La hanul lui Manjoala

-elementele fantasticului din a doua secventa-

Secventa in care personajul narator rataceste in inercarea de a ajunge la Popesti
pentru a se logodi cu fata cea mare a pacovnicul Iordache, este presarata cu nenumarate
elemente care aduc la planul fantasticului, un plan in care personajul este prins fara voia lui.
Incalecand si pornind la drum, acesta paraseste hanul, cu o ultima imagine a cucoanei
Marghioala, care isi adumbria sprancenele, parca trimitandu-i tanarului un ultim mesaj.
Decorul straniu este conturat cu ajutorul elementelor meteorologice: viforul crestea
scuturandu-ma pe sa, frigul ud ma patrundea. Norii opaciti si ceata sporesc intensitatea
elementelor strani care urmau sa apara in scena.
Caciula, cea pe care hangita o invartise si rasucise inainte de placare, fermecand-o, il
ameteste si il dezorienteaza pe personaj: caciula parca ma strangea de cap ca o manghenea.
Starea aceastuia se mai ameloreaza cand isi da jos caciula: vantul s-a mai potolit, dar cand
acesta si-o pune iar sangele incepe din nou sa-i arda peretii capului.
Un alt element care tine de fantastic este calul, care este buimacit si dezorientat, se-
mpletecea: parca bause si el, si intradevar era si el imbatat de satana. Acesta sforaie si se
opreste ca si cum ar vedea in fata o piedica nestaptata. Obstacolul se dovedeste a fi un ied
negru, simbol al necuratului, care apare in orice directie ar porni calatorul. Atunci cand
acesta face imprudenta de a pune iedul intr-o desaga pe spinarea calului, calul care inainte nu
mai vroia sa mearga in ruptul capului porneste nauc, sarind peste gropi, peste musuroaie,
peste busteni fara a mai putea fi controlat sau oprit. Iedul dispare cand isi indeplineste
misiunea, aceea a aducerii calului in preajma hanului.
Drumul pe care ei l-au parcus, in zadar, era un labirint circular in care puterea raului il
invarte pe calator si pe calul lui, acestia neavand sorti de izbanda.
Dupa ce Fanica esta trantit de cal la pamant, isi face intrarea in scena ultimul element
care are menirea de a-l aduce pe calator la han, centru de desfasurare a puterii malefice.
Ghorghe, care pazea la coceni, si care nu intamplator stia destinatia calatorului: la
pocovnicul Iordache.
Ajuns la han, dupa o ratacire de vreo patru ore, intalneste acelasi ied buclucas ca cel
de dinainte, iedul care apartine gazdei lui. Marghioala ii deschide grabnic de parca stia ca se
intoarce, si il primeste cu bratele deschise, iedul intrand si culcandu-se sub pat.
Personajul narator este vrajit de hangita si este silit de fortele raului sa ramana la han.
Chiar scos cu forta de pocovnicul Iordache, acesta se reintorcea mereu. Fanica scapa de
aceasta vraja dus cu sila la un schit in munte, unde a petrecut patruzeci de zile de post, cu
matanii si molitve, iesind curat si liber pentru insuratoare.
In final, hangita, care simbolizeaza raul moare intru-un incendiu, focul care mustuie
hanul din temelii fiin un simbol al purificarii.

ESEU REALIZAT DE: BENCHEA IOSIF, cls a-IX a A L.T.C.Noica