crapi sui. Nu
stim in ce masura acestia formeaza o specie aparte dar,
cel putin din punct de vedere anatomic si al
comportamentului, pot fi asimilati usor cu crapii romanesti.
Crapul romanesc (comun) are o alimentatie variata, in functie de sezon. Primavara si toamna
acestia prefera hrana de origine animala spre deosebire de anotimpul verii cand se orienteaza
catre hrana de natura vegetala. Perioada optima de pescuit este toamna cand consuma cantitati
mari de hrana, adunand rezerve de grasime pentru iarna. Iarna acestia se retrag spre straturile
de fund ale apei reducandu-si activitatea la minim. In acest sezon mananca rar, hrana preferata
fiind in special larvele (viermusi, libelule).
2. Crapul oglinda - se caracterizeaza prin lipsa solzilor de pe
cea mai mare parte a suprafetei corpului. Exceptie fac zonele
de contur si linia mediana pe care sunt dispuse randuri de
solzi, rari si mari. Crapul oglinda are culoare brun-galbuie, cu
nuante determinate si de mediul in care acestia traiesc.
Exemplarele batrane ajung la greutati impresionante, de peste
30 kg. In tara noastra acest crap mai este cunoscut si sub
denumirea de crap Salonta. Modul de hranire si comportamentul sau sunt similare cu cele ale
crapului comun.
3. Crapul golas - este asemanator cu crapul oglinda remarcandu-
se absenta totala a solzilor de pe corpul acestora. Exemplarele
batrane ajung sa atinga varsta de 35 - 40 de ani si o masa de peste
40 kg. Remarcam gura orientata in jos, asemanatoare cu un sorb,
prevazuta cu doua mustati. Acesti crapi pot scurma malul de pe
fundul lacului, pana la adancimi de 20 cm, in cautarea larvelor.
Modul de hranire si comportamentul sau sunt similare cu cele ale
crapului comun.
4. Amurul sau Cteno (Ctenopharyngodon idella) denumit si
Ten (crap chinezesc). Este una dintre speciile de crap cele mai
spectaculoase care traiesc in tara noastra, avand preferinte
alimentare de natura predominant vegetala. Corpul sau zvelt si
fusiform este acoperit in intregime de solzi mari, de culoare gri-argintie, cu nuante inchise pe
spate. Exemplarele mari ating uzual 30 kg si peste 130 cm lungime. Acestia sunt niste pesti
deosebit de vioi iar cand sunt capturati opun o mare rezistenta, in timpul drilului.






5. Fitofagul si Novacul. Sunt doua specii extrem de raspandite in tara noastra, in special in
Fitofag Novac
lacurile de campie (crescatorii). Literatura de specialitate indica doua ramuri distincte: o
specie de culoare mai deschisa (care prefera planctonul de natura vegetala) denumit uzual
Fitofag si o specie de culoare marmorata (consuma plancton de origine animala) denumita
Novac sau Sanger. Acesta din urma poate fi deosebit de Fitofag prin faptul ca are capul mai
mare, cu branhii dezvoltate. Aceste specii de crapi chinezesti, din punct de vedere al
pescarului sportiv, nu prezinta interes prea mare deoarece nu mananca momeala traditionala si
deci nu poate fi capturata in mod sistematic prin procedee de pescuit sportiv. Chiar daca au
fost incercari de elaborare a unor retete de momeli speciale pentru aceste specii de pesti,
capturile au fost cu totul intamplatoare. Ironia soartei este ca Novacul poate atinge dimensiuni
uluitoare, depasind adesea 65 kg. Pentru pescar este o veritabila ispita. Dimensiunile mari se
datoreaza si hranirii fortate; odata cu aspirarea apei acesta aduna planctonul pe care il separa
prin intermediul branhiilor care prezinta o structura speciala (un veritabil filtru).