Apa, Esenta Vietii

Scurt Istoric
Multe secole apa a fost considerat ca un element.
n 1781, fizicianul englez H. Cavendish a artat c apa se formeaz prin explozia
unui amestec de hidrogen i oxigen, cu ajutorul scnteii electrice.
n 1783, Lavoisier a repetat experiena, realiznd pentru prima oar sinteza
cantitativ a apei. S-a stabilit atunci c 2g de hidrogen se combin cu 16g oxigen
pentru a da 18g ap.
n 1805, Humboldt i Gay-Lussac au artat c apa este format din dou volume
de hidrogen i un volum de oxigen.
Apa natural const n amestecul speciilor de izotopi ai oxigenului:
16
O,
17
O,
18
O,
cu cei trei izotopi ai hidrogenului:
1
H,
2
H,
3
H. Combinarea acestora genereaz 18
specii de molecule de ap.
Apa pur este ntotdeauna un amestec de ap uoar (H
2
O) i de cantiti extrem
de mici de ap grea (D
2
O) i ap hipergrea (T
2
O).


n natur, apa se gsete din abunden, n toate strile de agregare:
n stare lichid (form n care acoper 2/3 din suprafaa pmntului; sub form de
mri, oceane, ruri, fluvii, ape subterane);
n stare solid (formeaz calote glaciare);
n stare gazoas (atmosfera conine o cantitate considerabil de ap, sub form de
vapori de ap, invizibili).

Cu totii am invatat la scoala ca planeta noastra este formata in proportie de 70%
apa. Daca procentul respectiv s-ar modifica, viata de pe Pamant ori ar disparea ori ar
suferi anumite mutatii care ar schimba pentru totdeauna planeta.

La fel am invatat despre organismul uman (adult) ca este si el format tot din 70%
apa. Din corelarea celor doua informatii intelegem ca oamenii, pentru a se pastra
sanatosi trebuie sa pastreze in corpul uman, ca intr-un rezervor, cel putin 70% apa.

Din pacate pentru a ne pastra sanatosi nu este suficient sa pastram acest procent.
Calitatea apei este si ea foarte importanta. In ultimii ani miscarea ecologista a scos in
evidenta faptul ca poluarea apelor duce la schimbarea mediului de viata de pe
planeta.

Despre proprietatile curative ale apei oamenii au stiut inca din vremuri imemoriale.
Numeroase desene rupestre demonstreaza ca omul preistoric stia sa vindece rani
grave si malformatii cu ajutorul apei. In toate religiile antice apa era simbolul
purificarii. In Egipt, China, India, Grecia antica se prescria folosirea terapeutica a apei.
Chiar si in Vechiul si Noul Testament abunda textele cu puterea curativa a apei, Iisus
implinind diverse minuni cu ajutorul ei.


In epoca moderna, mai exact in ultimii 20 de ani s-au facut multe studii si
experimente pentru a se cunoaste mai multe despre efectele curative ale terapiilor cu
apa. Cele mai spectaculoase rezultate le-a obtinut japonezul Masaru Emoto. In urma
experimentelor sale el a ajuns la concluzia ca: "Apa este un element viu, capabil sa
interactioneze cu ambientul natural si cu fiintele vii. Detin dovezi stiintifice ca apa
percepe sentimentele noastre, emotiile, cuvintele, rugaciunile, <asculta>muzica si
reactioneaza in mod divers la acesti stimuli, ca si cand ar putea sa-i aprecieze
valoric."

In spatele aparentei simplitati a apei, reflectata in cea mai faimoasa dintre
formulele chimice, se afla o molecula uimitor de sofisticata, responsabila de, poate,
cea mai istovitoare "batalie" din istoria stiintei. La peste 150 de ani de la inceperea
"ostilitatilor", controversa cu privire la memoria apei a revenit in actualitate.

Are apa memorie? Poate un lichid diluat de 120 de ori sa pastreze proprietatile
solutiei initiale? Daca incredibilul devine credibil, atunci inseamna ca apa isi poate
cumva aminti de insusirile compusilor dizolvati in ea chiar si atunci cand din
acestia nu a mai ramas nici macar o molecula. Iar a demonstra ca apa are memorie
inseamna a confirma principiile homeopatiei, deoarece remediile ultradiluate
reprezinta unul dintre elementele decisive ale acestei terapii, bazandu-se tocmai pe
capacitatea apei de a retine in matricea sa structurala amprenta energetica sau
semnatura vibrationala a substantei fizice.
In ultima vreme, in intreaga lume, numeroase experimente stiintifice au confirmat
credintele traditionale si intuitiile care atribuie apei rolul de mediator intre lumea
energetica si cea materiala, adica functia de acumulator, traductor si transmitator de
tipare energetice si informatie.

Insa potrivit cercetatorului J ared Smith, de la Lawrence Berkeley National Laboratory,
California, apa nu poate stoca informatii, pentru ca acest lucru ar contrazice aproape
tot ceea ce stiu savantii despre ultradinamica structura a lichidelor, in fapt structura
apei evoluand mai rapid decat a oricarui alt lichid cunoscut. Un argument simplu si
aparent convingator, dar complet fals, riposteaza Martin Chaplin, profesor de
specialitate la London South Bank University. Nu exista nici un dubiu ca la scara
temporala legaturile de hidrogen se fac si se desfac cu rapiditate, dar asta nu
inseamna ca nu pot avea efecte pe termen lung.

De mai multa vreme, cercetatorii au constatat ca, in anumite conditii, o
configuratie de atomi actioneaza precum un sablon, provocand aparitia unei randuiri
similare la o alta substanta chimica. De altfel, acest fenomen, numit epitaxie, este
antrenat de mult timp in realizarea complexelor microcipuri din materiale
semiconductoare si, potrivit lui Rustum Roy de la Pennsylvania State University, ar
putea explica si efectul memoriei apei.

Intr-o lucrare publicata la inceputul acestui an intr-o revista americana de specialitate,
profesorul Roy si colegii sai au readus in discutie capacitatea apei de a genera efecte
epitaxice atunci cand este inghetata. Experimentele de a chema ploaia prin asa-
numita insamantare a norilor cu chimicale (colodiu iodat, de exemplu) au relevat
abilitatea cristalelor de gheata de a lua forma moleculei din compusii chimicalei
respective, sugerand ca un astfel de fenomen s-ar putea petrece si cu apa lichida.
Lionel Milgrom, chimist la Imperial College din Londra, afirma ca isi poate imagina un
asemenea proces. Este dificil de vizualizat pentru ca apa este un fluid, dar
moleculele de apa individuale sunt conectate in retea prin intermediul legaturilor
intermoleculare de hidrogen. Este de presupus ca asta ar putea produce un efect
dinamic de ciorchine al trilioanelor de molecule de apa, toate raspunzandu-si una
alteia intr-un mod coerent.

La randul lui, chimistul elvetian Louis Rey s-a folosit de un procedeu numit
termoluminiscenta pentru a analiza lumina emisa de solutii foarte diluate de compusi
in apa. Unele dintre mostrele de apa erau atat de diluate, incat nu mai contineau nici
macar un singur atom din compusul original, dar, chiar si asa, amprenta lor
termoluminiscenta era omogena, compusii fiind intr-un fel sau altul memorati de
apa.

Recent, la Stanford University, Statele Unite, pentru a studia legaturile chimice din
molecula de apa, o echipa de cercetatori a utilizat razele X produse de un soi de
generator de particule pe nume synchrotron si a ajuns la concluzia ca apa lichida are
o structura in total dezacord cu ceea ce s-a crezut vreme de peste un secol. In loc sa
fie o mare de mici piramide cu baza triunghiulara (tetrahedrons), formate atunci
cand fiecare molecula de apa se conecteaza cu alte patru, se pare ca este mai curand
un ocean alcatuit din inele si lanturi, majoritatea moleculelor cuplandu-se doar cu
alte doua. Ideea cercetatorilor de la Stanford nu a reusit sa convinga nici pe departe
intreaga lume stiintifica, dar acest fapt nu a impiedicat o companie din Los Angeles
sa lanseze in urma cu cateva luni prima apa imbuteliata incarcata vibrational din
lume. Desi H2Om nu este altceva decat ceea ce numim in mod normal apa chioara,
pare-se ca expunerea la cuvintele de pe eticheta este capabila sa-i induca celui ce-o
bea, dupa caz, starea de love sau de perfect health, primele doua varietati de
H2Om lansate pe piata transmitand fiecare frecventa vibrationala absorbita de apa.
























Ghindaru Virgil Petru XI- G