Sunteți pe pagina 1din 24

I Noiuni Introductive

Ce este Simbolismul?

Simbolismul este un curent literar aprut n Frana la sfritul secolului al XIX-lea i care i-a extins
ecourile pn la nceputul primului rzboi mondial. Dup cum afirm Rodica Zafiu n lucrarea sa < >,
curentul simbolist s-a manifestat prin excenlen n poezie; modelul liricii simboliste a impregnat,
ns, ntr-o anumit msur i teatrul, sau proza epocii. Totodat criticul puncteaz faptul c n
afara literaturii se recunoate existena unui curent simbolist n pictur i n muzic.

Simbolismul este un curent antipozitivist i antiraionalist, iar n literatur contrariul su este
naturalismul. De asemenea Rodica Zafiu evideniaz ideea c se vorbete adesea, pe baza
manifestelor poetice, de dezvoltarea simbolismului ca tripl reacie: fa de romantismul euat n
retorism gol, fa de naturalismul plat, lipsit de spiritualitate i n special fa de parnasianism.
Poezia parnasian, contemporan celei simboliste este descriptiv, impersonal, accentund
perspectiva obiectiv i imaginile picturale. Pe de alt parte simbolismul opteaz pentru lirismul de
tip subiectiv i muzicalitate, refuznd obiectivitatea i picturalul. Cu toate c se regsesc unele
elemente comune ntre parnasianism i simbolismul, simbolismul revoluioneaz statutul poeziei,
deschiznd totodat drumul spre modernism.

Trsturile poeziei simboliste

Ceea ce astzi se numete poezie simbolist e circumscris printr-un fascicul de trsturi de natur
filozofic, estetic, psihologic i retoric.

n primul rnd simbolismul a presupus o metafizic. Simbolitii au introdus concepia c posibilitatea
de a ptrunde n planul suprarealitii, al intangibilului este dat de forme ale cunoaterii, altele
dect raliunea. Acetia considerau c singura modalitate de a ajunge la o aa numit cunoatere
supraraional este prin intuiie. Cu alte cuvinte intuiia era considerat de simboliti forma ideal
de cunoatere pentru a nelege existena inefabil. Totodat poezia simbolist s-a considerat o
gnoz care descifra corespondenele dintre concret i metafizic prin intermediul simbolurilor i al
sugestiei. Criticul Rodica Zafiu subliniaz faptul c justificarea metafizic ntemeiaz o adevrat < >
a artei, manifestat prin < >, prin cultul < >. Ea permite cea mai puternic autonomizare a esteticului
cunoscut pn atunci, sintetizat n formula < >. Cu alte cuvinte n viziunea simbolist poezia
devine prototipul artei.

n al doilea rnd eul liric devine un instrument de cunotere care i ascute sensivitatea. De
asemenea simbolismul impune o nou gnoz ce se contureaz prin folosirea simbolului, a sugestiei, a
inovaiilor prozodice (versul liber), pentru a transmite stri vagi, fluide, muzicale. Mijloacele
simbolitilor de a cunoate i nelege misterul cosmic tind s fie de natur nonraional i deci
ambiguitatea devine principiul limbajului poetic simbolist.

Pe lng acestea, pentru poezia din perioada simbolist este semnificativ i percepia simbolitilor
asupra efemerului, a relaiei acestora cu timpul. Rodica Zafiu subliniaz ideea c simbolismul
accentuaz tema timpului istoric, micarea artistic raportndu-se insistent la atmosfera sfritului
de secol (fin de siecle), perceput ca o perioad a decadenei. Totodat criticul observ c
originalitatea lor st n faptul c nu propun o ieire din timp, ci descoper chiar trirea timpului.

Prin toate aceste trsturi, simbolismul nu revoluioneaz doar statutul poeziei, ci i viziunea despre
art, oferind o nou perspectiv ce deschide drumul spre modernitate.

Elementele poeziei simboliste

Poezia simbolist se deosebete n literatur de creaiile celorlalte curente att prin unele trsturi
ct i prin cteva elemente specifice curentului.

A) Simbolul

ntr-o definiie general, simbolul reprezint o imagine concret, ce are o semnificaie proprie prin
care se identific n virtutea unei corespondene i un alt sens, unul abstract, ce sugereraz existena
unui dincolo mereu cuatat. Cu alte cuvinte dup cum afirm Rodica Zafiu simbolul este un mijloc
de transmitere de semnificaii, deci de comunicare. Rolul simbolului n poezie este de a transmite
indirect o semnificaie; descifrnd simbolul se ajunge la un sens profund, dincolo de aparene.
Totodat Rodica Zafiu puncteaz ideea c sensul indirect e mai important dect obiectul pe care l
reprezint intuitiv, dincolo de care se ajunge la ideea simbolizat: esen, profunzime, adevr. Cu
alte cuvinte, simbolul exist n virtutea unei legturi, a unei corespondene care se stabilete ntre
dou planuri: al obiectului concret i al semnificaiei ascunse la care acesta trimite.

Simbolitii au preluat teoriile filozofice ale analogiei universale; n concepia acestor teorii exist
legturi ascunse ntre planul realitii i cel al inefabilului, al esenelor sacre. Rolul poetului este acela
de a surprinde aceste esene i de a le transmite cititorului, n aceeai form, ns, pentru c la ceea
ce nu poate fi exprimat se ajunge doar prin simbo. Cu alte cuvinte simbolul este considerat n
concepia simbolist un mod de a indica intuitiv ceva nc necunoscut, o realitate spiritual ce nu
poate fi numit direct. Prin urmare acesta capt un rol de cunoatere, de sondare a misterului
cosmic.

B) Sinestezia

Sinestezia reprezint n literatura simbolist i n art n general, o inovaie adus de acest curent.
Aceasta presupune o asociere ntre senzaii de natur diferit, realiznd legturi ntre realitatea
concret, accesibil simurilor i intangibil. Cu alte cuvinte sinestezia ndeplinete rolul unei ci de
cunoatere, de acces ctre esene, ctre unitatea misterioas a lumii. Rodica Zafiu puncteaz faptul
c ,,sinestezia reproduce n textul poetic o perturbare a simurilor, deschiznd drum ctre
necunoscut, ctre suprarealitate. Criticul concluzioneaz n studiul su evideniind c sinestezia s-a
manifestat n poezia simbolist ca un procedeu artistic de asociere inedit a imaginilor, dovedind
rafinamentul senzorial i ingeniozitate.

C) Sugestia

Sugestia este considerat una dintre principalele contribuii simboliste la dezvoltarea liricii moderne.
Referindu-se la tehnica sugetiei Rodica Zafiu afirm ideea c sugestia se ncadreaz n modelul
teoretic simbolist n msura n care accesul la transcendent nu se poate produce dect pe ci
mediate; suprarealitatea nu poate fi numit, ci doar evocat prin simboluri i ntrezrit prin aluzii,
ambiguiti, elipse. Totodat criticul subliniaz faptul c indiferent dac poetul propune o revelaie
sau o iniiere, misterul nu poate fi dect presimit de cititor. Cu alte cuvinte sugestia devine astfel un
intermediar ntre concret i metafizic, dar i un mod prin care poetul provoac cititorul de a intuii
semnificaiile ascunse pe care acesta le transmite.

De asemena este de remarcat c tehnica sugestiei se opune enunului explicit, raional, logic
articulat. Poeii simboliti mizeaz pe colaborarea cititorului, iar sugestia i vagul au avantanjul de a
crea posibilitatea unor legturi, corespondene, prin care acesta poate ptrunde dincolo de aparene,
poate ajunge la seminificaiile profunde ale poeziei.

Tehnica sugestiei implic totodat ambiguitatea limbajului ce confer posibilitatea ca secvenele din
poezie s primeasc cel puin dou interpretri distincte. Este de precizat faptul c n vorbirea
obibuit ambiguitatea este eliminat din context, altminteri aceasta ar crea obstacole n
comunicare. n poezie, ns, ambiguitatea este orientat ctre producerea de sensuri noi.

D) Versul liber i Muzicalitatea repetitiv

Muzicalitatea n poezia simbolist este pus n valoare prin repetiia unor sunete, aliteraii sau
asonane. Rodica Zafiu afirm referitor la muzicalitatea simbolist ideea c aceasta imit pur i
simplu sonoriti din natur, alteori trezete o stare de armonie, sau provoac asociaii vagi de sens,
sentimente difuze.

n cazul n care sunetele limbii in locul imaginii evocative, sau o completeaz, trezind prin sinestezie
diferite senzaii, sugernd semnificaii vagi, atunci se vorbete de simbolism fonic. Cu alte cuvinte
transmiterea semnificaiilor din poezie se realizeaz prin sugestia sunetelor limbii.

Pe lng acestea simbolitii renun la prozodia tradiional introducnd versul liber i elibernd
astfel poezia de constrngerile pulverizat i transformat i prin rimele interioare.

Ca urmare, avnd toate aceste elemente, se poate afirma faptul c simbolismul ilustreaz nceputul
poeziei moderne deoarece i confer acesteia statutul de art suprem i obligaia de a cuta mereu
noutatea, dar i pentru c i dezvolt contiina de a dispune de un limbaj propriu.


Simbolismul este o miscare literara si artistica aparuta in Franta in a doua jumatate a sec. al XIX-lea ca
o reactie la poezia rece a parnasianismului.
Din punct de vedere al itoriei literare, simbolismul se constituie intr-o prima incercare de structurare
a experientei poetice moderne.

Printre principiile poeziei simboliste se numara:

folosirea simbolurilor* ce exprima corespondente* intre diferite elemente ale universului;
cultivarea sugestiei*;
muzicalitatea este asigurata prin aliteratie si asonanta, dar si prin refrene sau repetitii obsedante a
unor cuvinte, care se constituie adesea in laitmotiv*, sau prin refren;
sinestezia este folosita ca o modalitate superba de a reda imagini artistice diferite in aceeasi
structura;
intrebuintarea versului liber;
este prezenta estetica uratului*;

Temele, motivele si atitudinile abordate de simbolisti sunt urmatoarele:

teme: natura, contemplarea locurilor exotice, calatoria, conditia eroului damnat, singuratatea
eroului, boala, moartea, timpul ireversibil, dragostea, visul, evaziunea din real.
motive: toamna, amurgul, orasul, ploaia, parcul, fantanile, florile, parfumurile tari, instrumentele
muzicale, drogurile, cimitir, cavou, ninsoarea, cosmarul.
atitudini: spleenul*, plictisul existential, dezolarea, indiferenta, nevroza, dispretul, tristetea,
melancolia.


P.s
*simbol= figura de stil care consta in intrebuintarea imaginii unui obiect pentru sugerarea unei
anumite idei
*principiul corespondentelor=cultivarea analogiilor misterioase dintre datele diverselor simturi, ca si
dintre planul uman si cel cosmic
*laitmotiv=motiv sau tema dintr-o opera, de obicei de factura simbolista, ce se repeta de mai multe
ori
*estetica uratului=intrebuintarea imaginilor de descompunere, care sugereaza oroarea de real sau
superioritatea frumoasului artistic in raport cu cel natural
*spleen=uratul existential,plictiseala provocata de banalitatea realului
*sinestezie=asociatie intre senzatii de natura diferita


Curentul literar - Simbolismul

Curent literar modernist, aparut ca o reactie impotriva poeziei retorice a romanticilor si a
impersonalitatii reci a parnasienilor.

Jean Moreas publica, la 18 septembrie 1886, in suplimentul literar al ziarului Le Figaro, o scrisoare
intitulata Le Symbolisme, devenita ma-nifestul literar al noii miscari si in care propune numele
curentului simbolist. Ulterior intemeiaza impreuna cu Gustave Kahn revista Le Symboliste. Numele
propus de Moreas se va impune in fata celeilalte denumiri a orientarii moderniste, lansate de
gruparea lui Paul Verlaine, "decadentii', si de revista Le Decadent (1886).

.

Poezia simbolista este exclusiv o poezie a sensibilitatii pure. Poetul simbolist nu este interesat nici de
poezia naturii in sine, nici de poezia sociala, nici de poezia de idei.

Obiectul poeziei simboliste il constituie starile sufletesti nelamurite, confuze, care, neputand fi
formulate clar, sunt transmise pe calea sugestiei. 323c24d

Sugestia este folosita drept cale de exprimare a corespondentelor/ a legaturilor ascunse dintre
lucruri, prin cultivarea senzatiilor coloristice, muzicale, olfactive, uneori in imagini complexe
(sinestezii).

Mallarme: "A numi un obiect inseamna a suprima trei sferturi din placerea pe care ti-o da un poem,
placere care consta in bucuria de a ghici incetul cu incetul; sa sugerezi, iata visul nostru.'

Cultivarea simbolului are, de asemenea, o importanta majora in cadrul acestui curent. Utilizat in
poezia anterioara (de pilda, la romantici) pentru a exprima, a lamuri, a materializa o idee sau un
sentiment (simbolul explicit), la simbolisti, functia simbolului ramane aceea de a sugera (simbol
implicit).

inclinatia catre stari sufletesti nedefinite, predispozitia pentru reverie, visare reprezinta alte trasaturi
ale poeziei simboliste.

Un element definitoriu al poeziei simboliste il reprezinta cautarea muzicalitatii exterioare, obtinuta
nu numai prin ritmuri si rime perfecte, ci mai ales prin repetitia obsedanta a unor cuvinte, a anumitor
vocale sau a refrenului.

Pentru crearea sugestiei, simbolistii folosesc adeseori versul liber, care exprima nestingherit de
rigorile prozodiei miscarile intime ale senti-mentului poetic (muzica interioara); Paul Verlaine:
"Muzica inainte de toate'.

Simbolistii au predilectie pentru anumite teme si motive: iubirea, nevroza, targul provincial ca
element al izolarii, natura ca loc al cores-pondentelor.

Reprezentantii de seama ai curentului simbolist in Franta sunt: precursorul Charles Baudelaire,
autorul poeziei Corespondente, considerata o adevarata arta poetica pentru simbolismul francez,
Arthur Rimbaud, Paul Verlaine (cu a sa Art poetique), Stephane Mallarme.

Simbolismul s-a manifestat in literatura romana aproape sincronic cu simbolismul european, avandu-
1 ca teoreticican pe Alexandru Macedonski, conducator al cercului revistei Literatorul. Initial respins
de reprezen-tantii Junimii, de scriitorii de la Contemporanul, ca si de orientarile tradi-tionaliste
(samanatorismul si poporanismul), simbolismul romanesc s-a impus prin poeti reprezentativi, dupa
anul 1900: Dimitrie Anghel, Stefan Petica, Ion Minulescu si George Bacovia.

George Bacovia - Universul poetic

Universul poetic bacovian are la baza cateva motive specifice liricii simboliste.

Este vorba, in primul rand, de motivul singuratatii, preluat din ro-mantism. Numai ca, la Bacovia,
solitudinea devine un sentiment sumbru, apasator, asociat cu spatiul camerei (izolarea) sau cu spatii
exterioare: parcul, strazile sau orasul de provincie. in multime, eul poetic bacovian se simte
instrainat, inadaptat, fara putinta de comunicare cu ceilalti, rata-ceste fara sens, cu gesturi absurde.
Sentimentul inadaptarii produce instrainarea si dorinta de evadare. Motivul solitudinii apasatoare
estel elementul de recurenta in volumul de debut, din 1916: Plumb.

Volumul Scantei galbene (1926) aduce in discutie importanta cromaticii in lirica bacoviana. intr-un
interviu din 1929, in revista Viata literara, poetul declara: "Fiecarui sentiment ii corespunde o
culoare. Acum I in urma m-a obsedat galbenul, culoarea deznadejdei in plumb radi culoarea galbena.
Compusii lui dau un precipitat galben. Temperamentului I meu ii convine aceasta culoare. Dupa violet
si alb am evoluat spre galben.,M Plumbul ars e galben. Sufletul ars e galben [] Altadata, in Plumb, pe
Iws. I impresia colorata, mai simteam alta statica, de greutate. Plumbul apasa cei I mai greu pe om
Cat priveste despre mine am fost si raman un poet al decadentei.'

Gama de culori este restransa in poezia lui Bacovia, centrata pe cateva motive tipic simboliste: uratul,
plictisul, tristetea, monotonia. Esential sugestiva, culoarea, in loc sa reliefeze obiectul, dimpotriva,
estompeaza conturul, il dizolva, intr-un fluid unic, in stare sa impuna o anumita stare de spirit.
Culorile, ca si instrumentele muzicale, au rolul de a sugera o stare sufleteasca. Astfel, melancolia
grava este sugerata de vioara si clavir, in timp ce sentimentul de monotonie este dat de culoarea
violet, de armonica si fanfara. Violetul indica, de asemenea, un doliu cosmic. Nevroza este sugerata
de verde crud, roz si albastru, muzical ea fiind sustinuta de violina si de flaut. Galbenul sugereaza, asa
cum insusi poetul declara, depresia. Culorile intense, stralucitoare, cu scaparari pretioase ca aurul
releva o stare crepusculara. Albul statuilor pe care se lasa un apus de soare maret releva o stare
crepusculara. Negrul, limita cromatica, suscita limita depresiva, ca in poezia cu acest titlu.

Lumea orasului, a targului de provincie, se constituie intr-un motiv de larga recurenta in lirica
bacoviana. Abatorul, pietele pustii, parcurile saracacioase reprezinta elemente ale universului citadin
care provoaca spaima existentiala si, in acelasi timp, constituie fundalul pe care sunt proiectate
ipostazele umane specifice poeziei bacoviene: copii si fecioare tuberculoase, o palida muncitoare,
poetul ratacind fara sens si facand gesturi absurde. O imagine concludenta a spatiului urban este
prezenta in Amurg violet. Decorul este aici de o artificialitate intens studiata. Punctul central este
cromatica atipica (violet), disipata in at-mosfera (amurg) si in tot spatiul: "Orasul tot e violet.

Cadrul natural este trist si dezolant in lirica bacoviana. Ploaia si ninsoarea au rezonanta in sufletul
omului, aducand monotonie, nevroza, chin si frig launtric.

Toamna, anotimpul mohorat al ploilor interminabile, pustieste sufletul si amorteste simturile ca in
poezia Nervi de toamna. Iarna este infernala, domina intreaga lume si aduce cu sine pierderea
oricarei spe-rante, a oricarei iluzii din sufletul poetului, precum in poezia Din vremuri. Primavara nu
reprezinta pentru eul liric bacovian un motiv de bucurie, ci dimpotriva, un anotimp al nevrozelor, ca
in Nervi de primavara sau Note de primavara. Caldura infernala a verii creeaza o atmosfera in care
cadavrele se descompun, ca in poezia Cuptor. in mijlocul acestui peisaj dezolant, poetul rataceste
singur, instrainat de ceilalti, fara putinta de a comunica cu lumea din jur, motivul singuratatii
asociindu-se cu izolarea, instrainarea, imposibilitatea comunicarii.

Iubirea apare in poeziile lui Bacovia intr-un mod total diferit de lirica romantica. Femeia constituie un
refugiu, casa ei reprezinta un loc de adapost, compasiune si ocrotire, un loc unde asprimile bolii si ale
mizeriei umane sunt alinate cu forme de atentie elementara, precum un ceai sau un foc bine nutrit,
ca in poezia Decembre.

Moartea apare la Bacovia ca o senzatie de anihilare a intregii existente, de dezagregare a materiei si
a fiintei ("sfarsitul continuu bacovian').

Moartea provoaca rareori panica. Ea este de obicei dorita si asteptata ca un remediu al bolii
existentiale de care sufera poetul.

Volumele Cu voi (1930) si Comedii in fond (1936) continua sa zugraveasca viziunea de infern, lumea
absurda si halucinanta, prezente si in volumele anterioare, Plumb si Scantei galbene. G. Calinescu
vorbeste de un anume manierism existent in volumul Comedii in fond.

Ultimul volum, Stante burgheze (1946), cultiva cotidianul, biograficul, stereotipia actelor umane,
vocabularul prozaic, ironia discreta. Fara a schimba temele si motivele liricii bacoviene, denota un
autor exigent cu ! sine, a carui opera lirica nu impresioneaza prin cantitate, ci prin vir-tuozitatea ei.

Daca in primele doua volume, poetul reia obsesiv, cu insistenta si luciditate, limbajul, motivele si
imaginarul simbolist, recurenta avand ca efect monotonia, artificialitatea si uzura formelor, in
urmatoarele volume "tinde catre o individualizare a impresiilor, in contrast cu stilizarile observate
mai inainte. Tendinta de a zugravi tablouri simetrice, construite, rationalizate este depasita acum.
Poetul doreste sa noteze senzatia sa nemijlocita, ingenua si dureroasa'1.

Din lumea bacoviana nu se poate fugi, este o lume inchisa, fara iluzia unei transcendente salvatoare,
sensul existentei fiind vidul, nimicul. Traseul discursului liric bacovian, de la simbolismul manierist la
tranzi-tivitate, este chiar drumul poeziei moderne.


Curent literar aparut in Franta ca reactie impotriva romantismului si a parnasianismului.
Numele acestui curent literar este dat de francezul Jean Moreas, cel care publica in ziarul "Le
figareau" articolul intitulat "Le Simbolisme".
Precursorul simbolismului universal este considerat Charles Baudelaire, cel care scrie un volum
intitulat "Florile raului" in care valorifica estetica uratului.
In literatura romana precursorul simbolismului este considerat Alexandru Macedonski, cel care in
1880 pune bazele revistei "Literatorul" in paginile careia vor publica toti reprezentantii acestui curent
literar.


CARACTERISTICI:
-poezia simbolista pune accentul pe starile indefinite, neclare
-este o poezie ce valorifica conceptele de reverie si nostalgie
-in creatia lor, simbolistii manifesta preferinte pentru culori, pietre pretioase, utilizand foarte des
conceptul de corespondenta (transfer de sens)
-sugestia si simbolul sunt doua elemente foarte des utilizate de catre simbolisti; ei pornesc de la
ideea ca farmecul poeziei consta in o sugera o ide, un sentiment, si nu in a-l numi explicit
-temele si motivele predilecte sunt : iubirea, golul, singuratatea, tristetea, plictisul, viata targurilor
provinciale si sentimentul mortii
-simbolistii vor cauta sa realizeze o muzicalitate aparte asupra textului prin repetarea unor cuvinte, a
unor vocale sau a refrenului
-se mai observa o preferinta a simbolistilor pentru versul alb

Curentul literar - Simbolismul

Curent literar modernist, aparut ca o reactie impotriva poeziei retorice a romanticilor si a
impersonalitatii reci a parnasienilor.

Jean Moreas publica, la 18 septembrie 1886, in suplimentul literar al ziarului Le Figaro, o scrisoare
intitulata Le Symbolisme, devenita ma-nifestul literar al noii miscari si in care propune numele
curentului simbolist. Ulterior intemeiaza impreuna cu Gustave Kahn revista Le Symboliste. Numele
propus de Moreas se va impune in fata celeilalte denumiri a orientarii moderniste, lansate de
gruparea lui Paul Verlaine, "decadentii', si de revista Le Decadent (1886).

.

Poezia simbolista este exclusiv o poezie a sensibilitatii pure. Poetul simbolist nu este interesat nici de
poezia naturii in sine, nici de poezia sociala, nici de poezia de idei.

Obiectul poeziei simboliste il constituie starile sufletesti nelamurite, confuze, care, neputand fi
formulate clar, sunt transmise pe calea sugestiei. 323c24d

Sugestia este folosita drept cale de exprimare a corespondentelor/ a legaturilor ascunse dintre
lucruri, prin cultivarea senzatiilor coloristice, muzicale, olfactive, uneori in imagini complexe
(sinestezii).

Mallarme: "A numi un obiect inseamna a suprima trei sferturi din placerea pe care ti-o da un poem,
placere care consta in bucuria de a ghici incetul cu incetul; sa sugerezi, iata visul nostru.'

Cultivarea simbolului are, de asemenea, o importanta majora in cadrul acestui curent. Utilizat in
poezia anterioara (de pilda, la romantici) pentru a exprima, a lamuri, a materializa o idee sau un
sentiment (simbolul explicit), la simbolisti, functia simbolului ramane aceea de a sugera (simbol
implicit).

inclinatia catre stari sufletesti nedefinite, predispozitia pentru reverie, visare reprezinta alte trasaturi
ale poeziei simboliste.

Un element definitoriu al poeziei simboliste il reprezinta cautarea muzicalitatii exterioare, obtinuta
nu numai prin ritmuri si rime perfecte, ci mai ales prin repetitia obsedanta a unor cuvinte, a anumitor
vocale sau a refrenului.

Pentru crearea sugestiei, simbolistii folosesc adeseori versul liber, care exprima nestingherit de
rigorile prozodiei miscarile intime ale senti-mentului poetic (muzica interioara); Paul Verlaine:
"Muzica inainte de toate'.

Simbolistii au predilectie pentru anumite teme si motive: iubirea, nevroza, targul provincial ca
element al izolarii, natura ca loc al cores-pondentelor.

Reprezentantii de seama ai curentului simbolist in Franta sunt: precursorul Charles Baudelaire,
autorul poeziei Corespondente, considerata o adevarata arta poetica pentru simbolismul francez,
Arthur Rimbaud, Paul Verlaine (cu a sa Art poetique), Stephane Mallarme.

Simbolismul s-a manifestat in literatura romana aproape sincronic cu simbolismul european, avandu-
1 ca teoreticican pe Alexandru Macedonski, conducator al cercului revistei Literatorul. Initial respins
de reprezen-tantii Junimii, de scriitorii de la Contemporanul, ca si de orientarile tradi-tionaliste
(samanatorismul si poporanismul), simbolismul romanesc s-a impus prin poeti reprezentativi, dupa
anul 1900: Dimitrie Anghel, Stefan Petica, Ion Minulescu si George Bacovia.

George Bacovia - Universul poetic

Universul poetic bacovian are la baza cateva motive specifice liricii simboliste.

Este vorba, in primul rand, de motivul singuratatii, preluat din ro-mantism. Numai ca, la Bacovia,
solitudinea devine un sentiment sumbru, apasator, asociat cu spatiul camerei (izolarea) sau cu spatii
exterioare: parcul, strazile sau orasul de provincie. in multime, eul poetic bacovian se simte
instrainat, inadaptat, fara putinta de comunicare cu ceilalti, rata-ceste fara sens, cu gesturi absurde.
Sentimentul inadaptarii produce instrainarea si dorinta de evadare. Motivul solitudinii apasatoare
estel elementul de recurenta in volumul de debut, din 1916: Plumb.

Volumul Scantei galbene (1926) aduce in discutie importanta cromaticii in lirica bacoviana. intr-un
interviu din 1929, in revista Viata literara, poetul declara: "Fiecarui sentiment ii corespunde o
culoare. Acum I in urma m-a obsedat galbenul, culoarea deznadejdei in plumb radi culoarea galbena.
Compusii lui dau un precipitat galben. Temperamentului I meu ii convine aceasta culoare. Dupa violet
si alb am evoluat spre galben.,M Plumbul ars e galben. Sufletul ars e galben [] Altadata, in Plumb, pe
Iws. I impresia colorata, mai simteam alta statica, de greutate. Plumbul apasa cei I mai greu pe om
Cat priveste despre mine am fost si raman un poet al decadentei.'

Gama de culori este restransa in poezia lui Bacovia, centrata pe cateva motive tipic simboliste: uratul,
plictisul, tristetea, monotonia. Esential sugestiva, culoarea, in loc sa reliefeze obiectul, dimpotriva,
estompeaza conturul, il dizolva, intr-un fluid unic, in stare sa impuna o anumita stare de spirit.
Culorile, ca si instrumentele muzicale, au rolul de a sugera o stare sufleteasca. Astfel, melancolia
grava este sugerata de vioara si clavir, in timp ce sentimentul de monotonie este dat de culoarea
violet, de armonica si fanfara. Violetul indica, de asemenea, un doliu cosmic. Nevroza este sugerata
de verde crud, roz si albastru, muzical ea fiind sustinuta de violina si de flaut. Galbenul sugereaza, asa
cum insusi poetul declara, depresia. Culorile intense, stralucitoare, cu scaparari pretioase ca aurul
releva o stare crepusculara. Albul statuilor pe care se lasa un apus de soare maret releva o stare
crepusculara. Negrul, limita cromatica, suscita limita depresiva, ca in poezia cu acest titlu.

Lumea orasului, a targului de provincie, se constituie intr-un motiv de larga recurenta in lirica
bacoviana. Abatorul, pietele pustii, parcurile saracacioase reprezinta elemente ale universului citadin
care provoaca spaima existentiala si, in acelasi timp, constituie fundalul pe care sunt proiectate
ipostazele umane specifice poeziei bacoviene: copii si fecioare tuberculoase, o palida muncitoare,
poetul ratacind fara sens si facand gesturi absurde. O imagine concludenta a spatiului urban este
prezenta in Amurg violet. Decorul este aici de o artificialitate intens studiata. Punctul central este
cromatica atipica (violet), disipata in at-mosfera (amurg) si in tot spatiul: "Orasul tot e violet.

Cadrul natural este trist si dezolant in lirica bacoviana. Ploaia si ninsoarea au rezonanta in sufletul
omului, aducand monotonie, nevroza, chin si frig launtric.

Toamna, anotimpul mohorat al ploilor interminabile, pustieste sufletul si amorteste simturile ca in
poezia Nervi de toamna. Iarna este infernala, domina intreaga lume si aduce cu sine pierderea
oricarei spe-rante, a oricarei iluzii din sufletul poetului, precum in poezia Din vremuri. Primavara nu
reprezinta pentru eul liric bacovian un motiv de bucurie, ci dimpotriva, un anotimp al nevrozelor, ca
in Nervi de primavara sau Note de primavara. Caldura infernala a verii creeaza o atmosfera in care
cadavrele se descompun, ca in poezia Cuptor. in mijlocul acestui peisaj dezolant, poetul rataceste
singur, instrainat de ceilalti, fara putinta de a comunica cu lumea din jur, motivul singuratatii
asociindu-se cu izolarea, instrainarea, imposibilitatea comunicarii.

Iubirea apare in poeziile lui Bacovia intr-un mod total diferit de lirica romantica. Femeia constituie un
refugiu, casa ei reprezinta un loc de adapost, compasiune si ocrotire, un loc unde asprimile bolii si ale
mizeriei umane sunt alinate cu forme de atentie elementara, precum un ceai sau un foc bine nutrit,
ca in poezia Decembre.

Moartea apare la Bacovia ca o senzatie de anihilare a intregii existente, de dezagregare a materiei si
a fiintei ("sfarsitul continuu bacovian').

Moartea provoaca rareori panica. Ea este de obicei dorita si asteptata ca un remediu al bolii
existentiale de care sufera poetul.

Volumele Cu voi (1930) si Comedii in fond (1936) continua sa zugraveasca viziunea de infern, lumea
absurda si halucinanta, prezente si in volumele anterioare, Plumb si Scantei galbene. G. Calinescu
vorbeste de un anume manierism existent in volumul Comedii in fond.

Ultimul volum, Stante burgheze (1946), cultiva cotidianul, biograficul, stereotipia actelor umane,
vocabularul prozaic, ironia discreta. Fara a schimba temele si motivele liricii bacoviene, denota un
autor exigent cu ! sine, a carui opera lirica nu impresioneaza prin cantitate, ci prin vir-tuozitatea ei.

Daca in primele doua volume, poetul reia obsesiv, cu insistenta si luciditate, limbajul, motivele si
imaginarul simbolist, recurenta avand ca efect monotonia, artificialitatea si uzura formelor, in
urmatoarele volume "tinde catre o individualizare a impresiilor, in contrast cu stilizarile observate
mai inainte. Tendinta de a zugravi tablouri simetrice, construite, rationalizate este depasita acum.
Poetul doreste sa noteze senzatia sa nemijlocita, ingenua si dureroasa'1.

Din lumea bacoviana nu se poate fugi, este o lume inchisa, fara iluzia unei transcendente salvatoare,
sensul existentei fiind vidul, nimicul. Traseul discursului liric bacovian, de la simbolismul manierist la
tranzi-tivitate, este chiar drumul poeziei moderne.

n literatura romn, simbolismul ptrunde prin poemele i textele teoretice ale lui Alexandru
Macedonski. Ali reprezentani sunt tefan Petic, Ion Minulescu i, mai ales, George Bacovia, care
folosete poezia simbolist drept pretext, pentru a crea o poezie metafizic, cu nuane expresioniste
sau existenialiste.

Primele idei care prefigureaz simbolismul la romni i care ncearc s-l teoretizeze apar odat cu
Macedonski i sunt puse n circulaie prin revista poetului, Literatorul. Chiar nainte de
reconstituirea simbolismului ca coal, n Frana, apar n aceast revist, nc din primul ei an de
existen, 1880, articole de directiv, n care sunt expuse puncte de vedere simboliste. De altfel,
Macedonski avea s-i revendice mai trziu, n 1889, printr-un articol intitulat n pragul secolului,
merite de pionier al simbolismului pe plan european. Belgienii, i se poate zice aceasta cu mndrie i
despre mii din romni - scrie el - dac n-au fost tocmai ei precursorii micrii, au avut meritul de a fi
ntrevzut din vreme ntinderea strlucit ce se deschidea glorioas dinaintea poeziei viitorului,
Maeterlinck, Rodenback, Verhaeren, Giraud, Franz Ell, Fernand Severin i alii nc - cei patru nti
citai, astzi deja ilutri - au avut onoarea, mpreun cu mine, s ia parte acum 12 ani, la micarea
provocat din Liege de revista La Wallonie, al crei energic i valoros director era dl. Albert Hockel,
unul dintre distinii colaboratori actuali ai marii reviste pariziene Mercure de France. De altfel, n
numrul din august 1886, Macedonski publicase, ntr-adevr, patru poezii n limba francez: Volupt,
Hystrie, Haine, Guzla.

nc n 1880 apruse n "Literatorul" articolul intitulat Despre logica poeziei, n care erau formulate
idei care anticipau anumite judeci ale lui Mallarm. Nu numai c se fceau apropieri ntre poezie i
muzic, dar se releva deosebirea de structur dintre poezie i proz. Poezia - accentua Macedonski -
i are logica ei particular, deosebit de logica prozei: Logica poeziei e, dac ne putem exprima
astfel, nelogic la modul sublim. ntruct tot ce nu e logic e absurd, logica poeziei e, prin urmare,
nsui absurdul.

Un adevrat manifest presimbolist, aprut n Literatorul din 15 iunie 1892, este "Poezia viitorului",
articolul scris de Macedonski. Prin simbolism - se spune n articol - ca i prin instrumentalism, care
este tot un simbolism, cu deosebire c sunetele joac n instrumentalism locul imaginilor, poezia
i-a creat un limbaj al ei propriu, limbaj n care se simte n largul ei.

Dup prerea poetului, simbolismul unit cu instrumentalismul este, ca i wagnerismul, ultimul
cuvnt al geniului omenesc".

Puncte de vedere presimboliste conin i alte articole publicate de Macedonski n Literatorul, ca
"Despre poezie" sau "Despre poem" (1881), n care poetul pledeaz pentru concentrare i sintez
liric, pentru poezia care s adune n ea, imprevizibil, micri sufleteti contrastante.

Teoretiznd simbolismul, Macedonski a neles s-l i promoveze struitor n literatura romn. n
numele acestui curent, directorul Literatorului a ncurajat de fapt tot ce se deosebea de poezia
romneasc de pn atunci: parnasianism, naturalism, decadentism, simbolism - tot ce putea
impresiona prin neobinuit i bizar. El nsui s-a exersat n compuneri alctuite dup ultima mod
parisian, menite s revoluioneze lirica. Dup modelul lui Rollinat, din care a i tradus, Macedonski a
afiat uneori preferine morbide pentru macabru, ca n "Vaporul morii", de exemplu. Dar pasiunea
lui cea mare a fost instrumentalismul, poetul propunndu-i s creeze efecte lirice prin pure
combinaii de imagini i sunete ca n "Rimele cnt pe harp" i "Guzla". Unele din aceste poezii, de
exemplu, nmormntarea i toate sunetele clopotului sau Lupta i toate sunetele ei, au fost
publicate n volumul "Poezii" din 1881, nainte de ntemeierea colii lui Ren Ghil la Paris.

Dup exemplul lui Mallarm, Macedonski acorda o importan special aspectului grafic al scrierilor
sale: n manuscisul romanului su "Thalassa" a ncercat s sugereze sentimentele nu numai printr-o
anumit aezare a cuvintelor n pagin ci i prin nterbuinarea unor cerneluri de culoare diferit,
textul nfindu-se, n felul acesta, policrom, ca ntr-un amuzant joc de copii.

Pe aceast linie au mers cteodat i unii dintre frecventatorii cenaclului i colaboratorii aideri al
Literatorului, ca Mircea Demetriad, Al. Obedenaru, Gh. Orleanu, Al. Petroff ori debutantul Ion
Theo, tnrul Tudor Arghezi, care a publicat n suplimentul literar al ziarului Liga ortodox unele
poezii debiteare instrumentalismului, pe care ns apoi marele poet i le-a renegat.

Dac Macedonski este, indiscutabil, un teoretician al simbolismului, este el oare i un poet simbolist?
Unii i-au contestat cu violen aceast calitate. Alii au acceptat-o cel puin parial, influentai poate
de Macedonski nsui, care s-a proclamat singur i cu ostentaie simbolist pentru o perioad scurt.

Desigur, n structura cea mai intim a spiritului su, poetul nu este un simbolist. El rmne n mod
fundamental un romantic de formaie paoptist, euforic, exuberant, vitalist. Dei n poezia lui apar
unele simboluri, poetul are grij ca, aproape de fiecare dat, s le explice, s le mprtie nreaga
aur enigmatic, s le distrug inefabilul att de caracteristic poeziei simboliste, aa cum procedeaz,
de exemplu, i n Noaptea de decembrie. Dar nu e mai puin adevrat c n poezia macedonskian
apar i primii germenii notabili de simbolism romnesc, primele teme autentic simboliste, care vor fi
cultivate n literatura romn.

Poetul, citadin romantic, se simte, fr ndoial, atras de unele idei i motive poetice simboliste
(suferina, nedreptatea, mizeria, entuziasmul, nencrederea, revolta, dispreul, soarta femeii n
societatea burghez, evadarea n vis, orientul, erotica etc.), dei simbolistica propriu-zis rmne
aproape ntotdeauna la suprafa. Macedonski este un mare poet predominant romantic, n a crui
oper poetic au lsat urme i unele elemente simboliste, fr a-i modifica sau altera adevrata
substan, alturi de elemente i motive naturaliste i parnasiene.

Trsturile simbolismului literar:

- raportul dintre simbol (semn,cuvant) i eul poetic care nu este exprimat, ci sugerat, aadar sugestia
este o manier artistic obligatorie a creaiei simboliste;

- tema general o constituie starea confuz i nevrotic a poetului ntr-o societate superficial,
meschin, incapabil s perceap, s inteleag i s aprecieze nivelul artei adevrate; alte teme i
motive simboliste: oraul de provincie sufocant, natura ca stare de spirit, anotimpurile apocaliptice,
dezintegrarea de materie, iubirea scitoare, moartea ca proces de descompunere, solitudinea
dezolant, motivul apei ca substana eroziv, motivul instrumentelor muzicale, motivul cromatic,
olfactiv, etc.

- poezia simbolist exprim numai atitudini poetice sau stri sufleteti specifice acestui curent literar:
tristeea, dezgustul, oboseala psihic, disperarea, apsarea, spaima, nevroza, toate fiind sugerate
prin simboluri, fr a fi numite;

- corespondena dintre cuvintele-simbol i elementele din natur este principalul procedeu artistic de
construire a poeziilor simboliste. Trsturile obiectului din natur sugereaz strile interioare ale
eului liric. (De ex: cuvntul-simbol "plumb" are drept corespondent un metal greu, de culoare
cenuie, maleabil i cu o sonoritate surd)

- preferina pentru imagini imprecise, difuze, fr contur;

- muzicalitatea creaiei simboliste se construiete fie prin prezena instrumentelor muzicale, fie prin
muzicalitatea interioar a versurilor (prin verbe sau interjecii auditive);

- cromatica este de asemenea fie exprimat direct prin culori cu putere de simbol, fie sugerat prin
corespondene;

- olfactivul se manifest prin mirosuri puternice;

- sinestezia este un procedeu artistic care marcheaz asocierea concomitent a mai multor percepii
diferite (sunet,culoare, parfum) i trezirea simultan a simurilor;

- versul liber este o noutate prozodic; refrenul accentueaz starea poetic, prin repetiia cromatic,
olfactiv sau muzical a simbolurilor.

Simbolismul Romnesc





Poezia simbolist romneasc apare la sfritul secolului al XIX-lea, perioad mcinat de adnci
contradicii sociale.Pe fondul napoierii industriale i al unei agriculturi ce mai pstra rmaie
feudale, contradiciile dintre clase se ascut. Creaia literar de la sfritul secolului trecut i nceputul
secolului nostru exprim o stare de spirit antiburghez. Scriitorii devin tot mai sensibili la suferinele
"dezmotenitorilor" , ei dezvluie exploatarea i asuprirea, comunica exasperarea provocat de
monotonia vieii provinciale din acea vreme.

n literatura romn, simbolismul ptrunde prin poemele i textele teoretice ale lui Alexandru
Macedonski. Ali reprezentani sunt tefan Petic, Ion Minulescu i, mai ales, George Bacovia, care
folosete poezia simbolist drept pretext, pentru a crea o poezie metafizic, cu nuane expresioniste
sau existenialiste. De altfel, Macedonski avea s-i revendice mai trziu, n 1889, printr-un articol
intitulat n pragul secolului, merite de pionier al simbolismului pe plan european.



Trsturile simbolismului literar:

raportul dintre simbol (semn,cuvant) i eul poetic nu este exprimat, ci sugerat, aadar sugestia este
o manier artistic obligatorie a creaiei simboliste;

tema general o constituie starea confuz i nevrotic a poetului ntr-o societate superficial,
meschin, incapabil s perceap, s inteleag i s aprecieze nivelul artei adevrate; alte teme i
motive simboliste: oraul de provincie sufocant, natura ca stare de spirit, anotimpurile apocaliptice,
dezintegrarea de materie, iubirea scitoare, moartea ca proces de descompunere, solitudinea
dezolant, motivul apei ca substana eroziv, motivul instrumentelor muzicale, motivul cromatic,
olfactiv, etc.

poezia simbolist exprim numai atitudini poetice sau stri sufleteti specifice acestui curent
literar: tristeea, dezgustul, oboseala psihic, disperarea, apsarea, spaima, nevroza, toate fiind
sugerate prin simboluri, fr a fi numite;

corespondena dintre cuvintele-simbol i elementele din natur este principalul procedeu artistic
de construire a poeziilor simboliste. Trsturile obiectului din natur sugereaz strile interioare ale
eului liric. (De ex: cuvntul-simbol "plumb" are drept corespondent un metal greu, de culoare
cenuie, maleabil i cu o sonoritate surd);

preferina pentru imagini imprecise, difuze, fr contur;

muzicalitatea creaiei simboliste se construiete fie prin prezena instrumentelor muzicale, fie prin
muzicalitatea interioar a versurilor (prin verbe sau interjecii auditive);

cromatica este de asemenea fie exprimat direct prin culori cu putere de simbol, fie sugerat prin
corespondene;

olfactivul se manifest prin mirosuri puternice;

sinestezia este un procedeu artistic care marcheaz asocierea concomitent a mai multor percepii
diferite (sunet,culoare, parfum) i trezirea simultan a simurilor;

versul liber este o noutate prozodic; refrenul accentueaz starea poetic, prin repetiia cromatic,
olfactiv sau muzical a simbolurilor.

Simbolismul

Simbolismul este un curent literar aparut in Franta la sfarsitul secolului al XIX-lea, ca reactie
impotriva romantismului si parnasianismului. Precursor al simbolismului in Franta este considerat
Charles Baudelaire, prin volumele de versuri "Les Corespondences" ("Corespondente") si "Les fleurs
du mal" ("Florile raului"). Precursor al simbolismului romanesc a fost Mihai Eminescu, prin poeziile
"Dintre sute de catarge" si "Melancolie".

Numele curentului a fost dat de Jean Moreas in articolul-manifest intitulat "Le symbolisme" (1886).
Simbolismul are meritul de a reface sensibilitatea poeziei, apeland la simbol, aluzie, sugestie. Poetul
francez Mallarme (1842-1898) a definit rostul si rolul poeziei simboliste: "A numi un obiect inseamna
a suprima trei sferturi din bucuria poemului care e facuta sa ghiceasca putin cate putin; a sugera, iata
visul".
in Romania, simbolismul a aparut sub auspiciile revistei "Literatorul" a lui Alexandru Macedonski,
care s-a evidentiat mai ales ca teoretician al acestui curent si mai putin ca poet simbolist.
Reprezentantii romani ai simbolismului au fost: Ion Minulescu, George Bacovia, Stefan Petica,
Dimitrie Anghel, Traian Dcmetrescu, Elena Farago etc.
Exegetii au distins doua etape de manifestare a simbolismului romanesc:

- 1880-1914 - o prima perioada de inceputuri si incercari;
- 1914-1920 - faza efervescentei creatoare, a poeziei simboliste reprezentative;

Trasaturile simbolismului:

tema generala a poeziilor simboliste o constituie conditia nefericita a poetului intr-o societate
superficiala, meschina, incapabila sa perceapa, sa inteleaga si sa aprecieze nivelul artei adevarate;
alte teme si motive simboliste: orasul de provincie sufocant, tema naturii, tema anotimpurilor
dezintegratoare de materie, iubirea, moartea, motivul apei ca substanta eroziva, motivul
instrumentelor muzicale, solitudinea etc.
raportul dintre simbol (semn, cuvant) si eul poetic nu este exprimat, ci sugerat, deci sugestia este o
modalitate obligatorie simbolismului;
poezia simbolista exprima numai atitudini poetice sau stari sufletesti specifice acestui curent
literar: spleen-ul, angoasa, oboseala psihica, disperarea, apasarea sufleteasca, nevroza, toate fiind
insa sugerate, fara a fi numite: "a numi obiectul este a suprima trei sferturi din farmecul poemului; a
sugera, iata visul!" (Stephane Mallarme);
corespondenta dintre cuvinte si elemente din natura este principala modalitate de realizare
literara a poeziilor; de exemplu: cuvantul plumb are drept corespondent in natura un metal greu, de
culoare cenusje, maleabil si cu o sonoritate surda (patru consoane si doar o vocaia), care
simbolizeaza starile sufletesti sugerate de trasaturile acestui metal: greutate sufleteasca, angoasa,
instabilitate psihica, monotonie, claustrare intr-un spatiu fara solutii de evadare;
muzicalitatea versurilor: fie prin prezenta instrumentelor muzicale sau a ariilor ca simbol ("Muzica
inainte de toate" - P.Verlaine), fie prin muzicalitatea interioara a versurilor ( "Arta versurilor e arta
muzicii" Al. Macedonski);
versul liber, ca noutate prozodica, rima fiind considerata o simpia conventie, accentul punandu-se
pe forma si ritmul versului;
cromatica este, de asemenea, fie exprimata direct prin culori cu putere de simbol, fie sugerata prin
corespondente (ex. simbolul plumb = cenusiu), toate simbolizand stari si atitudini poetice;
olfactivul sugereaza in poezia simbolista stari ale eului poetic, fiind in general sugerate mirosurile
puternice prin simboluri foarte sugestive (cadavre, mort).

Este, asadar, un lucru cert faptul ca poezia simbolista apeleaza la toate simturile omului, pentru o
receptare totala si profunda a starilor poetice exprimate.

Simbolismul - Notiuni introductive despre Sinteze literare





Termenul de simbolism provine din fr. symbolisme si desemneaza un curent literar care a luat
nastere in Franta in a doua jumatate d secolului al XlX-lea, ca reactie impotriva retoricii si excesului
sentimental al romantismului, impotriva naturalismului si a cultului exagerat pentru forma al
parnasianismului. Cu simbolismul incepe, in plan european, poezia moderna.



Reprezentanti: Paul Verbine, Arthur Rimbaud, Stephane Mallarme, Jean Moreas, Albert Samain,
Francis Jammes (din poezia franceza), Emil Verhaeren (din literatura belgiana), Gabriele d Anunzio
(din ItaliA), Juan Ramon Jimenez (din poezia hispano-ame-ricana), Alexandr Blok, Andrei Belii (din
literatura rusa) si, din literatura romana, Alexandru Macedonslci, George Bacovia, Ion Minulescu,
Stefan Petica, Dimitrie Anghel s.a.



Caracteristici:

- preferinta pentru simboluri. Atentie!

Nu simbolismul descopera virtutile expresive ale simbolului: acesta a fost o modalitate de
cunoastere si de expresie a poetilor dintot-deauna, romanticii, de exemplu, fiind la randul lor mari
iubitori de simboluri. Adesea apar in simbolism - alaturi de plecari in larg, flori parfumate, animale
decorative, peisaje stilizate si fantani care susura - motive ca Durerea, Moartea, Frumusetea, Cheia,
Turnul etc, ca la Ion Minulescu. Avem de-a face cu alegorii, care in planul poeziei se rezolva prin
imagini de o factura exotica. " (Lidia Bote, Simbolismul romanesc, Editura pentru Literatura, 1966);

- corespondentele: acestea sunt, de fapt, o exprimare a unor echivalente care se stabilesc intre
anumite stari interioare, trairi, senzatii, sentimente si anumite elemente exterioare, din natura, din
realitatea inconjuratoare. Punctul de plecare se gaseste in

. celebrul sonet al lui Charles Baudelaire, intitulat chiar Corespondente, in care omul apare
traversand paduri de simboluri" si unde Parfumurile, culorile si sunetele isi raspund.";

- simbolistii au cultivat programatic un gen de corespondente intre tipuri diferite de senzatii, numite
sinestezii: unui anumit sunet ii corespunde un parfum sau o culoare, iar asociatia aceasta se face
spontan in constiinta poetului, nu este un construct artificial. Este mereu citat versul lui Rimbaud,
care stabileste astfel de corespondente intre litere si culori: A negru, E alb, I rosu, U verde, O bleu".
Sau, pentru simbolismul romanesc, expresia lui G. Bacovia: o pictura parfumata cu vibrari de violet".
In acelasi spirit, chiar daca pare un lucru usor superficial, Macedonslci obisnuia sa scrie cuvintele
jumatate cu o culoare, jumatate cu alta culoare;

- pentru simbolisti, poezia este o artq a sugestiei, incercand sa ajunga in zona inefabila a experientei
umane. A numi un lucru, spuneau acesti primi poeti moderni, inseamna a-i rapi misterul: a-l sugera,
iata visul!

". De aceea, folosesc asociatii insolite intre lucruri, paralele exprimate doar pe jumatate, suprima
unul dintre termeni cand folosesc comparatia, prefera exprimarile eliptice, incantatiile etc;

- muzicalitatea, atat interioara, cat si exterioara, ca in Romantele lui Minulescu, a versurilor. Verlaine
declara: De la musique avant toufe chose!

", iar Macedonski, in articolul Poezia viitorului (1892), considera ca Poezia viitorului nu va fi decat
muzica si imagine, aceste doua eterne si principale sorginfi ale ideii.";

- simbolismul creeaza, programatic, poezie in vers liber, renuntand la rigorile versificatiei clasice;

- temele favorite ale poeziei simboliste: nevrozele (constituindu-se intr-o adevarata moda dupa
volumul Les nevroses de Maurice Rollinat, chiar si la noi, in poezia lui Macedonski, iar apoi, definitiv
asimilata, ia BacoviA), descompunerea universului, decadenta, disolutia materiei, bolile, parfumul,
florile, legate intotdeauna de mister si moarte, muzica viorilor si a clavecinului, obsesia mortii, starile
angoasate, depresia, corespondentele dintre anotimpurile ploioase si putrefactia morala, disolutia
sentimentelor, orasul neurastenizant si noroios, culorile cenusii, terne etc.



Simbolismul romanesc

Simbolismul romanesc il are ca precursor pe Alexandru Macedonski (1854-1920). Atat prin opera sa
poetica [Prima verba - 1872, Poesii - 1881, Excelsior - 1895, Flori sacre - 1912, Poema rondelurilor -
1927), cat si prin articolele programatice [Poezia viitorului - un adevarat manifest al simbolismului
romanesC) publicate, majoritatea, in ziarul Literatorul pe care il conducea sau prin activitatea
cenaclului sau, Macedonski a incercat sa deschida poeziei un alt drum, in concordanta cu poezia
franceza contemporana shtmpotriva esteticii romantice, reprezentata in epoca de Eminescu si emulii
acestuia. Contemporan cu Mihai Eminescu si junimistii, Macedonski s-a delimitat, uneori cu articole
inflamante si calomniatoare, de estetica practicata de acestia, chiar daca el insusi s-a aflat, o
perioada, sub auspiciile romantismului, scriind, dupa exemplul lui Alfred de Musset, ciclul Noptilor.
Noapte de decemvrie, Noapte de mai s.a. Noapte de decemvrie este un poem construit pe tema
aspiratiei spre ideal, a destinului omului superior (geniul romantic!

) intr-o lume stapanita de compromisuri si incapabila sa raspunda acestor aspiratii superioare. Ca
subiect, se foloseste de o alegorie: motivul oriental al emirului in cautarea cetatii sfinte (MekA), iar
din punct de vedere tehnic utilizeaza cateva procedee simboliste: armonia imitativa, refrenul (Spre
Meka, spre Meka emirul grabea").

D. Anghel despre relatia simbolistilor cu Mihai Eminescu: L-am urat, pentru ca in umbra pe care o
face un munte urias arar mai poate ceva sa creasca. Personalitatea lui covarsitoare incremenise
formele in tipare cu neputinta de sfaramat, adunase toate florile si imaginile, ca si cum n-ar mai fi
voit sa lase nici una dupa dansul. Pe cand el isi desfata crestetul in lumina bucurandu-si privirile de
privelistile ce le vede in zari, noi nu mai gaseam nimic de spicuit si, ramasi in urma lui, il intalneam
pretutindeni ori incotro am fi vrut sa apucam."

Simbolismul macedonskian se desavarseste odata cu volumul Poema rondelurilor (1927), care
prelucreaza, dupa modelul francez al acestei specii lirice, piesaje exotice, stari, naturi moarte,
tablouri dupa secvente de natura, motive florale. La nivelul tehnic al poeziei regasim muzicalitatea
simbolista, refrenul, recurenta unor sintagme si motive, sugestia.

Rondel (fr. rondel, it. rondellO), specie a genului liric cu forma fixa, alcatuita de regula din 13-14
versuri repartizate in trei strofe, cu doar doua rime. Primele doua versuri, care sintetizeaza motivul
liric, sunt reluate ca refren la mijlocul si la finalul poeziei. Afirmarea plenara a rondelului s-a petrecut
in secolul al XV-lea francez, prin creatia poetilor Pierre Ronsard, Francois Villon si Clement Marot.
Acesta din urma a introdus motivul trandafirului (rozA), ca simbol al femeii iubite, al frumusetii pure
si, de fapt, al iubirii.

Printre cele mai cunoscute poeme din ciclul macedonskian al rondelurilor se afla Rondelul rozelor ce
mor, Rondelul rozelor de august. Rondelul lucrurilor, Rondelul rozelor din Cismigiu. in Rondelul
rozelor ce mor - alcatuit, dupa regulile speciei, din 13 versuri repartizate in doua catrene si o cvinta -
primele doua versuri (E vremea rozelor ce mor, / Mor in gradini si mor si-n mine") se reiau in strofa a
doua si, doar primul, la finalul poeziei. Tema poeziei: sfarsitul sentimentului, moartea si disolufia
interioara, care isi gasesc corespondenta in imaginea rozelor ce Mor in gradini si mor si-n mine".
Regretul pentru trecutele momente ale vitalismului este marcat inca din prima strofa: Si-au fost atat
de viata pline / Si azi se sting asa usor" si resemantizat apoi prin utilizarea altor termeni (jale") si prin
metafora marea noapte care vine". Corespondenta dintre starea sufletului si natura inconjuratoare
se manifesta prin epitetul amurgu-ntristator".



Mai aproape de o muzicalitate exterioara a versurilor, cultivand cu precadere romanta, sub influenta
poetului francez Jules Laforgue, se afla un alt poet simbolist. Ion Minulescu (1881-1944). Primul sau
volum de versuri se intituleaza chiar asa, Romante pentru mai tarziu - 1908. In vers alb, usor
sentimentale (Romanta amantelor.de ieri, Romanta fara muzica), utilizand refrenul si incantatia (De
ce-ti sunt ochii verzi - / Culoarea wagnerienelor motive / Si parul negru, ca greseala imaculatelor
fecioare? / De ce-ti sunt buzele patate de violete trecatoare?"), romantele lui Minulescu pot dobandi
contururi triste, elegiace: Romanta mortii, Romanta corbului, Romanta marilor disparuti.
SIMBOLISMUL - (Curent literar) - Trasaturile simbolismului despre Sinteze literare





Este un curent literar aparut in Franta la sfarsitul secolului al XlX-lea, ca reactie impotriva
romantismului si parnasianismului. Precursor al simbolismului in Franta este considerat Charles
Baudelaire, prin volumele de versuri "Les Corespondences" ("Corespondente") si "Les fleurs du mal"
("Florile raului"). Precursor al simbolismului romanesc a fost Mihai Eminescu, prin poeziile "Dintre
sute de catarge" si "Melancolie".

Numele curentului a fost dat de Jean Moreas in articolul-manifest intitulat "Le symbolisme" (1886).
Simbolismul are meritul de a reface sensibilitatea poeziei, apeland la simbol, aluzie, sugestie. Poetul
francez Mallarme (1842-1898).a definit rostul si rolul poeziei simboliste: "A numi un obiect inseamna
a suprima trei sferturi din bucuria poemului care e facuta sa ghiceasca putin cate putin; a sugera, iata
visul".

in Romania, simbolismul a aparut sub auspiciile revistei "Literatorul" a lui Alexandru Macedonski,
care s-a evidentiat mai ales ca teoretician al acestui curent, mai putin ca poet simbolist.

Reprezentantii romani ai simbolismului au fost: Ion Minulescu, George Bacovia, Stefan Petica,
Dimitrie Anghel, Traian Demetrescu, Elena Farago.



Trasaturile simbolismului:



- raportul dintre simbol (semn, cuvanT) si eul poetic nu este exprimat, ci sugerat, deci sugestia este o
modalitate specifica simbolismului;

- poezia simbolista exprima numai atitudini poetice sau stari sufletesti specifice acestui curent literar:
spleen-ul, angoasa, oboseala psihica, disperarea, apasarea sufleteasca, nevroza, toate fiind insa
sugerate, fara a fi numite: "a numi obiectul este a suprima trei sferturi din farmecul poemului; a
sugera, iata visul!

" (Stephane MallarmG);

- corespondenta dintre cuvinte si elemente din natura este principala modalitate de realizare literara
a poeziilor; de exemplu: cuvantul plumb are drept corespondent in natura un metal greu, de culoare
cenusie, maleabil si cu o sonoritate surda (patru consoane si doar o vocala), care simbolizeaza starile
sufletesti sugerate de trasaturile acestui metal: greutate sufleteasca, angoasa, instabilitate psihica,
claustrare intr-un spatiu fara solutii de evadare;

- muzicalitatea versurilor: fie prin prezenta instrumentelor muzicafe sau a ariilor ca simbol ("Muzica
inainte de toate" -P.VerlainE), fie prin muzicalitatea interioara a versurilor ( "Arta versurilor e arta
muzicii" - Al.MacedonskI);

- versul liber, ca noutate prozodica, rima fiind considerata o simpla conventie, accentul punandu-se
pe forma si ritmul versului;

- tema generala a poeziilor simboliste o constituie conditia nefericita a poetului intr-o societate
superficiala, meschina, incapabila sa perceapa, sa inteleaga si sa aprecieze nivelul artei adevarate;

- cromatica este, de asemenea, fie exprimata direct prin culori cu putere de simbol, fie sugerata prin
corespondente (ex. simbolul plumb = cenusiU), toate simbolizand stari si atitudini poetice;

- olfactivul sugereaza in poezia simbolista stari ale eului poetic, fiind in general sugerate mirosurile
puternice prin simboluri foarte sugestive (cadavre, morT).

Este, asadar, un lucru cert faptul ca poezia simbolista apeleaza la toate simturile omului, pentru o
receptare totala si profunda a starilor poetice exprimate.