Sunteți pe pagina 1din 8

Aplicatii ale

identificarii indicelui
de refractie

Studenti : Florea Marian
Juratu Mihaela

An II , Grupa 10




Universitatea Ovidius Constanta, Facultatea de Farmacie

2

CUPRINS




METODA REFRACTOMETRICA DE ANALIZA pg3

UNGHIUL CRITIC ...pg5

REFRACTOMETRUL ABB pg6

REFRACTOMETRUL ABB pg7

BIBLIOGRAFIE ..pg8

3

METODA REFRACTOMETRICA DE ANALIZA

Refractometria este o metoda de testare fizica a proprietatilor unei substante prin
masurarea indicelui de refractie. Indicele de refractie este masurat cu ajutorul refractometrelor.
Indicele de refractie poate fi folosit pentru identificarea unei anumite substante sau pentru
verificarea puritatii substantelor. Refractometria se bazeaza pe fenomenul de refractie.
Refractia reprezinta schimbarea directiei de propagare a undelor (indiferent de natura lor,
mecanica sau electromagnetica) la limita dintre doua medii cu proprietati diferite. Refractia
depinde de lungimea de unda si de proprietatile fizico-chimice ale mediilor pe care le
traverseaza unda.

In ceea ce priveste radiatia electromagnetica,
viteza de propagare a acesteia depinde de proprietatile
mediului, in vid aceasta propagandu-se cu 299.792.458
m/s. In cazul in care mediul este acelasi, prin modificarea
unor proprietati ale acestuia (densitatea), viteza luminii
poate sa sufere modificari. Cresterea densitatii mediului
de propagare (compresia gazelor, cresterea concentratiei
unei substante intr-o solutie) conduce, de regula, la
micsorarea vitezei luminii. In cazul in care se compara
medii diferite, aceasta dependenta dintre viteza luminii si
densitate nu este intotdeauna valabila. De exemplu, in cea
mai densa sticla cunoscuta ( = 8,0 g/cm
3
) viteza luminii
are valoarea de aproximativ 15810
6
m/s, in timp ce in
diamant ( = 3,5 g/cm
3
) este de aproximativ 12410
6
m/s.
Deci, in ciuda faptului ca, sticla are o densitate mai mare, viteza luminii este mai putin atenuata
fata de diamantul cu densitate mai mica.
Refractia luminii este o consecinta a principiului formulat de Pierre de Fermat care
afirma ca lumina urmeaza intotdeauna acele cai care ii permit sa parcurga distanta, dintr-un
punct in altul, in cel mai scurt timp. Dar, din punct de vedere cantitativ, refractia a fost descrisa
de legea lui Snellius. Acesta a masurat si a catalogat unghiuri de incidenta si de refractie pentru
multe substante, ceea ce i-a permis sa gaseasca o ecuatie care sa descrie fenomenul de
refractie la limita de separatie dintre cele doua medii implicate:

(1)

Aceasta ecuatie, insa, necesita pentru fiecare pereche de substante, valori
experimentale care sa descrie proprietatile de refractie la limita de separatie (notata n1,2).
Analizand datele, Snellius a constatat ca daca se cunoaste caracteristica constantei pentru
limita de separatie a substantelor A si B (nA,B) si pe cea a limitei dintre substantele B si C (nB,C),
atunci se poate calcula caracteristica constantei pentru limita de separatie dintre A si C (nA,C)
dupa urmatoarea relatie:

(2)

Fig. 1



4


Aceasta inseamna ca nu este necesara o constanta specifica pentru fiecare pereche de
substante, ci, mai degraba, face posibila atribuirea unui singur numar pentru fiecare substanta,
numit indice de refractie, acesta putand fi folosit pentru calculul caracteristicii oricarei limite.
Forma finala a ecuatiei ce descrie fenomenul de refractie a fost definitivata dupa rezolvarea
unui ultim impediment ce necesita alegerea unei substante drept referinta, careia sa i se
atribuie o valoare arbitrara. Pentru aceasta s-a ales vidul caruia i s-a atribuit valoarea 1. Aceasta
inseamna ca toate celelalte valori sunt intotdeauna mai mari decat 1. Este cunoscut faptul ca
exista structuri artificiale care manifesta un unghi de refractie negativ la anumite lungimi de
unda, cu alte cuvinte, pot intrerupe reflexiile undelor cu o anumita frecventa pe un obiect
facandu-l practic invizibil. Acestea sunt cunoscute sub numele de metamateriale. Rezultate
promitatoare au fost obtinute deocamdata doar la frecvente din domeniul microundelor.

(3)

n
1
si n
2
sunt indici de refractie ce pot fi preluati din tabele si utilizati in calcule.
Legea lui Snellius nu se limiteaza la descrierea refractiei doar in cazul luminii, ci descrie fonemul
pentru orice tip de unda care se propaga prin orice mediu. La vremea respectiva, Snellius nu a
realizat ca indicele de refractie nu masoara in realitate refractia, ci mai degraba, viteza relativa
a luminii care traverseaza cele doua medii. Luand in considerare ca vidul are valoarea de
referinta 1 se poate scrie o definitie pentru indicele de refractie a unei substante folosind viteza
luminii.



Unde c reprezinta viteza luminii in vid si este viteza luminii intr-o anumita substanta.
Acesta este cunoscut sub numele de indice de refractie absolut si care este opusul indicelui de
refractie relativ (viteza luminii intre doua medii, altele decat vidul).
In marea majoritate a cazurilor (substantelor), indicele de refractie nu depinde de directia de
propagare sau/si de polarizare. Sunt insa si cazuri cand se intalneste un fenomen de dubla
refractie numit birefringenta. Birefringenta este o proprietate optica a unor materiale da a avea
un indice de refractie dependent de polarizare si de directia de propagare a unei unde. O raza
de lumina care intalneste un obstacol cu caracter birefringent se separa in doua raze polarizate.
Indicele de refractie este dependent atat de temperatura cat si de lungimea de unda. Astfel,
prin combinarea indicelui de refractie cu densitatea substantei este posibila definirea unei
cantitati care este dependenta de temperatura. Aceasta se numeste refractie specifica.



Unde r reprezinta refractia specifica, reprezinta densitatea, n este indicele de
refractie. Intrucat indicele de refractie este dependent si de lungimea de unda, valorile indicate
5

de obicei in tabele contin informatii despre lungimea de unda folosita pentru masuratoare. Cel
mai adesea, indicele de refractie este dat pentru lungimea de unda galben-portocalie a sodiului
(589,3 nm).
La solutii, indicele de refractie depinde si de concentratia solutiei. Acest fapt poate fi
folosit pentru determinarea concentratiei unei solutii de compozitie necunoscuta. In acest scop
se determina indicele de refractie al solutiei la diferite concentratii sise traseaza curba n = f(c).
Pentru o solutie de concentratie necunoscuta, determinandu-i indicele de refractie si folosind
curba n = f(c), ii putem afla concentratia.
Folosind indicele de refractie se obtin indicatii despre structura unor substante.
Pentru aceasta se foloseste marimea denumita refractie moleculara, definita prin relatia:



unde: M - masa molara, d - densitatea, g/cm
3
, n - indicele de refractie.
R
M
nu depinde de temperatura, de presiune sau de starea de agregare a substantei.
Deci, este o marime care caracterizeaza exclusiv structura moleculei. Empiric s-a gasit ca
refractia moleculara este suma refractiilor atomice plus refractiile introduse de unele legaturi
nesaturate etc. Valorile gasite empiric pentru refractiile atomice si de legatura se dau in tabel,
pentru lungimea de unda a liniei galbene din spectrul Na.

Refractii atomice si de legatura

Componenta R Componenta R
C 2.418 N in amina primara 2.322
H 1.100 N in amina secundara 2.502
O in carbonil 2.211 N in amina tertiara 2.840
O in hidroxil 1.325 S in mercaptani 7.690
O in eter 1.643 CN 5.459
Cl 5.967 C=C legatura etilenica 1.733
Br 8.865 C=C legatura acetilenica 2.398

De exemplu, dupa aceste reguli, acetona ar trebui sa aiba refractia moleculara:
R
M
= 3R
C
+ 6R
H
+ R
O in carbonil
= 32.418 + 61.100 + 2.211 = 16.065

UNGHIUL CRITIC

Unghiul critic (limita) reprezinta unghiul incident in care lumina in loc sa se propage de
partea cealalta a limitei de separatie se refracta in asa fel incat aceasta se propaga paralel cu
limita de separatie dintre cele doua medii. In cazul unor unghiuri de incidenta mai mici, razele
traverseaza limita de cealalta parte, iar in cazul unor unghiuri mai mari, lumina se reflecta.
Unghiul critic este usor de calculat daca se cunosc indicii de refractie a ambelor medii. In
situatia acestui caz particular unghiul de refractie are valoarea de 90.
6

Din acest punct de vedere, constructia refractometrelor se bazeaza pe detectarea unghiului
critic, practic, aceste dispozitive masoare unghiul la care apare limita dintre zona intunecata si
cea luminata, fenomen produs de unghiul critic.

sin()=1 atunci sin()=



Deoarece indicele de refractie al blocului optic (n
g
) este cunoscut, cel al probei poate fi calculat
folosind relatia:




REFRACTOMETRUL ABB

Acest aparat, conceput in 1869, a fost primul dispozitiv de acest fel oferit spre
comercializare (1881). Designul constructiv a fost atat de practic incat dupa 144 de ani este inca
folosit si transpus in noi dispozitive ce sunt destinate masurarii indicelui de refractie.
Acest refractometru se bazeaza pe masurarea unghiului critic. Proba de analizat este pusa intre
doua prisme (de iluminare si de masurare). Lumina patrunde prin prisma de iluminare, se
refracta la un unghi critic la baza suprafetei prismei de masurare si cu ajutorul lunetei sa
masoara pozitia limitei dintre zona intunecata si cea luminata. Suprafata prismei de iluminare
este mata ceea ce permite luminii sa patrunda in proba de analizat sub toate unghiurile
posibile, incluzandu-le pe cele paralele cu suprafata. Daca sursa de lumina nu este
monocromatica, lumina manifesta dispersie si limita de separare dintre cele doua zone devine
cetoasa cu irizatii multicolore, situatie in care nu se pot face masuratori.
Pentru a preveni dispersia aparatul foloseste doua prisme de compensare de tip Amici
(Giovanni Amici, astronom, 1860) a caror pozitie poate fi ajustata pentru a corecta dispersia si
pentru a clarifica limita de separare.
Designul original al aparatului folosea doua lunete:
- luneta din dreapta este folosita pentru a identifica si clarifica limita de separare.
- luneta din stanga este folosita pentru a citi indicele de refractie pe o scala gradata.

Versiunile specializate ale refractometrului au doua scale, una pentru indicele de
refractie, cealalta, dupa caz, in procente (concentratie) pentru o anume substanta
Masuratorile cu ABB se fac prin pipetarea unei cantitati mici din solutia de analizat
intre cele doua prisme. Mai intai, cu ajutorul obiectivului din dreapta se clarifica si se ajusteaza
limita de separatie astfel incat sa intersecteze centrul unui reticul, iar cand aceasta operatie
este incheiata, cu ajutorul obiectivului din stanga se citeste indicele de refractie sau, dupa caz,
concentratia substantei. Refractometrul masoara cu o acuratete de 4 zecimale. Pentru ca citirea
sa fie precisa, proba trebuie sa aiba o temperatura constanta, de regula ea se termostateaza.
7

Calibrarea si verificarea aparatului se face cu apa bidistilata ca si proba de referinta la
temperatura de 20C. In aceasta situatie indicele de refractie al apei este exact 1,3330.

PRINCIPIUL DE FUNCTIONARE AL REFRACTOMETRULUI ABB

Refractometrul Abb care va fi folosit pentru determinari, se bazeaza pe urmatoarea
observatie: daca se trimit mai multe raze luminoase dintr-un mediu mai putin dens intr-un
mediu mai dens astfel incat ele sa fie convergente intr-un punct (Fig. 2), atunci o parte din
spatiul in care se afla mediul cel mai dens va fi inaccesibil razelor de lumina.
In zona hasurata din Fig. 2 nu va putea patrunde
nici o raza, deci, privind din punctul O aceasta zona va fi
intunecata. Unghiu se numeste unghi limita si,
deoarece pentru raza 5 vom avea sin = 1 ( - unghi de
incidenta), vom avea n = 1/sin . Determinand unghiul
limita vom determina indicele de refractie. Pe aceasta
metoda se bazeaza in refractometrul Abb.
Piesa principala este formata din doua prisme intre care
se pune o pelicula de lichid de studiat. Un sistem cu o
oglinda si o lentila trimite razele prin prisme si stratul de lichid. Rotind prismele se poate ajunge
la atingerea unghiului limita, deci in ocular vom vedea o zona intunecata si una luminata.
Aparatul este astfel construit incat, rotind prismele pana cand limita de separatie dintre zona
intunecata si cea luminoasa trece prin centrul crucii formata de firele de paianjen din ocular,
unghiul de rotatie sa fie egal cu unghiul limita. Acesta este legat prin relatia anterioara de n.
Scala care masoara unghiul de rotatie este astfel gradata incat sa indice direct n.
Deoarece se lucreaza cu lumina policromatica, linia de separatie dintre zona intunecata
si cea luminoasa va fi colorata, intrucat componentele de diferite culori au indici de refractie
diferiti si unghiuri limita diferite. Rotind butonul unui monocromator putem recombina lumina
si aceste dungi colorate dispar, dispersia luminii fiind astfel compensata.



Fig. 2

5
5 4
4
3
3
2
2
1
1



0

8

BIBLIOGRAFIE



Lorentz JNTSCHI Chimie Fizic. Analize Chimice i InstrumentaleEditura AcademicDirect 2004



Kendrick Brent S., Kerwin Bruce A., Chang Byeong S. and Philo John S., Online Size-Exclusion High
Performance Liquid Chromatography Light Scattering and Differential Refractometry Methods to
Determine Degree of Polymer Conjugation to Proteins and ProteinProtein or ProteinLigand
Association States pg. 136-146, Analytical Biochemistry, Volum 299, 15 December, 2001.