Descoperirea (invatarea prin descoperire sau euristica) este o strategie complexa de predare-invatare

care ofera posibilitatea ca elevii (studentii) sa dobandeasca cunostintele si prin efort personal,
independent.Descoperirea - in invatare - se constituie ca un demers elevat de metodologie didactica,
determinat atat de imbinari, combinari si recombinari de date din fondul aperceptiv, cat si de
restructurarea acestora intr-o realizare creativa bazata pe noi documentari si investigatii experimental-
aplicative, in cadrul carora actioneaza nemijlocit procesele intelectuale esentiale, ca spiritul de
observatie, memoria logica, imaginatia si gandirea creativa etc.
Aceasta modalitate asigura o invatare cucerita. Elevul (si studentul - mai ales), datorita acestei metode,
se transforma tot mai mult in subiect al educatiei, in propriul sau educator. Astfel, el exploreaza,
reconstruieste, redescopera, ajunge la generalizarea, recrearea si dobandirea (asimilarea) adevarurilor
prin eforturi proprii. Desigur, cea mai mare parte a cunostintelor dobandite fac parte din tezaurul
cunoasterii acumulat de omenire. Este posibil, insa, ca anumite cunostinte ce le dobandeste prin
metoda descoperirii sa reprezinte si o noutate in tezaurul cunoasterii.Descoperirea a insemnat o reactie
impotriva metodelor catehetice, a metodelor bazate pe verbalizarea si memorizarea mecanica, a
metodelor bazate doar pe receptare, chiar daca ele asigura intelegerea celor asimilate si invatarea mai
rapida. invatarea prin descoperire urmareste ca preda-rea-invatarea sa se bazeze pe problematizare si
cercetare, pe experienta directa si concreta, creativa.invatarea euristica urmareste sa nu comunice
materia de studiu in forma ei finala de asimilare, ci sa-l antreneze pe elev (student) in procesul
instruirii, sa-i arate cum sa invete. Ea urmareste sa-I ajute pentru invatarea ulterioara, sa-l transforme
treptat intr-un ganditor creativ", motivat de reusita invatarii personale. Prin munca personala
independenta sau in echipa, prin documentare si activitati experimental-aplicative, prin investigatie
stiintifica si tehnica, se pot obtine idei sau solutii noi, se pot realiza inovatii si inventii, care sa
propulseze creatia, noutatea intr-un anumit domeniu de specialitate.
Metoda descoperirii asigura dezvoltarea puternica a capacitatilor intelectuale si profesionale, indeosebi
imaginatia si gandirea creatoare, accentuand caracterul activ-participativ, formativ-aplicativ si creativ
al invatarii.Apreciind valoarea si eficienta invatarii prin descoperire, trebuie sa avem in vedere
anumite limite in dezvoltare si pregatire ale factorului care invata. Astfel, s-ar putea ca in fata unor
structuri cognitive sau probleme complexe. intelegerea bazata numai pe efortul personal al elevului
(studentului) sa intampine dificultati, comparativ cu situatia invatarii prin receptare. De aici,
necesitatea ca, in cazurile de demarare a predarii-invatarii, a situatiilor de studiu deosebit de complexe,
profesorii sa ofere instructiuni de studiu si modele aplicative, care sa-l ajute pe elev (student) sa
finalizeze mai rapid si in mod eficient eforturile de invatare personala. Desigur, dorim ca elevul (mai
muli studentul) ca actioneze in procesul invatarii relativ asemanator preocuparilor omului de stiinta.
Trebuie, insa, analizat in ce masura este posibil acest lucru. Specialistii sustinatori ai invatarii prin
descoperire apreciaza metoda, ca si limitele ci. Astfel, in timp ce omul de stiinta urmareste sa
cerceteze si sa descopere anumite principii generale si practice noi, originale intr-un anumit domeniu
de specialitate, elevul (si chiar studentul) trebuie mai intai sa invete, sa-si insuseasca atat cunostintele
fundamentale teoretice si practice, cat si metodele si spiritul investigatiei stiintifice din domeniul in
care omul de stiinta Ie-a insusit cand era si el elev (student). in timp ce omul de stiinta actioneaza
permanent pentru descoperirea de noi principii, elevul (studentul) nu poate de la inceput si tot timpul
sa actioneze relativ asemanator ca omul de stiinta, nici atunci cand este vorba de redescoperire si nici
cand este vorba de descoperire creativa. Elevul, dupa ce si-a insusit principiile (cunostintele) de baza
intr-un domeniu, daca are posibilitati intelectuale si daca este dirijat corespunzator, poate sa se
perfectioneze personal si sa realizeze la inceput actiuni de redescoperire si apoi, uneori concomitent, si
actiuni de descoperire creativa, aducandu-si, daca sunt create conditiile, contributii de descoperire in
timpul invatarii, in timpul scolaritatii (studentiei). Dinamizarea elevului (studentului) spre descoperire,
mai ales a celui dotat, trebuie sa stea in atentia scolii, a educatorilor, asigurand si ceea ce specialistii
numesc o invatare anticipativ -participati a. o invatare inovatoare (vezi: J. Botkin, M. Elmandjra, M.
Malita, Orizontul fara Umile al invatarii, Editura Politica, Bucuresti, 1981).

Forme (Tipuri) de descoperire


Invatarea prin descoperire (descoperirea) poate sa se realizeze sub urmatoarele forme (tipuri): a) in
functie de aportul in invatare al elevului sau studentului (redescoperirea si descoperirea creativa); b) in
functie de demersul logico-euristic (inductiv, deductiv, analogic si transductiv) si c) in functie de
contributia informativa la obtinerea unor date noi (de documentare si experimentala).
a) In functie de aportul de descoperire al elevului (studentului) in raport cu dezvoltarea cunoasterii
(stiintei).
a1) Redescoperire dirijata si independenta
In conceptia lui Jean Piaget, cel care studiaza trebuie sa reconstruiasca, sa recreeze adevarul stiintei
pentru a obtine o invatare cucerita si nu doar o opinie memorata.
Reconstruirea sau redescoperirea reprezinta o invatare de explo-rare-investigatie prin care se recreeaza
ceea ce a descoperit si omologat cunoasterea umana intr-un anumit domeniu de specialitate. Desigur,
datorita rezolvarilor facute de stiinta, drumul parcurs in redescoperirea adevarurilor stiintifice este mai
scurt, mai rapid si fara obstacole si dificultati intalnite de cunoasterea umana. invatarea prin
descoperire de recreare (redescoperire) poate fi dirijata, elevul (studentul) imbinand efortul personal
cu indrumarea (sprijinul) de specialitate a profesorului sau poate fi personala, recrearea adevarului
realizandu-se numai pe baza eforturilor individuale ale celui care invata.
a2) Descoperirea creativa. Este o invatare inventiva, cucerita prin cercetare, prin investigatie, in
cadrul careia elevul (mai ales studentul) in demersul sau de studiu, de pregatire, creeaza, aduce ceva
nou sub raport ideational sau aplicativ intr-un domeniu de specialitate.
in ambele forme de invatare prin descoperire (redescoperirea si descoperirea creativa), elevul
(studentul) nu mai ramane la ipostaza de recipient" care se mple", care doar intelege ceea ce
acumuleaza, ci se transforma (devine) o personalitate care se pregateste prin explorare, prelucrare,
combinare si creeaza ceva nou. in asemenea conditii, profesorului ii dispare caracteristica autoritarista
si se transforma intr-un indrumator, colaborator sau consilier al elevului (studentului) in procesul
instruirii.
b) in functie de demersul logic-euristic de descoperire.
b1) Descoperirea inductiva. Ea foloseste rationamentele inductive, care actioneaza de la concret la
abstract, de la particular la general, de la inferior la superior, folosind operatiile logice, comparatia,
analiza, sinteza, abstractizarea si generalizarea. Este o explorare mintala sau experimentala, axata pe
observatii, masuratori, determinari, care, pe baza de rationament inductiv, duce la generalizari
(concluzii) stiintifIce (concepte, idei, definitii, teze, metode de calcul etc).
b2) Descoperirea deductiva. Ea foloseste rationamentele deductive, care actioneaza de la general la
particular, de la general la concretul logic, de la cunostinte cu un grad de generalitate mare la
cunostinte cu un grad de generalitate mai restrans etc; descoperirea deductiva este o explorare mintala
bazata pe strategie algoritmica, generalizarile, adevarurile descoperite fiind rezultatul rationamentelor
deductive, care trebuie verificate si experimental;

b3) Descoperirea analogica. Ea foloseste rationamentul deductiv de asemanare si transfer de
informatie. Rationamentul analogic arata ca daca un obiect, fenomen, sistem etc. se defineste prin n"
caracteristici (de pilda: a, b, c si d), iar unui alt obiect, fenomen, sistem etc. i se cunosc doar trei
caracteristici dintre cele pe care le are primul (a, b, c), atunci se poate deduce ca acesta din urma are si
a patra caracteristica (d). Descoperirea analogica este probabila, nu ofera certitudini asupra adevarului
stabilit, ea ajuta doar la emiterea unei ipoteze plauzibile, care satisface temporar (partial) cunoasterea;
descoperirea analogica necesita explorare si verificare experi-mental-practica.

b4) Descoperirea transductiva (lat. trans - dincolo, peste). Ea are la baza rationamentul ipotetico-
deductiv, dinamizat de imaginatie si gandire - acestea fiind bogate si creative, putand duce la emiterea
de ipoteze, inovatii, idei, teorii, tehnologii etc noi, care desigur trebuie supuse unei verificari
experimen-tal-aplicative.

c) in functie de sursa informativa implicata in descoperire: Cj) descoperirea prin documentare si c2)
descoperirea experimentala. Aceste tipuri de descoperire se folosesc si la formele prezentate anterior.
Ca atare, ele reprezinta sursa principala-informativa si aplicativa in invatarea prin descoperire.

c1) Descoperirea prin documentare (informativa si practica) este de fapt o descoperire de
reconstituire (redescoperire) a adevarurilor stiintific-aplica-tive, de dobandire prin efort personal sau
prin imbinarea efortului propriu, cu sprijinul profesorului, a cunostintelor teoretice si practice necesare
dezvoltarii personalitatii si pregatirii profesionale. Ea este absolut necesara, fiindca aproape in nici un
domeniu nu putem porni de la un loc gol in cunoastere. Ea poate deveni si creativa prin combinarea si
recombinarea etc. datelor obtinute.
c2) Descoperirea experimentala. Ea este specifica cercetarii (investigatiei) prin experimentul de
laborator, prin statii pilot etc, atat pentru descoperirea unor adevaruri noi, cat si pentru verificarea
adevarurilor obtinute pe alte cai de invatare prin descoperire.

Despre subiectul de fata trebuie sa recunosc ca a trebuit sa lucrez pentru cineva. Desi este un eseu,
acesta are cateva parti interesante cu care sunt si eu de acord si care mi-au trezit atentia asupra
subiectului, chiar daca in prima parte nu am avut puterea sa ma concentrez pentru a il intelege.

Documentul este cam stufos, cam vreo 10 pagini de document word, si initial am vrut sa il impart in
mai multe parti, dar cum el ar putea starni interes pentru studenti care fac module de pedagogie, am
ales sa nu ii chinui si sa il pun pe tot aici.
Autoeducaia
Autoeducia reprezint o direcie de evoluie a activitii de formare dezvoltare a personalitii umane
care implic transformarea obiectului educaiei n subiect al educaiei capabil de autoevaluare i
autoproiectare pedagogic.
Definirea autoeducaiei, la nivelul unui concept pedagogic fundamental, presupune nelegerea funciei
i structurii specifice activitii de (auto)formare (auto)dezvoltare a personalitii umane.
Funcia principal a autoeducaiei angajeaz transformarea obiectului educaiei n subiect al educaiei
n urma unui proces care implic valorificarea unui ansamblu de aciuni educaionale proectate i
realizate permanent la un nivel calitativ superior, ntr-o perioad de timp determinat. Aceasta
presupune:
- (auto)proiectarea (auto)realizarea unei educaii pentru sine;
- Autoformarea individualizat (care implic valorificarea deplin a propriei experiene , fr
interferena altor/altei medieri);
- Autoformarea metacognitiv (care vizeaz capacitatea de a nva s nvei/ educabilitate
cognitiv independent de coninutul nvrii );
- Autoformarea permanent (care angajeaz capacitatea de asumare a sarcinilor centrate asupra
propriei formri, specifice fiecrei vrste colare i prescolare).
Structura autoeducaiei evideniaz existena unor elemente comune, aproape identice, situate la
nivelul structurii aciunii educaionale. Diferena specific provine din poziia diferit a obiectului
educaiei, care n cazul autoeducaiei devine subiect al propriei sale activiti de formare
dezvoltare a personalitii, respectiv subiect al procesului de autoformare autodezvoltare a
personalitii.
Saltul calitativ este marcat la nivelul structurii aciunii educaionale prin conexiunea invers intern
realizat, care probeaz capacitatea , dobndit de obiectul educatiei, de autoevaluare a rezultatelor
i de autocunoatere a resurselor propriei sale activiti.
Prin interiorizarea deplin a aciunii educaionale eficiente aceasta capacitate poate evolua n direcia
autoproiectrii pedagocice a unor mesaje educaionale orientate spre (auto) formare (auto)dezvoltare
permanent a obiectului educaiei.Este momentul n care obiectul educaiei devine efectiv subiect al
educaiei.
Coninutul autoeducaiei reflect raporturile dintre activitatea de formare dezvoltare i activitatea
autoformare-autodezvoltare a personalitii umane, raporturi mediate calitativ prin intermediul
educaiei permanente. Astfel, a educa n perspectiva educaiei permanente nseamn, n esena, a
determina un autentic proces de autoeducaie (Toma, Steliana).
Raportul educaie autoeducaie construiete practic un nou echilibru ntre factorii externi i factorii
interni ai activitii de formare dezvoltare a personalitii, factori situai pe o linie de evoluie
ascendent. Astfel educaia, aflat iniial alturi de mediu n ipostaza unui factor extern, devine treptat
prin educaie permanent i autoeducaie un factor intern stabil , care reflect, la nivel funcional i
structural , capacitatea intrinsec a personalitii umane de autoperfecionare continuu a activitii
sale individuale i sociale.
Educaia asigur, la acest nivel atingerea scopului pedagogic fundamental al organizaiei colare
moderne i post moderne: a face din obiectul educaiei subiectul propriei sale educaii, din omul care
capat educaie, omul care se educ el insui (Faure, Edgard i colaboratorii. 1974, p. 220).
Coninutul autoeducaiei poate fi analizat din perspectiva procesului de dezvoltare a personalitii n
diferite etape ale vieii (Barna, Anrdrei. 1995). n acest context , autoeducaia, n calitatea sa de
activitate desfaurat n scopul perfecionrii propriei personalitii, are simultan :
- un caracter subiectiv, reprezentnd un produs al educaiei superior proiectat, organizat, coordonat,
autoperfecionat;
- un caracter autoreglator, reprezentnd saltul funcional de la conexiunea invers extern (subiect -
obiect), la conexiunea invers intern (subiect-subiect);
- un caracter corelativ, reprezentnd legtura structural existena ntre autoinstruire autoinstruire
permanent autoeducaie autoeducaie permanent;
- un caracter procesual, reprezentnd linia de continuitate dintre etapa auto-educaiei poteniale i
etapa autoeducaiei reale, posibil dup dobndirea contiinei de sine, n jurul vrstei de 16 ani.
Metodologia autoeducaiei avanseaz un model filosofic al educaiei bazat pe reflecie, dar i un
model economic bazat pe folosirea cu maxim eficiena a timpului educaiei. Aceste modele dezvolt
la nivelul sistemului educaional (colar, extracolar, postcolar) patru categorii de metode de cultivare
a autoeducaiei:
- metode de autocontrol: autoobservaie, autoanaliz, introspecia;
- metode de autostimulare: autoconvingerea, autocomanda, autocritica, autosugestia, comunicarea prin
interaciune, exemplul, jocul individual i colectiv, autoexersarea;
- metode de autoconstrngere: autodezaprobarea, autocunoaterea, autorenunarea i autorespingerea;
- metode de stimulare a creativitii: strategii creative de tip didactic, lectura scrierea creativ,
asocierea de idei, planul rezumativ, autovaluarea, autoaprobarea i autoavertismentul.
Reactualizarea unui model psihologic de abordare a educaiei permite avansarea urmtoarei
taxonomi a strategiilor angajate n autoformarea autodezvoltarea personalitii umane:
- metode i procedee de stimulare a proceselor intelectuale (integrare pedagogic la nivel de:
autoconvingere, autosugestie); metode i procedee de stimulare a proceselor afective (integrate
pedagogic la nivel de autostimulare, autocondamnare, autodepire); metode i procedee de stimulare
a proceselor volitive (integrare pedagogic la nivel de autointeriorizare, autocomandam
autoaprobare).
Problematica autoeducaiei abordabil n condiiile societii contemporane, angajeaz noi
reconsiderri conceptuale i metodologice :
- calrificarea raportului dintre etero educaie (educaia prin alii) i autoeducaie (educaia prin
sine) n termeni de interaciune educaie eficient , bazat pe autocunoatere i autoevaluare, egal
premisa autoeducaiei.
- Eliminarea polaritilor exclusiviste (ntre eteroeducaie i autoeducaie) sau absolutiste (ruperea
educaiei de autoeducaiei) sau din contr trasarea educaiei doar ca autoeducaie, egal condiia
autoeducaiei;
- Contientizarea importanei idealului de viaa pentru declanarea i desfurarea corect a
procesului de autoeducaie.
Autoeducaia ca mplinire cultural i moral de sine a omului ca fiin liber i creatoare, animat de
adevr, de luciditate i curaj, de bine i frumos, omul se afl n faa uneia dintre cele mai rscolitoare
necesitti spirituale: s aib contiina ca ii lipsete ceva, pentru ca s caute a depi starea de fapt
(Rosca, D.D.)
Civilizaia secolului 21 a afectat natura uman , relaia dintre oameni, echilibrul ntre creaiile
materiale i creaiile spirituale, ceea ce nseamn ca problematica autoeducaiei ca mplinire de sine nu
poate fi privit n afara istoriei, ca realitatea concret a omului, n afara istoricitii omului , ca
trstura fundamental a structurii lui, inclusiv n afara subiectivizrii individului vzuta din om. Spre
exemplificare sunt alarmante pentru destinul omului, pentru sntatea mintal i echilibrul su psihic :
- utilizarea greit a tiinei i tehnicii;
- poluarea neimaginabil n proporii i care devoreaz mediul de existena al omenirii;
- subterfugiul drepturilor omului pentru pretenii teritoriale i tragediile pe care le genereaz etc.
Dimensiuni ale autoeducaiei ca realizare de sine a omului
ntr-un sens general acestea sunt dimensiunea individual i dimensiunea social.
n dimensiunea ei individual, realizarea de sine se prezint ca aciune de dezvoltare a potenialului
creativ uman i a acapacitii omului pentru autodepire, pe seama unui scop de viaa care s fie
simultan, binele individual i binele colectiv. n aceast privin autoeducaia este n relaie cu
nelegerea persoanei ca sistem al actualizrii de sine n acitivtate, in conformitate cu propria natur.
Potrivit lui Abraham Harold Maslow, aceast actualizare se prezint n termeni uor definii ca
trebuin de a deveni tot mai mult i mai mult ceea ce eti, de a deveni orice eti capabil s devii
(Psychology, 1978 ).
n dimensiunea ei social realizarea de sine a omului vizeaz integrarea n valorile unui sistem social
i adaptarea la exigenele comportamentale ce decurg din acestea.
Negarea consecvent a nerbdrii, a bruscheii, repudierea exceselor absurdului agresiv este semn de
sntate i maturitate intelectual care alimenteaz regsirea i mplinirea moral de sine a omului,
linitea i revrsarea n aciune, strine fanatismului de orice fel i criteriului unic sau lipsei de criterii
n viaa. S ne lsm ispitii nu de ceea ce nzuim s fim sublinia Vulcnescu ci de ceea ce
suntem
Acestui ceea ce suntem i atribuim cteva repere axiologice care deschid calea identificrii unor
componente ale mecanismului realizrii de sine a omului:
- un scop sau sens al vieii, s fi tu nsui, creindu-i un univers valoric;
- un plan al realizrii i recreeri de sine;
- un model de personalitate dintr-o multiplicare a acestora (nu se poate pleda pentru unul unic);
- o maniera statornica de realizare : nu prin conjunctural, ci prin munca i competena.
Compononene ale procesului realizrii de sine
Se poate vorbi de existena mai multor componene ale acestui proces: autoinvarea valorilor culturii,
legturile cu semenii, autoperfecionarea profesional, automodelarea motric a comportamentului etc.
Sunt componene intrinseci ale existenei umane i ale autoeducaiei de nscriere a acesteia c
realizarea de sine n firescul dezvoltrii personalitii omului: s nvei s traieti creativ i cu
inventivitate n armonia valorilor i n solidaritatea acestora. Prin aceast linie de comportament
ncercm c oameni s ne afirmm intelectual i volitiv, prin a da n via maximum din ceea ce putem
s oferim.
Componente ale realizrii de sine
a) autonvarea valorilor culturii
Trebuina de cultur se poate asocia n mediul colar i n general cu rezultatele bune global la
nvatura i n profesiune, cu interesul elevilor pentru obiectele de nvmnt i performanele n
munca n profesie.n mica msura ns este cercetata componena morala a nvarii ca aciune pentru
sine i pentru societate. Este o componena de o deosebit importana pentru c deine o psiholiogie
moral orientat spre ceva, a crei indicator principal, este calitatea contiinei de sine a celui care
nva. n acest sens realizarea sau nemplinirea de sine n procesul nvrii este un proces de
valorificarea unor caliti ale individualitii (contiinciozitate, aptitudini, talent etc) n funcie de
nivelul su inegalitatea de receptare a sensului nvrii. Pentru sprijinirea unui astfel de proces n
locul nivelrii sau egalizrii capacittilor de nvare a elevilor este benefic recurgerea la diferenierea
activitii de nvare (att n ceea ce privete coninuturile ei ct i n privina metodelor i manierei
de ndrumare i realizare a nvarii).
b) Legtura cu semenii.
Procesul construciei de sine nu este rupt de relaia uman n general , de relaia interpersonal de
influenare intelectual i afectiv n special. n teoriile personalitii relaia interpersonal este de
natura psihologic i socioculutral, sursele ei fiind apropierea, asemenarea atracia fizic i
reciprocitatea exprimabile prin imitare sau modelare n sens de copiere a atitudinilor i valorilor
comportamentelor altora prin obediena sau conformare la anumite valori i norme sociale.
Aceasta relaie este inseparabil de explicarea organizrii comportamentului n sensul orientrii ctre
un scop i de variabilitatea n interiorul persoanei umane, n sensul stabilitii personalitii, n funcie
de timp i situaiile particulare de via. Omul este o fiin care nu triete singuratic dect n situaii
limit. Singurtatea este un mod deficitat de existena uman.
Esena social a autoeducaiei
Ca fore motrice a dezvoltrii psihicului uman, autoeducaia propulseaz individul spre o etap
superioar ntr-o interaciune cu lumea nconjurtoare spre o nou treapt n procesul devenirii sale.
Autoeducndu-se individul ii deschide noi posibilitati de actiune asupra lumii nconjuratoare, precum
i de autocunoatere. Prin transformarea lumii sale interne (aptitudini, idealuri, motivaii, aspiraii etc),
fiina uman devine capabil de a i modifica i amplifica cerinele fa de lumea externa, de a
influena chiar i caracterul relaiilor sale cu lumea nconjurtoare.
Preocupndu-se de autoeducaie, omul urmrete att scopuri sociale ct i individuale, se afirm nu
numai pentru el nsui ci i pentru societate. El folosete condiiile create de societate pentru a se
perfeciona i totodat devine astel mai util societii.
Sociologii susin c omul este cu att mai om cu ct este mai ancorat n viaa social, este mai deschis
spre colectivitate cu ct da i primete mai mult, cu ct este subiectul mai multor relaii sociale, cu ct
asimileaz sau i nsusete prin educaie i autoeducaiei mai mult din avuia cultural a societii i
cu ct d n schimb societii din sine nsui.Arta autoeducaiei nu se nsusete de unul singur, viaa n
colectiv, relaiile interumane ofer modele , emulaie, prilejuri de autor reciproc, de control. Este i
motivul pentru care medicii recomand n cazul curei de slbire, a regimului alimentar etc, constituirea
unor grupuri de prieteni care se ntrec n respectarea programului a regimului stabilit.
Influena reciproc a prietenilor, a membrilor micogrupurilor i colectivului joac un rol important.
Renumitul om de tiin german Max Delbruk remarca pe bun dreptate: s-a scris de attea de ori i
att de mult despre prietenie, dar nu cred s se fi stabilit ndeajuns faptul c trsturi intelectuale,
morale, ori de voin ale prietenilor apropiai, oameni de care te simi legate prin mii de fire, se nscriu
n structura personalitii tale.Tendina spre autoperfecionare este strns legat de nivelul dezvoltrii
intelectuale i morale a individului, de gradul de instruire i calificare profesional a acestuia i
ndeosebi de caracterul relaiilor sale cu mediul socio-cultural.Subiecii care neag influena
colectivului asupra autoeducaiei, fie c fac parte din categoria celor introvertii, izolai social, fie sunt
integrai n colective insuficient de bine organizate, fie n sfrit nu contientizeaz influena exercitat
asupra lor de colectiv, cum este cazul preadolescenilor.
Fr a minimaliza rolul unor factori ca : familia, personaliti cultural-tiiifice, colegi, prieteni etc, se
constat c influena cea mai profund asupra formrii tineretului se exercit prin zona cea mai
apropiat a mediului social care pentru elevi reprezint colectivul clasei, pentru studeni grupa/anul de
studii, iar pentru angajai formaia de lucru . Influena mai pronunat a colectivului de munc se
explic att prin timpul mai ndelungat petrecut n cadrul acestuia ct mai ales prin rolul formativ
deosebit al muncii care are un caracter social mai pronunat dect activitatea de nvare.
Tinerii, i nu numai, pasionai cu adevrat de autoeducaie, doritori s i extind orizontul de
cunotiine reuesc s nving influena nefast a celor care nu manifest nici un interes pentru
pregtirea cultural, pentru autoperfecionare n ansamblu, aa cum se va desprinde i din exemplul de
mai jos.n cadrul colectivului n care lucrez, discuiile, foarte rar au ca obiect probleme de tiin,
arta, literatura. Sunt cazuri n care, ca s poi vorbi cu o coleg sau un coleg despre o carte citit de
curnd, trebuie s te fereti de anumii colegi (zeflemiti), care pot adresa doar o remarc ironic.
Aceasta atmosfer ma face s perseverez i mai mult n a m cultiva pentru c mi dau seama de
anacronismul unor asemenea concepii.
Influena colectivului asupra preocuprilor autoformative vizeaz mai multe directii, att din punct de
vedere al coninutului autoeducaiei (imbogairea cunotiinelor, formarea unor caliti i trsturi de
voina i caracter, nlturarea deprinderilor i obinuinelor negative), ct i sub aspectul importanei
sociale a obiectivelor urmrite.
Colectivul are un rol deosebit n stimularea preocuprilor autoformative ale tinerilor i nu trebuie uitat
c procesul de autoeducatie ine de resorturile intime ale personalitii, fiind o problem delicat.
Orice intervenie lipsit de tact, de inelegere i chiar de delicatee poate aduce daune cu greu
reparabile aciunii de autoformare a tinerilor
Autoeducaia ntre posibilitate i realitate
Ideea autoformrii personalitii umane nu este nou, omul reprezint ceea ce singur a furit din
propria lui fiin. Indemnuri de genul celor: Cunote-te pe tine nsui!, Creeaz-te pe tine nsui!
au fost formulate cu mii de ani n urm. O legenda antic compar omul cu o corabie ingenuos
construit, pregatit de la natura cu tot ce ii este necesar pentru o lung cltorie. Dar aceast
construcie programat ingenuos, spune legenda, deseori i pierde funcionalitatea, fie din cauza
utilizrii neraionale, fie dimpotriv din lips de utilizare . tiina modern (care reunete peste 40 de
domenii ce studiaz fiina umana sub diferite aspecte) demonstreaz c aproape fiecare om potenial
este foarte dotat. Majoritatea dintre noi ns, avem o atitudine nefireasc delstoare fa de
posibilitile noastre poteniale.
Unele cercetri n domeniul fiziologiei, psiholiogiei i socioliogiei evideniaz capacitile imense ale
creierului uman de a stoca i prelucra informaii. Pornind de la rezultatele cercetrilor specialitii
apreciaz c un om cu capaciti obinuite dac ar folosi numai 50% din posibilitile sale intelectuale,
ar izbuti s vorbeasc 20-30 de limbi, s i nsueasc cursurile de la 10-15 faculti. Nu se poate
preciza n ce msura aceste estimari sunt realiste, usor de transpus n practic n contextul vieii att de
trepidante contemporane, dar scoand n evidena opiniile acestor cercettori se poate aprecia c omul
nu folosete dect aproximativ 10% din potenele sale fizice i psihice. Diferena ntre posibilittile pe
care le utilizeaz omul i cele de care dispune este tocmai diferena ntre ceea ce este omul i ceea ce
poate devein prin autoperfecionare, este diferena ntre posibilitate i realitate.
Viaa ne-a oferit suficiente exemple de autoperfecionare n toate domeniile (intelectual, fizic, cultural
etc) i la toate vrstele, exemplu care confirm cu puterea de neinvins a faptelor, rolul deosebit al
autoeducaiei n formarea personalitii.
Un domeniu n care progresele nregistrate pe linia autoperfecionrii permanente a personalitii sunt
mai evidene, putnd mai uor cuantificate este cel al sportului de performan. Dar nu numai
personaliti sportive ci i cele tiinifice, politice, cultural etc ii datoresc realizrile muncii
persverente de autoeducaie.
Personalitile de seama c i geniile nu se nasc i nu se creeaz, ci se autocreeaz. Tocmai n acest
sens trebuie interpretat remarca lui Edison potrivit creia talentul este 99% transpiraie i 1%
inspiraie. Se cunosc numeroase cazuri de seam care nu au beneficiat de o instruire i o pregtire
colar sistematic, nivelul la care s-au ridicat fiind exclusiv datorat operei de autoformare i
automodelare. Un asemenea exemplu ni-l ofera viaa i activitatea lui B. Franklin. Dei nu a urmat
coala dect 2 ani, prin autoinstruire, s-a ridicat la cea mai nalt treapt de cultur pe care un om a
putut-o avea n secolul su i cruia 24 din cele mai vestite universiti i societi tiinifice i-au
acordat titlul de doctor honoris causa, pe cnd se afla nc n via.
B. Franklin reprezint un remarcabil exemplu de autoeducaie i din punct de vedere moral. Are
meritul de a fi elaborat o metodologie original de autoformare moral. Imi formai spune B.
Franklin planul ndrzne i anevoios de a ajunge la moral. Doream s mi petrec viaa fr nici o
greeal i s m feresc de toate relele la care aplicaiunea natural, societatea i deprinderea puteau s
m ndemne.Istoria tiinei i culturii a nregistrat numeroase descoperiri tiinifice fcute de oameni
pentru care domeniul respectiv nu a fost legat de profesiunea lor. Se cunosc, de asemenea,
personaliti politice, istorice, tiinifice i culturale care au activat n mod permanent n mai multe
domenii. Spre exemplu Ion Ionescu de la Brad, ntemeietorul tiintei agricole din Romania, s-a
remarcat i ca economist, statistician i traductor. La vrsta de 19 ani tia limba franceza, greaca i
latina, traducea crti din aceste limbi. Mai trziu a nvat turca, germana i italiana.
Un alt exemplu n acest sens l reprezint entomologul fracez J.H. Fabre care este i autorul unor
lucrri de popularizare a tiinei. De asemenea cunoscutul chirurg B. L. Smirnov, s-a remarcat i ca
traductor. A lucrat peste 30 de ani la traducerea epopeii sanscrite, Majabharata.
n cele mai multe cazuri procesul de autoformare ncepe n tineree, nsoind, completnd i
desvrind influenele educaionale ale factorilor externi. Astfel renumitul savant german Karl
Ziegler, laureat al PremiuluI Nobel, arat c nc din anii de coala a neles c fiecare or din via
conteaz imens i are o valoare de neinlocuit.Matematicianul francez Gaspard Monge, la vrsta de 14
ani a realizat o pomp de incendiu care a strnit admiraia tuturor. Fiind ntrebat cum a reuit fr vreo
cluza, fr vre-un model, s duc la bun sfrit o asemenea lucrare, a rspuns: Aveam dou ci spre
succes, care nu dau gre o tenacitate invincibil i degetele care mi traduceau gndirea cu o
fidelitate geometric .Sunt destul de numeroase produciile tiinifice, literare, muzicale realizate la
vrste timpurii. Ele se datoresc nu numai talentului preocuprii personalitilor respective de
autocultivare de la vrsta cea mai fraged. Astfel Edison, Marconi, Stephenson, Traian Vuia s.a. au
elaborat valoroase invenii tehnico-stiintifice nc la vrsta adolescenei. Mihai Eminescu a scris
poezia La mormntul lui Aron Pumnul la 16 ani, iar Nicolae Labi a publicat poemul Moartea
cprioarei la 17 ani. Muzica si picture au cunoscut de asemenea, productii de precocitate valoroase.
Mozzart este binecunoscut ca geniu timpuriu, Schubert a scris opera Aleko la vrsta de 19 ani iar
Enescu avea la 17 ani 20 de lucrri geniale. De asemenea, n domeniul picturii N. Grigorescu, Gh.
Ttrscu s.a aveau producii remarcabile la vrsta de 18 ani.Istoria dezvoltrii tiinei i culturii ne
ofera i exemple de personaliti care datorit unor condiii de natura obiectiv sau subiectiv numai
treptat au reuit s pun n valoare talentul cu care i-a nzestrat natura. Astfel celebrul naturalist
evoluionist Georges Louis Leclerce de Buffon, n tinereea sa trecea drept un om cu talente mijlocii.
Spiritul su s-a calit ncet i s-a produs lent dar temeinic. Poate i datorit faptului c era dup
aprecierea biografilor si-lucru greu de crezut-lenevos din fire. Debarasndu-se de lipsurile ce l
caracterizau, prin munca asiduu i perseverena Buffon devine un savant de renume mondial, fiind
unul din ntemeietorii nvturii despre dezvoltarea naturii organice.
Capacitatea de a se autoperfeciona i de a creaa, nu rareori, se menine pn la o vrst naintat.
Realizrile deosebite ale unor oameni de seam, deseori cu mult dup vrsta pensionri sunt dovezi
concludente. Astfel Grahmann Bell a rezolvat problema echilibrului la avioane la 70 de ani, Bernard
Schaw a scris piesa Csua cu mere la 75 de ani, Benjamin Franklin a adresat Congresului American
apelul privind abolirea scalviei cnd a mplinit vrsta de 84 de ani iar Vecellio Tiziano a pictat celebra
sa pnz Btlia de la Lepanto la 95 de ani.
Studiind ndeaproape metodele cercettorilor i felul lor de via am nvat multe n ceea ce l
privete pe omul meu, cu ct l cunoteam mai bine, cu att l indrgeam mai mult, noteaz Fleming.
Procesul de autoformare i dovedete eficiena att n domeniul autoinstruirii, formrii trsturilor de
voin i caracter ct i n cazul nlturrii defectelor fizice, anatomice-ereditare sau aprute n urma
unor accidente. Renumitul aviator romn Gheorghe Bnciulescu, n urma unui accident, i-a pierdut
ambele picioare, i cu proteze, printr-o voin extraordinar, prin exerciii sistematice, a reuit din nou
s piloteze avionul i s nregistreze performane deosebite.
Atletul Valerii Brumel, n urma accidentului suferit credea c nu v-a mai putea s umble. El a dat ns
dovada de o adevarat brbie suportnd cteva operaii foarte complicate. Apoi, neinnd seama de
durere, a nceput s se antreneze pn a reuit s atinga nivelul performanelor dinaintea accidentului.
Preocuprile de autoeducaie sunt mai pronunate la marii descoperitori, oameni de seam, performerii
sportivi. Asemenea preocupri sunt ns necesare oricrei persoane i cu att mai mult tinerilor aflai
nc n procesul de formare i maturizare.
De autoeducaie au nevoie n mod deosebit educatorii, n sensul cel mai larg al cuvntului(toi care au
menirea de a contribui ntr-un mod sau altul la modelarea tinerelor generaii).
Numai avnd n atenie noi nine, n permanen, propria noastr desvrire, putem stimula
asemenea preocupri la cei pe care direct sau indirect dorim s i formm.
Exemplele prezentate ca i multe altele, evideniaz cu pregnana posibilitile imense ale fiinei
umane de a se perfeciona. Ele ne demonstreaz totodat c, pentru a deveni o realitate,
autoperfecionare presupune un efort continuu, preocupare permanen pentru autodepire. Aceste
eforturi sunt ns pe deplin rspltite pentru c nu exist o sursa mai bogat de satisfacii dect aceea
de a te simi opera propriei tale personaliti i sculptor al propriei tale fiine. (Acad. V. Pavelcu)