Flegmonului

Flegmonul este o inflamatie a tesutului subcutanat, care se

manifesta local, prin edemul, colectarea si supurarea de puroi si
de alte lichide. Exista mai multe tipuri, insa cel mai des-intalnit
este cel fesier postinjectional. Flegmonul este adesea un efect
secundar sau complicatie a injectiilor si daca este lasat netratat,
determina aparitia unor complicatii foarte grave, chiar a
decesului. Iata ce trebuie sa stii despre aceasta inflamatie!
Cauzele flegmonului
Exista doua tipuri de cauze ale flegmonului: determinante sau
favorizante.

Principala cauza ale aparitiei acestei inflamatii este infectia
bacteriana cu streptococ, insa exista si alti germeni care pot
declansa reactia. Infectia se declanseaza cel mai adesea in
urma injectiilor cu seringi sterilizate necorespunzator sau
ingrijirii neadecvate a zonei injectate.

O virulenta crescuta a germenului, pe fondul unui sistem
imunitar scazut, a unor plagi severe sau a nerespectarii masurii
de sterilizare a instrumentelor medicale, reprezinta factori de
risc pentru aparitia flegmonului.
Tipurile de flegmon
Exista mai multe forme anatomo-clinice ale flegmonului:

flegmon fesier;

flegmon al fosei ischio-rectale;

flegmon perinefretic;

flegmon al spatiului pelvi-subperitoneal.

Flegmonul fesier postinjectional este cel mai frecvent intalnit si
apare in urma unei injectii realizate in conditii sanitare
necorespunzatoare sau a unor complicatii.
Simptomele flegmonului
Simptomele flegmonului isi fac aparitia in mai multe etape, care
se intind pe mai multe zile.

In primul stadiu, exista perioada de invazie, sub forma celulitei.
Zona afectata se poate simti fierbinte si neteda la atingere, iar
suprafata pielii capata un aspect rosiatic, ca o mica iritatie.
Aceste simptome pot fi insotite si de febra mare, frisoane, stare
de iritabilitate, varsaturi, scaderea poftei de mancare etc.

In urmatoarele zile, afectiunea intra in faza de inflamatie acuta.
Se observa edemul (umflarea pielii in zona afectata), posibil
insotit si de un miros puternic. Flegmonul produce puroi de
culoare galbui-maroniu, dar acesta nu incepe sa fie colectat si
sa supureze. Starea generala este puternic alterata.

Faza de supuratie se inregistreaza in zilele 5-6, cand tesutul se
poate necroza, daca nu se iau masuri de tratare a inflamatiei.
Este si faza de abcedare, cand bolnavii care primesc tratament
incep sa se simta mai bine, iar cei care ignora aceste
simptome, risca sa sufere soc toxico-septic si, ulterior, deces.
Tratamentul flegmonului
Complexitatea tratamentului depinde de stadiul in care este
descoperit flegmonul.

In cazurile usoare, prescrierea de medicamente (antibiotice cu
spectru larg, analgezice, antipiretice etc.) si masurile
terapeutice locale (aplicarea de gheata pe zona afectata,
comprese umede etc.) sunt suficiente pentru a vindeca
flegmonul.

In cazurile severe, interventia chirurgicala este inevitabila,
pentru indepartarea eventualelor necroze tegumentare,
drenarea lichidelor si a puroiului, realizarea lavajului cu solutii
antiseptice etc.