tr04 04

University Alexandru Ioan Cuza of Iasi
Faculty of Computer Science

T
E
C
H
N
I
C
A
L
R
E
P
O
R
T
Proprietat i structurale
ale ret elelor Petri
( Teza de doctorat )
Cristian Vidrascu
TR 04-04, December 2004
ISSN 1224-9327
Universitatea Alexandru Ioan Cuza Iasi
Facultatea de Informatica
Str. Gen. Berthelot 16, 700483 Iasi, Romania
Tel. +40-232-201090, email: bibl@infoiasi.ro
MINISTERUL EDUCAT IEI SI CERCET
ARII DIN ROM
ANIA
UNIVERSITATEA AL. I. CUZA IASI
FACULTATEA DE INFORMATIC
A
Cristian VIDRASCU
Proprietat i structurale
ale ret elelor Petri
TEZ
A DE DOCTORAT
Conducator stiint ic
Prof. univ. dr. Toader JUCAN
Iasi 2004
Cristian VIDRASCU
Universitatea Al. I. Cuza Iasi
700483 Iasi, Romania
Email: vidrascu@infoiasi.ro
Referent i stiint ici
Prof. Dr. Gheorghe Grigoras, Presedinte (Univ. Al. I. Cuza Iasi)
Prof. Dr. Toader Jucan, Conducator stiint ic (Univ. Al. I. Cuza Iasi)
Prof. Dr. Cristian Masalagiu (Univ. Al. I. Cuza Iasi)
Prof. Dr. Adrian Atanasiu (Universitatea Bucuresti)
Prof. Dr. Octavian Pastravanu (Universitatea Tehnica Gh. Asachi Iasi)
Universitatea Al. I. Cuza Iasi
TR04-04, ISSN 1224-9327
Copyright c _2004 Cristian Vidrascu
Nota asupra unui rezultat al lui A. Finkel
Unul din rezultatele lui A. Finkel din 1991 stabilea un arbore (si un graf)
de acoperire minimal pentru ret ele Petri de tip P/T ([21, 22]). Acest rezultat
a fost utilizat de-a lungul timpului de mult i autori.

In 2005 s-a ar atat ca acest
rezultat este eronat (A. Finkel, G. Geeraerts, J.-F. Raskin and L. Van Begin: A
counter-example to the minimal coverability tree algorithm, Technical report 535,
Universite Libre de Bruxelles, 2005), algoritmul propus de A. Finkel nereusind s a
construiasca un arbore minimal pentru orice ret ea P/T. Mai mult, nu se stie nc a
cum ar putea corectat acest rezultat.
Prezenta teza de doctorat, sust inut a n decembrie 2004, face apel la arborele
minimal de acoperire al lui A. Finkel. Ca urmare, un num ar de rezultate sunt
afectate. Acestea sunt:
Teorema 3.1.2 si corolarul 3.1.3, ce amintesc rezultatele lui A. Finkel referitoare la
graful minimal de acoperire pentru ret ele Petri de tip P/T;
Teorema 3.1.6, ce exprim a rezultatul lui A. Finkel extins la cazul ret elelor P/T cu
marc ari init iale innite;
Teorema 3.2.5 si corolarul 3.2.2.

In cadrul acestora nu mai are loc partea referi-
toare la calculabilitatea grafului de acoperire minimal pentru ret ele Petri cu salturi
reduse-calculabile, deoarece se bazeaz a pe calculabilitatea grafului minimal pentru
ret ele P/T (i.e. pe rezultatul lui A. Finkel, ce a fost inrmat n 2005);
Teorema 3.4.2 si algoritmul ce o nsot este, ce extinde rezultatul lui A. Finkel la
cazul ret elelor Petri colorate cu mult imi de culori nite, si prin urmare nu mai are
loc partea referitoare la calculabilitatea grafului minimal. Iar n cadrul algoritmului
este folosita tehnica de construct ie a arborelui minimal a lui A. Finkel.
O alta serie de rezultate r am an adevarate, dar demonstrat iile lor sunt afectate,
n sensul ca n cadrul lor se poate nlocui graful de acoperire minimal cu graful de
acoperire Karp-Miller pentru ca demonstrat iile s a r am an a corecte. Acestea sunt:
Corolarul 3.1.4, ce extinde cteva rezultate de decidabilitate de la ret elele P/T
clasice la cazul ret elelor P/T cu marc ari init iale innite;
Corolarul 3.2.3, ce stabileste cteva rezultate de decidabilitate pentru ret elele Petri
cu salturi reduse-calculabile;
Corolarul 3.3.1.

In egalitatea din enunt ul acestuia se va nlocui mult imea de aco-
perire minimala cu mult imea de acoperire Karp-Miller;
Corolarul 3.4.3, ce stabileste cteva rezultate de decidabilitate pentru ret elele Petri
colorate cu mult imi de culori nite;
Teorema 5.1.2, ce stabileste calculabilitatea gradului superior de concurent a pentru
ret ele P/T.

In egalitatea din cadrul acesteia se va nlocui mult imea de acoperire
minimala cu mult imea de acoperire Karp-Miller;
Lema 5.2.1, din anexa E.

In egalitatea ce intervine n demonstrat ia acesteia, se va
nlocui mult imea de acoperire minimala cu mult imea de acoperire Karp-Miller.
Restul rezultatelor acestei teze nu sunt afectate de construct ia lui A. Finkel.
Parint ilor mei
Prefat a
Prezentare generala
Ret elele Petri sunt un model matematic utilizat pentru mo-
delarea, analiza si sinteza sistemelor distribuite. Istoria lor a
nceput n 1962 cu lucrarea de doctorat a lui Carl Adam Petri.
La acea epoca, unul dintre modelele matematice folosite pen-
tru modelarea sistemelor reale secvent iale era acela al auto-
matelor nite, sau altfel spus al sistemelor tranzit ionale de tip
stare-act iune. Pornind de la aceste modele secvent iale, C. A.
Petri a avut ideea de modelare a sistemelor paralele si distribuite
prin divizarea starii sistemului n anumite elemente care sa ca-
racterizeze starile locale ale subsistemelor constituente, un ele-
ment putand face parte din mai multe stari locale (exemplu:
resurse partajabile harddisk, imprimanta, etc.), si prin carac-
terizarea evolut iei sistemului printr-o execut ie concurenta a unor
tranzit ii locale.
Aceste modele de sisteme tranzit ionale concurente au fost
denumite ret ele Petri , dupa numele celui care a init iat a-
ceasta teorie matematica. Ea s-a dovedit a foarte adecvata
pentru studierea sistemelor distribuite, n care accentul este
pus pe fenomenele de comunicare, sincronizare, paralelism si
concurent a a subsistemelor constituente.
Ret elele Petri au ajuns n centrul atent iei cercetatorilor la
scurt timp de la aparit ia lor, datorita faptului ca se bucura de o
serie de atuuri fundamentale: simplitate, generalitate, adapta-
bilitate.

In prezent ret elele Petri au aplicat ii numeroase si sunt
utilizate n diverse domenii de activitate, principalul motiv al
succesului lor ind faptul ca au o reprezentare graca intuiti-
va si o semantica bine-denita, ce permite o analiza formal a a
comportamentului si proprietat ilor acestora.
i
ii
Deoarece scopul modelelor matematice este studierea evolut iei
si a proprietat ilor sistemului modelat, iar aceste proprietat i sunt
modelate prin anumite obiecte matematice sau proprietat i ale
modelului matematic, este necesara gasirea unor metode de cal-
cul (algoritmi de decizie) a acestor proprietat i.
Un asemenea obiect matematic sunt structurile de acoperire
pentru ret ele Petri, cu ajutorul carora se pot solut iona cteva
probleme de decizie (si anume: problema acoperirii, problema
marginirii, problema pseudo-viabilitat ii, problema nititudinii
mult imii de accesibilitate, problema nititudinii arborelui de ac-
cesibilitate si problema regularitat ii) si se poate m asura gradul
de concurent a al ret elei.
Un alt obiect matematic util s-a dovedit a calculul cu
invariant i; S-invariant ii si T-invariant ii sunt niste tehnici de al-
gebra liniara utilizate n studiul ret elelor Petri pentru vericarea
proprietat ilor lor.
De asemenea, un alt aspect ce s-a dovedit a util de studiat
a fost problema concurent ei pentru ret ele Petri si a masurarii
ei. O asemenea masura o constituie gradele de concurent a, ce
au o important a practica n activitatea de modelare si analiza a
sistemelor reale prin ret ele Petri.
Structura lucrarii
Am structurat lucrarea n urmatoarele capitole:
Prefat a
Cap. 1 Ret ele Petri. Not iuni introductive
Cap. 2 Metode de analiza formala a ret elelor Petri
Cap. 3 Structuri de acoperire si probleme decidabile
Cap. 4 Tehnica invariant ilor si vericarea proprietat ilor
Cap. 5 Grade de concurent a
iii
Cap. 6 Concluzii si perspective
Anexe
Bibliograe
Voi detalia n continuare structura generala a tezei:
In capitolul 1 am prezentat not iunile de baza, notat iile si ter-

minologia referitoare la ret ele Petri, necesare cititorului pentru
nt elegerea acestei lucrari. Capitolul debuteaza cu un prim sub-
capitol ce cont ine o prezentare de ansamblu a ret elelor Petri cla-
sice, i.e. ret ele P/T (locat ie/tranzit ie), nsot it a de o descriere a
proprietat ilor structurale si dinamice ale acestora, si a probleme-
lor de decizie asociate. De asemenea, sunt amintite principalele
extensii ale ret elelor Petri clasice. Al doilea subcapitol prezinta
o anumita extensie, introdusa de colectivul de cercetare de la
Iasi, si anume ret elele Petri cu salturi, carora le este dedicata
partea cea mai importanta a contribut iilor aduse de aceasta lu-
crare. Iar n ultimul subcapitol sunt tratate ret elele Petri de
nivel nalt, si n special cele colorate.
Si capitolul 2 are rol introductiv, el cont innd o prezentare
succinta a metodelor de analiza formala pentru ret ele Petri, exis-
tente n prezent, precum ar : grafuri de aparit ie (bazate pe
marcari simetrice, mult imi de atract ie, marcari de acoperire,
sau marcari simbolice), invariant i locat ie si tranzit ie, reguli de
reducere, analiza de performant a, s.a. Urmatoarele capitole vor
detalia cteva dintre acestea, mai exact pe acelea la care se refera
contribut iile aduse de aceasta lucrare, si anume: structuri de
acoperire, invariant i si grade de concurent a.
Capitolul 3 detaliaza cercetarile referitoare la structurile de
accesibilitate si de acoperire, precum si la aplicat iile acestora n
rezolvarea unor probleme de decizie referitoare la proprietat ile
iv
ret elelor Petri. Si anume, acest capitol este divizat n trei mari
part i, dedicate celor trei categorii de ret ele Petri considerate n
aceasta lucrare:
Prima parte a capitolului este dedicata ret elelor Petri cla-
sice, ind prezentate rezultatele existente anterior, referi-
toare la structurile de accesibilitate si de acoperire pentru
ret ele P/T.
Mai nti, am facut o trecere n revista a structurilor de
accesibilitate si a structurilor de acoperire de tip Karp
Miller pentru ret ele P/T, urmata apoi de o prezentare a
structurilor de acoperire minimale, ce au fost introduse de
A. Finkel, evident iind important a practica deosebita a aces-
tora din urma pentru rezolvarea ecienta a unor probleme
de decizie.
In continuarea acestui subcapitol, se trateaza problemele

de decizie pentru ret ele P/T care sunt rezolvabile pe baza
structurilor de acoperire (att a celor de tip KarpMiller,
ct si a celor minimale).
Ultima parte a acestui subcapitol cuprinde o serie de rezul-
tate originale ale autorului, referitoare la cazul ret elelor
P/T ce au marcari init iale innite (i.e., cu -componente),
pentru care a extins denit iile structurilor de acoperire si
a rezultatelor legate de acestea de la cazul ret elelor P/T
obisnuite (i.e. cu marcari init iale nite). Aceasta exten-
sie a fost necesara pentru partea a doua a acestui capitol,
dedicata ret elelor Petri cu salturi.
Partea a doua a acestui capitol cuprinde rezultate originale
ale autorului.
Mai nti, am denit structuri de j-accesibilitate pentru
ret elele Petri cu salturi. Apoi am prezentat rezultatele an-
v
terioare referitoare la arborele de acoperire de tip Karp
Miller pentru subclasa ret elelor cu salturi nite.
In partea a treia a acestui subcapitol am denit o noua sub-

clasa de ret ele cu salturi, numite ret ele cu salturi reduse-
calculabile (mRCJPTN), si am aratat cum se pot deni
structuri de acoperire pentru clasa ret elelor mRCJPTN, in-
clusiv structuri de acoperire minimale (ceea ce reprezint a o
noutate si pentru subclasa ret elelor cu salturi nite).
Acest subcapitol sencheie cu o prezentare a problemelor de
decizie ce sunt decidabile pentru clasa ret elelor mRCJPTN
pe baza acestor structuri de acoperire minimale.
Un alt rezultat original se refera la o aplicat ie a structurilor
de acoperire pentru calculul gradelor de concurent a a unei
ret ele P/T sau cu salturi.

In ultima parte a acestui capitol, am prezentat o sinteza
asupra rezultatelor anterioare referitoare la structurile de
accesibilitate complete si reduse, precum si a aplicat iilor
acestora, pentru ret ele Petri colorate.
Iar apoi, am extins unele not iuni si rezultate de decida-
bilitate de la ret ele clasice P/T la clasa ret elelor colora-
te cu mult imi de culori nite. Si anume, am aratat cum
se denesc structurile de acoperire (att cele de tip Karp
Miller, ct si cele minimale) pentru aceasta clasa de ret ele
colorate si ce proprietat i sunt decidabile pe baza acestora.
In ncheierea acestui subcapitol, am prezentat tehnica de

combinare a metodei lui K. Jensen a grafurilor de accesibi-
litate reduse cu simetrii, cu metoda lui A. Finkel a grafului
de acoperire minimal.
Capitolul 4 detaliaza cercetarile referitoare la tehnica inva-
riant ilor, precum si la aplicat iile acestora la vericarea pro-
vi
prietat ilor ret elelor Petri. Si acest capitol este divizat n trei
mari part i, dedicate celor trei categorii de ret ele Petri conside-
rate n aceasta lucrare:
Prima parte a capitolului este dedicata ret elelor Petri cla-
sice, ind prezentate rezultatele existente anterior, referi-
toare la tehnica invariant ilor pentru ret ele P/T.
Mai nti, am facut o trecere n revista a tehnicilor de
algebra liniara, bazate pe S- si T-invariant i, utilizate n
studiul proprietat ilor ret elelor P/T.
Ea este urmata de o prezentare a doua exemple semnica-
tive de sisteme reale modelate prin ret ele P/T si analizate
utilizand tehnica invariant ilor.
Partea a doua a acestui capitol cuprinde rezultate originale
ale autorului.
Mai precis, am denit S-invariant i si T-invariant i pentru
clasa ret elelor Petri cu salturi -nite, si am extins unele
not iuni si rezultate legate de acesti invariant i de la clasa
ret elelor P/T, la clasa ret elelor Petri cu salturi -nite.
Iar n urmatorul subcapitol, am prezentat doua exemple
semnicative de sisteme reale modelate prin ret ele Petri cu
salturi si analizate utilizand tehnica invariant ilor.
Ultima parte a acestui capitol prezinta doar o lista de
referint e bibliograce despre ret ele Petri de nivel nalt si
tehnicile de algebra liniara utilizate n studiul proprietat ilor
acestora, pentru a nu mari nejusticat lungimea lucrarii,
ntruct rezultatele referitoare la acest subiect erau deja sta-
bilite, autorul neavnd contribut ii originale n acest sens.
Capitolul 5 detaliaza cercetarile referitoare la concurent a n
ret elele Petri, precum si la masura acesteia. Si acest capitol este
vii
divizat n trei mari part i, dedicate celor trei categorii de ret ele
Petri considerate n aceasta lucrare:
Primul subcapitol este dedicat ret elelor Petri clasice.
Not iunea de grade de concurent a pentru ret ele P/T a fost
introdusa pentru prima data de colectivul de cercetare de
la Facultatea de Informatica din Iasi.
In prima parte a acestui subcapitol, este introdusa o

denit ie mai intuitiva a not iunii de grade de concurent a
pentru ret ele P/T, dar si mai generala, ntruct se ia n
considerare si situat ia tranzit iilor posibile simultan cu ele
nsele la o marcare.
De asemenea, am introdus si o not iune mai na, aceea de
grade de concurent a relativ la un set de tranzit ii, care ignora
anumite tranzit ii ale ret elei.
In a doua parte a acestui subcapitol, am aratat cum se

pot calcula toate cele trei categorii de grade de concurent a
(i.e., gradul local la o marcare oarecare, si gradele globale,
inferior si superior, care iau n calcul gradele locale cores-
punzatoare tuturor marcarilor accesibile ale ret elei).
In ultima parte a acestui subcapitol, am luat n considerare

problema modularizarii, studiind legatura dintre gradele
de concurent a a unei ret ele si gradele de concurent a ale
subret elelor componente ale acesteia.
Al doilea subcapitol este dedicat ret elelor Petri cu salturi.
Gradele de concurent a pentru ret elele cu salturi le-am
denit asemanator ca cele pentru ret elele P/T, folosind
not iunea de j-accesibilitate n locul celei de accesibilitate
de la ret ele P/T.
In a doua parte a acestui subcapitol am aratat ca rezultatele

de calculabilitate de la ret ele P/T se pastreaza pentru sub-
clasa ret elelor cu salturi nite.
viii
Iar n a treia parte a acestui subcapitol am aratat ca se
pastreaza de la ret ele P/T o parte dintre rezultatele referi-
toare la legatura dintre gradele de concurent a a unei ret ele
si gradele de concurent a ale subret elelor componente ale
acesteia.
Ultimul subcapitol este dedicat ret elelor Petri de nivel nalt.
Si anume, am denit grade de concurent a pentru ret ele
Petri colorate cu mult imi de culori nite prin extensia na-
turala a denit iilor de la ret ele P/T.

In plus, am aratat
ca rezultatele de calculabilitate de la ret ele P/T, precum
si cele referitoare la modularizare, se pastreaza si pentru
ret elele colorate cu mult imi de culori nite.
Lucrarea se ncheie cu prezentarea concluziilor generale si a
direct iilor de cercetare viitoare.
Primele trei anexe de la sfrsitul acestei lucrari prezinta
denit iile de baza si notat iile, referitoare la limbaje formale,
mult imi si multiseturi, si, respectiv, arbori si grafuri, utilizate n
aceasta lucrare. Anexa a patra prezinta doua exemple de mo-
delare prin ret ele Petri cu inhibit ie si vericare a proprietat ilor
prin tehnica invariant ilor. Ultima anexa trateaza subiectul mo-
dului de calcul a marcarilor accesibile minimale pentru ret ele
P/T si prezinta unele rezultate conexe.
Contribut ii
Din cele aproape 140 de referint e bibliograce ale lucrarii de
fat a, 25 sunt contribut ii originale ale autorului, ca autor unic sau
co-autor, concretizate n articole recenzate si publicate n reviste
de specialitate (Acta Cybernetica, analele stiint ice de la Iasi,
Cluj, Baia Mare, Chisinau, s.a.), n volumele unor conferint e,
ix
simpozioane, etc. interne si internat ionale (ARW CIPC 2003,
MOVEP 2000 & 2002, ICCC 2004, CAIM 2003 & 2004, SACCS
2001 & 2004, Chisinau 2001, 2003 & 2004, CITTI 2000, s.a.),
sau ca rapoarte tehnice de cercetare (la Iasi si Hamburg).
Se cuvine ment ionat faptul ca rezultatele cuprinse n lucrarea
de fat a sunt rodul unor cercetari efectuate n cadrul unui numar
de contracte de cercetare nant ate de CNCSISn perioada 1997
2002, dintre care se pot aminti:
grantul CNCSU 42/1573 din 1997 Ret ele Petri, modele
ale concurent ei si distribut iei, director: Prof. dr. Toader
Jucan;
granturile CNCSIS 18/178, 7/193, 29/27 din 19992001
Ret ele Petri n modelarea, analiza si sinteza sistemelor,
director: Prof. dr. Toader Jucan;
grantul CNCSIS 9/600 din 2002 Studiul ret elelor Petri
de nivel nalt, cu aplicat ii n modelarea si analiza sistemelor
concurente / distribuite, director: Prof. dr. Toader Jucan.
De asemenea, o parte din cont inutul lucrarii de fat a se
bazeaza pe experient a acumulata de autor n cadrul unui stagiu
de pregatire de 3 luni pe care l-a desfasurat n 1999 la Facultatea
de Informatica a Universitat ii din Hamburg, Germania, precum
si a altor stagii de durata mai mica (1-2 saptamni) desfasurate
la o serie de scoli de vara internat ionale n perioada 20002004.
Mult umiri
Fara sprijinul permanent al domnului prof. univ. dr. Toader
Jucan, conducatorul stiint ic de doctorat, aceasta lucrare nu
ar vazut niciodata lumina tiparului. De altfel, domnul prof.
dr. Toader Jucan a fost cel care mi-a sugerat o parte dintre
ideile noi ale tezei si cel care m-a sprijinit constant n cercetarile
x
mele, concretizate n articole publicate mpreuna, pentru care i
mult umesc si i ramn profund recunoscator.
Mult umesc domnului prof. dr. hab. Dumitru Todoroi, de la
Academia de Stiint e Economice din Chisinau, sub ndrumarea
caruia mi-am nceput doctoratul.
De asemenea, mult umesc domnului prof. dr. Ferucio Lau-
rent iu T iplea, pentru ncurajarile si sprijinul constant acordat
de-a lungul anilor de doctorat.
Mult umesc domnului prof. dr. Manfred Kudlek, de la Facul-
tatea de Informatica a Universitat ii din Hamburg, Germania,
pentru bunavoint a si amabilitatea cu care m-a sprijinit pe par-
cursul sederii mele n Germania n 1999 n cadrul unui stagiu de
pregatire de 3 luni pe care l-am desfasurat la acea facultate.
Mult umesc domnului prof. dr. Cristian Masalagiu, membru
al comisiei de doctorat, pentru sprijinul pe care mi l-a acordat
pe parcursul anilor si pentru aprecierile asupra tezei facute n
calitate de referent stiint ic.
Mult umesc, de asemenea, domnului prof. dr. Adrian Atana-
siu si domnului prof. dr. Octavian Pastravanu, membri ai co-
misiei de doctorat, pentru sugestiile si aprecierile facute, pentru
sprijinul acordat, pentru amabilitatea de a participa la aceasta
comisie.
In sfrsit, dar nun ultimul rnd, doresc sa mult umesc familiei

mele pentru ncurajarile si sprijinul oferite pe parcursul scrierii
acestei lucrari.
Iasi, 17 decembrie 2004
Cristian Vidrascu
Cuprins
Prefat a i
Cuprinsul x
Lista gurilor xiii
1 Ret ele Petri. Not iuni introductive 1
1.1 Ret ele Petri P/T . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 3
1.1.1 Denit ii si notat ii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 4
1.1.2 Proprietat i si probleme de decizie . . . . . . . . . . . . 7
1.1.3 Pseudo-marcari . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 11
1.1.4 Extensii ale ret elelor Petri P/T . . . . . . . . . . . . . 12
1.2 Ret ele Petri cu salturi . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 14
1.2.1 Denit ii si notat ii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 14
1.2.2 Proprietat i si probleme de decizie . . . . . . . . . . . . 16
1.3 Ret ele Petri de nivel nalt . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 17
1.3.1 Ret ele Petri colorate. Denit ii si notat ii . . . . . . . . 21
2 Metode de analiza formala a ret elelor Petri 33
2.1 Grafuri de aparit ie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 34
2.1.1 Marcari simetrice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 34
2.1.2 Mult imi de atract ie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 35
2.1.3 Marcari de acoperire . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 36
2.1.4 Marcari simbolice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 37
2.1.5 Reguli de demonstrat ie . . . . . . . . . . . . . . . . . . 37
2.2 Invariant i locat ie si tranzit ie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 38
2.3 Reguli de reducere . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 38
2.4 Analiza de performant a . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 39
3 Structuri de acoperire si probleme decidabile 41
3.1 Structuri de acoperire pentru ret ele Petri P/T . . . . . . . . . 43
xi
xii
3.1.1 Structuri de accesibilitate . . . . . . . . . . . . . . . . 43
3.1.2 Structuri de acoperire KarpMiller . . . . . . . . . . . 45
3.1.3 Structuri de acoperire minimale . . . . . . . . . . . . . 51
3.1.4 Probleme decidabile pe baza structurilor de acoperire . 54
3.1.5 Cazul ret elelor P/T cu marcari init iale innite . . . . . 58
3.2 Structuri de acoperire pentru ret ele Petri cu salturi . . . . . . 63
3.2.1 Structuri de j-accesibilitate . . . . . . . . . . . . . . . . 63
3.3 Alte aplicat ii ale structurilor de acoperire . . . . . . . . . . . . 88
3.3.1 Maximul funct iilor monotone pe mult imea de accesibi-
litate a unei ret ele Petri . . . . . . . . . . . . . . . . . 88
3.4 Structuri de acoperire pentru ret ele Petri de nivel nalt . . . . 94
3.4.1 Structuri de accesibilitate . . . . . . . . . . . . . . . . 95
4 Tehnica invariant ilor si vericarea proprietat ilor 113
4.1 Invariant i pentru ret ele Petri P/T . . . . . . . . . . . . . . . . 114
4.1.1 Matrici de incident a . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 114
4.1.2 Invariant i locat ie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 116
4.1.3 Invariant i tranzit ie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 123
4.1.4 Exemple de modelare si vericare . . . . . . . . . . . . 127
4.2 Invariant i pentru ret ele Petri cu salturi . . . . . . . . . . . . . 133
4.2.1 Matrici de incident a . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 133
4.2.2 Invariant i locat ie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 137
4.2.3 Invariant i tranzit ie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 146
4.3 Modelare si vericare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 155
4.3.1 Sistemul expeditor destinatar cu buer nelimitat . . 155
4.3.2 Sistemul proceselor n citire concurenta/scriere exclusiva159
4.4 Invariant i pentru ret ele Petri de nivel nalt . . . . . . . . . . . 165
5 Grade de concurent a 167
5.1 Grade de concurent a pentru ret ele Petri P/T . . . . . . . . . . 168
5.1.1 Denirea gradelor de concurent a . . . . . . . . . . . . . 168
5.1.2 Calculul gradelor de concurent a . . . . . . . . . . . . . 176
5.1.3 Analiza modulara a concurent ei . . . . . . . . . . . . . 181
5.2 Grade de concurent a pentru ret ele Petri cu salturi . . . . . . . 190
xiii
5.3 Grade de concurent a pentru ret ele Petri de nivel nalt . . . . . 208
6 Concluzii si perspective 221
6.1 Privire de ansamblu . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 221
6.2 Direct ii viitoare de cercetare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 222
Anexe 223
Anexa A: Mult imi si multiseturi . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 225
Anexa B: Limbaje formale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 227
Anexa C: Arbori si grafuri . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 228
Anexa D: Modelare prin ret ele Petri cu inhibit ie . . . . . . . . . . . 230
Anexa E: Marcari accesibile minimale si rezultate conexe . . . . . . 233
Bibliograa 237
xiv
Lista gurilor
3.1 Ret elele P/T din exemplul 3.1.1 . . . . . . . . . . . . . . . . . 44
3.2 Arborii de accesibilitate ai ret elelor din exemplul 3.1.1 . . . . 44
3.3 Ret ea P/T cu arbore de accesibilitate innit . . . . . . . . . . 45
3.4 Arborele de acoperire al ret elelor din exemplul 3.1.1 . . . . . . 47
3.5 Ret eaua cu salturi din exemplul 3.2.1 . . . . . . . . . . . . . . 65
3.6 Graful de j-accesibilitate al ret elei din exemplul 3.2.1 . . . . . 66
3.7 Graful de acoperire minimal al ret elei din exemplul 3.2.1 . . . 77
4.1 Ret eaua din exemplul 4.1.1 . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 115
4.2 Ret elele din exemplul 4.1.2 . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 117
4.5 Ret elele induse din exemplul 4.1.5 . . . . . . . . . . . . . . . . 121
4.6 Ret eaua din exemplul 4.1.8 . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 125
4.7 Primul model al sistemului expeditor destinatar . . . . . . . 127
4.8 Al doilea model al sistemului expeditor destinatar . . . . . . 128
4.9 Al treilea model al sistemului expeditor destinatar . . . . . . 129
4.10 Ret eaua ce modeleaza sistemul proceselor . . . . . . . . . . . . 131
4.15 Ret eaua indusa din exemplul 4.2.5 . . . . . . . . . . . . . . . . 141
4.17 Ret elele induse din exemplul 4.2.9 . . . . . . . . . . . . . . . . 148
4.18 Ret elele cu salturi din exemplul 4.2.10 . . . . . . . . . . . . . 150
4.19 Sistem expeditor destinatar cu buer nelimitat . . . . . . . . 156
4.20 Procese n citire concurenta/scriere exclusiva . . . . . . . . . . 161
5.1 Ret eaua P/T din exemplul 5.1.1 . . . . . . . . . . . . . . . . . 170
xv
xvi
5.4 Graful de acoperire minimal al ret elei din gura 5.3 . . . . . . 180
5.5 Ret elele P/T din exemplul 5.1.5 . . . . . . . . . . . . . . . . . 183
5.7 Graful de j-accesibilitate al ret elei din gura 5.6 . . . . . . . . 194
5.8 Graful de acoperire minimal al ret elei din gura 5.6 . . . . . . 195
5.9 Cina lozolor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 213
1 Sistem producator consumator cu buer nelimitat . . . . . . 231
2 Procese n citire concurenta/scriere exclusiva . . . . . . . . . . 232
Capitolul 1
Ret ele Petri. Not iuni
introductive
Ret elele Petri sunt un model matematic utilizat pentru modelarea, analiza
si sinteza sistemelor distribuite. Istoria lor a nceput n 1962 cu lucrarea
de doctorat a lui Carl Adam Petri ([74]). Unul dintre modelele matematice
folosite pentru modelarea sistemelor reale secvent iale era acela al automatelor
nite, sau altfel spus al sistemelor tranzit ionale de tip stare-act iune.
Un astfel de model este denit printr-o mult ime de stari S (starea sis-
temului modelat la un moment dat este reprezentata global printr-un element
al mult imii de stari S), o mult ime de tranzit ii T (care modeleaza act iunile
(sau evenimentele) ce se pot produce n sistemul real modelat), si o funct ie
de tranzit ie : S T T(S) care descrie evolut ia sistemului, specicnd
pentru ecare stare s S si ecare tranzit ie t T, starea (s, t) n care
trece sistemul daca era n starea s si s-a produs act iunea (evenimentul) t.
In general, mult imea (s, t) poate cont ine o stare s
S, sau poate vida

(ceea ce nseamna ca tranzit ia t nu se poate produce la starea s), sau poate
cont ine mai multe stari (ceea ce nseamna ca prin producerea tranzit iei t
sistemul trece, n mod nedeterminist, ntr-una dintre aceste stari).

In cazul
particular cnd se modeleaza un sistem determinist, funct ia de tranzit ie a
modelului poate considerata ca o funct ie part iala de forma : S T S,
cu semnicat ia (s, t) (i.e., este nedenita) daca si numai daca t nu este
posibila la s.
Neajunsul acestor modele este acela ca pot modela doar o clasa restrnsa
de sisteme (sau fenomene) reale, deoarece sistemele reale au o complexitate
sporita: starea globala a sistemului consta dintr-un ansamblu al starilor lo-
cale ale subsistemelor constituente ale acelui sistem, iar evolut ia sistemului
consta din producerea concurenta a unor act iuni (sau evenimente) locale
subsistemelor sau de interact iune ntre subsisteme ori cu mediul exterior.
1
2 Capitolul 1 - Ret ele Petri. Not iuni introductive
Deci pentru a putea modelate astfel de sisteme era nevoie de un nou
tip de model, care sa poata surprinde aspectele de concurent a si de stare
distribuita a sistemelor reale.
Pornind de la aceste modele secvent iale, C. A. Petri a avut ideea de mo-
delare a sistemelor paralele si distribuite prin divizarea starii sistemului n
anumite elemente care sa caracterizeze starile locale ale subsistemelor cons-
tituente, un element putand face parte din mai multe stari locale (exem-
plu: resurse partajabile - harddisk, imprimanta, etc.), si prin caracteriza-
rea evolut iei sistemului printr-o execut ie concurenta a unor tranzit ii locale.
Aceste modele de sisteme tranzit ionale concurente au fost denumite ret ele
Petri, dupa numele celui care le-a creat.
In funct ie de complexitatea sistemului real modelat si de scopul pentru

care este utilizat modelul sistemului respectiv, adica n funct ie de gradul
de precizie/acuratet e cu care se doreste sa se modeleze sistemul respectiv,
s-au elaborat diferite tipuri de modele (i.e., tipuri de ret ele Petri) care sa
surprinda n mod corespunzator gradul dorit de acuratet e al modelarii.
Primul model, si cel mai simplu, a fost cel al ret elelor Petri de tip C/E
(ret ele condit ie/eveniment), model care poate surprinde doar aspectul cali-
tativ al sistemelor (sau fenomenelor) modelate.
Modelul imediat urmator elaborat a fost cel al ret elelor Petri de tip P/T
(ret ele locat ie/tranzit ie), care au fost introduse ca o generalizare a ret elelor
de tip C/E : ele pot surprinde si aspectul cantitativ al sistemelor modelate:
locat iile ret elei pot cont ine mai multe puncte (pna la un numar maxim
precizat, numit capacitatea locat iei), spre deosebire de ret elele C/E a caror
locat ii pot cont ine cel mult un punct.
Pentru a putea modela sisteme cu o complexitate sporita prin ret ele nu
prea complicate, deci usor de studiat, urmatoarea idee a fost sa se con-
sidere ca punctele din locat ii au atasat cte un tip dintr-o mult ime xata
de tipuri (sau sorturi, sau culori), deci pot diferent iate ntre ele, locat iile
putand cont ine puncte din ecare tip. Astfel s-au introdus ret elele Petri
de nivel nalt: ret ele Pr/E (ret ele predicat/eveniment), ret ele Pr/T (ret ele
predicat/tranzit ie), ret ele relat ionale si ret ele colorate.
De asemenea, de-a lungul timpului, pornind de la ret elele P/T clasice,
s-au mai elaborat o serie ntreaga de ret ele Petri prin modicarea regulilor de
aplicabilitate si/sau de calcul a tranzit iilor, cum ar : ret ele Petri cu salturi
(utile pentru a modela sisteme de tip cutie-neagra: sisteme n care anumite
tranzit ii nu pot puse n evident a de catre observatorul sistemului, acesta
putand doar sa observe evolut ia sistemului, adica sa observe doar efectul
acestor act iuni), ret ele cu inhibit ie, ret ele cu prioritat i, ret ele controlate prin
automate, ret ele sub strategie de maxim, ret ele cu auto-modicare, s.a. O
descriere a diferitelor extensii ale ret elelor Petri poate gasita n [48].
Capitolul 1 - Ret ele Petri. Not iuni introductive 3
Deoarece scopul modelelor matematice este studierea evolut iei si a pro-
prietat ilor sistemului modelat, iar aceste proprietat i sunt modelate prin anu-
mite obiecte matematice sau proprietat i ale modelului matematic, este nece-
sara gasirea unor metode de calcul (algoritmi de decizie) a acestor proprietat i.
Un asemenea obiect matematic sunt structurile de acoperire pentru ret ele
Petri, cu ajutorul carora se pot solut iona cteva probleme de decizie (si
anume: problema acoperirii, problema marginirii, problema pseudo-viabili-
tat ii, problema nititudinii mult imii de accesibilitate, problema nititudinii
arborelui de accesibilitate si problema regularitat ii) si se poate masura gradul
de concurent a al ret elei.
Un alt obiect matematic util s-a dovedit a calculul cu invariant i;
S-invariant ii si T-invariant ii sunt niste tehnici de algebra liniara utilizate
n studiul ret elelor Petri pentru vericarea proprietat ilor lor.
In acest capitol se vor stabili not iunile de baza, notat iile si terminologia
necesare cititorului pentrunt elegerea acestei lucrari, referitoare att la ret ele
Petri clasice P/T, ct si la ret ele Petri cu salturi si la cele de nivel nalt.
Mai nti, se cuvine ment ionat faptul ca n anexele de la sfrsitul aces-
tei lucrari pot gasite denit iile de baza si notat iile, utilizate n aceasta
lucrare, referitoare la limbaje formale, multiseturi si, respectiv, arbori si gra-
furi etichetate.
1.1 Ret ele Petri P/T
Dupa cum am amintit mai sus, primul model, si cel mai simplu, a fost
cel al ret elelor Petri de tip C/E (ret ele condit ie/eveniment), model introdus
prin lucrarea de doctorat a lui C. A. Petri ([74]). Not iunile de condit ie
si eveniment au fost not iuni fundamentale nca de la nceputurile teoriei
ret elelor Petri. Studii intensive ale acestui prim model pot gasiten lucrarile
[32, 31, 26, 75]. O varianta foarte asemanatoare a acestui model a fost cea
a sistemelor ret ea elementare (pentru detalii n acest sens se pot consulta
lucrarile [89, 86, 19]).
Modelul imediat urmator elaborat a fost cel al ret elelor Petri de tip P/T
(ret ele locat ie/tranzit ie), care au fost introduse ca o generalizare a ret elelor
de tip C/E : ele pot surprinde si aspectul cantitativ al sistemelor modelate:
locat iile ret elei pot cont ine mai multe puncte (pna la un numar maxim
precizat, numit capacitatea locat iei), spre deosebire de ret elele C/E a caror
locat ii pot cont ine cel mult un punct.
Aceasta sect iune prezinta not iunile de baza, notat iile si terminologia re-
feritoare la ret ele Petri clasice P/T. Pentru detalii se pot consulta lucrarile
[6, 80, 83, 76, 72, 58, 47]; n principiu, am urmat abordarea din monograa
(Jucan & T iplea [48]).
1.1.1 Denit ii si notat ii
Denit ia 1.1.1 Prin ret ea Petri P/T, sau ret ea locat ie/tranzit ie, pe scurt
P/T-ret ea, (nita, si cu capacitat i innite), abreviat PTN, se nt elege orice
4-uplu = (S, T, F, W), unde:
(i) S si T sunt doua mult imi nite si nevide (de locat ii si, respectiv, de
tranzit ii), cu S T = ;
(ii) F (S T) (T S) este relat ia de ux;
(iii) W : (S T) (T S) N este funct ia de pondere a lui , ce satisface
relat ia W(x, y) = 0 daca si numai daca (x, y) / F.
Prin urmare, structura unei ret ele Petri clasice este aceea a unui graf
orientat bipartit cu arce etichetate, cele doua tipuri de noduri numindu-se
locat ii si, respectiv, tranzit ii.
Notat ia 1.1.1 Fie = (S, T, F, W) o P/T-ret ea. Daca x ST, mult imi-
le desemnate prin

x = y S T [ (y, x) F si, respectiv, x
= y S
T [ (x, y) F se vor numi premult imea, respectiv postmult imea, lui x. Iar
daca X S T, mult imile desemnate prin

X =
x[x X si, respectiv,

X
= x
[x X se vor numi premult imea, respectiv postmult imea, lui

X.
Denit ia 1.1.2 Fie = (S, T, F, W) o P/T-ret ea. Un element x S T
este numit izolat daca

x x
= .
Denit ia 1.1.3 Prin ret eaua Petri suport a unei P/T-ret ele = (S, T, F, W)
se nt elege 3-uplul N = (S, T, F). Ret eaua suport N este numita pura daca
pentru orice x S T,

x x
= . Ret eaua suport N este numita simpla

daca pentru orice x, y S T, relat iile

x =

y si x
= y
implica x = y.
Denit ia 1.1.4 Prin marcare a unei P/T-ret ele se nt elege orice funct ie
M : S N. Mult imea N
S
denota mult imea tuturor marcarilor lui .
Marcarile se vor identica uneori cu vectorii [S[-dimensionali. Operat iile
si relat iile cu vectori sunt denite pe componente.
Denit ia 1.1.5 Se numeste ret ea locat ie/tranzit ie marcata, abreviat mPTN,
orice pereche = (, M
0
), unde este o PTN si M
0
este o marcare a lui ,
numita marcarea init iala a lui .
In cele ce urmeaza vom utiliza adeseori termenul de ret ea Petri (PN)

sau ret ea atunci cnd ne vom referi la o PTN sau o mPTN fara a necesar
sa-i specicam tipul (i.e., marcata sau nemarcata).
Reprezentarea graca a unei ret ele Petri consta n aceea a unui graf ori-
entat bipartit, avnd nodurile de tip locat ie reprezentate printr-un cerc si
cele de tip tranzit ie printr-un patrat, si cu arcele orientate etichetate cu nu-
mere ntregi pozitive. Mai mult, n cazul ret elelor marcate, marcarea init iala
se reprezinta grac prin desenarea a M
0
(s) puncte n cercul corespunzator
locat iei s, pentru ecare locat ie a ret elei.
Denit ia 1.1.6 Fie o ret ea, t T o tranzit ie, si w T
o secvent a de
tranzit ii. Funct iile t
: S N, t
+
: S N, t : S Z si w : S Z sunt
denite prin:
(i) t
(s) = W(s, t), s S;

(ii) t
+
(s) = W(t, s), s S;
(iii) t(s) = t
+
(s) t
(s), s S;
(iv) w(s) =
_
0 , daca w = ,
n
i=1
t
i
(s) , daca w = t
1
t
2
. . . t
n
(n 1),
s S.
Pentru descrierea part ii dinamice (i.e., evolut iei) a unei ret ele, s-au denit
mai multe tipuri de semantici: evolut ie secvent iala, evolut ie concurenta de
tip (multi-)mult ime, si evolut ie concurenta de tip proces.
Ultima dintre acestea not iunea de proces surprinde cel mai adecvat cu
putint a aspectele legate de producerea concurenta a tranzit iilor, si relat iile
de independent a sau de tip cauzaefect a producerii lor, ind introdusa de
C. A. Petri si a fost denita formal n lucrarile [26], [39]. De asemenea, o
prezentare a acestei not iuni poate gasita n [86] sau n monograa (Jucan
& T iplea [48]).
In continuare va amintita prima dintre acestea, cea mai simpla, n

care la ecare pas al evolut iei ret elei se poate produce o singura tranzit ie.
Aceasta semantica corespunde modelarii prin interleaving a concurent ei pro-
ducerii tranzit iilor, si este sucienta pentru chestiunile abordate n capitolele
urmatoare ale lucrarii, cu except ia capitolului dedicat gradelor de concurent a,
n care vom utiliza ca semantica evolut ia concurenta de tip multi-mult ime
(denit ia ei va amintita n cadrul capitolului respectiv).
Denit ia 1.1.7 Evolut ia secvent iala a unei ret ele este data de asa-numita
regula de tranzit ie, care consta n:
(RA) regula de aplicabilitate: o tranzit ie t este posibila la marcarea M n ,
abreviat M[t)
, daca si numai daca t
M ;
(RC) regula de calcul: daca M[t)
, atunci t poate apare la M producnd o

noua marcare M
, abreviat M[t)
, denita prin: M
= M + t.
Notat ia [.)
va simplicata la [.) ori de cte ori va subnt eleasa

din context.
Observat ia 1.1.1 Se constata ca, n acest fel, pentru orice tranzit ie t a
ret elei s-a denit o relat ie binara pe N
S
, notata [t)
, prin:
M[t)
M si M
= M + t .
Notat ia 1.1.2 Daca t
1
, t
2
, . . . , t
n
(n 1) sunt tranzit ii ale ret elei , se va
nota prin [t
1
t
2
. . . t
n
)
compunerea clasica a relat iilor [t

1
)
, [t
2
)
, . . . , [t
n
)
,
i.e.
[t
1
t
2
. . . t
n
)
= [t
1
)
. . . [t
n
)
In plus, se considera relat ia [)
data prin:
[)
= (M, M) [ M N
S
.
Denit ia 1.1.8 Fie o ret ea Petri si M N
S
o marcare a lui . Spunem
ca w T
este secvent a de tranzit ie de la M n daca exista o marcare M
a lui astfel ncat M [w)
. Mult imea tuturor secvent elor de tranzit ie de

la M n se noteaza cu TS(, M), i.e.
TS(, M) = w T
[ M [w)
.
Daca = (, M
0
) este o ret ea P/T marcata, atunci, n cazul M = M
0
,
TS(, M
0
) se abreviaza cu TS() si se numeste mult imea secvent elor de
tranzit ie ale ret elei .
Denit ia 1.1.9 Fie o ret ea Petri si M, M
N
S
doua marcari ale lui .
Marcarea M
se numeste accesibila de la M n daca exista o secvent a de

tranzit ie w astfel ncat M [w)
. Mult imea tuturor marcarilor accesibile

de la M n se noteaza cu RS(, M) sau [M)
, i.e.
RS(, M) = [M)
= M
N
S
[ w TS(, M) : M [w)
.
Daca = (, M
0
) este o ret ea P/T marcata, atunci, n cazul M = M
0
,
RS(, M
0
) se abreviaza cu RS() (sau cu [M
0
)
) si se numeste mult imea

marcarilor accesibile ale ret elei sau, pe scurt, mult imea de accesibilitate a
lui .
Notat ia 1.1.3 Fie o ret ea Petri. Mult imea tuturor tranzit iilor ret elei
care sunt posibile la marcarea M N
S
se noteaza cu T(, M), i.e.
T(, M) = t T[ M [t)
.
Aceasta notat ie va simplicata la T(M) ori de cte ori va subnt eleasa
din context.
Observat ia 1.1.2 Detalii despre complexitatea ret elelor Petri pot consul-
tate n lucrarile [37] si (Tiplea & Jucan [96]).
1.1.2 Proprietat i si probleme de decizie
In continuare se vor trece n revista cteva not iuni ce descriu o serie de

proprietat i ale ret elelor Petri P/T, precum si problemele de decizie asociate
acestora.
Denit ia 1.1.10 Fie o ret ea P/T marcata. Marcarea M este acoperibila
n daca exista o marcare accesibila M
a lui astfel ncat M M
.
Denit ia 1.1.11 Fie o ret ea P/T marcata.
i) O locat ie s S este marginita daca exista un numar natural k N astfel
ncat M(s) k, M [M
0
)
.
ii) O mult ime de locat ii S
S este marginita daca toate locat iile s S
sunt
marginite.
iii) Ret eaua este marginita daca mult imea S este marginita.
i) O mult ime de locat ii S
S este simultan nemarginita daca pentru orice

numar natural k N exista o marcare accesibila M
k
[M
0
)
astfel ncat
M
k
(s) k, s S
.
ii) Ret eaua este simultan nemarginita daca mult imea S este simultan
nemarginita.
Evident, daca o mult ime de locat ii S
este simultan nemarginita, atunci

ea este si nemarginita, dar reciproca nu este ntotdeauna adevarata.
i) O tranzit ie t T este pseudo-viabila daca exista o marcare accesibila
M [M
0
)
astfel ncat t este posibila la M, i.e. M[t)
.
ii) O tranzit ie care nu este pseudo-viabila se numeste tranzit ie moarta.
iii) Ret eaua este pseudo-viabila daca toate tranzit iile sale sunt pseudo-
viabile.
Observat ia 1.1.3 Cunoasterea tranzit iilor moarte ale unei ret ele P/T mar-
cate (aceasta problema este rezolvabila, dupa cum vom vedea n continuare)
are important a practica, deoarece se poate simplica ret eaua (prin eliminarea
tuturor tranzit iilor moarte) fara a i se modica comportamentul (i.e. ret eaua
simplicata este echivalenta cu cea init iala).
i) O tranzit ie t T este viabila daca pentru orice marcare accesibila M
[M
0
)
exista o marcare M
[M)
(i.e., accesibila din M) astfel ncat t este

posibila la M
, i.e. M
[t)
.
ii) Ret eaua este viabila daca toate tranzit iile sale sunt viabile.
Evident, orice tranzit ie viabila este si pseudo-viabila, dar reciproca nu
este ntotdeauna adevarata.
Denit ia 1.1.15 Limbajul L() generat de ret eaua marcata este mult imea
secvent elor de tranzit ie posibile de la marcarea init iala:
L() = TS(, M
0
) = w T
[ M
0
[w)
.
Observat ia 1.1.4 Au fost denite si alte tipuri de limbaje generate de o
ret ea Petri:
1. limbajul terminal, n care se iau n calcul doar secvent ele de tranzit ie
posibile de la marcarea init iala pna la o marcare dintr-o mult ime nita
de marcari nale ce este aprioric data;
2. limbajele etichetate (obisnuit si terminal) generate de o ret ea Petri
nzestrata cu o funct ie h : T X de etichetare a tranzit iilor
ecare tranzit ie este etichetata cu un simbol dintr-o mult ime X nita de
etichete data aprioric, sau, eventual, poate etichetat a si cu (cuvntul
vid), iar limbajul este format din imaginea prin aceasta funct ie de
etichetare (de fapt, prin extensia sa homomorca h : T
)
a secvent elor de tranzit ie corespunzatoare limbajului neetichetat (cel
obisnuit, si respectiv cel terminal).
Am considerat ca nu este necesara specicarea mai multor detalii despre
aceste tipuri de limbaje, deoarece ele nu constituie subiectul acestei lucrari.
Mai multe amanunte despre aceste tipuri de limbaje, despre proprietat ile si
ierarhia lor pot consultate n lucrarile [28, 71, 15, 36, 38], (Tiplea [91, 92]),
(T iplea & Jucan [97]).
In continuare, voi enumera principalele probleme de decizie referitoare la

ret ele P/T marcate (mpreuna cu predicatele asociate acestora):
1) Problema accesibilitat ii (RP) :
Date o mPTN si M o marcare a ret elei , este M accesibila n ?
Predicatul asociat este: RP(, M) = true M RS().
2) Problema nititudinii mult imii de accesibilitate (FRSP) :
Data o mPTN, este RS() mult ime nita?
Predicatul asociat este: FRSP() = true RS() este nita.
3) Problema nititudinii arborelui de accesibilitate (FRTP) :
Data o mPTN, este 1T () arbore nit? (Denit ia arborelui de
accesibilitate 1T () al unei mPTN va prezentata n capitolul 3.)
Predicatul asociat este: FRTP() = true 1T () este nit.
4) Problema acoperirii (CP) :
Date o mPTN si M o marcare a ret elei , este M acoperibila n ?
Predicatul asociat este: CP(, M) = true M este acoperibila n .
5) Problema marginirii (BP) :
a) Date o mPTN si s o locat ie a ret elei , este s marginita n ?
Predicatul asociat este: BP(, s) = true s este marginita n .
b) Date o mPTN si S
S o mult ime de locat ii ale ret elei , este

S
marginita n ?
Predicatul asociat: BP
(, S
) = true S
este marginita n .
c) Data o mPTN, este marginita?
Predicatul asociat este: BP
() = true este marginita.

6) Problema nemarginirii simultane (SUbP) :
a) Date o mPTN si S
S o mult ime de locat ii ale ret elei , este

S
simultan nemarginita n ?
Predicatul asociat este: SUbP(, S
) = true S
este simultan
nemarginita n .
b) Data o mPTN, este simultan nemarginita?
Predicatul asociat este: SUbP
() = true este simultan ne-

marginita.
7) Problema pseudo-viabilitat ii (QLP) :
a) Date o mPTN si t o tranzit ie a lui , este t pseudo-viabila n ?
Predicatul asociat este: QLP(, t) = true t este pseudo-viabila
n .
b) Data o mPTN, este pseudo-viabila?
Predicatul asociat este: QLP
() = true este pseudo-viabila.

8) Problema viabilitat ii (LP) :
a) Date o mPTN si t o tranzit ie a ret elei , este t viabila n ?
Predicatul asociat este: LP(, t) = true t este viabila n .
b) Data o mPTN, este viabila?
Predicatul asociat este: LP
() = true este viabila.

9) Problema regularitat ii (RegP) :
Data o mPTN, este limbajul L() regulat?
Predicatul asociat este: RegP() = true L() este limbaj regulat.
Observat ia 1.1.5 Direct de la denit iile de mai sus avem:
(i) BP
(, S
) BP(, s) [ s S
(membrul drept este o conjunct ie nita de predicate BP deoarece am

considerat doar ret ele nite, si deci S
este o mult ime nita de locat ii) ;

(ii) BP
() BP
(, S) BP(, s) [ s S ;
(iii) BP(, s) SUbP(, s) ;
(iv) SUbP
() SUbP(, S) ;
(v) QLP
() QLP(, t) [ t T
(membrul drept este o conjunct ie nita de predicate QLP deoarece am
considerat doar ret ele nite, deci mult imea de tranzit ii T este nita) ;
(vi) LP
() LP(, t) [ t T
(membrul drept este o conjunct ie nita de predicate LP, din acelasi
motiv ca mai sus) ;
(vii) QLP(, t) CP(, t
) ,
unde este relat ia de echivalent a logica a predicatelor.
Prin urmare, problemele (BP
) si (BP
) sunt reductibile la problema

(BP), aceasta este reductibila la (SUbP), iar problemele (SUbP
), (QLP
)
si (LP
) sunt reductibile respectiv la (SUbP), (QLP) si (LP).

Observat ia 1.1.6 Sunt binecunoscute urmatoarele rezultate referitoare la
decidabilitatea problemelor enumerate mai sus:
(i) Problema accesibilitat ii (RP) este decidabila (i.e. predicatul RP este
recursiv decidabil).
Prima ment ionare a acestei probleme dateaza nca din 1969 (Karp si
Miller). Diversi cercetatori au prezentat solut ii part tiale de-a lungul
timpului, de exemplu van Leeuwen (1974), Hopcroft si Pansiot (1979).
Una dintre primele demonstrat ii de decidabilitate (cea a lui Sacerdote si
Tenney 1977) s-a dovedit a eronata la o examinare mai amanunt ita.
Doua demonstrat ii complete au fost publicate n mod independent de
catre Mayr ([66], [67] 1981, 1984) si de catre Kosajaru ([54] 1982).
O demonstrat ie a acestei probleme poate gasita n monograa [85];
(ii) Problema (CP) este reductibila la problema (QLP), si reciproc, pro-
blema (QLP) este reductibila la problema (CP) ([72]; vezi si relat ia
(vii) de la observat ia 1.1.5);
(iii) Problema (SUbP) este decidabila ([10]);
(iv) Problemele (CP) si (QLP), (FRSP), (FRTP), (BP) si (RegP) sunt
toate decidabile utiliznd structurile de acoperire pentru ret ele Petri (voi
prezenta mai multe detalii despre aceasta n sect iunea 3.1 din capi-
tolul 3).
(v) Pentru problema viabilitat ii (LP) nca nu s-a gasit o rezolvare generala
a ei. Se cunosc nsa multe clase de ret ele Petri pentru care aceasta
problema este decidabila.
1.1.3 Pseudo-marcari
Pentru a putea deni structuri de acoperire pentru ret ele Petri, se adauga
la mult imea numerelor ntregi nenegative N un nou simbol , ce joaca rolul
lui +. Se noteaza prin N
mult imea astfel obt inuta, i.e. N
= N .
Denit ia 1.1.16 Operat iile + si si relat ia de ordine < se extind la mul-
t imea N
prin:
(i) n + = +n = + = , n N;
(ii) n = , n N;
(iii) n < , n N.
Denit ia 1.1.17 Funct iile M : S N
se vor numi pseudo-marcari (sau

-marcari). N
S
denota mult imea tuturor pseudo-marcarilor.

Pseudo-marcarile vor identicate uneori prin vectori [S[-dimensionali,
la fel ca la marcari. Daca M este o pseudo-marcare, atunci componentele
ce cont in vor mai numite si -componente, iar mult imea tuturor acestor
-componente va notata prin (M), i.e. (M) = s S [ M(s) = .
Evident, orice marcare este o pseudo-marcare (fara -componente).
Regula de tranzit ie de la marcari se considera extinsa la pseudo-marcari,
adica, date M si M
doua pseudo-marcari si t o tranzit ie, se spune ca M[t)
daca si numai daca estendeplinita regula de aplicabilitate (RA) de la marcari,

si respectiv, M[t)
daca si numai daca este ndeplinita regula de calcul

(RC) de la marcari (a se vedea denit ia 1.1.7).
In mod similar se considera extinse la pseudo-marcari celelalte not iuni de

la marcari (i.e., secvent e de tranzit ie, marcari accesibile, s.a.).
Denit ia 1.1.18 Un sir innit de marcari (sau pseudo-marcari) M
n
n0
se spune ca converge la pseudo-marcarea M, si se scrie lim
n
M
n
= M,
(sau, pe scurt, limM
n
= M), daca are loc relat ia:
n 0, s S :
_
M
n
(s) = M(s) , daca M(s) ,= ,
M
n
(s) n , altfel.
1.1.4 Extensii ale ret elelor Petri P/T
Dupa cum se cunoaste, multe dintre sistemele distribuite din lumea reala,
de important a practican diverse domenii stiint ice, economice si ingineresti,
nu pot modelate n mod satisfacator prin ret ele Petri clasice (i.e. ret ele
P/T). Acest fapt a condus la modicarea acestor tipuri de ret ele pentru
a corespunde ct mai bine necesitat ilor reale. S-au introdus astfel o serie
ntreaga de extensii ale ret elelor Petri clasice, ce pot clasicate dupa dou a
mari direct ii urmate n procesul de modicare:
(1) modicarea regulii de tranzit ie a ret elelor P/T. O asemenea modicare
se poate face asupra regulii de aplicabilitate si/sau a regulii de calcul a
noii marcari. Modicarile cele mai frecvent ntlnite, asupra regulii de
aplicabilitate, constau de fapt n diverse restrict ion ari ale acesteia. Mai
precis, daca M este o marcare si t o tranzit ie a unei P/T-ret ele, atunci
se permite aplicarea tranzit iei t la marcarea M daca este satisfacuta
condit ia clasica de aplicabilitate si, n plus, daca este ndeplinita si
o anumita condit ie, de obicei o proprietate exprimabila n funct ie de
elementele ret elei.
Drept exemple de ret ele obt inute n aceasta maniera se pot ment iona:
ret ele Petri cu inhibit ie ([1, 28]), ret ele Petri cu prioritat i ([28]), ret ele
Petri cu resetare ([4]), ret ele Petri cu auto-modicare ([102, 101]),
ret ele Petri sub strategie de maxim ([8, 7]), ret ele Petri controlate prin
cozi ([9]), ret ele Petri controlate prin automate ([11, 12]), ret ele Petri
condit ionale ([99, 91]), ret ele Petri selective ([90, 91]), ret ele Petri cu
salturi ([46, 95]), etc.
In sect iunea urmatoare a acestui capitol introductiv voi prezenta pe larg

ultima categorie de ret ele amintita, ret elele Petri cu salturi, ce au fost
introduse de colectivul de cercetare de la Facultatea de Informatica din
Iasi, deoarece o buna parte din rezultatele originale ale acestei lucrari
se refera la acest tip de ret ele.
(2) modicarea conceptului de marcare a ret elelor P/T. O asemenea modi-
care se refera la schimbarea domeniului de valori a marcarilor, adica
n loc de funct ii de forma f : S N, acestea sunt funct ii f : S A,
cu A o mult ime arbitrara, de exemplu mult imea cuvintelor peste un
alfabet xat. Aceasta extensie atrage dupa sine modicarea ponderilor
arcelor n conformitate cu tipul elementelor din mult imea A. Regula
de tranzit ie a unor asemenea extensii este, de obicei, o transpunere a
regulii clasice de tranzit ie, cu eventuale modicari ca la direct ia (1).
Ca exemple de ret ele obt inute n aceasta maniera se pot ment iona:
ret ele FIFO ([20]), ret ele predicat/eveniment ([80]), ret ele predicat/tran-
zit ie ([25, 23]), ret ele relat ionale ([80, 81]), ret ele colorate ([40, 41]),
etc. Mai recent, au aparut o serie de clase de ret ele pe dou a sau mai
multe nivele, precum ar : nested Petri nets, introduse de I. Loma-
zova ([64, 65]), object Petri nets, introduse de R. Valk ([103, 104]), sau
reference nets, tipul de ret ele utilizat de simulatorul RENEW ([136]),
toate aceste clase de ret ele ind caracterizate prin faptul ca elementele
mult imii A sunt dinamice, ind modelate la rndul lor prin ret ele Petri.
Alte direct ii de modicare au condus la: ret ele Petri temporale ([79, 88,
133, 132]), caracterizate prin introducerea conceptului de timp (e ca durata
de producere a unei tranzit ii, e ca interval de timp necesar de activare
continua a unei tranzit ii nainte de producerea ei), ret ele Petri stochastice
([3, 70, 5]), caracterizate prin faptul ca tranzit iile au asociate, n mai multe
feluri, probabilitat i de producere, s.a.
Exista numeroase monograi ce trateaza activitatea de modelare si ana-
liza a sistemelor folosind ret ele Petri si aplicat iile acestora n diverse domenii
ingineresti, social-economice, academice, s.a., cum ar spre exemplu cart ile
[63, 72, 82, 84, 27].
1.2 Ret ele Petri cu salturi
Ret elele Petri cu salturi, ce au fost introduse de (Tiplea & Jucan [95]),
sunt o extensie a ret elelor Petri clasice, ce le permite acestora sa faca salturi
spontane dintr-o marcare n alta, asemanator cu -tranzit iile de la automate
nite.
Aceasta sect iune prezinta not iunile de baza, notat iile si terminologia refe-
ritoare la ret ele Petri cu salturi. Pentru detalii se pot consulta lucrarile [95],
[93], [100], [48]; n principiu, am urmat abordarea din (Jucan & T iplea [48]).
1.2.1 Denit ii si notat ii
Denit ia 1.2.1 O ret ea Petri P/T cu salturi, pe scurt P/T-ret ea cu salturi,
abreviat JPTN, este un cuplu = (, R), unde este o PTN, iar R este o
relat ie binara pe mult imea marcarilor lui (i.e., R N
S
N
S
), ind numita
mult imea salturilor (spontane) ale lui .
Prin urmare, ca structura, o ret ea Petri cu salturi este o ret ea P/T clasica
mpreuna cu o mult ime de salturi.
Mult imea de salturi R a oricarei JPTN este cel mult innit numarabila,
prin urmare este mult ime recursiv a, adica se poate decide efectiv pentru orice
pereche de marcari (M, M
) daca (M, M
) R sau nu.
Denit ia 1.2.2 Fie = (, R) o JPTN. Perechile (M, M
) R sunt nu-
mite salturi ale lui . Daca are un numar nit de salturi (i.e., R este
mult ime nita) atunci se spune ca este o ret ea Petri cu salturi nite, abre-
viat FJPTN. Daca mult imea de salturi R are un numar nit de variat ii (i.e.,
mult imea R = M
M [ (M, M
) R este nita) atunci se spune ca

este o ret ea Petri cu salturi -nite, abreviat FJPTN.
Denit ia 1.2.3 Fie = (, R) o JPTN. Ret eaua ce apare n cuplul ce
deneste , este numita ret eaua de baza a lui . Prin marcare a ret elei se
va nt elege orice marcare a ret elei de baza .
Not iunea de ret ea cu salturi marcata este denita analog ca la P/T-ret ele,
schimbnd cu , R.
Denit ia 1.2.4 Se numeste ret ea Petri cu salturi marcata, orice tripleta
= (, R, M
0
), unde (, R) este o ret ea Petri cu salturi si M
0
este o marcare
a lui , numita marcarea init iala a lui . Abrevierile utilizate vor mY, unde
Y JPTN, FJPTN, FJPTN .
In cele ce urmeaza vom utiliza adeseori termenul de ret ea cu salturi

(JN), pentru a ne referi la o JPTN sau o mJPTN , atunci cnd nu va
necesar sa-i specicam exact tipul (i.e., marcata sau nemarcata).
Reprezentarea graca a unei ret ele cu salturi va ca cea a unei ret ele
clasice, mult imea de salturi R ind listata separat.
Denit ia 1.2.5 Fie o ret ea cu salturi si r = (M, M
) R un salt. Funct ia
r : S Z este denita prin: r(s) = M
(s) M(s), s S.
Pentru descrierea part ii dinamice (i.e., evolut iei) a unei ret ele cu salturi,
s-a denit o semantica de tip secvent ial, n care la ecare pas al evolut iei
ret elei se poate produce o singura tranzit ie, precedat a si urmata de zero,
unul sau mai multe salturi.
Denit ia 1.2.6 Evolut ia secvent iala a ret elei cu salturi este data de asa-
numita regula de j-tranzit ie, care consta n:
(RA) regula de j-aplicabilitate: o tranzit ie t este j-posibila la marcarea M n
, abreviat M[t)
,j
, daca exista o marcare M
1
astfel ncat MR
M
1
[t)
( ind ret eaua de baza a lui si R
nchiderea reexiva si tranzitiva

a relat iei R);
(RC) regula de j-calcul: daca M[t)
,j
, atunci marcarea M
este j-produsa
prin aparit ia tranzit iei t la marcarea M, abreviat M[t)
,j
M
, daca exista
doua marcari M
1
, M
2
astfel ncat MR
M
1
[t)
M
2
R
.
Notat ia [.)
,j
va simplicata la [.)
j
atunci cnd este subnt eleasa
din context.
Not iunile de j-secvent a de tranzit ie si marcare j-accesibila sunt denite
similar ca cele pentru P/T-ret ele, cu observat ia ca relat ia [)
,j
este denita
astfel:
[)
,j
= R
= (M, M
) [ M, M
N
S
, MR
.
Notat ia 1.2.1 Mult imea tuturor marcarilor j-accesibile ale unei mJPTN ,
numita si mult imea de j-accesibilitate a lui , este notata prin RS() sau
prin [M
0
)
,j
(M
0
ind marcarea init iala a lui ). Iar cu TS() se noteaza
mult imea tuturor j-secvent elor de tranzit ie (de la M
0
) ale lui .
1.2.2 Proprietat i si probleme de decizie
Toate not iunile de la ret ele Petri P/T (i.e., marcare acoperibila, locat ie
marginita, ret ea marginita, mult ime de locat ii simultan nemarginite, ret ea si-
multan nemarginita, tranzit ie pseudo-viabila, ret ea pseudo-viabila, tranzit ie
viabila, ret ea viabila, limbajul generat, pseudo-marcari, etc.) se denesc pen-
tru ret ele Petri cu salturi analog ca pentru ret ele Petri P/T, prin considerarea
not iunii de j-accesibilitate n locul celei de accesibilitate de la ret ele P/T.
Este posibil ca unele salturi ale unei ret ele cu salturi marcate sa nu e
niciodata folosite pe parcursul evolut iei acelei ret ele. De aceea, s-a denit
not iunea de ret ea R-redusa ([95]), care reprezinta pentru salturi o not iune
similara pseudo-viabilitat ii unei tranzit ii.
Denit ia 1.2.7 Fie = (, R, M
0
) o ret ea cu salturi marcata.
i) Un salt (M, M
) R a lui este R-redus daca M ,= M
si M [M
0
)
,j
.
ii) Ret eaua este R-redusa daca orice salt al ei este R-redus.
Toate problemele de decizie de la ret ele Petri P/T (i.e., problema accesi-
bilitat ii (RP), problema nititudinii mult imii de accesibilitate (FRSP), pro-
blema nititudinii arborelui de accesibilitate (FRTP), problema acoperirii
(CP), problema marginirii (BP), problema nemarginirii simultane (SUbP),
problema pseudo-viabilitat ii (QLP), problema viabilitat ii (LP), problema
regularitat ii (RegP), etc.) se denesc pentru ret ele Petri cu salturi analog ca
pentru ret ele Petri P/T, prin considerarea not iunii de j-accesibilitate n locul
celei de accesibilitate de la ret ele P/T.
Dupa cum se poate constata cu usurint a, pentru ret ele Petri cu salturi are
loc similara observat iei 1.1.5 de la ret ele Petri P/T. Mai mult, binecunoscutul
rezultat de la ret ele P/T care spune ca problema (CP) este reductibila la
problema (QLP) si reciproc, se pastreaza si n cazul ret elelor cu salturi:
Propozit ia 1.2.1 Fie o mJPTN oarecare. Au loc armat iile:
i) QLP(, t) CP(, t
) , pentru orice tranzit ie t a ret elei ;

ii) CP(, M) QLP( +t
M
, t
M
) , pentru orice marcare M a ret elei ,
unde t
M
este o noua tranzit ie, asociata lui M, denita prin t

M
= t
+
M
= M,
iar + t
M
este o noua ret ea, obt inuta din prin adaugarea tranzit iei
t
M
(si a arcelor ponderate aferente ei).
Demonstrat ie. i) Aceasta armat ie exprima faptul ca problema (QLP) este
reductibila la problema (CP). Ea rezulta din observat ia simpla ca o tranzit ie
t este pseudo-viabila n daca si numai daca exista o marcare j-accesibila
M (n ) astfel ncat M t
(i.e. t este posibila la M), care are loc daca si

numai daca marcarea M
= t
este acoperibila n .
ii) Aceasta armat ie exprima faptul ca problema (CP) este reductibila la
problema (QLP), si rezultan felul urmator. Din modul de alegere a tranzit iei
asociata lui M, se poate constata cu usurint a ca RS() = RS( +t
M
),
deoarece tranzit ia t
M
nu are nici un efect (producerea ei nu modica mar-
carea la care se produce, ntruct t = 0). Prin urmare, o marcare M este
acoperibila n daca si numai daca exista o marcare M
j-accesibila (n )
astfel ncat M
M, daca si numai daca exista o marcare M
j-accesibila (n
+ t
M
) astfel ncat M
t

M
, daca si numai daca tranzit ia asociata t
M
este pseudo-viabila n ret eaua asociata +t
M
.
O parte dintre problemele enumerate mai sus sunt decidabile utiliznd
structurile de acoperire pentru ret ele Petri cu salturi (voi prezenta mai multe
detalii despre aceasta n sect iunea 3.2 din capitolul 3).
De asemenea, pentru ret ele Petri cu salturi putem considera problema
reducerii (RedP) :
a) Date o mJPTN si r = (M, M
) R, este saltul r R-redus?

Predicatul asociat este: RedP(, r) = true r este R-redus.
b) Data o mJPTN, este R-redusa?
Predicatul asociat este: RedP
() = true este R-redusa.

Observat ia 1.2.1 Problema accesibilitat ii pentru mFJPTN ind decidabila
([95]), pentru orice mFJPTN se poate construi efectiv (modicnd doar
mult imea de salturi a lui ) o mFJPTN astfel ncat este R-redusa si
are aceeasi putere de calcul ca si .
In cele ce urmeaza, ret elele cu salturi marcate din aceasta lucrare vor
considerate R-reduse, n toate situat iile n care nu se specica explicit
contrariul.
1.3 Ret ele Petri de nivel nalt
In aceasta sect iune se va face o succinta prezentare a ret elelor Petri de

nivel nalt, fara a detalia nsa foarte amanunt it denit ia lor formala, notat iile
si terminologia utilizate n literatura de specialitate despre aceste clase de
ret ele Petri.
Motivul pentru aceasta consta n faptul ca denit ia formala a ret elelor
Petri de nivel nalt implica un aparat matematic mult mai laborios dect
cel folosit pentru ret elele clasice, iar scopul principal al acestei lucrari, si
contribut iile originale aduse de ea, se refera la ret elele Petri clasice, si
ndeosebi la cele cu salturi, proport ia rezultatelor originale referitoare la
ret elele Petri de nivel nalt, din aceasta lucrare, ind relativ mica.
Dupa cum am mai spus la nceputul acestui capitol, pentru a putea mo-
dela sisteme cu o complexitate sporita prin ret ele nu prea complicate, deci
usor de studiat, dupa introducerea ret elelor Petri clasice (C/E-ret ele si P/T-
ret ele) urmatorul salt calitativ a fost sa se considere ca punctele din locat ii
pot obiecte individuale, ce pot diferent iatentre ele.

In acest scop, ecarei
locat ii i s-a atasat cte un tip (sau sort, sau culoare), adica o mult ime xata de
obiecte individuale, locat iile putand cont ine puncte doar din tipul asociat.
Astfel s-au introdus ret elele Petri de nivel nalt:
ret ele Pr/E (predicat/eveniment), care reprezinta generalizarea ret ele-
lor C/E prin introducerea obiectelor individuale ca puncten condit ii;
ret ele Pr/T (predicat/tranzit ie), ret ele relat ionale si ret ele colorate,
care reprezinta generalizarea ret elelor P/T prin introducerea obiectelor
individuale ca puncte n locat ii.
Ret elele de nivel nalt se folosesc n prezent pe scara larga n multe
domenii cu aplicat ii practice. Principalul motiv al succesului acestor tipuri
de ret ele l constituie faptul ca acestea au o reprezentare graca intuitiva si o
semantica bine-denita, ce permite o analiza formala a acestor modele. Pa-
sul de la ret ele Petri de nivel scazut la cele de nivel nalt poate comparat cu
pasul de la limbajele de asamblare la limbajele de programare moderne, ce au
un elaborat concept de tip de data.

In ret elele de nivel scazut exista doar un
singur fel de punct, si aceasta nseamna ca starea unei locat ii este descrisa
de un numar ntreg, pe cnd n ret elele de nivel nalt ecare punct poate
purta informat ii sau date complexe (care, de exemplu, pot descrie ntreaga
stare a unui proces sau a unei baze de date).
Ret elele Pr/T, ret elele relat ionale si, respectiv, ret elele colorate sunt di-
verse variante de denire a unei aceleasi categorii de ret ele Petri: ret ele P/T
generalizate n sensul ca punctele din locat ii sunt obiecte individuale, adica
puncte ce au diverse culori, dintr-o mult ime xata de culori, prin care se
diferent iaza ntre ele, locat iile pot cont ine puncte de toate culorile, iar
ecare tranzit ie este de fapt un ansamblu de tranzit ii elementare, cte una
pentru ecare culoare. Fat a de aceasta categorie de ret ele, ret elele colorate
au n plus restrict ia ca ecare locat ie si tranzit ie are asociata o submult ime
de culori permise dintre toate culorile ret elei.
Ret elele Pr/T au fost introdusen [25]. O prezentare a lor poate gasita si
n [23]. Acest tip de ret ele utilizeaza o reprezentare expresionala (arcele sunt
etichetate cu expresii construite peste variabile, iar tranzit iile se produc prin
interpretari ale variabilelor ce fac ca tranzit ia sa devina posibila la marcarea
curenta). Ret elele Pr/E utilizeaza aceeasi reprezentare ca si ret elele Pr/T,
doar cu restrict ia suplimentara ca locat iile nu pot cont ine mai multe obiecte
individuale identice (la fel cum ret elele C/E sunt o restrict ie a ret elelor P/T
n sensul ca locat iile nu pot cont ine mai multe puncte).
O prezentare a ret elelor relat ionale poate gasita n [80, 81]. Acest tip
de ret ele utilizeaza o reprezentare algebrica (arcele sunt etichetate cu multi-
relat ii, adica cu funct ii liniare de la multiseturi la multiseturi, iar tranzit iile
se produc prin alegerea unei valori a funct iilor eticheta a arcelor ce fac ca
tranzit ia sa devina posibila la marcarea curenta).
Ret elele colorate ([40, 41]) au doua reprezentari diferite: o reprezentare
expresionala (ca la ret ele Pr/T), numita si CP-graf, si o reprezentare alge-
brica (ca la ret ele relat ionale), numita si CP-matrice. O prezentare detaliata
a acestora, nsot ita de descrierea tehnicilor de analiza si a unor exemple de
aplicat ii practice ale acestora, poate gasita n monograa n trei volume
[42, 43, 44].

In plus, exista translat ii formale de la o reprezentare la cealalta
si invers. Mai exact, pentru ecare ret ea CP-matrice exista o ret ea CP-graf
echivalenta cu ea, si reciproc, pentru ecare ret ea CP-graf exista o ret ea
CP-matrice echivalenta cu ea. Aceasta justica egalitatea (via relat ia de
echivalent a) a clasei ret elelor CP-matrice cu clasa ret elelor CP-graf.
De asemenea, se poate arata ca pentru ecare ret ea CP-matrice exista o
ret ea relat ionala echivalenta cu ea, si reciproc, pentru ecare ret ea relat ionala
exista o ret ea CP-matrice echivalenta cu ea. Ca urmare, clasa ret elelor
relat ionale coincide (via relat ia de echivalent a) cu clasa ret elelor colorate.
Similar se arata egalitatea (via relat ia de echivalent a) a clasei ret elelor Pr/T
cu clasa ret elelor CP-graf (deci, cu clasa ret elelor colorate).
Mai mult dect att, pentru ecare ret ea colorata se poate construi o unica
ret ea P/T echivalenta cu ea, si reciproc, pentru ecare ret ea P/T se poate
construi o ret ea colorata (nu neaparat unica) echivalenta cu ea.
Aceste rezultate de echivalent a constituie o justicare a faptului binecu-
noscut ca toate clasele de ret ele Petri considerate (relat ionale, predicat/tran-
zit ie, colorate CP-graf si CP-matrice) sunt echivalente ntre ele si echivalente
cu clasa ret elelor P/T, si anume echivalente ca putere de modelare (adica:
orice sistem real ce poate modelat printr-o ret ea dintr-unul din aceste
tipuri, va putea modelat si printr-o ret ea din oricare dintre celelalte tipuri)
si ca evolut ie concurenta (adica: pentru orice ret ea dintr-unul din aceste
tipuri, se poate construi o alta ret ea din oricare dintre celelalte tipuri, ret ea
care se comporta exact la fel ca prima, si aceasta din punctul de vedere al
comportarii concurente, nu doar al comportarii secvent iale).
Diferent ele dintre aceste tipuri de ret ele, pentru care au si fost denite
(astfel ncat n funct ie de sistemul practic ce trebuie modelat sa se poate alege
cel mai convenabil tip de ret ea pentru a-l modela si a-i studia proprietat ile),
constau n:
a) modalitatea prin care se atinge usurint a de modelare, i.e. conciziunea,
simplitatea, claritatea modelului (aceasta modalitate deriva tot din
suportul matematic folosit pentru modelare - vezi pct. b) );
b) suportul matematic folosit pentru descrierea si vericarea proprietat ilor
acestor modele, i.e. suportul logic (limbaj logic, expresii, interpretari,
arce etichetate cu expresii, etc., ca n reprezentarea expresionala de
la ret ele Pr/T si CP-graf) sau cel algebric (multiseturi, multirelat ii,
aplicat ii liniare pe multiseturi, arce etichetate cu multirelat ii, etc., ca
n reprezentarea algebrica de la ret ele relat ionale si CP-matrice).
Reprezentarea expresionala, caracteristica ret elelor Pr/T si CP-graf, im-
plica anumite dicultat i datorita variabilelor atunci cnd se ncearca cons-
truirea unui calcul al invariant ilor pentru aceste ret ele.

In schimb, reprezen-
tarea algebrica, caracteristica ret elelor relat ionale si CP-matrice, permite cu
usurint a extinderea metodei invariant ilor de la ret ele P/T la aceste tipuri de
ret ele. Ca atare, s-a denit calculul cu invariant i doar pentru ret elele rela-
t ionale si CP-matrice, dar aceasta nu reprezinta o problema prea mare, toate
cele patru tipuri de ret ele ind echivalente ntre ele, dupa cum am discutat
mai sus. O prezentare a S-invariant ilor si T-invariant ilor si a aplicat iilor aces-
tora pentru ret ele colorate (n forma CP-matrice) poate gasita n lucrarea
[43], iar pentru ret ele relat ionale n [80].
Reprezentarea CP-graf a ret elelor colorate era utilizat a pentru descrierea
sistemelor n activitatea de modelare a sistemelor reale, iar cea CP-matrice
pentru diverse metode de analiza (grafuri de accesibilitate, S- si T- invariant i,
reguli de reducere, analize de performant a, s.a.). Kurt Jensen are meritul de
as dat seama ca este nevoie de reprezentarea CP-matrice doar pentru ana-
liza cu invariant i, pentru toate celelalte scopuri ind sucienta reprezentarea
CP-graf (a se vedea monograa [42, 43, 44]). Aceasta observat ie este foarte
importanta pentru utilizarea practica a ret elelor colorate: ea nseamna ca
reprezentarea CP-matrice si translat iile (ce necesita efort matematic) nu mai
fac parte din denit ia de baza a ret elelor colorate, ci fac parte din metoda
invariant ilor pentru analiza (care oricum necesita deprinderi matematice con-
siderabile).
1.3.1 Ret ele Petri colorate. Denit ii si notat ii
In continuare voi prezenta denit ia formala a ret elelor colorate neierarhice

si a comportamentului lor, asa cum este data de Kurt Jensen n lucrarea [42]
(n aceeasi lucrare s-au denit si ret ele colorate ierarhice, care reprezinta, de
fapt, ret ele compuse, eventual pe mai multe nivele de compunere, din ret ele
colorate neierarhice).
O ret ea colorata neierarhica se deneste formal ca un n-uplu. Totusi,
trebuie sa se nt eleaga faptul ca singurul scop pentru aceasta este acela de
a da o denit ie matematica corecta si neambigua a ret elelor colorate si a
semanticii lor. Orice ret ea concreta, creata de un modelator (e manual, e
utiliznd aplicat ia software Design/CPN pentru modelarea si analiza ret elelor
colorate), va ntotdeauna specicata printr-o diagrama CPN sau o diagrama
CPN ierarhica (vezi [42]).
In principiu (dar nu si n practica) este usor de translatat o diagrama

CPN ntr-o ret ea colorata n-uplu, si invers. Forma n-uplu este adecvata
atunci cnd dorim sa formulam denit ii generale si sa demonstram teoreme
valabile pentru toate ret elele colorate. Forma graca (diagrama CPN) este
adecvata atunci cnd dorim sa construim o ret ea colorata particulara, ce
modeleaza un anumit sistem.
Aceasta abordare este analoaga cu denit ia grafurilor orientate si a au-
tomatelor nite nedeterministe. Formal, acestea sunt denite ca perechi
G = (V, A) si, respectiv, ca 5-uple A = (S, , , s
0
, F), dar n practica ele
sunt reprezentate prin desene cont innd mult imi de noduri, arce si inscript ii.
Pentru a da denit ia abstracta a ret elelor colorate nu este necesar sa se
xeze sintaxa concreta n care persoana modelatoare scrie expresiile ret elei,
si de aceea vom presupune doar ca avem la dispozit ie o sintaxa, mpreuna cu
o semantica bine-denita, care ne permite sa vorbimntr-un mod neambiguu
despre:
elementele unui tip de data (sau sort), T. Mult imea tuturor elementelor
lui T (i.e., domeniul lui T) este denotata prin nsusi numele tipului T.
tipul unei variabile, v, denotat prin Type(v).
tipul unei expresii, expr, denotat prin Type(expr).
mult imea variabilelor ce apar ntr-o expresie, expr, denotata prin
V ar(expr).
o interpretare, b, a unei mult imi de variabile V , ce asociaza ecarei
variabile v V un element b(v) Type(v).
valoarea obt inuta prin evaluarea unei expresii, expr, intr-o interpretare,
b, denotata prin expr . Este necesar ca V ar(expr) sa e o submul-
t ime a mult imii variabilelor interpretarii b, iar evaluarea se face prin
substitut ia ecarei variabile v V ar(expr) cu valoarea b(v) Type(v)
determinata de acea interpretare.
Asadar, sintaxa si semantica avute la dispozit ie specica o algebra univer-
sala tipizata (i.e., o signatura multisortata si o algebra multisortata peste
signatura ), mpreuna cu mult imea termilor (i.e. expresiilor) construit i
peste aceasta algebra utiliznd o mult ime de variabile tipizate, precum si un
limbaj logic cu predicate de ordinul nti cu egalitate multisortat (construit
peste signatura ) utilizat pentru evaluarea expresiilor.
O expresie fara variabile este numita expresie nchisa. Ea poate eva-
luata n orice interpretare, iar rezultatul este aceeasi valoare, indiferent de
interpretare, valoare pe care de obicei o vom denota prin nsasi expresia
respectiva (adica vom scrie pur si simplu expr n loc de expr ).
Acum suntem gata sa dam denit ia ret elelor colorate neierarhice. Vom
utiliza B pentru a denota tipul boolean (cont innd elementele false, true,
si avnd operat iile standard din logica propozit ionala), si atunci cnd V este o
mult ime de variabile, vom utiliza Type(V ) pentru a denota mult imea tipurilor
Type(v) [ v V . Anumite explicat ii suplimentare pentru part ile individua-
le ale denit iei sunt date imediat dupa denit ie, si este recomandata citirea
acestora n paralel cu denit ia.
Denit ia 1.3.1 Prin ret ea colorata neierarhica, pe scurt CP-ret ea, vom
nt elege orice 9-uplu CPN = (S, T, A, N, , C, G, E, I) ce satisface cerint ele
urmatoare:
(i) S este o mult ime nita de locat ii.
(ii) T este o mult ime nita de tranzit ii.
(iii) A este o mult ime nita de arce, astfel ncat : ST = SA = TA = .
(iv) N : A S T T S este funct ia nod, ce descrie capetele unui arc.
(v) este o mult ime nita de tipuri nevide, numite mult imi de culori.
(vi) C : S este funct ia culoare.
(vii) G : T expr [ expr este expresie este funct ia garda, ce satisface
condit ia:
t T : Type(G(t)) = B Type(V ar(G(t))) .
(viii) E : A expr [ expr este expresie este funct ia expresie de arc, ce
satisface condit ia:
a A : Type(E(a)) = C(s(a))
MS
Type(V ar(E(a))) ,
unde s(a) este locat ia din perechea N(a).
(ix) I : S expr [ expr este expresie nchisa este funct ia de init ializare,
ce satisface condit ia:
s S : Type(I(s)) = C(s)
MS
.
Observat ia 1.3.1 Cteva explicat ii suplimentare referitoare la denit ia an-
terioara:
(i)+(ii)+(iii) Structura ret elei (i.e., locat iile, tranzit iile si arcele) este de-
scrisa prin intermediul a trei mult imi S, T si A, care se cere sa e nite si
disjuncte doua cte doua.

In contrast cu ret elele Petri clasice, aici permitem
ca structura ret elei sa e vida, din motive practice (aceasta permite utiliza-
torului sa deneasca si sa verice sintactic o mult ime de mult imi de culori,
fara a nevoit sa inventeze o structura de ret ea banal a).
(iv) Funct ia nod N asociaza ecarui arc o pereche ordonata ce descrie
capetele arcului, prima componenta ind capatul sursa, iar a doua capatul
destinat ie.

In contrast cu ret elele Petri clasice, aici permitem ca, tot din
motive practice, sa avem mai multe arce ntre o aceeasi pereche ordonata de
noduri (de aceea A este denit ca o mult ime separata si nu ca o submult ime
a lui S T T S). Evident, este usor de a combina asemenea arce multi-
ple ntr-un singur arc prin adunarea expresiilor de arc corespunzatoare. De
asemenea, tot din motive practice, permitem noduri izolate.
(v) Mult imea de mult imi de culori determina tipurile, operat iile si
funct iile ce pot utilizate n inscript iile ret elei (i.e., expresii de arc, garzi,
expresii de init ializare, mult imi de culori, etc.). Dac a se doreste, mult imile
de culori (si operat iile si funct iile asociate) pot denite prin intermediul
-algebrelor multisortate (ca n teoria tipurilor de date abstracte). Lucram
cu ipoteza ca ecare mult ime de culori este nevida.
(vi) Funct ia culoare C asociaza ecarei locat ii, s, o mult ime de culori
C(s). Intuitiv, aceasta nseamna ca ecare punct din locat ia s trebuie sa
aiba o culoare ce apart ine tipului C(s).
(vii) Funct ia garda G asociaza ecarei tranzit ii, t, o expresie de tip
boolean G(t), i.e. un predicat logic, numit garda asociata tranzit iei.

In plus,
toate variabilele din expresia G(t) trebuie sa aiba tipuri din mult imea de
tipuri . Prin convent ie, daca garda este expresia nchisa true, atunci ea
este omisa n reprezentarea graca a ret elei.
(viii) Funct ia expresie de arc E asociaza ecarui arc, a, o expresie E(a)
avnd tipul C(s(a))
MS
. Aceasta nseamna ca ecare evaluare a expresiei de
arc trebuie sa produca un multiset peste mult imea de culori atasata locat iei
corespunzatoare acelui arc. Prin convent ie, permitem ca expresia de arc
sa e si de tip C(s(a)), caz n care o consideram ca o prescurtare pentru
1`(expr) (adica un multiset cu un singur element), sau chiar sa lipseasca
n reprezentarea graca a ret elei, caz n care o consideram ca o prescurtare
pentru empty.
(ix) Funct ia de init ializare I asociaza ecarei locat ii, s, o expresie nchisa
I(s) avnd tipul C(s)
MS
, i.e. un multiset peste mult imea de culori atasata
locat iei. Analog ca la (viii), ca prescurtare, vom permite ca o expresie de
init ializare sa aiba tipul C(s) sau sa lipseasca.
Notat ia 1.3.1 Vom utiliza X = ST pentru a denota mult imea tuturor no-
durilor (i.e. locat ii si tranzit ii).

In plus, denim o serie de funct ii ce descriu
relat iile dintre elementele vecine ale structurii ret elei (numele funct iei ncepe
cu majuscula atunci cnd valoarea ei este o mult ime de elemente; uneori
folosim acelasi nume pentru mai multe funct ii, dar din argumentele apelului
va ntotdeauna clar cu ce funct ie lucram), si anume:
s : A S asociaza ecarui arc, a, locat ia din perechea N(a).
t : A T asociaza ecarui arc, a, tranzit ia din perechea N(a).
o : A X asociaza ecarui arc, a, originea (sursa) lui a, i.e. prima
componenta a perechii N(a).
d : A X asociaza ecarui arc, a, destinat ia lui a, i.e. a doua com-
ponenta a perechii N(a).
A : S T T S T(A) asociaza ecarei perechi ordonate de noduri,
(x
1
, x
2
), mult imea arcelor ce le conecteaza, i.e.
A(x
1
, x
2
) = a A [ N(a) = (x
1
, x
2
).
A : X T(A) asociaza ecarui nod, x, mult imea arcelor care l ncon-
joara, i.e.
A(x) = a A [ x
X : N(a) = (x, x
) N(a) = (x
, x).
In : X T(X) asociaza ecarui nod, x, mult imea nodurilor de intrare,
i.e.
In(x) =

x = x
X [ a A : N(a) = (x
, x).
Out : X T(X) asociaza ecarui nod, x, mult imea nodurilor de iesi-
re, i.e.
Out(x) = x
= x
X [ a A : N(a) = (x, x
).
X : X T(X) asociaza ecarui nod, x, mult imea nodurilor care l
nconjoara, i.e.
X(x) =

x x
= x
X [ a A : N(a) = (x
, x) N(a) = (x, x
).
Toate funct iile de mai sus pot extinse, n maniera uzual a, pentru a
primi mult imi ca argument (atunci ele returneaza mult imi si de aceea vom
scrie numele funct iilor cu majuscule).
Avnd denita structura CP-ret elelor, putem acum sa consideram com-
portamentul lor. Mai nti, introducem urmatoarele notat ii:
Notat ia 1.3.2 (i) Notam cu V ar(t) mult imea variabilelor tranzit iei t, i.e.
variabilele ce apar n expresia garda sau n expresiile arcelor nconjuratoare:
t T : V ar(t) = v [ v V ar(G(t)) a A(t) : v V ar(E(a)).
(ii) Not am cu E(x
1
, x
2
) expresia asociata lui (x
1
, x
2
), i.e. suma expresiilor
arcelor ce conecteaza perechea de noduri (x
1
, x
2
):
(x
1
, x
2
) S T T S : E(x
1
, x
2
) =
aA(x
1
,x
2
)
E(a)
(suma denota adunarea expresiilor si este bine-denita deoarece toate expre-
siile din suma au ca tip un acelasi multiset).
Sa remarcam ca A(x
1
, x
2
) = implica E(x
1
, x
2
) = (unde ultimul denota
expresia nchisa care se evalueaza la multisetul vid).
In continuare vom deni not iunea de interpretare a unei tranzit ii. Intu-
itiv, o interpretare a unei tranzit ii t este o substitut ie care nlocuieste ecare
variabila a lui t cu o culoare de tipul corespunzator si astfel ncat garda se
evalueaza la valoarea true.
Denit ia 1.3.2 O interpretare a unei tranzit ii t este o funct ie b denita pe
mult imea V ar(t), astfel ncat :
(i) v V ar(t) : b(v) Type(v).
(ii) G(t) = true.
Vom nota cu B(t) mult imea tuturor interpretarilor lui t.
Daca V ar(t) = v
1
, v
2
, . . . , v
n
, interpretarile lui t le vom scrie de obicei
sub forma < v
1
= c
1
, v
2
= c
2
, . . . , v
n
= c
n
>, ordinea variabilelor neavnd
nici o important a. Si acum vom deni not iunile de punct colorat, tranzit ie
interpretata, marcare si pas.
Denit ia 1.3.3 (i) Prin punct colorat vom nt elege orice pereche ordonata
de forma (s, c), cu s S si c C(s). Mult imea tuturor punctelor colorate
este notata cu TE.
Prin marcare vom nt elege orice multiset peste TE. Mult imea tuturor
marcarilor este notata cu M, i.e. M= TE
MS
.
Marcarea init iala M
0
este marcarea obt inuta prin evaluarea expresiilor de
init ializare:
(s, c) TE : M
0
(s, c) = (I(s))(c).
(ii) Prin tranzit ie interpretata vom nt elege orice pereche ordonata de
forma (t, b), cu t T si b B(t). Mult imea tuturor tranzit iilor interpretate
este notata cu BE.
Prin pas vom nt elege orice multiset nevid si nit peste BE. Mult imea
tuturor pasilor este notata cu Y, i.e. Y = Y BE
MS
[ 0 < [Y [ < .
Notat ia 1.3.3 Vom nota cu BE(t) = t B(t) mult imea tuturor tranzit i-
ilor interpretate corespunzatoare tranzit iei t T, si cu TE(s) = s C(s)
mult imea tuturor punctelor colorate corespunzatoare locat iei s S.
Observat ia 1.3.2 Fiecare marcare M TE
MS
determina o unica funct ie
M denita pe S astfel ncat

M(s) C(s)
MS
, s S, prin:
s S, c C(s) : (

M(s))(c) = M(s, c).
Si reciproc, orice funct ie

M denita pe S astfel ncat

M(s) C(s)
MS
,
s S, determina o unica marcare M, denita prin:
(s, c) TE : M(s, c) = (

M(s))(c).
Aceasta corespondent a biunivoca ne permite sa reprezentam adeseori
marcarile ca funct ii denite pe S.
Analog, exista o corespondent a biunivoca ntre un pas Y si o funct ie

Y
denita pe T astfel ncat

Y (t) B(t)
MS
este nit pentru orice t T si nevid
pentru cel put in un t T. De aceea, vom reprezenta adesea pasii ca funct ii
denite pe T.
Notat ia 1.3.4 Fie CPN o CP-ret ea, si Y Y un pas. Multiseturile (func-
t iile) Y
: TE N si Y
+
: TE N, si funct ia Y : TE Z sunt denite
prin:
1) Y
(s, c) =
_

(t,b)Y
E(s, t) 
_
(c) ;
2) Y
+
(s, c) =
_

(t,b)Y
E(t, s) 
_
(c) ;
3) Y (s, c) = Y
+
(s, c) Y
(s, c) ,
pentru orice (s, c) TE.
Conform observat iei anterioare, cele trei funct ii de mai sus pot privite
si ca funct ii denite pe S astfel ncat Y
(s), Y
+
(s) C(s)
MS
, s S, si
Y (s) f [ f : C(s) Z, s S.
In srsit, putem da acum denit ia formala a comportamentului (evolut iei)

unei ret ele colorate:
Denit ia 1.3.4 Evolut ia CP-ret elei CPN este data de regula de tranzit ie,
care consta n:
(RA) regula de aplicabilitate: un pas Y este posibil la marcarea M (n
CPN), abreviat M[Y )
CPN
, daca si numai daca
s S : Y
(s) M(s) ;
(RC) regula de calcul: daca M[Y )
CPN
, atunci Y poate apare la marcarea M
producnd o noua marcare M
, abreviat M[Y )
CPN
M
, denita prin:
s S : M
(s) =
_
M(s) Y
(s)
_
+Y
+
(s) .
Constatam ca, n acest fel, pentru orice pas Y al CP-ret elei CPN am
denit o relat ie binara pe TE
MS
, notata [Y )
CPN
, prin:
M[Y )
CPN
M
M si M
= M + Y.
Notat ia [.)
CPN
va simplicata la [.) ori de cte ori CP-ret eaua CPN
va subnt eleasa din context.
Denit ia 1.3.5 Fie Y un pas posibil la marcarea M. Daca (t, b) Y ,
spunem ca t este posibila la M cu interpretarea b. De asemenea, mai
spunem ca (t, b) este posibila la M, si ca tranzit ia t este posibila la M.
Daca (t
1
, b
1
), (t
2
, b
2
) Y si (t
1
, b
1
) ,= (t
2
, b
2
), spunem ca (t
1
, b
1
) si (t
2
, b
2
)
sunt posibile concurent (simultan) la M, si, de asemenea, ca t
1
si t
2
sunt
posibile concurent la M. Daca Y (t, b) 2, spunem ca (t, b) este posibila
concurent cu ea nsasi la M. Iar daca [Y (t)[ 2, spunem ca t este posibila
concurent cu ea nsasi la M.
Denit ia 1.3.6 O secvent a de aparit ie nita este o secvent a de marcari si
pasi de forma
M
1
[Y
1
)M
2
[Y
2
)M
3
. . . M
n
[Y
n
)M
n+1
astfel ncat n N, si M
i
[Y
i
)M
i+1
pentru orice 1 i n. M
1
este numita
marcarea de nceput, M
2
este numita marcarea de sfrsit, iar numarul n este
numit lungimea secvent ei.
Analog, o secvent a de aparit ie innita este o secvent a de marcari si pasi
de forma
M
1
[Y
1
)M
2
[Y
2
)M
3
. . .
astfel ncat M
i
[Y
i
)M
i+1
pentru orice i 1. M
1
este numita marcarea de
nceput a secvent ei, care se spune ca are lungime innita.
Mult imea tuturor secvent elor de aparit ie nite o notam cu OSF, iar pe
cea a tuturor secvent elor de aparit ie innite cu OSI.

In plus, vom nota cu
OS = OSF OSI mult imea tuturor secvent elor de aparit ie.
Denit ia 1.3.7 O marcare M
este accesibila de la marcarea M n CP-

ret eaua CPN daca si numai daca exista o secvent a de aparit ie nita avnd
pe M ca marcare de nceput si pe M
ca marcare de sfrsit. Mult imea tuturor

marcarilor accesibile de la M este notata cu [M)
CPN
, sau cu RS(CPN, M).
In cazul n care M = M
0
, RS(CPN, M
0
) se prescurteaza cu RS(CPN)
(sau [M
0
)
CPN
) si se numeste mult imea de accesibilitate a CP-ret elei CPN.
Notat ia 1.3.5 Notam cu BE(M) mult imea tranzit iilor interpretate (i.e., a
pasilor individuali) care sunt posibile la marcarea M n ret eaua CPN, i.e.
BE(M) = (t, b) BE [ M[(t, b))
CPN
= Y Y [ M[Y )
CPN
[Y [ = 1.
Denit ia 1.3.8 Marcarea M este acoperibila n CP-ret eaua CPN daca si
numai daca exista o marcare accesibila M
[M
0
)
CPN
, astfel ncat M M
.
Pentru a putea deni structuri de acoperire pentru ret ele colorate, vom
considera, similar ca la ret ele P/T, extensia N
a mult imii numerelor ntregi

nenegative N, si vom lucra cu marcari ce pot avea -componente.
Notat ia 1.3.6 Fie CPN o CP-ret ea. Notam cu M
= M [ M : TE
N
mult imea marcarilor ce pot avea si -componente, pe care le vom mai

numi si pseudo-marcari.
Pseudo-marcarile le vom identica uneori prin vectori [TE[-dimensionali
peste N
, la fel ca la marcari. Regula de tranzit ie de la marcari o consideram

extinsa la pseudo-marcari, adica, date Y un pas si M, M
doua pseudo-
marcari, spunem ca M[Y )
CPN
daca si numai daca este ndeplinita regula de
aplicabilitate (RA) de la marcari, si respectiv, M[Y )
CPN
M
daca si numai
daca este ndeplinita regula de calcul (RC) de la marcari.

In mod similar
se considera extinse la pseudo-marcari celelalte not iuni de la marcari (i.e.
secvent e de aparit ie, marcari accesibile, s.a.).
Dupa cum am mai amintit, ret elele colorate sunt echivalente ca putere de
modelare cu ret elele P/T. Mai exact, pentru ecare ret ea colorata neierarhica
se poate construi o unica ret ea P/T echivalenta cu ea, i.e. o ret ea P/T care
are acelasi comportament ca si ret eaua colorata, si reciproc, pentru ecare
ret ea P/T se poate construi o ret ea colorata neierarhic a (nu neaparat unica)
echivalenta cu ea. Existent a unei ret ele P/T echivalente este extrem de folo-
sitoare, ntruct ne spune cum sa generalizam conceptele de baza si metodele
de analiza de la ret ele P/T la ret ele colorate neierarhice. Pur si simplu,
denim aceste concepte ntr-o asemenea maniera nct o CP-ret ea are o pro-
prietate data daca si numai daca ret eaua P/T echivalenta are proprietatea
corespondenta. Important de ret inut este faptul ca nu vom face niciodata
aceasta translat ie pentru o CP-ret ea particulara. Atunci cnd modelam un
sistem utilizam direct CP-ret ele, fara a construi echivalenta P/T, si similar
procedam atunci cnd analizam proprietat ile ret elei.
Construct ia echivalentei P/T a unei CP-ret ele se face n felul urmator:
Denit ia 1.3.9 Fie CPN = (S, T, A, N, , C, G, E, I) o ret ea colorata ne-
ierarhica data. Denim ret eaua P/T echivalenta cu ea ca ind P/T-ret eaua
PTN
CPN
= (S
, T
, F
, W
, M
0
), unde:
(i) S
= TE.
(ii) T
= BE.
(iii) F
= ((s, c), (t, b)) S
[ (E(s, t) )(c) ,= 0
((t, b), (s, c)) T
[ (E(t, s) )(c) ,= 0.
(iv) ((s, c), (t, b)) S
: W
((s, c), (t, b)) = (E(s, t) )(c)

((t, b), (s, c)) T
: W
((t, b), (s, c)) = (E(t, s) )(c)

(v) (s, c) S
: M
0
(s, c) = (I(s))(c).
Observat ia 1.3.3 Ret eaua P/T echivalenta denita mai sus este, eventual,
innita, i.e. poate avea mult imi innite de locat ii si de tranzit ii, deci nu
respecta ntru totul denit ia uzuala a ret elor P/T, pe care am dat-o n
sect iunea 1.1 (denit ie ce impune restrict ia ca mult imile de locat ii si de
tranzit ii sa e nite).
Teorema 1.3.1 Orice ret ea colorata neierarhica, CPN, are exact aceleasi
mult ime de marcari, marcare init iala, mult ime de pasi si secvent e de aparit ie
ca si P/T echivalenta sa, PTN
CPN
, si prin urmare cele doua ret ele sunt
echivalente comportamental. Mai exact, are loc:
(i) M M M este marcare a ret elei PTN
CPN
.
(ii) M
0
= M
0
.
(iii) Y Y Y este pas al ret elei PTN
CPN
.
(iv) M
1
, M
2
M, Y Y : M
1
[Y )
CPN
M
2
M
1
[Y )
PTN
CPN
M
2
.
Demonstrat ie. Demonstrat ia este banala (poate gasita n [42]).
Translat ia n sens invers, de la o ret ea P/T, PTN = (S, T, F, W, M
0
), la
o CP-ret ea echivalenta, CPN
= (S
, T
, A
, N
, C
, G
, E
, I
), se face n
felul urmator: se aleg o partit ie P
S
a mult imii locat iilor S si o partit ie P
T
a
mult imii tranzit iilor T, dupa care, pentru CP-ret eaua CPN
, se ia ca mult ime
de tipuri
= P
S
P
T
, ca mult ime de locat ii S
= P
S
si ca mult ime de
tranzit ii T
= P
T
, iar ca funct ie de culoare se ia C(s
) = s
, s
. Intuitiv,
toate locat iile s ale unei componente S
i
P
S
sunt strnse ntr-o singura
locat ie S
i
S
n ret eaua CPN
, dar ecare are atasata drept culoare pe ea

nsasi s, putnd face astfel distinct ie ntre punctele provenite din vechile
locat ii din ret eaua PTN strnse acum ntr-o singura locat ie n ret eaua
CPN
. Similar, tranzit iile unei componente T

i
P
T
sunt strnse ntr-o
singura tranzit ie T
i
T
n ret eaua CPN
, avnd atasata garda true, iar

arcele si marcarea init iala se eticheteaza cu expresiile corespunzatoare acestor
strngeri de locat ii si de tranzit ii.
Pentru detalii suplimentare despre denit ia formala a celorlalte compo-
nente din n-uplul CPN
, si demonstrat ia rezultatului de echivalent a, re-

comandam consultarea lucrarii [42]. Ca o observat ie, se cuvine ment ionat
faptul ca translat ia n sens invers nu mai este unica, ci pentru ecare pereche
(P
S
, P
T
) de partit ii posibile obt inem o CP-ret ea CPN
= CPN
(PTN,P
S
,P
T
)
.
In legatura cu proprietat ile ret elelor colorate si problemele de decizie aso-

ciate lor, precum si referitor la metodele de analiza formala existente pentru
ret elele colorate, recomandam consultarea lucrarii [42] (se mai poate consulta
si sinteza pe care am realizat-o n raportul tehnic [119]).
In continuare, cteva cuvinte despre:

Ret ele colorate ierarhice
Ideea de baza a introducerii ret elelor colorate ierarhice a fost aceea de a
permite persoanei modelatoare a unui sistem sa construiasca un model com-
plex prin combinarea unei serii de CP-ret ele mici ntr-o singura ret ea mare.
Aceasta idee este similara cu situat ia n care un programator construieste un
program complex dintr-o mult ime de module si subprograme.
Astfel, o ret ea colorata ierarhica se obt ine prin compunerea, folosind niste
constructori ierarhici, a mai multor CP-ret ele neierarhice (sau chiar si a unor
ret ele ierarhice, deci se poate face o compunere pe mai multe nivele de
ret ele).
Not iunea de ret ea colorata ierarhica a fost introdusa prima data n lu-
crarea [35], care descrie cinci tipuri de constructori ierarhici, cunoscut i sub
denumirea de substitut ie de tranzit ii, substitut ie de locat ii, apel de tranzit ii,
fuziune de tranzit ii, si fuziune de locat ii.
Aplicat ia software Design/CPN suporta constructorii substitut ie de tran-
zit ii si fuziune de locat ii, si ca atare s-a lucrat mult cu acesti constructori,
care s-au dovedit a foarte folositori, fara a cauza nici o dicultate de ordin
teoretic. Experient ele facute cu ceilalt i trei constructori au scos la iveala
unele probleme de ordin teoretic si practic.
Din aceste motive, s-au pastrat doar cei doi constructori amintit i mai
sus in denit ia formala a ret elelor colorate ierarhice, care poate gasita n
lucrarea [42].
Demn de amintit este faptul ca legatura dintre ret elele colorate ierarhice
si cele neierarhice este similara cu legatura dintre ret elele colorate neierarhice
si ret elele P/T. Mai exact, pentru ecare ret ea colorat a ierarhica se poate
construi o unica ret ea colorata neierarhica echivalenta cu ea, si reciproc,
pentru ecare ret ea colorata neierarhica se poate construi o ret ea colorata
ierarhica (nu neaparat unica) echivalenta cu ea (vezi [42]).
Aceasta justica faptul ca cele trei clase de ret ele (P/T, colorate neierar-
hice si colorate ierarhice) sunt echivalente, din punct de vedere teoretic, si
anume echivalente ca putere de modelare (adica: orice sistem real ce poate
modelat printr-o ret ea dintr-unul din aceste tipuri, va putea modelat
si printr-o ret ea din oricare dintre celelalte tipuri) si ca evolut ie concurenta
(adica: pentru orice ret ea dintr-unul din aceste tipuri, se poate construi o
alta ret ea din oricare dintre celelalte tipuri, ret ea care se comporta exact la
fel ca prima, si aceasta din punctul de vedere al comportarii concurente, nu
doar al comportarii secvent iale).
Insa, din punct de vedere practic, cele trei clase de ret ele au proprietat i
foarte diferite. Pentru a putea lucra cu modele pentru sisteme foarte mari
(complexe), avem nevoie de a dezvolta concepte de structurare si abstract ie
puternice. Primul pas esent ial n aceasta direct ie a fost nlocuirea ret elelor de
nivel scazut cu cele de nivel nalt. Al doilea pas a fost introducerea ret elelor
ierarhice. Prin analogie cu limbajele de programare, primul pas poate com-
parat cu introducerea tipurilor de date, ceea ce a permis programatorilor sa
lucreze cu date structurate n loc de bit i. Al doilea pas poate comparat
cu aparit ia limbajelor de programare cu subrutine si module, ceea ce a per-
mis programatorilor sa construiasca programe din subprograme si module
componente.
Capitolul 2
Metode de analiza formala a
ret elelor Petri
In acest capitol se va face o scurta treceren revista a metodelor de analiza

formala pentru ret ele Petri, existente n prezent, urmnd ca n capitolele
urmatoare sa se detalieze cteva dintre acestea.
Cea mai directa maniera de analiza este simularea, care este analogul
testarii si execut iei unui program. Un bun simulator de ret ele Petri este
analog cu un bun program depanator de programe. El asista utilizatorul n
examinarea atenta a unor posibile secvent e de aparit ie.
O lista a simulatoarelor disponibile pentru diverse tipuri de ret ele Petri
poate consultata pe portalul dedicat ret elelor Petri ([135]). Astfel, spre
exemplu, pentru ret ele Petri colorate este disponibil simulatorul Design/CPN,
care are si facilitat i de analiza formala (structuri de accesibilitate reduse si
invariant i). Un alt simulator este si aplicat ia RENEW ([136]), dedicata ret elelor
Petri pe mai multe nivele (o noua clasa de ret ele Petri, n care punctele din
locat iile ret elei pot avea un comportament dinamic, ind modelate tot prin
ret ele).
Simularea este foarte folositoare pentru nt elegerea si depanarea unei
ret ele Petri, mai ales n timpul proiectarii si analizei de nceput a unui sistem
foarte mare. Totusi, este evident ca, doar prin simulare, este imposibil de
obt inut o demonstrat ie completa a proprietat ilor dinamice ale ret elelor Petri
(dect daca ret elele sau proprietat ile sunt triviale). De aceea este important
sa avem la dispozit ie si unele metode de analiza formal a (i.e., metode bazate
pe tehnici de demonstrat ie matematica).
In continuare se vor prezenta pe scurt principalele metode de analiza

formala a ret elelor Petri.
33
34 Capitolul 2 Metode de analiza formala a ret elelor Petri
2.1 Grafuri de aparit ie
Ideea de baza a grafurilor de aparit ie este de a construi un graf ce cont ine
cte un nod pentru ecare marcare accesibila si cte un arc pentru ecare
aparit ie a unei tranzit ii.
Un asemenea graf mai este ntlnit n literatura de specialitate despre
ret ele Petri si sub denumirea de graf de accesibilitate, ind denit pentru
prima data n lucrarea (Karp & Miller [51]) pentru sisteme aditive de vectori,
un model ce este echivalent cu ret elele Petri P/T.
In (Jensen [42]) s-a preferat

denumirea de graf de aparit ie deoarece aceasta denumire surprinde faptul ca
acest graf cont ine informat ii nu doar despre marcarile accesibile, ci si despre
aparit iile tranzit iilor.
In grafurile de aparit ie pentru ret ele Petri se omit arcele corespunzatoare

pasilor format i din mai mult de o tranzit ie, fara ca prin aceasta sa se piarda
prea multe informat ii.
Cu toate acestea, grafurile de aparit ie pot deveni foate mari, chiar si
pentru ret ele mici, ceea ce face ca procesul de construct ie si investigat ie a
acestora sa e dicil si posibil supus erorilor.
Din acest motiv, este clar ca sunt necesare tehnici prin care sa se poata
construi grafuri de aparit ie reduse, fara a pierde prea multa informat ie.
In continuare se vor prezenta cteva din tehnicile dezvoltate pentru a

obt ine o asemenea reducere. Demn de ret inut este faptul c a, pentru toate
aceste tehnici, graful de aparit ie redus poate construit direct, fara a construi
mai nti graful de aparit ie complet.
2.1.1 Marcari simetrice
Aceasta metoda de reducere exploateaza simetriile care exista adesea n
sistemele modelate prin ret ele de nivel nalt, colorate, dar ea se poate aplica si
pentru ret elele clasice. Aceste simetrii se refera la culori, adica la datele ce
compun domeniile tipurilor utilizate ntr-o ret ea colorata data. Astfel, daca
culorile unui anumit tip sunt simetrice, n sensul ca ecare tranzit ie le
manevreaza pe toate ntr-o maniera simetrica, si n plus n marcarea init iala
aceste culori sunt simetrice, atunci are sens sa se foloseasca aceste simetrii,
lucrnd cu reprezentant i ai claselor de simetrie, prin construct ia unui graf de
aparit ie redus, ce cont ine doar cte un nod pentru ecare clasa de marcari
simetrice.
Grafurile de aparit ie cu marcari simetrice au fost introduse de K. Jensen
si colaboratorii sai pentru ret ele colorate ([34], [41]). Denit ia formala a gra-
furilor de aparit ie cu marcari simetrice include o serie de concepte matematice
binecunoscute, cum ar grupuri algebrice si clase de echivalent a.
Capitolul 2 Metode de analiza formala a ret elelor Petri 35
Acest tip de graf de aparit ie redus cont ine exact aceeasi informat ie ca si
graful de aparit ie complet, ceea ce nseamna ca graful redus poate folosit
pentru a investiga toate acele proprietat i care pot investigate prin inter-
mediul grafului complet.
Graful redus este o versiune abstractizata a grafului complet, ntr-o
maniera similara celei prin care o ret ea colorata este o abstractizare a ret elei
P/T echivalente ei. Graful de aparit ie complet poate construit din graful re-
dus, dar aceasta nu este niciodata necesar. Dimpotriva, analiza proprietat ilor
se efectueaza direct pe graful redus, si aceasta se dovedeste a cu mult mai
ecient (n comparat ie cu analiza grafului complet).
2.1.2 Mult imi de atract ie
O a doua posibilitate de reducere deriva din observat ia c a o ret ea Petri
are adesea un numar de secvent e de aparit ie n care pasii sunt identici, cu
except ia ordinii n care apar.
Spre exemplu, sa consideram o marcare M ce are n tranzit ii concurent
posibile la ea. Atunci vom avea un numar de n! (i.e., factorial de n) secvent e
de aparit ie ce ncep din M si ajung toate ntr-o aceeasi marcare dupa n pasi,
si care difera doar prin ordinea n care apar cei n pasi. Efectul total ind
acelasi (i.e., se ajunge ntr-o aceeasi marcare), se poate pune ntrebarea daca
este ntr-adevar necesar sa se dezvolte toate cele n! variante, si din fericire
s-a constatat ca nu.
Dimpotriva, pentru ecare marcare accesibila, se calculeaza o asa-numita
mult ime de atract ie, care este utilizata pentru a decide care dintre tranzit iile
posibile la acea marcare trebuie sa e investigate, i.e. l asate sa se produca.
Restul tranzit iilor ramn, fapt garantat prin denit ia mult imilor de atract ie,
posibile n continuare, si deci se vor putea produce la o marcare ulterioara.
Metoda mult imilor de atract ie a fost introdusa de A. Valmari ([108], [107]).
Utilizarea mult imilor de atract ie permite adesea obt inerea unei reduceri sem-
nicative a numarului de noduri si a celui de arce ale grafului de aparit ie
construit n acest fel, mai ales n situat ia cnd sistemul modelat cont ine un
numar mare de procese relativ independente.
Din nefericire, folosind metoda mult imilor de atract ie, uneori este nece-
sara construt ia mai multor grafuri de aparit ie diferite, deoarece denit ia
mult imii de atract ie folosite depinde de acele propriet at i pe care dorim sa
le investigam.
Demn de ret inut este faptul ca utilizarea metodei mult imilor de atract ie
poate combinata cu utilizarea metodei marcarilor simetrice. Aceasta
deoarece cele doua metode sunt ortogonale, n sensul c a marcarile simetri-
ce sunt utile atunci cnd avem un numar de procese simetrice, iar mult imile
de atract ie sunt utile atunci cnd avem un numar de procese concurente.
Prin urmare, atunci cnd procesele sunt si simetrice, si concurente, pot
folosite simultan ambele metode, ceea ce ofera adesea o reducerembunatat ita
fat a de cazul n care s-ar folosit doar una dintre metode.
2.1.3 Marcari de acoperire
O a treia posibilitate de reducere este de a ne uita la secvent ele de aparit ie
care conduc dintr-o marcare accesibila M
1
ntr-o marcare de acoperire M
2
,
i.e. o marcare M
2
> M
1
. Efectul total al unei asemenea secvent e este de a
adauga puncte n unele locat ii, si deci este clar ca putem repeta pasii acelei
secvent e ori de cte ori vrem, o parte dintre locat ii capatnd astfel coecient i
orict de mari.
Ideea, folosita prima data pentru ret ele P/T n lucrarea (Karp & Miller
[51]), consta n a nlocui acesti coecient i cu , obt innd un graf de aparit ie
redus, numit graf de acoperire, n care anumite noduri reprezinta multe
marcari diferite (care sunt toate identice exceptnd acele locat ii ce au co-
ecientul ).
Graful de acoperire de tip Karp-Miller poate la rndul sau simplicat,
obt inndu-se un graf de acoperire minimal, pe baza tehnicii dezvoltata pentru
ret ele P/T de A. Finkel ([22]).
In capitolul 3 va prezentata denit ia formala a grafurilor de acoperire,

mai nti pentru ret elele Petri clasice, si apoi pentru cele cu salturi si respectiv
pentru ret elele colorate, aceasta constituind una din contribut iile originale
aduse de lucrarea de fat a.
Pentru toate clasele de ret ele Petri, se poate demonstra cu usurint a ca
graful de acoperire obt inut este ntotdeauna nit, spre deosebire de graful de
aparit ie, care de multe ori este innit.
Cu toate acestea, metoda are anumite dezavantaje.

In primul rnd, se
obt ine o reducere doar pentru sisteme nemarginite (iar majoritatea sistemelor
practice sunt marginite).

In al doilea rnd, se pierde att de multa informat ie
prin aceasta tehnica de reducere, nct mai multe proprietat i importante (cum
ar viabilitatea si accesibilitatea) nu mai sunt complet decidabile.
De ret inut faptul ca este posibila utilizarea metodei marcarilor de aco-
perire combinata cu metoda marcarilor simetrice, tehnica utilizata n lu-
crarea (Petrucci [77]), dar justicarea teoretica a acestei metode combinate
devine mult mai complexa (fat a de situat ia n care se foloseste doar metoda
marcarilor simetrice).
2.1.4 Marcari simbolice
In sfrsit, o alta posibilitate de reducere consta n utilizarea unor marcari

simbolice pentru construct ia unui graf de accesibilitate simbolic, tehnica dez-
voltata de G. Chiola si colaboratorii sai pentru subclasa ret elelor colorate
bine-formate ([13]).
O idee asemanatoare este folosirea unor marcari parametrizate pentru
construct ia unui graf de accesibilitate parametrizat, tehnica dezvoltata de
M. Lindqvist pentru ret ele predicat/tranzit ie ([57]).
2.1.5 Reguli de demonstrat ie
Toate metodele ment ionate mai sus au fost originar propuse pentru ret ele
P/T sau pentru ret ele colorate neierarhice. Totusi, s-a dovedit a usoara
extensia lor directa la ret ele colorate ierarhice, datorita echivalent elor com-
portamentale ale celor trei clase de ret ele Petri, echivalent e amintite n capi-
tolul 1.
Dupa ce un graf de aparit ie a fost construit, el poate folosit pentru a
demonstra proprietat i ale sistemului modelat. Aceasta se face prin aplicarea
unui set de reguli de demonstrat ie, i.e. teoreme care permit persoanei mode-
latoare sa deduca proprietat i ale ret elei Petri date din proprietat i ale grafului
de aparit ie asociat.
Construct ia si analiza grafurilor de aparit ie poate complet automatizata
(ceea ce s-a si facut, spre exemplu, pentru ret ele colorate, prin aplicat ia
Design/CPN [134]). Aceasta nseamna ca persoana modelatoare poate folosi
aceasta metoda si interpreta rezultatele fara a avea prea multe cunostint e
despre fundamentul matematic al metodei. Pentru sisteme m arginite un mare
numar de ntrebari pot decise complet. Stari de blocare, accesibilitate,
margini pentru marcari pot decise printr-o simpla inspect ie a nodurilor
grafului de aparit ie, n timp ce proprietat i precum viabilitatea si marcarile
de revenire pot decise prin construct ia si inspect ia componentelor tare
conexe.
Aceasta nseamna ca grafurile de aparit ie constituie o modalitate directa
de depanare a ret elelor noi, deoarece erori triviale, precum ar omisiunea
unei expresii de arc sau o expresie de arc gresita, adeseori cauzeaza modi-
carea drastica a proprietat ilor pe care ne asteptam s a le aiba ret eaua respec-
tiva.
Din nefericire, una dintre dicultat ile cele mai importante ale acestei
metode este faptul ca grafurile de aparit ie devin adesea att de mari nct
nu pot construite, chiar si atunci cnd sunt aplicate tehnicile de reducere
descrise mai sus. De aceea, adesea trebuie sa se simplice ret eaua analizata,
sau sa se analizeze separat diversele componente ale ei.
2.2 Invariant i locat ie si tranzit ie
Invariant ii locat ie si tranzit ie sunt o metoda de analiza formala a ret elelor
Petri ce a fost introdusa prima data pentru ret ele P/T de catre K. Lautenbach
([55], [56]).
Ideea de baza a invariant ilor locat ie (numit i si S-invariant i) este de a
construi ecuat ii care sunt satisfacute de catre toate marcarile accesibile, o idee
ce este similara cu cea a invariant ilor utilizat i n vericarea programelor. Mai
nti formulam niste ecuat ii, pe care le postulam a satisfacute independent
de pasii care apar n evolut ia ret elei. Apoi demonstram ca ecuat iile sunt
ntr-adevar satisfacute, si n nal le utilizam pentru a demonstra anumite
proprietat i dinamice ale sistemului modelat.
Invariant ii tranzit ie (numit i si T-invariant i) sunt dualul invariant ilor lo-
cat ie. Ei determina secvent e de aparit ie care nu au nici un efect total, i.e.
secvent e ce au aceleasi marcari de nceput si de sfrsit.
Invariant ii locat ie si tranzit ie pot folosit i pentru a demonstra multe
tipuri de proprietat i dinamice ale ret elelor Petri, cum ar : proprietat i de
accesibilitate, de marginire, de revenire, de viabilitate si de echitate. Un
alt avantaj al invariant ilor este acela ca ei pot construit i n timpul fazei
de proiectare a sistemului, si aceasta va ajuta, de obicei, la obt inerea unui
proiect mai bun. Singurul dezavantaj al invariant ilor este acela ca necesita
deprinderi matematice mult mai considerabile dect multe dintre celelalte
metode de analiza.
In capitolul 4 va prezentata tehnica invariant ilor, mai nti pentru

ret elele Petri clasice, si apoi pentru cele cu salturi, aceasta ind o alta
contribut ie originala adusa de aceasta lucrare.
2.3 Reguli de reducere
Ret elele Petri pot analizate si prin metoda reducerii, n care ideea de
baza este urmatoarea. Mai nti se alege una sau mai multe tipuri de pro-
prietat i ce se doresc a investigate. Apoi se deneste un set de reguli de
reducere prin care se pot simplica ret elele, fara a modica acele proprietat i
ce se doresc a investigate. De obicei, regulile sunt locale, n sensul ca ecare
din ele permite nlocuirea unei subret ele cu o alta subret ea.
Dupa ce s-a denit un set de reguli de reducere, trebuie sa se arate ca
acesta este corect, i.e. ca aplicarea acelor reguli nu modica niciodata pro-
prietat ile ce se doresc a investigate. Aceasta demonstrat ie se face o singura
data, la nceput, dupa care se poate aplica acel set de reguli pentru oricte
ret ele se doreste, oricnd se doreste.
Un bun set de reguli de reducere trebuie, pe lnga a corect, sa e si
puternic, n sensul de a permite obt inerea unei reduceri semnicative, astfel
ncat ret eaua redusa sa e mult mai usor de analizat dect cea originala.
Multe dintre tehnicile de reducere cunoscute pentru ret ele colorate sunt
translatari directe ale regulilor de reducere dezvoltate pentru ret ele P/T. O
prezentare a tehnicilor de reducere folosite pentru ret elele colorate poate
gasita n lucrarile lui Genrich ([24]) si Haddad ([29]).
2.4 Analiza de performant a
Majoritatea aplicat iilor ret elelor Petri constau n investigarea corectitu-
dinii logice a unui sistem. Aceasta nseamna ca se analizeaza proprietat ile si
funct ionalitatea sistemului (i.e., daca acesta produce rezultatele asteptate).
Totusi, ret elele Petri pot utilizate de asemenea si pentru a investiga
performant a unui sistem (de exemplu, timpul maxim necesar pentru execut ia
unor operat ii specicate sau timpul mediu pentru anumite cereri). Pentru
a efectua astfel de analize, este convenabila extinderea modelului ret elelor
Petri, att clasice, ct si colorate, cu un concept de timp. Apoi se specica
cum diferitele activitat i si stari ale sistemului consuma timp.
Analiza de performant a este unul dintre cele mai mari si mai impor-
tante subdomenii ale ret elelor Petri, existnd la ora actuala o serie ntreaga
de lucrari ce descriu diverse extensii temporale ale ret elelor Petri. Aceasta
important a este subliniata si de seria simpozioanelor internat ionale Petri
Nets and Performance Models, serie desfasurata cu o periodicitate bian-
uala, ncepnd din 1985.
In capitolele urmatoare vor detaliate cteva dintre metodele de analiza

formala a ret elelor Petri prezentate sumar n acest capitol, accentul ind pus
pe contribut iile originale pe care le-am adus n acest domeniu.
Capitolul 3
Structuri de acoperire si
probleme decidabile
Structurile de accesibilitate si cele de acoperire constituie o metoda de
analiza formala a ret elelor Petri ce a fost introdusa pentru prima data n
lucrarea (Karp & Miller [51]) pentru sisteme aditive de vectori, si preluata
apoi pentru ret ele P/T, ntruct aceste doua modele sunt echivalente ([69]).
Ele se bazeaza att pe structura ret elei, ct si pe starea (i.e. marcarea)
init iala a ret elei, si sunt utilizate pentru studiul comportamentului ret elei
(i.e. evolut ia ret elei, pornind de la marcarea init ial a a ret elei) si, de aseme-
nea, dupa cum vom arata n acest capitol, pentru rezolvarea unor probleme
de decizie referitoare la cteva proprietat i ale ret elelor Petri, proprietat i ce
depind, printre altele, si de structura ret elei.
In plus, ele pot folosite si pentru calculul gradelor de concurent a a

ret elelor Petri, despre care vom discuta n capitolul 5.
Ideea de baza a grafurilor de accesibilitate este de a construi un graf ce
cont ine cte un nod pentru ecare marcare accesibila si cte un arc pentru
ecare aparit ie a unei tranzit ii, arc ce conecteaza nodurile corespunzatoare
marcarilor ntre care se produce respectiva tranzit ie.
ret ele Petri si sub denumirea de graf de aparit ie, deoarece aceasta denumire
surprinde faptul ca acest graf cont ine informat ii nu doar despre marcarile
accesibile, ci si despre aparit iile tranzit iilor.
De asemenea, mai estentlnita si not iunea de arbore de accesibilitate, care
practic reprezinta desfasuratorul grafului de accesibilitate: se porneste ca
nod radacina cu marcarea init iala a ret elei si se adauga cte un arc pentru
ecare aparit ie a unei tranzit ii, avnd ca nod destinat ie al acelui arc un nou
nod, chiar daca marcarea produsa a mai aparut deja n arborele construit
41
42 Capitolul 3 Structuri de acoperire si probleme decidabile
pna la acel pas.
Pentru optimizare, n graful (si arborele) de accesibilitate se omit arcele
corespunzatoare pasilor format i din mai mult de o tranzit ie, fara ca prin
aceasta sa se piarda prea multe informat ii. Cu toate acestea, grafurile (si
arborii) de accesibilitate pot deveni foate mari, chiar si pentru ret ele mici,
ceea ce face ca procesul de construct ie si investigat ie a acestora sa e dicil
si posibil supus erorilor.
Din acest motiv, au fost necesare tehnici prin care sa se poata construi
grafuri de accesibilitate reduse, fara a se pierde prea multa informat ie. Cteva
din tehnicile dezvoltate pentru a obt ine o asemenea reducere au fost prezen-
tate sumar n capitolul 2 (marcari simetrice, mult imi de atract ie, marcari de
acoperire, s.a.). Demn de ret inut este faptul ca, pentru toate aceste tehnici,
graful de accesibilitate redus poate construit direct, f ara a construi mai
nti graful de aparit ie complet.
In capitolul de fat a ne vom concentra atent ia asupra uneia dintre aceste

tehnici, si anume structurile de acoperire pentru ret ele Petri, accentul ind
pus pe structurile minimale, pentru care reducerea obt inuta este maxima.
Construct ia si analiza grafurilor de accesibilitate reduse poate com-
plet automatizata (a se vedea, spre exemplu, aplicat ia Design/CPN [134]
pentru ret ele colorate). Acest fapt prezinta avantajul ca persoana modela-
toare poate folosi aceasta metoda si interpreta rezultatele fara a avea prea
multe cunostint e despre fundamentul matematic al metodei. Pentru sisteme
marginite un mare numar de ntrebari pot decise complet. Stari de blocare,
accesibilitate, margini pentru marcari pot decise printr-o simpla inspect ie a
nodurilor grafului de accesibilitate, n timp ce proprietat i precum viabilitatea
si marcarile de revenire pot decise prin construct ia si inspect ia componen-
telor tare conexe.
De asemenea, si pentru sisteme nemarginite se pot decide o serie de pro-
prietat i ale ret elelor Petri, cum ar : proprietat i de acoperire, de margini-
re, de simultan-nemarginire, de nititudine a mult imii de accesibilitate, de
pseudo-viabilitate si de regularitate a limbajului acceptat.
Capitolul 3 Structuri de acoperire si probleme decidabile 43
3.1 Structuri de acoperire pentru ret ele P/T
In primele doua subsect iuni din aceasta sect iune voi face o trecere n
revista a structurilor de accesibilitate si, respectiv, a structurilor de acope-
rire de tip KarpMiller pentru ret ele P/T, urmand n principal prezentarea
acestora facuta n lucrarea (Jucan & T iplea [48]). Iar n a treia subsect iune
voi prezenta structurile de acoperire minimale pentru ret ele P/T, pe baza
lucrarii [22].
Apoi, n a treia subsect iune, voi prezenta problemele de decizie care sunt
decidabile pentru ret elele P/T att pe baza structurilor de acoperire de tip
KarpMiller, ct si pe baza structurilor de acoperire minimale.
In sfrsit, ultima subsect iune este dedicata tratarii cazului ret elelor P/T
cu marcari init iale innite, deoarece acestea vor utilizate n sect iunea 3.2
pentru a putea deni structuri de acoperire pentru ret ele Petri cu salturi.
3.1.1 Structuri de accesibilitate
Modelarea sistemelor concurente prin intermediul ret elelor P/T a condus
la necesitatea investigarii mult imii tuturor marcarilor accesibile ale unei ret ele
P/T marcate. De la denit ia acestei mult imi urmeaza ca putem construi, n
mod natural, un arbore ale carui noduri sunt etichetate cu marcari, ale carui
arce sunt etichetate cu tranzit ii si astfel ncat:
(1) radacina v
0
a arborelui sa e etichetata cu marcarea init iala a ret elei;
(2) daca v este un nod al arborelui, etichetat cu o marcare M, atunci
pentru orice t T astfel ncat M[t) , exista un nod distinct v
etichetat
cu M
= M + t, si un arc (v, v
), care este etichetat cu t.

Acest arbore este numit, n mod curent, arborele de accesibilitate al ret elei.
Denit ia 3.1.1 Se numeste arbore de accesibilitate al unei ret ele P/T mar-
cate = (, M
0
), orice arbore (N
S
, T)-etichetat 1T = (V, E, l
V
, l
E
) cu ur-
matoarele proprietat i:
(i) radacina lui, notata v
0
, este etichetata cu M
0
, adica l
V
(v
0
) = M
0
;
(ii) pentru orice nod v V , [v
+
[ = [T(l
V
(v))[;
(iii) pentru orice v V cu [v
+
[ > 0 si orice t T(l
V
(v)) exista v
v
+
astfel ncat:
(iii.1) (v, v
) E;
(iii.2) l
V
(v
) = l
V
(v) + t;
(iii.3) l
E
(v, v
) = t.
Este usor de vazut ca daca 1T si 1T
sunt doi arbori de accesibilitate ai

unei ret ele P/T marcate , atunci ei sunt izomor. Din acest motiv putem
vorbi de arborele de accesibilitate al unei ret ele P/T marcate , arbore ce va
notat prin 1T (). Asadar,
Observat ia 3.1.1 Arborele de accesibilitate 1T () este unic (via izomor-
smul de arbori (N
S
, T)-etichetat i).
Exemplul 3.1.1 Fie
1
= (
1
, M
1
0
) si
2
= (
2
, M
2
0
) ret elele P/T mar-
cate din gurile 3.1(a) si, respectiv, 3.1(b). Arborii lor de accesibilitate sunt
part ial reprezentat i n gura 3.2.

`
a s
2 c
s
1 b
s
3
`
a s
2 c
s
1 b
s
3
(a) (b)
Figura 3.1: Ret elele P/T din exemplul 3.1.1
(1, 0, 0)
(1, 1, 0) (0, 0, 1)
(1, 2, 0) (0, 1, 1)
(0, 1, 1)
a
b
c
v
0
v
1
v
2
v
3
v
4
v
5

b
a

(1, 0, 0)
(1, 1, 0) (0, 0, 1)
(1, 2, 0) (0, 1, 1)
(0, 0, 1)
a
b
c
v
0
v
1
v
2
v
3
v
4
v
5

b
a

(a) (b)
Figura 3.2: Arborii de accesibilitate ai ret elelor din exemplul 3.1.1
Proprietat ile de baza ale arborelui de accesibilitate sunt date de urma-
toarea propozit ie a carei demonstrat ie este imediata de la denit ii.
Propozit ia 3.1.1 Fie = (, M
0
) o mPTN si 1T () = (V, E, l
V
, l
E
) ar-
borele de accesibilitate al ret elei . Atunci, au loc urmatoarele proprietat i:
(1) 1T () este nit ramicat ;
(2) un nod v al arborelui 1T () este nod frunza daca si numai daca nu
exista t T astfel ncat l
V
(v) [t) ;
(3) RS() = l
V
(v) [ v V .
Graful de accesibilitate 1(() al unei P/T-ret ele marcate se deneste ca
ind graful orientat etichetat (pe arce) obt inut din arborele de accesibilitate
1T () prin identicarea nodurilor avnd aceeasi eticheta.
Denit ia 3.1.2 Se numeste graful de accesibilitate al unei ret ele P/T mar-
cate = (, M
0
), graful orientat etichetat 1(() = ([M
0
)
, T, E), mult imea

E a arcelor etichetate ind denita prin:
M
1
, M
2
[M
0
)
, t T : (M
1
, t, M
2
) E M
1
[t)
M
2
.
3.1.2 Structuri de acoperire KarpMiller
Arborele de accesibilitate al unei ret ele P/T marcate poate in-
nit chiar daca mult imea RS() este nita, asa cum ne arata ret eaua
din gura 3.3(a) al carei arbore de accesibilitate este part ial desenat n
gura 3.3(b).
s a
(1)
(1)
v
0
v
1
.
.
.
a
a
(a) (b)
Figura 3.3: Ret ea P/T cu arbore de accesibilitate innit
Mai mult, chiar si graful de accesibilitate al unei ret ele P/T marcate
poate innit (mai exact, este innit daca si numai daca mult imea RS()
este innita). Din acest motiv, cercetatorii au cautat unele ranari ale acestor
structuri de accesibilitate, ce pot produce (sub-)structuri nite cu pastrarea
a ct mai multor proprietat i ale ret elei respective.
Ca urmare a acestui aspect, un studiu al mult imii RS() prin intermediul
arborelui 1T () este dicil de realizat. Putem nsa obt ine de la 1T () un
arbore nit T () fara a pierde prea multe informat ii despre marcarile ac-
cesibile ale ret elei. Ideea este de a trunchia ramurile structurate regulat
si de a indica respectiva regularitate n eticheta frunzelor. Sa presupunem
ca un drum v
0
, v
1
, v
2
, . . . al lui 1T () are doua noduri v
i
si v
j
(i < j) astfel
ncat l
V
(v
i
) l
V
(v
j
). 1T () va avea n acest caz un drum innit care va
repeta la innit secvent a l
E
(v
i
, v
i+1
) l
E
(v
j1
, v
j
). Aceasta secvent a o vom
nlocui n T () printr-o frunza. Eticheta M a frunzei va data prin:
M(s) =
_
l
V
(v
i
)(s) , daca l
V
(v
i
)(s) = l
V
(v
j
)(s)
, daca l
V
(v
i
)(s) < l
V
(v
j
)(s)
, s S.
M(s) = ne spune ca numarul de puncte din locat ia s poate creste nemar-
ginit n cadrul ramurii nlocuite.
Ideea unei astfel de ranari a fost introdusa de R.M. Karp si R.E. Miller
([51]) n studiul mult imii de accesibilitate a unui sistem aditiv de vectori.
Intruct sistemele aditive de vectori sunt echivalente cu ret elele Petri P/T
([69], [73], [52]), aceasta idee a fost preluata si aplicata pentru cazul ret elelor
P/T ([10], [83], [47]).
Arborele (si graful) de acoperire KarpMiller a reprezentat prima struc-
tura redusa de accesibilitate folosita pentru studiul mult imii de accesibilitate
a unei ret ele P/T, si a fost urmata de o serie de alte idei de ranare (ce au
fost prezentate n sect iunea 2.1 din capitolul 2).
Arborele de acoperire KarpMiller este un arbore nit (N
S
, T)-etichetat
ce este construit de algoritmul descris n [51]. Denit ia sa poate formalizata
n felul urmator:
Denit ia 3.1.3 Fie = (, M
0
) o ret ea P/T marcata. Se numeste arbore
de acoperire KarpMiller al ret elei orice arbore (N
S
, T)-etichetat,
T = (V, E, l
V
, l
E
),
ce satisface urmatoarele proprietat i:
0
0
, adica l
V
(v
0
) = M
0
;
(ii) pentru orice nod v V are loc:
[v
+
[ = 0, daca T(l
V
(v)) = sau exista v
d
T
(v
0
, v) diferit de v
astfel ncat l
V
(v) = l
V
(v
);
[v
+
[ = [T(l
V
(v))[, altfel;
+
[ > 0 si orice t T(l
V
(v)) exista v
V
astfel ncat:
(iii.1) (v, v
) E;
(iii.2) pentru orice s S are loc:
l
V
(v
)(s) = , daca exista v
d
T
(v
0
, v) astfel ncat
l
V
(v
) l
V
(v) + t si l
V
(v
)(s) < (l
V
(v) + t)(s);
l
V
(v
)(s) = (l
V
(v) + t)(s), altfel;
(iii.3) l
E
(v, v
) = t.
Ca si n cazul arborelui de accesibilitate, este usor de vazut ca orice doi
arbori de acoperire ai unei ret ele P/T marcate sunt izomor. Putem vorbi
atunci de arborele de acoperire KarpMiller al unei ret ele P/T marcate ; el
va notat prin //T ().
Observat ia 3.1.2 Arborele de acoperire //T () este unic (via izomors-
mul de arbori (N
S
, T)-etichetat i).
Exemplul 3.1.2 Ret elele P/T marcate din gura 3.1 au acelasi arbore de
acoperire ce este reprezentat grac n gura 3.4. Trebuie sa remarcam ca
cele doua ret ele sunt diferite atat structural cat si comportamental.
(1, 0, 0)
(1, , 0) (0, 0, 1)
(1, , 0) (0, , 1)
(0, , 1)
a
b
c
v
0
v
1
v
2
v
3
v
4
v
5

b
a
Figura 3.4: Arborele de acoperire al ret elelor din exemplul 3.1.1
Notat ia 3.1.1 Dupa cum observam, etichetele nodurilor arborelui de acope-
rire sunt funct ii de la S la N
. Finititudinea ret elei ne permite sa identicam

aceste funct ii cu vectori [S[-dimensionali peste N
. Daca M este un astfel de

vector, atunci componentele ce cont in au mai fost numite si -componente;
mult imea tuturor acestor -componente a fost notata prin (M). Adica,
(M) = s S [ M(s) = .
Urmatoarea lema este utila n stabilirea catorva proprietat i importante
ale arborelui de acoperire.
Lema 3.1.1 (Lema lui Konig, [53])
Orice arbore innit dar nit ramicat cont ine cel put in un drum innit.
Propozit ia ce urmeaza prezinta cateva proprietat i de baza ale arborelui
de acoperire.
0
) o mPTN si //T () = (V, E, l
V
, l
E
)
arborele ei de acoperire (cu radacina v
0
). Atunci, au loc urmatoarele pro-
prietat i:
(1) //T () este nit ramicat;
(2) un nod v al arborelui //T () este nod frunza daca si numai daca
ori T(l
V
(v)) = , ori exista v
d
KMT ()
(v
0
, v) astfel ncat v ,= v
si
l
V
(v) = l
V
(v
);
(3) e v
i
0
, v
i
1
, . . . , v
im
noduri distincte doua cate doua si astfel ncat
v
i
j
d
KMT ()
(v
0
, v
i
j+1
),
pentru orice 0 j m1.
(3.1) Daca l
V
(v
i
0
) = l
V
(v
i
1
) = = l
V
(v
im
), atunci m 1;
(3.2) Daca l
V
(v
i
0
) < l
V
(v
i
1
) < < l
V
(v
im
), atunci m [S[;
(4) //T () este nit.
Demonstrat ie. Aceste armat ii se demonstreaza usor, folosind lema lui
Konig (demonstrat ia lor poate consultata n lucrarea [48], pag. 96).
Corolarul 3.1.1 Pentru orice ret ea P/T marcata , arborele ei de acoperire
//T () poate efectiv construit.
Notat ia 3.1.2 Fie = (, M
0
) o ret ea mPTN si //T () = (V, E, l
V
, l
E
)
arborele ei de acoperire. Daca (v
1
, v
2
) E, l
E
(v
1
, v
2
) = t, l
V
(v
1
) = M
1
si
l
V
(v
2
) = M
2
, atunci vom nota
(v
1
, M
1
)
t
(v
2
, M
2
).
De fapt, am denit o relat ie de calcul n arborele //T ().

In maniera
naturala extindem relat ia
t
la
w
, unde w T
(atunci cand este posibil).

0
) o ret ea P/T marcata si //T () =
(V, E, l
V
, l
E
) arborele ei de acoperire. Daca v
1
, v
2
V , w T
si
(v
1
, l
V
(v
1
))
w
(v
2
, l
V
(v
2
)), atunci l
V
(v
2
)(s) = (l
V
(v
1
) + w)(s), pentru orice
s S (l
V
(v
2
)).
Demonstrat ie. Aceasta armat ie se demonstreaza usor, prin induct ie dupa
k = [w[ (vezi lucrarea [48], pag. 98).
Urmatoarea teorema reprezinta rezultatul fundamental ce stabileste lega-
tura dintre mult imea tuturor marcarilor accesibile ntr-o ret ea marcata si
mult imea etichetelor nodurilor arborelui ei de acoperire.
Teorema 3.1.1 Fie = (, M
0
) o mPTN, //T () = (V, E, l
V
, l
E
) ar-
borele ei de acoperire si M N
S
. Atunci, are loc:
( M
[M
0
) : M M
) ( v V : M l
V
(v)).
Demonstrat ie. Demonstrat ia acestui rezultat este ceva mai lunga si poate
consultata n lucrarea [48], pag. 98101).
Corolarul 3.1.2 Fie = (, M
0
) o ret ea P/T marcata, //T () =
(V, E, l
V
, l
E
) arborele ei de acoperire si t T. Atunci, are loc:
( M [M
0
) : M[t)) ( (v, v
) E : l
E
(v, v
) = t).
Demonstrat ie. Aceasta armat ie rezulta imediat de la teorema anterioara
(vezi [48], pag. 101).
Notat ia 3.1.3 Fie = (, M
0
(V, E, l
V
, l
E
) arborele ei de acoperire. Notam prin LAB() mult imea tuturor
etichetelor nodurilor arborelui //T (), adica
LAB() = l
V
(v) [ v V .
In continuare vom ment iona nca o proprietate a arborelui de acoperire.

Propozit ia 3.1.4 Fie o ret ea P/T marcata. Urmatoarele armat ii sunt
echivalente:
(1) LAB() N
S
;
(2) RS() = LAB();
(3) RS() este nita.
Demonstrat ie. Pentru demonstrat ia acestei propozit ii a se vedea lucrarea
[48], pag. 102.
Incheiem aceasta subsect iune prin a aminti not iunea de graf de acoperire.
Analog manierei prin care arborelui de accesibilitate 1T () al unei ret ele
P/T marcate i-am asociat graful de accesibilitate 1((), si arborelui de
acoperire //T () i putem asocia graful de acoperire //((), denit ca
ind graful orientat etichetat (pe arce) obt inut din arborele de acoperire
//T () prin identicarea nodurilor avnd aceeasi eticheta.
0
(V, E, l
V
, l
E
) arborele ei de acoperire. Se numeste graful de acoperire Karp
Miller al ret elei , graful orientat etichetat //(() = (LAB(), T, E
),
mult imea E
a arcelor etichetate ale grafului ind denita astfel:

(M
1
, t, M
2
) E
v
1
, v
2
V : (v
1
, M
1
)
t
(v
2
, M
2
),
pentru orice M
1
, M
2
LAB(), si orice t T,
LAB() ind mult imea etichetelor nodurilor arborelui de acoperire (notat ia
3.1.3), iar
t
ind relat ia de calcul din arborele de acoperire (notat ia 3.1.2).
Propozit ia 3.1.5 Pentru orice ret ea P/T marcata , graful ei de acoperire
//(() poate efectiv construit.
Demonstrat ie. Rezulta imediat pe baza denit iei grafului de acoperire si
a rezultatului similar pentru arborele de acoperire (vezi corolarul 3.1.1).
3.1.3 Structuri de acoperire minimale
Clasa de algoritmi, pentru analiza ret elelor P/T, bazat i pe grafuri de
accesibilitate reduse nite (cum este graful de acoperire KarpMiller), are
dezavantajul ca dimensiunea grafului este deseori n practica prea mare pen-
tru a putea calcula n timp si spat iu rezonabil acel graf. Din acest motiv,
eforturile unora dintre cercetatori s-au orientat spre reducerea timpului si
spat iului necesar pentru construirea unor grafuri de accesibilitate reduse -
nite.
In cele ce urmeaza vom prezenta rezultatele obt inuten acest sens de catre
Alain Finkel (n lucrarea [22]). El are meritul de a disociat denit ia not iunii
de graf de acoperire de algoritmul care construieste acel graf. Pentru aceasta,
A. Finkel a pornit de la proprietat ile necesare pentru a rezolva problemele
de decizie decidabile pe baza grafului de acoperire KarpMiller (acestea sunt
prezentate n urmatoarea subsect iune), apoi a denit not iunea de mult imi
de acoperire si cea de grafuri de acoperire, dupa care a cautat, si a gasit, un
algoritm ecient care sa construiasca graful de acoperire minimal.
Dupa cum vom vedea n subsect iunea urmatoare, ceea ce permite re-
zolvarea problemelor de decizie (FRSP), (BP), (SuBP), (QLP), (CP) nu
este chiar exact graful de acoperire KarpMiller, ci mai precis mult imea
etichetelor nodurilor sale. A. Finkel a formalizat aceast a idee introducnd
not iunea de mult ime de acoperire:
0
) o ret ea P/T marcata.
i) Se numeste mult ime de acoperire pentru orice submult ime de pseudo-
marcari, CS() N
S
, care satisface urmatoarele doua condit ii:

(1) pentru orice marcare accesibila, M RS(), exista o marcare M
CS() astfel ncat M M
;
(2) pentru orice marcare M
CS()RS() exista un sir strict crescator

de marcari accesibile M
n
n0
RS() convergent la M
.
ii) O mult ime de acoperire CS() se numeste minimala daca nici o submul-
t ime proprie a lui CS() nu este mult ime de acoperire pentru ret eaua .
Cteva proprietat i ale mult imilor de acoperire sunt enumerate n urma-
toarea propozit ie, a carei demonstrat ie poate gasit a n lucrarea amintita
mai sus ([22]):
0
a) Daca CS() este o mult ime de acoperire pentru si exista M
1
, M
2

CS(), M
1
,= M
2
, astfel ncat M
1
M
2
, atunci CS
() = CS() M
1

este mult ime de acoperire pentru .
b) O mult ime de acoperire minimala nu cont ine doua marc ari distincte com-
parabile.
c) Daca CS() este o mult ime de acoperire pentru si CS
() este mult imea

marcarilor maximale (n raport cu ordinea uzuala de pe N
S
) ale mult imii

CS(), atunci CS
() este mult ime de acoperire minimala pentru .

d) Pentru orice doua mult imi de acoperire, mult imile marcarilor maximale
ale acestora coincid si sunt egale cu mult imea de acoperire minimala.
e) Mult imea de acoperire minimala pentru ret eaua este nita si unica, si
va notata cu MCS().
In subsect iunea urmatoare vom vedea care probleme de decizie sunt de-
cidabile doar pe baza mult imii de acoperire minimala MCS(), deci fara a
nevoie de structura de arbore sau graf de acoperire.
In continuare, vom prezenta not iunile de arbore, padure si graf de acope-

rire introduse de A. Finkel pentru ret ele P/T:
0
i) Se numeste arbore de acoperire pentru orice arbore (CS(), T)-etichetat
(T () = (V, E, l
V
, l
E
),
cu proprietat ile urmatoare:
(a) mult imea etichetelor nodurilor, CS(), este o mult ime de acoperire pen-
tru ret eaua ;
(b) mult imea etichetelor arcelor, T, este mult imea tranzit iilor ret elei ;
(c) l
V
(v) [ v V = CS() (i.e. funct ia l
V
este surjectiva);
(d) mult imea arcelor, E, este formata din toate arcele de tip (1) si din arce
de tip (2) (nu neaparat toate arcele de tip (2)), i.e. E = E
1
E
2
, cu
E
2
E
2
, unde mult imile de arce E
1
si E
2
sunt denite pe baza doar a
ret elei si a mult imii de acoperire CS(), dupa cum urmeaza:
(v, v
) E se numeste arc de tip (1) daca l

V
(v) [l
E
(v, v
))
l
V
(v
) .
E
1
denota mult imea tuturor arcelor de tip (1).
(v, v
) E se numeste arc de tip (2) daca l

V
(v) [l
E
(v, v
))
si
l
V
(v) [l
E
(v, v
))
l
V
(v
) si w
n
n0
T
un sir de secvent e
de tranzit ie astfel ncat l
V
(v) [w
n
)
M
n
, n 0 (i.e. secvent a de
tranzit ie w
n
este posibila la marcarea l
V
(v) si prin producerea ei
se ajunge ntr-o marcare M
n
, n 0), si limM
n
= l
V
(v
) .
E
2
denota mult imea tuturor arcelor de tip (2).
ii) Se numeste arbore de acoperire minimal pentru , /(T (), orice arbore
de acoperire pentru , pentru care mult imea etichetelor nodurilor este chiar
mult imea de acoperire minimala MCS().
Observat ia 3.1.3 /(T () nu este neaparat unic (deoarece doi arbori de
acoperire minimali pot diferi prin arcele de tip (2) din care sunt format i).
Denit ia 3.1.7 i) Se numeste padure de acoperire pentru orice graf ori-
entat (nu neaparat conex) etichetat pe noduri si pe arce (T() obt inut dintr-
un arbore de acoperire (T () prin eliminarea tuturor arcelor de tip (2) ale
acestuia.
ii) Se numeste padure de acoperire minimala pentru orice graf orientat
(nu neaparat conex) etichetat pe noduri si pe arce /(T() obt inut dintr-un
arbore de acoperire minimal /(T () prin eliminarea tuturor arcelor de tip
(2) ale acestuia.
Observat ia 3.1.4 Padurea de acoperire minimala /(T() este unica.
(Justicare: unicitatea decurge din faptul ca /(T() este unic determi-
nata de mult imea etichetelor nodurilor, MCS(), si de mult imea arcelor, E,
formata doar din arcele de tip (1).)
Denit ia 3.1.8 i) Se numeste graf de acoperire pentru orice graf orientat
T-etichetat
((() = (CS(), T, E),
(a) mult imea nodurilor, CS(), este o mult ime de acoperire pentru ;
(b) mult imea etichetelor (arcelor), T, este mult imea tranzit iilor ret elei ;
(c) mult imea arcelor etichetate, E, este formata din toate arcele de tip (1):
M, M
CS(), t T : (M, t, M
) E M [t)
.
ii) Se numeste graf de acoperire minimal pentru , /(((), orice graf de
acoperire pentru , pentru care mult imea nodurilor este chiar mult imea de
acoperire minimala MCS().
Observat ia 3.1.5 i) Orice ((() se obt ine dintr-un arbore de acoperire
(T () prin eliminarea arcelor de tip (2) si identicarea nodurilor cu aceeasi
eticheta. Sau, altfel spus, ((() se obt ine dintr-o padure de acoperire (T()
prin identicarea nodurilor cu aceeasi eticheta.
ii) /((() se obt ine din orice arbore de acoperire minimal /(T () prin
eliminarea arcelor de tip (2) si identicarea nodurilor cu aceeasi eticheta.
Sau, altfel spus, /((() se obt ine din padurea de acoperire minimala
/(T() prin identicarea nodurilor cu aceeasi eticheta.
iii) Graful de acoperire minimal /((() este unic. (Justicare: deoarece
/((() este unic determinat de mult imea nodurilor, MCS(), si de
mult imea arcelor etichetate, E, formata doar din arcele de tip (1).)
Rezultatul central din articolul [22] este urmatorul:
Teorema 3.1.2 Graful de acoperire minimal /((() este unic, nit si cal-
culabil pentru clasa mPTN.
Demonstrat ie. Unicitatea rezulta din observat ia precedenta, iar faptul ca
este nit si calculabil este demonstrat de A. Finkel n [22], prin intermediul
unui algoritm care construieste graful de acoperire minimal /((().
Corolarul 3.1.3 Mult imea de acoperire minimala MCS() este unica, -
nita si calculabila pentru clasa mPTN.
Demonstrat ie. Rezulta din teorema anterioara, datorita faptului ca
MCS() este chiar mult imea nodurilor grafului /((().
In lucrarea amintita ([22]), A. Finkel a evident iat important a practica

deosebita a structurilor de acoperire minimale, aratand ca dimensiunea ar-
borelui de acoperire minimal este mult mai mica (cu cteva ordine de marime,
n general) dect dimensiunea arborelui de acoperire KarpMiller, ceea ce este
foarte util din punct de vedere practic pentru algoritmii de rezolvare a prob-
lemelor de decizie decidabile pe baza structurilor de acoperire, pe care le vom
vedea n continuare.
3.1.4 Probleme decidabile pe baza structurilor de aco-
perire
In aceasta subsect iune voi specica care dintre problemele de decizie pen-
tru ret ele Petri P/T prezentate n subsect iunea 1.1.2 din capitolul 1, sunt
decidabile pe baza structurilor de acoperire (att a celor de tip KarpMiller,
ct si a celor minimale).
Si anume, problemele (CP) si (QLP), (FRSP), (FRTP), (BP), (SUbP)
si (RegP) sunt toate decidabile utiliznd arborele de acoperire KarpMiller
//T () (vezi [51], [83], [106], [48]). Mai mult, toate aceste probleme sunt
rezolvabile nu numai pe baza arborelui de acoperire KarpMiller, ci si pe baza
grafului de acoperire minimal /((() (vezi [22]), ceea ce are o important a
practica deosebita, dupa cum am amintit n subsect iunea anterioara.
In continuare voi prezenta algoritmii de rezolvare a problemelor de de-

cizie enumerate mai sus, algoritmi ce utilizeaza e arborele (sau graful) de
acoperire KarpMiller, e graful de acoperire minimal.
I) Algoritmi de rezolvare pe baza arborelui/grafului de acoperire
KarpMiller
Urmatorul rezultat stabileste modul de rezolvare a problemelor enumerate
mai sus folosind structurile de acoperire KarpMiller.
0
) o mPTN si //T () = (V, E, l
V
, l
E
) ar-
borele ei de acoperire KarpMiller. Au loc urmatoarele armat ii:
(1) Problema (CP): o marcare M este acoperibila daca si numai daca v
V astfel ncat M l
V
(v) ;
(2) Problema (QLP): o tranzit ie t este pseudo-viabila daca si numai daca
v V astfel ncat t
l
V
(v), sau echivalent, daca si numai daca
(v, v
) E astfel ncat l
E
(v, v
) = t ;
(3) Problema (FRSP): mult imea RS() este innita daca si numai daca
v V si s S astfel ncat l
V
(v)(s) = ;
(4) Problema (BP): o locat ie s S este nemarginita daca si numai daca
v V astfel ncat l
V
(v)(s) = ;
(5) Problema (SUbP): o mult ime de locat ii S
S este simultan nemargi-

nita daca si numai daca v V astfel ncat l
V
(v)(s) = , s S
.
Armat ii analoage cu (1)-(5) au loc utilizand graful de acoperire KarpMiller
n loc de arborele de acoperire KarpMiller.

In plus:
(6) Problema (FRTP): arborele de accesibilitate 1T () este innit daca si
numai daca exista cel put in un circuit n graful //(() ;
(7) Problema (RegP): limbajul L() este regulat daca si numai daca orice
circuit elementar n graful //(() ce cont ine macar o marcare ma-
ximala, este etichetat cu o secvent a de tranzit ie w T
astfel ncat
w 0 .
Demonstrat ie. Demonstrat iile armat iilor (1), (2), (3) si (4) pot gasite
n [51], [83], sau n [48] (pentru ultima lucrare, vezi si teorema 3.1.1, coro-
larul 3.1.2 si propozit ia 3.1.4 din subsect iunea 3.1.2). Pentru armat ia (5)
se poate consulta [10]. Demonstrat ia armat iei (6) poate gasita n [51] si
[106], iar cea a armat iei (7) poate gasita n [106].
II) Algoritmi de rezolvare pe baza structurilor de acoperire mini-
male
Urmatoarele rezultate stabilesc modul de rezolvare a problemelor de de-
cizie specicate mai devreme folosind structurile de acoperire minimale.
0
) o mPTN si MCS() mult imea ei de aco-
perire minimala. Au loc urmatoarele armat ii:
(1) Problema (CP): o marcare M este acoperibila daca si numai daca
M
MCS() astfel ncat M M
;
M
MCS() astfel ncat t
;
M
MCS() si s S astfel ncat M
(s) = ;
M
MCS() astfel ncat M
(s) = ;
S este simultan nemargini-

ta daca si numai daca M
MCS() astfel ncat M
(s) = , s S
.
Demonstrat ie. Demonstrat ia acestei teoreme (armat iile (2), (3) si (4))
poate gasita n [22]. Mai ramne de justicat armat iile (1) si (5).
(1) Fie M o marcare acoperibila n . Prin urmare, exista o marcare
accesibila M
1
RS() astfel ncat M M
1
. Deoarece MCS() este mult ime
de acoperire pentru , pentru M
1
RS() exista M
MCS() astfel ncat

M
1
M
. Prin urmare, M M
.
(1) Fie M o marcare oarecare a ret elei astfel ncat exista o marcare
M
MCS() cu M M
. Daca M
RS(), atunci rezulta ca M este

acoperibila. Sa consideram deci cazul opus, M
, RS().
Deoarece M
MCS() RS(), din condit ia (2) din denit ia unei

mult imi de acoperire deducem ca exista un sir strict crescator de marcari
accesibile M
n
n0
. Cum M M
, rezulta ca
exista un n 0 astfel ncat M M
n
, si prin urmare M este acoperibila.
Intr-adevar, n caz contrar am avea M > M

n
pentru orice n 0. Trecnd
la limita, am obt ine M limM
n
= M
, care mpreuna cu ipoteza M M
conduce la M = M
, ceea ce este imposibil. Aceasta deoarece (M) = si

(M
) ,= (justicare: deoarece ret elele P/T le-am considerat nite, deci

marcarile au un numar nit de componente, iar M
este limita unui sir strict

crescator de marcari accesibile, rezulta ca M
are cel put in o -componenta).

(5) Fie S
S o mult ime de locat ii simultan nemarginita. Pentru

orice s S
, sa notam cu V (s) = M
(s) [ M
MCS(), M
(s) ,= N
mult imea valorilor nite ale marcarilor din mult imea de acoperire minimala
pentru locat ia s. Aceste mult imi V (s), cu s S
, sunt nite, deoarece

MCS() este nita, si prin urmare putem deni numerele k(s) N prin:
k(s) =
_
max V (s) , daca V (s) ,=
0 , altfel
,
pentru orice s S
. Deci k(s) este cel mai mare numar din mult imea V (s).
Alegem acum numarul k = 1 + maxk(s) [ s S
N.
Presupunem prin reducere la absurd ca nu exista M
MCS() astfel
ncat M
(s) = , s S
. Prin urmare, pentru orice M
MCS() exista
o locat ie s
M
S
astfel ncat M
(s
M
) ,= . Rezulta ca M
(s
M
) V (s
M
),
deci M
(s
M
) k(s
M
). Dar din modul de alegere a lui k avem k > k(s
M
)
si deci M
(s
M
) < k.
Deoarece S
este simultan nemarginita, pentru acest numar k ales, exista

o marcare accesibila M
k
RS() astfel ncat M
k
(s) k, s S
.
Rezulta ca pentru orice M
MCS() avem M
(s
M
) < k M
k
(s
M
),
ceea ce nseamna ca M
k
, M
. Deci nu putem avea M

k
M
pentru nici o
marcare M
MCS(), ceea ce contrazice faptul ca MCS() este mult ime

de acoperire (mai exact, contrazice condit ia (1) din denit ia mult imii de
acoperire). Asadar presupunerea facuta este falsa, deci exista M
MCS()
astfel ncat M
(s) = , s S
.
(5) Fie S
S o mult ime de locat ii astfel ncat exista o marcare

M
MCS() cu M
(s) = , s S
. Prin urmare, M
MCS()RS(),
si din condit ia (2) din denit ia unei mult imi de acoperire deducem ca exista
un sir strict crescator de marcari accesibile M
n
n0
RS() convergent
la M
. Deoarece S
(M
), din denit ia limitei deducem ca M

n
(s) n,
pentru orice s S
, si pentru orice n 0. Prin urmare, mult imea de locat ii

S
este simultan nemarginita.

0
) o mPTN si /((() = (MCS(), T, E)
graful ei de acoperire minimal. Au loc urmatoarele armat ii:
(1) Problema (CP): o marcare M este acoperibila daca si numai daca exista
un nod M
;
exista un nod M
MCS() astfel ncat t
, sau echivalent, daca

si numai daca (v, v
) E astfel ncat l
E
(v, v
) = t ;
exista un nod M
(s) = ;
exista un nod M
MCS() astfel ncat M
(s) = ;
S este simultan nemar-

ginita daca si numai daca exista un nod M
MCS() astfel ncat

M
(s) = , s S
;
(6) Problema (FRTP): arborele de accesibilitate 1T () este innit daca si
numai daca exista cel put in un circuit n graful /((() ;
(7) Problema (RegP): limbajul L() este regulat daca si numai daca orice
circuit elementar n graful /((() este etichetat cu o secvent a de
tranzit ie w T
astfel ncat w 0 .
Demonstrat ie. Demonstrat ia acestei teoreme (armat iile (2), (3), (4), (6)
si (7)) poate gasita n [22]. Pentru (1) si (5) vezi armat iile (1) si (5) din
teorema precedenta.
3.1.5 Cazul ret elelor P/T cu marcari init iale innite
In aceasta subsect iune voi discuta despre ret ele P/T cu marcari init iale
innite, si voi deni structuri de acoperire pentru ele, deoarece le voi utiliza
n sect iunea urmatoare pentru a putea deni structuri de acoperire pentru
ret ele Petri cu salturi.
Denit ia 3.1.9 O ret ea P/T marcata cu o marcare init iala innita este o
mPTN = (, M
0
) astfel ncat marcarea init iala are -componente, i.e.
M
0
N
S
N
S
(sau, echivalent, (M
0
) ,= ).
Toate not iunile de la ret ele P/T cu marcari init iale nite (i.e. regula de
tranzit ie, secvent a de tranzit ie, mult imea TS(, M) a secvent elor de tranzit ie
de la o marcare M, marcare accesibila, mult imea de accesibilitate RS(),
arborele de accesibilitate 1T (), graful de accesibilitate 1((), marcare
acoperibila, locat ie marginita, ret ea marginita, mult ime de locat ii simultan
nemarginita, tranzit ie pseudo-viabila, ret ea pseudo-viabila, tranzit ie viabila,
ret ea viabila, limbajul generat, etc.), si toate problemele de decizie asociate
(i.e. (RP), (FRSP), (FRTP), (BP), (SUbP), (CP), (QLP), (LP) and (RegP))
se denesc similar pentru ret ele P/T cu marcari init iale innite, cu singura
observat ie ca marcarea init iala M
0
este de fapt o pseudo-marcare (deoarece
M
0
are -componente), si, n consecint a, toate marcarile accesibile ale lui
sunt de fapt pseudo-marcari.

Intr-adevar, este usor de remarcat faptul ca
(M) = (M
0
) , M RS() ,
ceea ce nseamna ca -componentele marcarii M
0
sunt pastrate de regula de
tranzit ie. Ca o consecint a, toate locat iile s (M
0
) sunt nemarginite si,
prin urmare, ret eaua este nemarginita.
Mai mult, ecarei ret ele P/T marcate cu o marcare init iala innita, , i
se poate asocia o ret ea P/T marcata cu o marcare init iala nita,
, ce este
echivalenta cu din punct de vedere al comportamentului, asociere realizata
n felul urmator:
Notat ia 3.1.4 Fie = (S, T, F, W) o ret ea P/T, si S
S o mult ime de
locat ii ale lui .
i) Proiect ia relat iei de ux F pe S
este relat ia F[
S
(S
T) (T S
)
denita prin F[
S
= F ((S
T) (T S
)).
ii) Proiect ia funct iei de pondere W pe S
este funct ia W[
S
: (S
T) (T
S
) N denita prin W[
S
(x, y) = W(x, y), (x, y) (S
T) (T S
).
iii) Proiect ia unei pseudo-marcari M : S N
pe S
este funct ia (pseudo-

marcarea) M[
S
: S
denita prin M[
S
(s) = M(s) , s S
.
iv) Funct ia proiect ie pe S
, pr
S
: N
S
N
S
, denita prin pr
S
(M) = M[
S
,
pentru orice M N
S
, denota funct ia ce asociaza ecarei pseudo-marcari

proiect ia sa pe S
. Ea se poate extinde la mult imi de pseudo-marcari n

modul uzual: pr
S
(A) = pr
S
(M) [ M A, pentru orice A N
S
.
0
), unde = (S, T, F, W), o ret ea P/T
marcata cu o marcare init iala innita. Vom nota prin S
fin
= S (M
0
)
mult imea componentelor nite ale lui M
0
, prin M
fin
= M[
S
fin
proiect ia unei
pseudo-marcari M pe S
fin
, si prin pr
fin
= pr
S
fin
funct ia proiect ie pe S
fin
.
Ret eaua P/T marcata cu o marcare init iala nita asociata ret elei , este
ret eaua P/T
fin
= (
, M
0fin
), unde
= (S
fin
, T, F[
S
fin
, W[
S
fin
).
Faptul ca ret eaua asociata este echivalenta cu din punct de vedere al
comportamentului, este specicat de urmatorul rezultat.
Propozit ia 3.1.7 Fie si
fin
ca mai sus. Au loc urmatoarele proprietat i:
(i) M
1
[t)
M
2
M
1fin
[t)
fin
M
2fin
, M
1
, M
2
N
S
, t T ;
(ii) TS() = TS(
fin
) ;
(iii) pr
fin
este injectiva pe RS() si pr
fin
(RS()) = RS(
fin
)
(cu alte cuvinte, funct ia proiect ie pr
fin
act ioneaza bijectiv de la RS()
la RS(
fin
)).
Demonstrat ie. Aceste proprietat i sunt simple consecint e ale denit iei pre-
cedente.
Asadar, o ret ea P/T cu marcare init iala innita se comporta ca si cum din
structura sa ar omise locat iile corespunzatoare -componentelor marcarii
init iale, mpreuna cu arcele etichetate incidente n aceste locat ii.
Structurile de acoperire pentru o ret ea P/T marcata cu o marcare init iala
innita se denesc ca ind acelea ale ret elei P/T marcate cu marcari init iale
nite asociate, avnd pseudo-marcarile extinse cu -componente pe mult imea
-componentelor marcarii init iale:
0
marcata cu o marcare init iala innita.
i) O mult ime de acoperire (minimala) pentru este orice mult ime de pseudo-
marcari CS() N
S
, astfel ncat pr
fin
(CS()) este o mult ime de acoperire
(minimala) pentru ret eaua asociata
fin
si M(s) = , s (M
0
) , M
CS().
ii) Un arbore (o padure, respectiv un graf) de acoperire (minimal) pentru
este denit exact la fel ca cel al unei mPTN cu o marcare init iala nita (a
se vedea denit iile respective din subsect iunea 3.1.3), prin folosirea not iunii
de mult ime de acoperire (minimala) denita mai sus, n locul celei pentru
mPTN cu o marcare init iala nita.
Este usor de vericat faptul ca algoritmul lui Finkel de construire a gra-
fului de acoperire minimal pentru ret ele P/T descris n [22] ramne valabil
si n cazul unei ret ele P/T cu o marcare init iala innita, si, mai mult, ca
rezultatele acestuia referitoare la mult imea si graful de acoperire minimale
ale unei ret ele P/T din lucrarea [22] sunt valabile si n cazul unei ret ele P/T
cu o marcare init iala innita:
Teorema 3.1.6 Pentru ecare mPTN cu o marcare init iala innita,
i) exista o unica, nita si calculabila mult ime de acoperire minimala, deno-
tat a prin MCS(),
ii) si exista un unic, nit si calculabil graf de acoperire minimal, denotat prin
/((().
Demonstrat ie. Aceste armat ii sunt simple consecint e ale denit iei 3.1.11
si ale rezultatelor similare pentru ret ele P/T cu marcari init iale nite din
lucrarea [22].
Sa mai observam faptul ca se poate folosi graful de acoperire minimal
/((() al unei mPTN cu o marcare init iala innita, pentru a rezolva
aceleasi probleme de decizie ca si cele rezolvate pentru ret ele P/T cu marcari
init iale nite.

Intr-adevar, avem urmatoarele rezultate:
0
marcata cu o marcare init iala innita, si e
fin
ret eaua cu marcare init iala
nita asociata lui . Au loc urmatoarele armat ii:
(i) O locat ie s S
fin
este nemarginita n daca si numai daca s este
nemarginita n
fin
.
(
In plus, toate locat iile s S S

fin
sunt nemarginite n .)
(ii) O mult ime de locat ii S
S este simultan nemarginita n daca si

numai daca mult imea S
S
fin
este simultan nemarginita n
fin
.
(iii) Mult imea de accesibilitate a lui , RS(), este innita daca si numai
daca mult imea de accesibilitate a lui
fin
, RS(
fin
), este innita.
(iv) O marcare M este acoperibila n daca si numai daca marcarea M
fin
este acoperibila n
fin
.
(v) O tranzit ie t este pseudo-viabila n daca si numai daca t este pseudo-
viabila n
fin
.
Demonstrat ie. Aceste armat ii rezulta imediat de la denit ia 3.1.10 si
propozit ia 3.1.7.
0
) o ret ea P/T marcata (cu o marcare init iala
nita sau innita), si /((() graful sau de acoperire minimal. Au loc
urmatoarele armat ii:
(1) O locat ie s este nemarginita daca si numai daca exista cel put in un nod
M n /((() astfel ncat M(s) = ;
(2) O mult ime de locat ii S
este simultan nemarginita daca si numai daca

exista cel put in un nod M n /((() astfel ncat M(s) = , pentru
orice s S
;
(3) Mult imea de accesibilitate a lui , RS(), este innita daca si numai
daca exista cel put in un nod M n /((() astfel ncat M
fin
cont ine
cel put in un simbol (i.e. (M
fin
) ,= ) ;
(4) O marcare M este acoperibila daca si numai daca exista cel put in un
nod M
n /((() cu M M
.
(5) O tranzit ie t este pseudo-viabila daca si numai daca exista cel put in un
nod M n /((() astfel ncat t
M, sau, echivalent, daca si numai

daca exista cel put in un arc etichetat cu t n /((() .
Demonstrat ie. Daca ret eaua are o marcare init iala nita, atunci
armat iile acestei teoreme reprezinta tocmai rezultatul lui A. Finkel pen-
tru ret ele P/T din [22]. Altfel, daca este o ret ea P/T cu o marcare init iala
innita, atunci armat iile (1) (5) rezulta imediat de la denit ia grafului de
acoperire minimal /((() (denit ia 3.1.11, ii)), de la propozit ia precedenta
(propozit ia 3.1.8), si de la rezultatul similar pentru ret ele P/T cu marcari
init iale nite ([22]).
Corolarul 3.1.4 Problemele (BP), (SUbP), (FRSP), (CP) si (QLP) sunt
decidabile pentru ret ele P/T cu marcari init iale innite.
Demonstrat ie. Pe baza teoremei precedente si a teoremei 3.1.6, rezulta
ca toate aceste probleme sunt rezolvabile cu ajutorul grafului de acoperire
minimal.
3.2 Structuri de acoperire pentru ret ele Petri
cu salturi
In prima subsect iune din aceasta sect iune voi prezenta structurile de
j-accesibilitate, denite ntia oara n lucrarea (Vidrascu & Jucan [126]), iar
n a doua subsect iune voi face o trecere n revista a structurilor de acope-
rire de tip KarpMiller pentru ret ele Petri cu salturi, urmand n principal
prezentarea acestora facuta n lucrarea [48]. Iar n a treia subsect iune voi
prezenta structurile de acoperire minimale pentru ret ele Petri cu salturi, pe
baza rezultatelor originale din lucrarea (Vidrascu & Jucan [126]).
Apoi, n ultima subsect iune, voi prezenta problemele de decizie care sunt
decidabile pentru ret elele cu salturi, att pe baza structurilor de acoperire de
tip KarpMiller, ct si pe baza structurilor de acoperire minimale. Aceste
rezultate originale au fost publicate n lucrarea (Vidrascu & Jucan [128]).
Se cuvine ment ionat faptul ca articolul [126] si raportul tehnic [128] sunt,
n parte, rodul unui stagiu de pregatire de 3 luni pe care l-am desfasurat n
1999 la Facultatea de Informatica a Universitat ii din Hamburg, Germania.
De asemenea, o sinteza a rezultatelor din aceasta sect iune a fost prezen-
tata la scoala de vara MOVEP 2000 desfasurata la Nantes, Frant a ([110]).
3.2.1 Structuri de j-accesibilitate
Dupa cum am vazut n sect iunea 3.1, modelarea sistemelor concurente
prin intermediul ret elelor P/T a condus la necesitatea investigarii mult imii
tuturor marcarilor accesibile ale unei ret ele P/T marcate. De la denit ia
acestei mult imi urmeaza ca se poate construi un arbore numit, n mod curent,
arborele de accesibilitate al ret elei.
Pentru ret elele Petri cu salturi, arborele de j-accesibilitate l-am denit
analog ca la ret ele P/T, adaugnd n plus si arce pentru toate salturile
(M, M
) R. Mai exact, acesta este un arbore ale carui noduri sunt eti-
chetate cu marcari, ale carui arce sunt etichetate cu tranzit ii sau cu j
(pentru salturi) si astfel ncat :
(1) radacina v
0
(2) daca v este un nod al arborelui, etichetat cu o marcare M, atunci
pentru orice t T astfel ncat M[t) exista un nod distinct v
etichetat
cu M
= M + t, si, respectiv, pentru orice salt (M, M
) R, exista
un nod distinct v
etichetat cu M
; n plus, exista arcul (v, v
), ce este
etichetat cu t, respectiv cu j.
Denit ia 3.2.1 Se numeste arbore de j-accesibilitate al unei ret ele cu sal-
turi marcate = (, R, M
0
), orice arbore (N
S
, T j)-etichetat 1T =
(V, E, l
V
, l
E
) cu urmatoarele proprietat i:
0
0
, adica l
V
(v
0
) = M
0
;
+
[ = [T(, l
V
(v))[ +[M [ (l
V
(v), M) R[;
+
[ > 0 si orice t T(, l
V
(v)) exista v
v
+
astfel ncat:
(iii.1) (v, v
) E;
(iii.2) l
V
(v
) = l
V
(v) + t;
(iii.3) l
E
(v, v
) = t.
(iv) pentru orice v V cu [v
+
[ > 0 si orice M
M [ (l
V
(v), M) R
exista v
v
+
astfel ncat:
(iii.1) (v, v
) E;
(iii.2) l
V
(v
) = M
;
(iii.3) l
E
(v, v
) = j.
sunt doi arbori de j-accesibilitate

ai unei ret ele cu salturi marcate , atunci ei sunt izomor. Din acest motiv
putem vorbi de arborele de j-accesibilitate al unei ret ele cu salturi marcate
, arbore ce va notat prin 1T (). Asadar,
Observat ia 3.2.1 Arborele de j-accesibilitate 1T () este unic (via izomor-
smul de arbori (N
S
, T j)-etichetat i).
Proprietat ile de baza ale arborelui de j-accesibilitate sunt date de urma-
Propozit ia 3.2.1 Fie = (, R, M
0
) o mJPTN si 1T () = (V, E, l
V
, l
E
)
arborele de j-accesibilitate al ret elei . Atunci, au loc urmatoarele proprietat i:
(1) 1T () este nit ramicat daca si numai daca mult imea de salturi
R este nit ramicata (adica: pentru orice M N
S
, mult imea
M
[ (M, M
) R este nita);
(2) un nod v al arborelui 1T () este nod frunza daca si numai daca nu
exista t T astfel ncat l
V
(v) [t)
si nu exista M N
S
astfel ncat
(l
V
(v), M) R;
s
1
t
1
s
2
s
3
t
2
R = ((0, 1, 0), (0, 0, n)) [ n 0
Figura 3.5: Ret eaua cu salturi din exemplul 3.2.1
(3) RS() = l
V
(v) [ v V .
Graful de j-accesibilitate 1(() al unei ret ele cu salturi marcate l-am
denit analog ca la ret ele P/T, ca ind graful orientat etichetat (pe arce)
obt inut din arborele de j-accesibilitate 1T () prin identicarea nodurilor
avnd aceeasi eticheta.
Denit ia 3.2.2 Se numeste graful de j-accesibilitate al unei ret ele cu salturi
marcate = (, R, M
0
), graful orientat etichetat 1(() = (RS(), T, E),
mult imea E a arcelor etichetate ind denita prin:
(M
1
, t, M
2
) E M
1
[t)
M
2
,
si
(M
1
, j, M
2
) E (M
1
, M
2
) R ,
pentru orice M
1
, M
2
RS(), si orice t T.
Exemplul 3.2.1 Fie = (, R, M
0
) ret eaua Petri cu salturi din gura 3.5;
marcarea sa init iala este M
0
= (1, 0, 0), iar mult imea salturilor sale este
R = ((0, 1, 0), (0, 0, n)) [ n 0.
Se observa deci ca este o ret ea cu salturi innite R-redusa, si ca sin-
gurele j-secvent e de tranzit ie n sunt de forma urmatoare:
(1, 0, 0) [t
1
)
(0, 1, 0) R(0, 0, n) [t
2
)
(0, 0, n 1) [t
2
)
. . . [t
2
)
(0, 0, 0) ,
pentru orice n 0. Prin urmare, mult imea tuturor j-secvent elor de tranzit ie
n este TS() = t
1
t
n
2
[ n 0, iar mult imea de j-accesibilitate a ret elei
este RS() = (1, 0, 0), (0, 1, 0) (0, 0, n) [ n 0.
Asadar mult imea de j-accesibilitate este innita. Graful de j-accesibilitate
1((), care este prezentat n gura 3.6, este de asemenea innit.
(1, 0, 0)
t
1
(0, 1, 0)
(0, 0, 0)
t
2
(0, 0, 1)
t
2
(0, 0, 2)
t
2
. . .

t
2
(0, 0, n)
t
2
. . .
j
Figura 3.6: Graful de j-accesibilitate al ret elei din exemplul 3.2.1
Arborele de accesibilitate al unei ret ele cu salturi marcate poate in-
nit chiar daca mult imea RS() este nita. Ca urmare a acestui aspect,
un studiu al mult imii RS() prin intermediul arborelui 1T () este dicil
de realizat. Analog ca la ret ele P/T, putem nsa obt ine de la 1T () un
arbore nit T () fara a pierde prea multe informat ii despre marcarile ac-
cesibile ale ret elei. Ideea este de a trunchia ramurile structurate regulat
si de a indica respectiva regularitate n eticheta frunzelor, obt innd arbori de
acoperire de tip KarpMiller pentru ret ele cu salturi.
In continuare voi trece n revista unele rezultate anterioare (Jucan &

T iplea [48], [95]) referitoare la problemele de decizie pentru ret ele cu salturi
si la arbori de acoperire pentru ret ele cu salturi nite:
Teorema 3.2.1 Problemele accesibilitat ii, acoperirii, marginirii, pseudo-
viabilit at ii si a viabilitat ii sunt nedecidabile pentru clasa ret elelor cu salturi
marcate (mJPTN).
Ideea de baza a demonstrat iei acestei teoreme este de a ar ata cum ret elele
cu 1-inhibit ie pot simulate prin ret ele cu salturi, si apoi se foloseste nede-
cidabilitatea acestor probleme de decizie pentru clasa ret elelor cu 1-inhibit ie.
Teorema 3.2.2 Problemele accesibilitat ii si reducerii sunt decidabile pentru
clasa ret elelor cu salturi nite marcate (mFJPTN).
Prin generalizarea not iunii de arbore de acoperire de tip KarpMiller pen-
tru mPTN se introduce not iunea de arbore de acoperire KarpMiller pentru
ret elele cu salturi nite (mFJPTN), n felul urmator:
Problema accesibilitat ii pentru mFJPTN ind decidabila, pentru orice
mFJPTN se poate construi efectiv (modicnd doar mult imea de salturi
a lui ) o mFJPTN astfel ncat este R-redusa si are aceeasi putere de
calcul ca si .
Fie deci = (, R, M
0
) o mFJPTN R-redusa, avnd mult imea de salturi
nevida si de forma:
R = (M
i
, M
i
) [ 1i n, n 1.
Notam prin
0
,
1
, . . . ,
n
urmatoarele mPTN:
0
= (, M
0
) si
i
= (, M
i
) , 1i n.
Denit ia 3.2.3 Se numeste arborele de acoperire de tip KarpMiller al unei
ret ele cu salturi nite marcate = (, R, M
0
), tuplul:
//T() = //T (
0
), //T (
1
), . . . , //T (
n
)) ,
unde //T (
i
) este arborele de acoperire de tip KarpMiller al ret elei
i
,
0i n.
Teorema 3.2.3 Problemele acoperirii, marginirii, nititudinii mult imii de
accesibilitate si a pseudo-viabilitat ii sunt decidabile pentru clasa ret elelor cu
salturi nite marcate (mFJPTN).
Ideea de baza a demonstrat iei acestei teoreme este de a ar ata cum ecare
problema ment ionata este decidabila utiliznd arborele de acoperire de tip
KarpMiller denit pentru ret ele cu salturi nite.
In cele ce urmeaza voi prezenta rezultate originale (publicate n articolul

[126], si n raportul tehnic [128]) referitoare la o noua subclasa de ret ele cu
salturi, numite ret ele cu salturi reduse-calculabile (mRCJPTN), si la modul
n care putem deni structuri de acoperire pentru aceasta subclasa (inclusiv
structuri de acoperire minimale, ceea ce este o noutate si pentru subclasa
ret elelor cu salturi nite), precum si, n subsect iunea urmatoare, problemele
de decizie care sunt decidabile pe baza acestor structuri de acoperire.
Mai nti voi extinde not iunea de mult ime de acoperire (minimala) de la
ret ele P/T la ret ele cu salturi:
Denit ia 3.2.4 i) Se numeste mult ime de acoperire pentru o mJPTN
orice submult ime de pseudo-marcari, CS() N
S
, care satisface urmatoarele

doua condit ii:
(1) pentru orice marcare j-accesibila, M RS(), exista o marcare M
CS() astfel ncat M M
;
CS()RS() exista un sir strict crescator

de marcari j-accesibile M
n
n0
.
ii) O mult ime de acoperire CS() se numeste minimala daca nici o submul-
t ime proprie a lui CS() nu este mult ime de acoperire pentru ret eaua .
Exemplul 3.2.2 Mult imea (1, 0, 0), (0, 1, 0), (0, 0, ) este mult ime de aco-
perire minimala pentru ret eaua Petri cu salturi din exemplul 3.2.1.
Mult imile de acoperire pentru ret ele Petri cu salturi au aceleasi proprietat i
ca si cele pentru ret ele P/T:
Propozit ia 3.2.2 Fie = (, R, M
0
) o ret ea cu salturi marcata.
a) Daca CS() este o mult ime de acoperire pentru si exista M
1
, M
2

CS(), M
1
,= M
2
, astfel ncat M
1
M
2
, atunci CS
() = CS() M
1
este mult ime de acoperire pentru .

parabile.
c) Daca CS() este o mult ime de acoperire pentru si CS
() este mult imea

marcarilor maximale (n raport cu ordinea uzuala de pe N
S
) ale mult imii

CS(), atunci CS
() este mult ime de acoperire minimala pentru .

e) Mult imea de acoperire minimala pentru ret eaua este nita si unica, si
va notata cu MCS().
Demonstrat ie. Demonstrarea acestor armat ii se face similar ca n cazul
ret elelor P/T (vezi propozit ia 3.1.6).
Urmatorul rezultat, analog celui de la ret ele P/T, stabileste modul de
rezolvare a problemelor de decizie care ne intereseaza folosind mult imea de
acoperire minimala.
Teorema 3.2.4 Fie = (, R, M
0
) o mJPTN si MCS() mult imea ei de
acoperire minimala. Au loc urmatoarele armat ii:
(1) Problema (CP): o marcare M este acoperibila daca si numai daca
M
;
M
MCS() astfel ncat t
;
M
(s) = ;
M
MCS() astfel ncat M
(s) = ;
S este simultan nemargini-

ta daca si numai daca M
MCS() astfel ncat M
(s) = , s S
.
Demonstrat ie.
(1) Fie M o marcare acoperibila n . Prin urmare, exista o marcare
j-accesibila M
1
RS() astfel ncat M M
1
. Deoarece MCS() este
mult ime de acoperire pentru , pentru M
1
RS() exista M
MCS()
astfel ncat M
1
M
. Prin urmare, M M
.
(1) Fie M o marcare oarecare a ret elei astfel ncat exista o marcare
M
MCS() cu M M
. Daca M
RS(), atunci rezulta ca M este

acoperibila. Sa consideram deci cazul opus, M
, RS().
Deoarece M
MCS() RS(), din condit ia (2) din denit ia unei

mult imi de acoperire deducem ca exista un sir strict crescator de marcari
j-accesibile M
n
n0
. Cum M M
, rezulta ca
exista un n 0 astfel ncat M M
n
, si prin urmare M este acoperibila.
(
Intr-adevar, n caz contrar am avea M > M

n
pentru orice n 0. Trecnd
la limita, am obt ine M limM
n
= M
, care mpreuna cu ipoteza M M
conduce la M = M
, ceea ce este imposibil. Aceasta deoarece (M) = si

(M
) ,= (justicare: deoarece ret elele au mult imile de locat ii si de tranzit ii

nite, deci marcarile au un numar nit de componente, si cum M
este limita
unui sir strict crescator de marcari j-accesibile, rezulta ca M
are cel put in o

-componenta).)
(2) Aceasta armat ie rezulta imediat de la (1) si din propozit ia 1.2.1, i),
conform careia avem ca QLP(, t) CP(, t
) , adica tranzit ia t este

pseudo-viabila n daca si numai daca marcarea t
este acoperibila n .
(3) Deci mult imea RS() este innita si presupunem prin reducere la
absurd ca nu exista M
(s) = . Prin
urmare, putem considera numarul natural
k = maxM
(s) [ M
MCS(), s S N.
Deoarece RS() este innita, rezulta ca exista o marcare M
1
RS() si
exista o locat ie s
1
S astfel ncat M
1
(s
1
) > k (n caz contrar am avea
M(s) k , s S, M RS(),
de unde ar rezulta ca [RS()[ (k + 1)
|S|
, deci RS() nu ar innita).
De la condit ia (1) din denit ia mult imii de acoperire rezulta ca pentru M
1
exista o pseudo-marcare M
1
MCS() astfel ncat M
1
M
1
. Din modul
de alegere a lui k, rezulta ca M
1
(s) k , s S, si prin urmare obt inem ca
M
1
(s) k , s S, ceea ce contrazice faptul ca M
1
(s
1
) > k.
Asadar presupunerea facuta este falsa, deci M
MCS() si s S
astfel ncat M
(s) = .
(3) Fie M
MCS() astfel ncat exista s S cu M
(s) = . Prin
urmare, M
, N
S
, deci M
, RS(). De la condit ia (2) din denit ia mult imii

de acoperire rezulta ca pentru M
exista un sir strict crescator de marcari

j-accesibile M
n
n0
RS() ce este convergent la M
. Ca urmare, RS()
cont ine o innitate de marcari distincte doua cte dou a, deci RS() este
innita.
(4) Aceasta armat ie rezulta imediat de la (5), pe baza observat iei simple
(care rezulta direct de la denit ii) ca o locat ie s este nemarginita n daca
si numai daca mult imea de locat ii s este simultan nemarginita n .
(5) Fie S
S o mult ime de locat ii simultan nemarginita. Pentru

orice s S
, sa notam cu V (s) = M
(s) [ M
MCS(), M
(s) ,= N
mult imea valorilor nite ale marcarilor din mult imea de acoperire minimala
pentru locat ia s. Aceste mult imi V (s), cu s S
, sunt nite, deoarece

MCS() este nita, si prin urmare putem deni numerele k(s) N prin:
k(s) =
_
max V (s) , daca V (s) ,=
0 , altfel
,
pentru orice s S
. Deci k(s) este cel mai mare numar din mult imea V (s).
Alegem acum numarul k = 1 + maxk(s) [ s S
N.
Presupunem prin reducere la absurd ca nu exista M
MCS() astfel
ncat M
(s) = , s S
. Prin urmare, pentru orice M
MCS() exista
o locat ie s
M
S
astfel ncat M
(s
M
) ,= . Rezulta ca M
(s
M
) V (s
M
),
deci M
(s
M
) k(s
M
). Dar din modul de alegere a lui k avem k > k(s
M
)
si deci M
(s
M
) < k.
Deoarece S
este simultan nemarginita, pentru acest numar k ales, exista

o marcare j-accesibila M
k
RS() astfel ncat M
k
(s) k, s S
.
Rezulta ca pentru orice M
MCS() avem M
(s
M
) < k M
k
(s
M
),
ceea ce nseamna ca M
k
, M
. Deci nu putem avea M

k
M
pentru nici o
marcare M
MCS(), ceea ce contrazice faptul ca MCS() este mult ime

de acoperire (mai exact, contrazice condit ia (1) din denit ia mult imii de
acoperire). Asadar presupunerea facuta este falsa, deci exista M
MCS()
astfel ncat M
(s) = , s S
.
(5) Fie S
S o mult ime de locat ii astfel ncat exista o marcare

M
MCS() cu M
(s) = , s S
. Prin urmare, M
MCS()RS(),
si din condit ia (2) din denit ia unei mult imi de acoperire deducem ca exista
un sir strict crescator de marcari j-accesibile M
n
n0
RS() convergent
la M
. Deoarece S
(M
), din denit ia limitei deducem ca M

n
(s) n,
pentru orice s S
, si pentru orice n 0. Prin urmare, mult imea de locat ii

S
este simultan nemarginita.

De la teorema precedenta, se poate deduce imediat urmatorul corolar:
Corolarul 3.2.1 Pentru a decide problemele (CP), (QLP), (FRSP), (BP)
si (SUbP), este sucient doar sa calculam mult imea de acoperire minimala,
pentru orice ret ea cu salturi marcata.
Mai mult, deoarece armat iile din teorema precedenta au loc pentru orice
mult ime de acoperire a lui , pentru a decide problemele enumerate mai sus
este sucient sa calculam o mult ime de acoperire nita, n loc de mult imea
de acoperire minimala.
Problema acum este de a calcula (i.e. a construi) mult imea de acoperire
minimala pentru o ret ea cu salturi. Desi mult imea de j-accesibilitate este
ntotdeauna mult ime de acoperire, ea nu este ntotdeauna nita. Cum sa
construim mult imea de acoperire minimala ce este nita?
Observat ia 3.2.2 De la arborele de acoperire KarpMiller denit doar pen-
tru ret ele cu salturi nite (vezi denit ia 3.2.3) se poate obt ine graful de
acoperire KarpMiller prin identicarea, n ecare componenta a tuplului,
a nodurilor cu aceeasi eticheta. Mult imea nodurilor grafului de acoperire
KarpMiller este o mult ime de acoperire nita si calculabila, dar, n general,
nu este chiar mult imea de acoperire minimala.

In plus, ne intereseaza sa cal-
culam mult imea de acoperire minimala pentru o clasa ct mai larga de ret ele
cu salturi, nu doar pentru ret elele cu salturi nite.
In continuare voi introduce not iunea de arbore (padure, respectiv graf )

de acoperire (minimal) pentru ret ele Petri cu salturi (mai precis, pentru o
subclasa de ret ele Petri cu salturi, ce va denita n continuare, si care este
mai ampla dect subclasa ret elelor cu salturi nite).
Construct ia mult imii salturilor maximale:
Fie = (, R) o JPTN, cu R N
S
N
S
mult imea de salturi a lui
. Salturile pot privite ca vectori 2 [S[dimensionali de numere ntregi
nenegative, si deci putem considera ca R N
2|S|
.
Pentru nceput, sa observam ca i putem asocia ret elei = (, R) o
submult ime nita de salturi R
max
care este maximala ntr-un sens spe-
cicat mai jos, si care poate folosita n locul ntregii mult imi de salturi
R, pentru construct ia grafului de acoperire (acest fapt este util, deoarece R
poate mult ime innita).
Mai nti, consideram mult imea -salturilor (i.e., a punctelor de acu-
mulare ale mult imii R), adica:
R
= r N
2|S|
N
2|S|
[ r
n
n0
R strict crescator cu lim
n
r
n
= r,
si apoi consideram -completata lui R ca ind mult imea:
R = R R
.
Prin urmare, putem considera mult imea salturilor maximale ale mult imii R :
R
max
= maximal(R) = r
R [ r R r
: r
, r.
Denit ia 3.2.5 Data ret eaua cu salturi = (, R), mult imea R
max
de-
nita mai sus se numeste mult imea de salturi -maximale ale ret elei .
Este cunoscut urmatorul rezultat despre ordinea part iala uzuala pe N
k
:
Lema 3.2.1 (Lema lui Dickson, [18])
Ordinea part iala uzuala pe N
k
(i.e. ordinea pe componente) este o ordine
part iala buna, adica din orice sir innit de elemente din N
k
putem extrage
un subsir innit crescator.
O alta proprietate a ordinii part iale uzuale pe N
k
, proprietate de care vom
avea nevoie la demonstrat ia proprietat ilor mult imii de salturi -maximale
R
max
, este urmatoarea:
Lema 3.2.2 Fie V N
k
o mult ime arbitrara si e V
mult imea punctelor

de acumulare ale lui V , adica:
V
= v N
k
N
k
[ v
n
n0
V strict crescator cu lim
n
v
n
= v.
Atunci mult imea elementelor maximale ale mult imii V V
, i.e.
V
max
= v
V V
[ v V V
: v
, v,
are urmatoarea proprietate:
v V V
, v
V
max
astfel ncat v v
.
Demonstrat ie. Consideram un element arbitrar v V V
. Sunt posibile
doua cazuri:
(a) v V
max
. Atunci luam v
= v si am ncheiat demonstrat ia.

(b) v , V
max
. Rezulta ca v
1
V V
astfel ncat v < v

1
(unde x < y
este notat ia uzuala pentru x y (pe componente) si x ,= y).
Pentru elementul v
1
avem aceleasi doua cazuri posibile ca si pentru v,
s.a.m.d. Continuand acest rat ionament, obt inem doua situat ii posibile:
i) exista un n 0 si secvent a nita:
v = v
0
< v
1
< v
2
< . . . < v
n
,
cu v
i
V V
V
max
, 0 i < n, si v
n
V
max
.
In acest caz, luam v
= v
n
si am ncheiat demonstrat ia.
ii) exista un sir innit v
n
n0
V V
V
max
, strict crescator:
v = v
0
< v
1
< v
2
< . . . < v
n
< v
n+1
< . . .
In cea de-a doua situat ie, procedam n felul urmator:

Fie v
1
N
k
limita sirului v
n
n0
, i.e.
v
1
= lim
n
v
n
(limita exista, n N
k
, deoarece sirul este strict crescator).

Sa aratam mai nti ca v
1
V V
:
Deoarece v
n
V V
, n 0, de la denit ia mult imii V
rezulta ca:
n 0, v
n,m
m0
V sir crescator astfel ncat lim
m
v
n,m
= v
n
(sirul este strict crescator daca v
n
V
, respectiv este sirul constant v

n,m
=
v
n
, m 0, daca v
n
V ).
Considerand sirul diagonal: v
n0
V , cu v
n
= v
n,n
, n 0, se arata
usor ca:
lim
n
v
n
= v
,
si prin urmare rezulta ca v
1
V V
.
Sa mai observam faptul ca v
1
are cu cel put in o -componenta n plus
fat a de v, adica:
(v) (v
1
),
unde (x) = i[1 i k si x(i) = este mult imea -componentelor ele-
mentului x N
k
, iar x(i) este a i-a componenta a lui x.

Intr-adevar, v
n
n0
ind sir innit strict crescator, rezulta ca macar pe una
din cele k componente avem o innitate de inegalitat i stricte:
1j k, v
in
n0
v
n
n0
: v
i
0
(j) < v
i
1
(j) < . . . < v
in
(j) < . . .
si prin urmare sirul are limita pe componenta a j-a:
v
1
(j) = si v
n
(j) < , n 0,
ceea ce ne spune ca j (v
1
) (v).
Deci am gasit un v
1
V V
astfel ncat v < v

1
si (v) (v
1
).
In continuare, i aplicam lui v

1
acelasi rat ionament pe care i l-am aplicat
lui v pna aici. Astfel, e vom gasi un v
V
max
cu v
1
v
, deci rezulta
v v
si am ncheiat demonstrat ia, e vom obt ine un v

2
V V
astfel
ncat v
1
< v
2
si (v
1
) (v
2
).
Repetand acest rat ionament, vom gasi n cele din urma un v
V
max
cu v v
, deoarece n caz contrar am obt ine un sir innit v

n
n0
V V
strict crescator: v < v

1
< v
2
< . . . < v
n
< . . . si cu proprietatea ca:
(v) (v
1
) (v
2
) . . . (v
n
) . . . ,
ceea ce este imposibil (deoarece elementele v
n
au k componente, ind din N
k
,
si prin urmare putem avea cel mult k incluziuni stricte n sirul de incluziuni
stricte anterior).
Propozit ia ce urmeaza prezinta cateva proprietat i de baza ale mult imii
de salturi -maximale ale unei ret ele cu salturi.
Propozit ia 3.2.3 Fie = (, R) o JPTN. Au loc urmatoarele armat ii:
(1) R
max
este nita;
(2) r R, r
R
max
astfel ncat r r
;
(3) r R
max
, r
n
n0
R astfel ncat limr
n
= r.
Demonstrat ie. (1) De la denit ia mult imii R
max
rezulta ca elementele
mult imii R
max
sunt incomparabile doua cte doua, si deci nu pot dect
n numar nit.

Intr-adevar, elementele lui R
max
ce cont in -componente
pot n numar de cel mult 2
2|S|
1 deoarece ele sunt incomparabile, iar
elementele lui R
max
ce nu cont in -componente nu pot dect n numar
nit, fapt ce rezulta pe baza lemei lui Dickson (lema 3.2.1).
(2) Aceasta armat ie rezulta imediat de la denit ia mult imii R
max
pe
baza lemei 3.2.2.
(3) Fie r R
max
un salt -maximal oarecare.
Deoarece R
max
= maximal(R) R = R R
, sunt posibile doua cazuri:

i) daca r R, atunci (3) se obt ine considerand sirul constant r
n
= r, n 0;
ii) daca r R
, atunci armat ia (3) rezulta de la denit ia mult imii R
.
Din nefericire, desi mult imea R
max
este nita, totusi nu este calculabila
ntotdeauna.
Denit ia 3.2.6 Spunem ca o ret ea cu salturi = (, R) este R-calculabila
daca mult imea R
max
este calculabila.
Notat ia 3.2.1 Notam cu CJPTN (mCJPTN) clasa ret elelor cu salturi
(marcate) R-calculabile.
Denit ia 3.2.7 Spunem ca o ret ea cu salturi marcata = (, R, M
0
) este
redusa-calculabila daca este R-redusa si R-calculabila.
Notat ia 3.2.2 Notam cu mRCJPTN clasa ret elelor cu salturi marcate
reduse-calculabile.
Exemplul 3.2.3 Ret eaua Petri cu salturi din exemplul 3.2.1 are un singur
-salt, si anume R
= ((0, 1, 0), (0, 0, )) , care este, de asemenea, si

unicul salt -maximal al ret elei , i.e.
R
max
= maximal(R R
) = ((0, 1, 0), (0, 0, )) .

Prin urmare, ret eaua este o mRCJPTN.
In continuare, voi deni not iunile de arbore, padure si respectiv graf de

acoperire (minimal) pentru clasa ret elelor cu salturi reduse-calculabile.
Fie = (, R, M
0
) o mRCJPTN, cu R ,= ; prin urmare, mult imea de
salturi -maximale este nevida si nita, ind de forma:
R
max
= r
i
[ 1i n, cu n 1 .
Fie r
i
= (M
i
, M
i
) , pentru ecare 1i n. Urmnd aceeasi abordare ca
n [95], ret elei i asociem urmatoarele ret ele P/T marcate:
0
= (, M
0
) si
i
= (, M
i
), pentru ecare 1i n,
si vom deni structurile de acoperire (arbori, paduri, si respectiv grafuri
de acoperire) ale ret elei ca ind (n + 1)-uplul structurilor de acoperire
corespunzatoare ale ret elelor P/T
0
,
1
, . . . ,
n
asociate ret elei .
Sa remarcam faptul ca ret elele
0
,
1
, . . . ,
n
sunt unic determinate pentru
ret eaua , deoarece mult imea R
max
este unic determinata de .
De asemenea, sa mai remarcam faptul ca, pentru ecare 1 i n, daca
r
i
R
max
R (i.e. saltul r
i
nu are -componente), atunci M
i
, M
i
RS()
(i.e. M
i
, M
i
sunt marcari j-accesibile ale lui ) deoarece este o ret ea cu
salturi R-redusa.

In plus, este posibil ca r
i
R
max
R
(i.e. saltul r
i
are
-componente) si, mai mult, ca (M
i
) ,= , ceea ce nseamna ca unele dintre
P/T-ret elele
0
,
1
, . . . ,
n
pot avea marcari init iale cu -componente (a se
revedea subsect iunea 3.1.5 din prima parte a acestui capitol, despre ret ele
P/T cu marcari init iale innite).
0
) o mRCJPTN, si
0
,
1
, . . . ,
n
ret elele
P/T asociate ei ca mai sus.
i) Un arbore de acoperire pentru este un tuplu
(T () = (T (
0
), (T (
1
), . . . , (T (
n
)) ,
unde (T (
i
) este un arbore de acoperire pentru
i
, 0i n.
ii) Un arbore de acoperire minimal pentru este un tuplu
/(T () = /(T (
0
), /(T (
1
), . . . , /(T (
n
)) ,
unde /(T (
i
) este un arbore de acoperire minimal pentru
i
, 0i n.
Observat ia 3.2.3 /(T () nu este neaparat unic. (Justicare: pe baza
observat iei 3.1.3 de la ret ele P/T.)
Denit ia 3.2.9 i) O padure de acoperire pentru este un tuplu
(T() = (T(
0
), (T(
1
), . . . , (T(
n
)) ,
unde (T(
i
) este o padure de acoperire pentru
i
, 0 i n.
ii) Padurea de acoperire minimala pentru este tuplul
/(T() = /(T(
0
), /(T(
1
), . . . , /(T(
n
)) ,
unde /(T(
i
) este padurea de acoperire minimala pentru
i
, 0i n.
Observat ia 3.2.4 i) ecare (T() se obt ine dintr-un (T () prin eliminarea
tuturor arcelor de tip (2).
ii) /(T() se obt ine din orice arbore de acoperire minimal /(T () prin
eliminarea tuturor arcelor de tip (2).
iii) Padurea de acoperire minimala /(T() este unica. (Justicare: pe baza
/(((
0
) :
(1, 0, 0)
(0, 1, 0)
t
1
/(((
1
) :
(0, 0, )
t
2
Figura 3.7: Graful de acoperire minimal al ret elei din exemplul 3.2.1
Denit ia 3.2.10 i) Un graf de acoperire pentru este un tuplu
((() = (((
0
), (((
1
), . . . , (((
n
)) ,
unde (((
i
) este un graf de acoperire pentru
i
, 0i n.
ii) Graful de acoperire minimal pentru este tuplul
/((() = /(((
0
), /(((
1
), . . . , /(((
n
)) ,
unde /(((
i
) este graful de acoperire minimal pentru
i
, 0i n.
Observat ia 3.2.5 i) ecare ((() se obt ine dintr-un arbore de acoperire
(T () prin eliminarea tuturor arcelor de tip (2) si identicarea, n ecare
componenta a tuplului, a nodurilor cu aceesi eticheta. Sau, altfel spus, orice
((() se obt ine dintr-o padure de acoperire (T() prin identicarea, n
ecare componenta a tuplului, a nodurilor cu aceeasi eticheta.
ii) /((() se obt ine din orice arbore de acoperire minimal /(T () prin
eliminarea arcelor de tip (2) si identicarea, n ecare componenta a tuplu-
lui, a nodurilor cu aceeasi eticheta. Sau, altfel spus, /((() se obt ine din
padurea de acoperire minimala /(T() prin identicarea, n ecare compo-
nenta a tuplului, a nodurilor cu aceeasi eticheta.
iii) Graful de acoperire minimal /((() este unic. (Justicare: pe baza
Exemplul 3.2.4 Ret elele P/T asociate ret elei cu salturi din exem-
plul 3.2.1 sunt
0
= (, (1, 0, 0)) si
1
= (, (0, 0, )) (ultima dintre ele
este o ret ea P/T cu o marcare init iala innita). Mult imile lor de secvent e
de tranzit ie sunt TS(
0
) = t
1
, si, respectiv, TS(
1
) = t
n
2
[ n 0, iar
mult imile lor de accesibilitate sunt RS(
0
) = (1, 0, 0), (0, 1, 0) si, respectiv,
RS(
1
) = (0, 0, ). Graful de acoperire minimal al ret elei cu salturi este
/((() = /(((
0
), /(((
1
)) , si este ilustrat n gura 3.7.
In capitolul 5 voi prezenta un alt exemplu de ret ea Petri cu salturi, nso-

t ita de graful ei de j-accesibilitate si de cel de acoperire minimal (a se vedea
exemplul 5.2.1).
Rezultatul central al acestei subsect iuni este urmatorul:
Teorema 3.2.5 Graful de acoperire minimal /((() este unic, nit si cal-
culabil pentru clasa mRCJPTN.
Demonstrat ie. Rezulta imediat pe baza rezultatului similar de la ret ele
mPTN, cu marcari init iale nite sau innite (vezi teorema 3.1.2 si, respectiv,
teorema 3.1.6), si a faptului ca R
max
este calculabila si ca ret elele P/T
asociate
0
,
1
, . . . ,
n
sunt unic determinate de ret eaua .
Fie o mRCJPTN. Sa observam ca prin considerarea mult imii tuturor
pseudo-marcarilor care apar ca etichete ale nodurilor ntr-un arbore (sau
padure) de acoperire, sau, respectiv, ca noduri ntr-un graf de acoperire (mai
exact, n toate cele n + 1 componente ale tuplului), obt inem o mult ime de
acoperire CS(), care poate sa nu e minimala chiar daca am considerat
arborele, padurea, sau graful de acoperire minimal. Totusi, n acest ultim
caz, luand CS() ca ind mult imea marcarilor care apar ca noduri n graful
de acoperire minimal /(((), obt inem o mult ime de acoperire nita si
calculabila. Mai mult, pe baza propozit iei 3.2.2, c) rezulta ca elementele
maximale ale acestei mult imi CS() reprezinta chiar mult imea de acoperire
minimala a lui . Prin urmare, avem urmatorul rezultat:
Corolarul 3.2.2 Mult imea de acoperire minimala MCS() este unica,
nita si calculabila pentru clasa mRCJPTN.
In subsect iunea urmatoare voi prezenta aplicat ia structurilor de acoperire

(minimale) la rezolvarea problemelor de decizie asociate ret elelor cu salturi.
Acum voi prezenta cteva subclase ale clasei de ret ele mRCJPTN:
O subclasa este mFJPTN:
Orice mFJPTN este R-calculabila, si, n plus, pentru orice mFJPTN se
poate construi o alta mFJPTN
echivalenta cu ea si R-redusa ([95]); deci
este o mRCJPTN.
Asadar, structurile de acoperire denite pentru mRCJPTN si rezultatele
referitoare la ele din aceasta subsect iune sunt valabile si pentru mFJPTN.
O alta subclasa este mVAS-RJPTN:
Mai nti, sa introducem not iunea de ret ea cu VAS-salturi:
Denit ia 3.2.11 Se numeste ret ea cu VAS-salturi, abreviat VAS-JPTN,
orice ret ea cu salturi = (, R) cu proprietatea ca mult imea de salturi R
este mult imea de accesibilitate a unui VAS (i.e. sistem aditiv de vectori)
(salturile putand privite ca vectori 2 [S[dimensionali); sau, echivalent:
exista o mPTN
astfel ncat R = RS(
).
Observat ia 3.2.6 Un sistem aditiv de vectori (abreviat VAS) n-dimensional
este o pereche V AS = (v
0
, V ), unde v
0
N
n
si V = v
1
, v
2
, . . . , v
k
Z
n
este o mult ime nita de vectori. Mult imea de accesibilitate a sistemului V AS
este mult imea tuturor vectorilor de forma v
0
+ u
1
+ u
2
+. . . +u
q
, cu q 0,
u
1
, . . . , u
q
V , si v
0
+u
1
+u
2
+. . . +u
i
0 , 1i q.
Este binecunoscut faptul ca sistemele aditive de vectori sunt echivalente
cu ret elele Petri P/T ([69, 73, 52]).
Este clar ca orice VAS-JPTN = (, R) este R-calculabila.

Intr-adevar,
daca R = RS(
), atunci se constata usor ca R

max
= MCS(
).
Notat ia 3.2.3 Vom abrevia cu mVAS-RJPTN ret elele VAS-JPTN marcate
si R-reduse.
In concluzie, orice ret ea mVAS-RJPTN este o mRCJPTN.

Evident, ar de dorit gasirea si a altor subclase ale clasei mRCJPTN,
subclase care sa se bucure de o descriere simpla si sa e destul de generale.
perire
Dupa cum am vazut n partea introductiva (n capitolul 1), pentru ret elele
cu salturi se pun aceleasi probleme de decizie ca si pentru ret ele P/T, plus
altele noi (cum ar problema reducerii).
In subsect iunea 3.2.2 am amintit unele rezultate anterioare (Jucan &

T iplea [48], [95]) de decidabilitate, si anume:
(i) Problemele (RP), (CP), (BP), (QLP) si (LP) sunt nedecidabile pentru
clasa mJPTN (teorema 3.2.1);
(ii) Problemele (RP), (RedP), (CP), (BP), (FRSP) si (QLP) sunt decida-
bile pentru clasa mFJPTN (teoremele 3.2.2 si 3.2.3).
In continuare voi prezenta rezultate originale (publicate n lucrarea [128])

referitoare la decidabilitatea ctorva dintre problemele enumerate mai sus,
pentru clasa de ret ele mRCJPTN, pe baza grafului de acoperire minimal
denit n subsect iunea precedenta.
Pentru nceput, iata un rezultat tehnic valabil pentru ret ele P/T, mai
exact, o proprietate a sirurilor convergente de marcari, de care va nevoie
n demonstrat iile rezultatelor urmatoare.
Propozit ia 3.2.4 Fie o ret ea P/T si M
n
n0
N
S
un sir de marcari.
Daca exista lim
n
M
n
= M, cu M N
S
, si daca M[w)
, cu w T
, atunci
exista n
0
0 si exista un sir de marcari M
nn
0
N
S
astfel ncat
M
n
[w)
n
, n n
0
, si lim
n
M
n
= M
.
Demonstrat ie. Procedam prin induct ie dupa k = [w[.
Daca k = 0, atunci propozit ia este trivial satisfacuta (M
= M si luam
n
0
= 0 si M
n
= M
n
, n 0).
Daca k = 1, atunci w = t, cu t T, iar din M[t)
, deducem ca
M t
si M
= M + t. Din faptul ca limM

n
= M rezulta ca:
n 0 :
_
M
n
(s) n , s (M),
M
n
(s) = M(s) , s S (M).
Fie n
0
= maxt
(s) [ s (M) si atunci rezulta ca:

n n
0
:
_
M
n
(s) n n
0
t
(s) , s (M),
M
n
(s) = M(s) t
(s) , s S (M).
si deci avem ca M
n
t
, pentru orice n n
0
. Prin urmare obt inem ca
M
n
[t)
n
, n n
0
,
luand M
n
= M
n
+ t, pentru orice n n
0
.

Intruct limM
n
= M, se verica
usor faptul ca limM
n
= M
.
Pasul inductiv. Fie w = w
t , cu [w
[ = k si t T. Exista atunci marcarea

M
(si anume, M
= M + w
) astfel ncat :
M [w
[t)
.
Aplicand ipoteza inductiva pentru sirul de marcari M
n
n0
pentru care
limM
n
= M si M[w
, rezulta ca: exista n

1
0 si exista un sir de
marcari M
nn
1
(si anume, M
n
= M
n
+ w
, n n
1
) astfel ncat :
() M
n
[w
n
, n n
1
, si limM
n
= M
.
Considerand sirul:

M
n0
, unde

M
n
= M
n+n
1
, n 0, avem ca:
lim

M
n
= limM
n
= M
si M
[t)
.
Prin urmare, aplicandu-i acestui sir armat ia din propozit ie (pasul k = 1),
rezulta ca: exista n
2
0 si exista un sir de marcari

M
nn
2
(si anume,
n
=

M
n
+ t, n n
2
) astfel ncat :
n
[t)
n
, n n
2
, si lim

M
n
= M
.
Dar

M
n
= M
n+n
1
, si deci, luand n
0
= n
1
+n
2
si sirul de marcari M
nn
0
,
cu M
n
=

M
nn
1
, n n
0
, obt inem ca:
() M
n
[t)
n
, n n
0
, si limM
n
= M
.
Din () si () deducem imediat ca:
M
n
[w)
n
, n n
0
, si limM
n
= M
,
ceea ce ncheie induct ia.
Rezultatul urmator stabileste legatura ntre o serie de proprietat i ale unei
ret ele cu salturi redusa-calculabila si proprietat ile corespondente ale ret elelor
P/T asociate ei (vezi subsect iunea precedenta).
Propozit ia 3.2.5 Fie o mRCJPTN, si e s S o locat ie, S
S o
mult ime de locat ii, M N
S
o marcare si t T o tranzit ie ale ret elei . Au
loc armat iile urmatoare:
(i) S
simultan nemarginita n 0 i n astfel ncat S
simultan
nemarginita n
i
;
(ii) s nemarginita n 0i n astfel ncat s nemarginita n
i
;
(iii) RS() innita 0i n astfel ncat RS(
i
) innita sau
(M
i
) ,= (i.e. marcarea init iala a ret elei
i
are -componente) ;
(iv) M acoperibila n 0i n astfel ncat M acoperibila n
i
;
(v) t pseudo-viabila n 0i n astfel ncat t pseudo-viabila n
i
,
unde
0
,
1
, . . . ,
n
sunt ret elele P/T asociate ret elei .
Demonstrat ie.
(i) Sa demonstram nti implicat ia n sens direct. Fie S
S simultan
nemarginita n . Aceasta nseamna ca:
k 0, M
k
RS() astfel ncat s S
, M
k
(s) k . (3.1)
Presupunem prin reducere la absurd ca S
nu este simultan nemarginita n
i
, pentru orice 0i n. Aceasta nseamna ca:
k
i
0 astfel ncat M RS(
i
), s
M
S
: M(s
M
) < k
i
, (3.2)
pentru orice 0i n.
Consideram k
N arbitrar, satisfacand k
maxk
i
[ 0 i n ; prin
urmare avem k
k
i
, pentru orice 0i n.
Din relat ia (3.1), pentru k = k
, deducem ca
M
k
RS() astfel ncat s S
, M
k
(s) k
. (3.3)
Deoarece M
k
RS(), deosebim doua cazuri posibile:
(a) w T
astfel ncat M
0
[w)
M
k
(adica marcarea M
k
este accesibila de la M
0
fara salturi).
In acest caz, rezulta ca M

k
RS(
0
), iar din relat ia (3.3) avem ca
M
k
(s) k
k
0
, s S
. Asadar, avem ca
M
k
RS(
0
) astfel ncat s S
, M
k
(s) k
0
,
ceea ce contrazice (3.2), pentru i = 0.
(b) w
1
, w
2
T
si r = (M
, M
) R astfel ncat
M
0
[w
1
)
,j
M
r M
[w
2
)
M
k
(adica M
k
0
prin salturi, r ind ultimul salt).
In acest caz, pe baza propozit iei 3.2.3 (2), deducem ca 1i
n astfel
ncat r r
i
. Prin urmare, M
i
si M
i
[w
2
)
k
, unde
M
k
= M
i
+ w
2
= M
i
M
+M
k
M
k
.
Rezulta deci ca M
k
RS(
i
) si M
k
(s) M
k
(s) k
k
i
, s S
.
Asadar, avem ca
M
k
RS(
i
) astfel ncat s S
, M
k
(s) k
i
,
ceea ce contrazice (3.2), pentru i = i
.
Asadar, exista 0i n astfel ncat S
este simultan nemarginita n

i
.
(i) Sa demonstram acum implicat ia n sens invers. Presupunem deci
ca exista 0i n astfel ncat S
simultan nemarginita n
i
.
Presupunem prin reducere la absurd ca S

. Aceasta nseamna ca:
k
0 astfel ncat M RS(), s

M
S
: M(s
M
) < k
. (3.4)
Fie i N arbitrar, cu 0i n. Deosebim doua cazuri:
(a) r
i
R
max
R, adica saltul r
i
= (M
i
, M
i
) nu cont ine -componente.
Deoarece ret eaua este R-redusa, avem ca M
i
RS(), si atunci
pentru orice M RS(
i
) rezulta ca M RS(), ceea ce nseamna ca
RS(
i
) RS(). Prin urmare, din (3.4) rezulta ca
M RS(
i
), s
M
S
: M(s
M
) < k
. (3.5)
(b) r
i
R
max
R
, adica saltul r
i
= (M
i
, M
i
) cont ine -componente.
Prin urmare, conform denit iei mult imii R
, avem:
r
n
n0
R sir strict crescator cu lim
n
r
n
= r
i
.
Fie r
n
= (M
n
, M
n
) , n 0.
Consideram o (pseudo-)marcare arbitrara M RS(
i
). Avem deci:
lim
n
M
n
= M
i
si M
i
[w)
M, cu w T
.
Pe baza propozit iei 3.2.4 rezulta ca exista n
0
marcari M
n
nn
0
astfel ncat
M
n
[w)
M
n
, n n
0
, si lim
n
M
n
= M.
Deoarece ret eaua este R-redusa, din faptul ca r
n
n0
R rezulta ca
M
n
RS(), n 0, si, prin urmare, M
n
RS(), n n
0
. Atunci,
din (3.4) urmeaza ca:
n n
0
, s
n
S
astfel ncat M
n
(s
n
) < k
,
si, deoarece din faptul ca limM
n
= M rezulta ca:
n n
0
:
_
M
n
(s) = M(s) , s S (M)
M
n
(s) n , s (M)
,
putem deduce, notand cu n
1
= maxn
0
, k
N, faptul ca:
n n
1
: s
n
S (M) si M(s
n
) = M
n
(s
n
) < k
.
Prin urmare, luand n particular n = n
1
si notand cu s
M
= s
n
1
, avem:
M RS(
i
), s
M
S
: M(s
M
) < k
. (3.6)
Asadar, din relat iile (3.5) si (3.6) pentru cele doua cazuri posibile,
urmeaza ca am demonstrat urmatorul fapt:
k
0 : 0i n, M RS(
i
), s
M
S
: M(s
M
) < k
,
de unde rezulta ca:
0i n, k
i
def
= k
0 : M RS(
i
), s
M
S
: M(s
M
) < k
i
,
si prin urmare, pentru orice 0 i n, S
i
, ceea ce este n contradict ie cu ipoteza. Asadar, presupunerea facuta este
falsa, deci S
este simultan nemarginita n .

(ii) Aceasta armat ie rezulta imediat de la (i), considerand mult imea de
locat ii S
= s, pe baza observat iei simple ca locat ia s este nemarginita n
daca si numai daca mult imea de locat ii s este simultan nemarginita n
, valabila att pentru ret ele P/T (cu marcari init iale nite sau innite), ct
si pentru ret ele cu salturi (vezi observat ia 1.1.5 (iii)).
(iii) Aceasta armat ie rezulta pe baza armat iei (ii) si a urmatoarelor
doua observat ii:
(*) RS(
) este innita daca si numai daca
este nemarginita,
armat ie ce este valabila att pentru ret ele P/T (doar ret ele P/T cu
marcari init iale nite), ct si pentru ret ele cu salturi;
(**) Daca
= (
, M
0
) este o ret ea P/T cu o marcare init iala innita
(i.e. (M
0
) ,= ), atunci toate locat iile din mult imea (M
0
) sunt
nemarginite, si prin urmare ret eaua
este nemarginita. Totusi,

mult imea RS(
) poate nita.
Intr-adevar, folosind observat iile (), () si armat ia (ii), avem ca:

RS() este innita este nemarginita
s S astfel ncat s este nemarginita n
s S, 0i n astfel ncat s este nemarginita n
i

0i n, s S astfel ncat s este nemarginita n
i

0i n astfel ncat
i
este nemarginita
0i n astfel ncat (M
i
) ,= (i.e. marcarea init iala a lui
i
are
-componente) sau RS(
i
) este innita (n cazul cnd (M
i
) = ).
(iv) Sa demonstram nti implicat ia n sens direct. Fie M o marcare
acoperibila n . Deci exista o marcare j-accesibila M
1
RS() astfel ncat
M M
1
. Deosebim doua cazuri posibile:
(a) w T
astfel ncat M
0
[w)
M
1
(adica marcarea M
1
0
fara salturi).
In acest caz, rezulta ca M

1
RS(
0
) si cum M M
1
, deducem ca M
este acoperibila n
0
.
(b) w
1
, w
2
T
si r = (M
, M
) R astfel ncat
M
0
[w
1
)
,j
M
r M
[w
2
)
M
1
(adica M
1
0
prin salturi, r ind ultimul salt).
In acest caz, pe baza propozit iei 3.2.3 (2), deducem ca 1i n astfel

ncat r r
i
. Prin urmare, M
i
si M
i
[w
2
)
M
2
, unde
M
2
= M
i
+ w
2
= M
i
M
+M
1
M
1
M .
Avem deci M
2
RS(
i
) si M
2
M, adica M este acoperibila n
i
.
(iv) Sa demonstram acum implicat ia n sens invers. Presupunem deci
ca exista 0i n astfel ncat marcarea M este acoperibila n
i
. Deci exista
o (pseudo-)marcare accesibila M
1
RS(
i
) astfel ncat M M
1
. Deosebim
doua cazuri posibile:
(a) r
i
R
max
R, adica saltul r
i
= (M
i
, M
i
) nu cont ine -componente.
Intruct ret eaua este R-redusa, avem ca M
i
RS(), si deoarece
M
1
RS(
i
), rezulta ca M
1
RS(). Prin urmare, rezulta ca M este
acoperibila n .
(b) r
i
R
max
R
, adica saltul r
i
= (M
i
, M
i
) cont ine -componente.
Prin urmare, conform denit iei mult imii R
, avem:
r
n
n0
R sir strict crescator cu lim
n
r
n
= r
i
.
Fie r
n
= (M
n
, M
n
), n 0, si cum M
1
RS(
i
), avem:
lim
n
M
n
= M
i
si M
i
[w)
M
1
, cu w T
.
Pe baza propozit iei 3.2.4 rezulta ca exista n
0
marcari M
n

nn
0
astfel ncat
M
n
[w)
n
, n n
0
, si lim
n
M
n
= M
1
.
In continuare avem doua subcazuri:

b
1
) Daca (M
1
) = , ceea ce se poate ntmpla daca si numai daca
(M
i
) = , atunci avem M
n
= M
i
, n 0 (i.e. M
nn
0
este
sirul constant) si deci M
n
= M
1
, n 0 (n acest caz, n
0
= 0).
Datorita faptului ca (M
i
) = si este R-redusa, rezulta ca
M
i
RS() si, cum M
i
[w)
M
1
, obt inem ca M
1
RS(). Prin
urmare, cum M M
1
, rezulta ca M este acoperibila n .
b
2
) Altfel, (M
1
) ,= (i.e. M
1
cont ine -componente), ceea ce se
poate ntmpla daca si numai daca (M
i
) ,= . Deoarece M este
o marcare (i.e. M nu cont ine -componente), rezulta ca M ,= M
1
,
prin urmare avem M < M
1
.
Deoarece r
n
n0
R este sir strict crescator si (M
i
) ,= ,
rezulta ca M
n0
este sir strict crescator. Prin urmare, si
M
n

nn
0
este sir strict crescator (ntruct M
n
= M
n
+w, n
n
0
). Si cum limM
n
= M
1
si M < M
1
, deducem ca exista n
1
n
0
astfel ncat M M
n
, n n
1
.
In particular, avem M M
n
1
. Ret eaua ind R-redusa, rezulta
ca M
n
1
RS(), si cum M
n
1
[w)
n
1
, rezulta M
n
1
RS().
Prin urmare, marcarea M este acoperibila n .
(v) Aceasta armat ie rezulta imediat de la (iv), considerand marcarea
M = t
, pe baza observat iei ca t este pseudo-viabila n
daca si numai
daca marcarea M = t
este acoperibila n
, valabila att pentru ret ele P/T

(cu marcari init iale nite sau innite), ct si pentru ret ele cu salturi.
Urmatorul rezultat stabileste caracterizari ale proprietat ilor specicate n
propozit ia anterioara folosind structurile de acoperire minimale.
Teorema 3.2.6 Fie o mRCJPTN si /((() graful ei de acoperire mini-
mal. Au loc armat iile urmatoare:
(1) O mult ime de locat ii S
este simultan nemarginita n daca si numai

daca exista cel put in un nod M ntr-unul din grafurile din /((() cu
M(s) = , pentru orice s S
;
(2) O locat ie s este nemarginita n daca si numai daca exista cel put in
un nod M ntr-unul din grafurile din /((() cu M(s) = ;
(3) Mult imea RS() este innita daca si numai daca exista cel put in un
nod ntr-unul din grafurile din /((() avnd macar o -componenta;
(4) O marcare M este acoperibila n daca si numai daca exista cel put in
un nod M
ntr-unul din grafurile din /((() cu M M
;
(5) O tranzit ie t este pseudo-viabila n daca si numai daca exista cel
put in un nod M ntr-unul din grafurile din /((() cu t
M, sau
echivalent, daca si numai daca exista cel put in un arc etichetat cu t
ntr-unul din grafurile din /((().
Demonstrat ie. Armat iile din teorema rezulta imediat utilizand denit ia
grafului de acoperire minimal /((() (denit ia 3.2.10), propozit ia prece-
denta (propozit ia 3.2.5), si rezultatul similar de la ret ele P/T, cu marcari
init iale nite ([22], si teorema 3.1.5) sau innite (teorema 3.1.7).
Exemplul 3.2.5 Pentru ret eaua cu salturi din exemplul 3.2.1 avem ca:
locat iile s
1
si s
2
sunt marginite, iar locat ia s
3
este nemarginita; mult imea de
j-accesibilitate este innita; tranzit iile t
1
si t
2
sunt pseudo-viabile; cu except ia
marcarilor j-accesibile, nu exista nici o alta marcare acoperibila.
Armat iile din teorema 3.2.6 au loc pentru orice graf de acoperire nit al
ret elei , nu numai pentru graful de acoperire minimal, si prin urmare, pentru
a decide problemele enumerate mai devreme, este sucient s a calculam (i.e.
sa construim) un graf de acoperire nit. De exemplu, graful de acoperire
KarpMiller al ret elei ,
//(() = //((
0
), //((
1
), . . . , //((
n
)) ,
(unde //((
i
) este graful de acoperire KarpMiller al P/T-ret elei
i
, pentru
ecare 0 i n), este un graf de acoperire nit si calculabil. Utilizarea
grafului de acoperire minimal pentru rezolvarea acestor probleme de decizie
este importanta din punct de vedere computat ional deoarece acesta are, n
general, o dimensiune mult mai mica dect graful de acoperire KarpMiller.
Din teorema precedenta si teorema 3.2.5, rezulta ca avem urmatoarele
probleme decidabile pe baza grafului de acoperire minimal /((() pentru
ret ele cu salturi reduse-calculabile marcate:
Corolarul 3.2.3 Problemele marginirii, a nemarginirii simultane, a niti-
tudinii mult imii de accesibilitate, a acoperirii si a pseudo-viabilitat ii sunt
decidabile pentru clasa mRCJPTN.
In concluzie, problemele (BP), (SUbP), (FRSP), (CP) si (QLP) sunt

toate decidabile, utiliznd graful de acoperire minimal, pentru clasa ret elelor
cu salturi reduse-calculabile, si deci, n particular, si pentru clasa ret elelor cu
salturi nite, ceea ce are o important a practica deosebita, deoarece dimen-
siunea grafului de acoperire minimal este semnicativ mai mica, n general,
dect cea a arborelui de acoperire KarpMiller.
3.3 Alte aplicat ii ale structurilor de acoperire
pentru ret ele Petri P/T si cu salturi
In aceasta sect iune voi prezenta modul de utilizare a structurilor de aco-

perire ale ret elelor Petri P/T si cu salturi pentru calculul maximului unei
funct ii monotone pe mult imea de accesibilitate, rezultat pe care l-am apli-
cat apoi la calculul gradelor de concurent a a ret elelor Petri, dupa cum vom
vedea n capitolul 5. Prezentarea din aceasta sect iune se bazeaza pe rezul-
tatele originale publicate n articolul [112] (o versiune preliminara a acestuia
a fost prezentata la conferint a ICAM 2, [109]).
3.3.1 Maximul funct iilor monotone pe mult imea de ac-
cesibilitate a unei ret ele Petri
Discut ia din aceasta sect iune va valabila att pentru ret ele P/T, ct si
pentru ret ele Petri cu salturi.
Fie o ret ea marcata (o mPTN sau o mJPTN), si f : N
S
N(sau Z)
o funct ie arbitrara denita pe mult imea marcarilor ret elei , funct ie ce este
monoton crescatoare, i.e.
M
1
, M
2
N
S
: M
1
M
2
f(M
1
) f(M
2
) .
Suntem interesat i n a calcula maximul (de fapt, supremul) funct iei f pe
mult imea tuturor marcarilor accesibile ale ret elei , i.e.
sup f(M) [ M RS() .
Evident, daca mult imea de accesibilitate RS() este nita, atunci acest
suprem este de fapt un maxim si poate calculat n mod direct. Altfel,
daca RS() este innita, nu putem calcula direct acest suprem. Totusi, voi
arata cum putem folosi orice mult ime de acoperire nita CS() a ret elei (n
particular, mult imea de acoperire minimala) pentru a calcula acest suprem.
Pentru nceput, sa discutam despre funct ii monoton crescatoare de forma
f : N
k
N (with k 1) si proprietat ile lor. Mai nti, sa ne reamintim din
capitolul introductiv, subsect iunea 1.1.3, extensia N
= N a mult imii
numerelor ntregi nenegative, notat ia (x) = i [1 i k si x(i) =
pentru mult imea -componentelor unui element x N
k
(unde x(i) este a

i-a componenta a vectorului x), precum si denit ia limitei n N
k
, si anume:
un sir innit de vectori x
n
n0
N
k
converge la vectorul x N
k
, abreviat
lim
n
x
n
= x (sau, pe scurt, limx
n
= x), daca si numai daca satisface
urmatoarea condit ie:
n 0 :
_
x
n
(i) n , pentru ecare i (x),
x
n
(i) = x(i) , pentru ecare i 1, . . . , k (x).
Notat ia 3.3.1 Fiecarui vector x N
k
i putem asocia un sir innit de

vectori x
n
n0
N
k
, numit sirul canonic asociat lui x, si denit prin:
x
n
(i) =
_
n , daca i (x)
x(i) , altfel
, pentru orice n 0.
Orice funct ie monoton crescatoare f : N
k
N poate extinsa prin
continuitate la o funct ie f : N
k
, n felul urmator. Sa observam ca,

pentru ecare vector x N
k
N
k
, sirul canonic asociat lui x, x
n
n0
N
k
,
este un sir innit strict crescator de vectori si, prin urmare, f(x
n
)
n0
N
este un sir innit monoton crescator de numere ntregi. Ca urmare, exista
limita, n N
, a acestui sir (sau, echivalent, exista supremul acestui sir), i.e.

lim
n
f(x
n
) = sup
n0
f(x
n
) N
.
Denit ia 3.3.1 Extensia (prin continuitate) a unei funct ii monoton
crescatoare f : N
k
N este funct ia f : N
k
, denita prin:
f(x) =
_
lim
n
f(x
n
), , daca x N
k
N
k
f(x) , altfel
,
unde x
n
n0
este sirul canonic asociat lui x.
Numele funct iei f este justicat de faptul ca f are urmatoarele pro-
prietat i:
Propozit ia 3.3.1 1) f este monoton crescatoare, i.e.
x, y N
k
: x y f(x) f(y) ;
2) f pastreaza limita, i.e.
x
n
n0
N
k
: lim
n
x
n
= x N
k
lim
n
f(x
n
) = f(x) .
Demonstrat ie. 1) Sa demonstram nti ca f este monoton crescatoare.
Fie x, y N
k
doi vectori arbitrari cu x y. Rezulta ca (x) (y). Ca

urmare, putem deosebi trei cazuri posibile:
(a) (x) = (y) = , i.e. x, y N
k
.

In acest caz avem ca f(x) = f(x)
si f(y) = f(y) (conform denit iei 3.3.1), si prin urmare f(x) f(y),
deoarece f este o funct ie monoton crescatoare.
(b) (x) = si (y) ,= , i.e. x N
k
si y N
k
N
k
.

In acest caz avem
ca f(x) = f(x) si f(y) = lim
n
f(y
n
) (conform denit iei 3.3.1), unde
y
n
n0
N
k
este sirul canonic asociat lui y.
Fie n
0
= maxx(i) [ i (y) N (care este bine-denit deoarece
(y) ,= si x N
k
).

Intruct x y, deducem ca x y
n
0
, si,
prin urmare, avem ca x y
n
, pentru orice n n
0
(deoarece sirul
canonic asociat lui y este strict crescator). Cum funct ia f este mono-
ton crescatoare, rezulta ca f(x) f(y
n
), pentru orice n n
0
, si prin
urmare f(x) lim
n
f(y
n
). Asadar, f(x) f(y).
(c) (x) ,= si (y) ,= , i.e. x, y N
k
N
k
.

In acest caz avem ca f(x) =
lim
n
f(x
n
) si f(y) = lim
n
f(y
n
), unde x
n
n0
, y
n
n0
N
k
sunt sirurile canonice asociate lui x, y respectiv.
Cum (x) (y), consideram n
0
= maxx(i) [ i (y) (x), daca
(x) ,= (y) (n
0
N deoarece x(i) N, i (y) (x)), respectiv
luam n
0
= 0, n caz contrar. Deoarece x y si (x) (y), este
usor de observat ca x
n
y
n
, pentru orice n n
0
. Cum funct ia f este
monoton crescatoare, rezulta ca f(x
n
) f(y
n
), pentru orice n n
0
, si
prin urmare lim
n
f(x
n
) lim
n
f(y
n
). Asadar, f(x) f(y).
2) Sa demonstram acum ca f pastreaza limita (i.e. este continua).
Deoarece din lema lui Dickson ([18], si lema 3.2.1) urmeaz a ca ecare sir
innit de elemente din N
k
cont ine un subsir innit monoton crescator, este
sucient de demonstrat urmatorul fapt:
x
n
n0
N
k
crescator cu lim
n
x
n
= x N
k
lim
n
f(x
n
) = f(x)
Asadar, e x
n
n0
N
k
un sir innit crescator arbitrar; prin urmare,
exista lim
n
x
n
= x N
k
.
Daca (x) = , atunci avem ca x
n
= x, n 0, i.e. x
n
n0
este un sir
constant, deci avem n mod evident ca lim
n
f(x
n
) = f(x).
Acum, sa presupunem ca (x) ,= . Deoarece sirul x
n
n0
este crescator
rezulta ca f(x
n
)
n0
N este un sir innit crescator. Prin urmare, exista
lim
n
f(x
n
) = l N
.
Cum lim
n
x
n
= x, de la denit ia limitei n N
k
avem ca x
n
x
n
, pentru
orice n 0, unde x
n
n0
N
k
este sirul canonic asociat lui x. Funct ia f
ind monoton crescatoare, rezulta ca f(x
n
) f(x
n
), pentru orice n 0, si,
ca urmare, prin trecere la limita obt inem ca lim
n
f(x
n
) lim
n
f(x
n
),
i.e. l f(x).
Asadar, pentru a termina demonstrat ia armat iei 2), este sucient de
demonstrat ca l f(x).

Intr-adevar, e n 0 un ntreg arbitrar, si e
m
n
= maxx
n
(i) [ i (x), care este bine-denit, i.e. m
n
N, deoarece
(x) ,= si x
n
N
k
, n 0. Datorita modului de alegere a lui m
n
, rezulta
ca x
n
x
mn
, si, deoarece sirul canonic asociat lui x este strict crescator,
avem ca x
n
x
k
, pentru orice k m
n
. Funct ia f ind monoton crescatoare,
rezulta ca f(x
n
) f(x
k
), pentru orice k m
n
, si, ca urmare, prin trecere la
limita obt inem ca f(x
n
) lim
k
f(x
k
) = f(x).
Asadar, avem f(x
n
) f(x), pentru orice n 0, si, ca urmare, con-
cluzionam ca lim
n
f(x
n
) f(x), i.e. l f(x).
In continuare voi arata cum putem folosi orice mult ime de acoperire nita
a unei ret ele marcate (n particular, mult imea de acoperire minimala) pentru
a calcula supremul funct iei f pe mult imea de accesibilitate a acelei ret ele.
Fie o ret ea marcata (o mPTN sau o mJPTN), si f : N
S
N o funct ie
arbitrara care este monoton crescatoare. Prin urmare, conform propozi-
t iei 3.3.1, extensia ei (prin continuitate) la mult imea pseudo-marcarilor
ret elei , f : N
S
, este de asemenea o funct ie monoton crescatoare.

Teorema 3.3.1 Consideram ret eaua si funct ia f ca mai sus. Fie CS()
o mult ime oarecare de acoperire pentru . Are loc urmatoarea proprietate:
supf(M) [ M RS() = supf(M) [ M CS() . (3.7)
Demonstrat ie. Mai nti, sa demonstram inegalitatea:
supf(M) [ M RS() supf(M) [ m CS() (3.8)
Deosebim doua cazuri posibile:
(a) exista un punct de maxim (n membrul stng), i.e. M
RS() astfel
ncat f(M
) = supf(M) [ M RS().
Conform primei condit ii din denit ia unei mult imi de acoperire, pen-
tru aceasta marcare M
CS() astfel
ncat M
. Cum funct ia f este monoton crescatoare, rezulta ca

f(M
) f(M
) si deci, deoarece f(M
) supf(M) [ M CS(),
obt inem inegalitatea (3.8).
(b) nu exista un punct de maxim (n membrul stng), i.e. (+) este
supremul pentru acea mult ime. (Observat ie: acest caz este posibil
numai cnd mult imea RS() este innita.)
Aceasta nseamna ca: supf(M) [ M RS() = , si exista un sir
innit de marcari M
n
n0
RS() astfel ncat lim
n
f(M
n
) = .
Conform primei condit ii din denit ia unei mult imi de acoperire, pentru
ecare marcare M
n
n
CS() astfel ncat
M
n
M
n
. Ca atare, avem ca f(M
n
) f(M
n
), pentru orice n 0,
deoarece funct ia f este monoton crescatoare.
Si cum lim
n
f(m
n
) = , rezulta ca lim
n
f(M
n
) = . Deci,
ntruct M
n0
CS(), rezulta ca supf(M) [ M CS() = .
Prin urmare, inegalitatea (3.8) este ndeplinita cu egalitate n acest caz.
Acum sa demonstram inegalitatea inversa:
supf(M) [ M RS() supf(M) [ M CS() (3.9)
Deosebim doua cazuri posibile:
(a) exista un punct de maxim (n membrul drept), i.e. M
CS() astfel
ncat f(M
) = supf(M) [ M CS().
Daca M
RS(), atunci f(M
) = f(M
) supf(M) [ M RS()
si prin urmare inegalitatea (3.9) este ndeplinita n aceasta situat ie.
Acum sa presupunem ca M
, RS(), deci M
CS() RS().
Conform celei de a doua condit ii din denit ia unei mult imi de aco-
perire, pentru aceasta pseudo-marcare M
exista un sir innit strict

crescator de marcari accesibile M
n
n0
,
i.e. lim
n
M
n
= M
.
Din propozit ia 3.3.1 deducem ca sirul valorilor f(M
n
)
n0
N este
un sir innit crescator convergent la valoarea f(M
), i.e.
f(M
) = lim
n
f(M
n
) = sup
n0
f(M
n
) .
Dar, deoarece M
n
n0
RS(), avem ca
sup
n0
f(M
n
) supf(M) [ M RS() .
Prin urmare f(M
) supf(M) [ M RS(), si deci inegalitatea

(3.9) este ndeplinita.
(b) nu exista un punct de maxim (n membrul drept), i.e. (+)
este supremul pentru acea mult ime. (Observat ie: acest caz este posibil
numai cnd mult imea CS() este innita.)
Aceasta nseamna ca: supf(M) [ M CS() = , si exista un sir
de pseudo-marcari M
n
n0
CS() astfel ncat lim
n
f(M
n
) = .
Pentru ecare n 0, daca M
n
CS() RS(), atunci conform
condit iei a doua din denit ia unei mult imi de acoperire, pentru pseudo-
marcarea M
n
exista un sir innit strict crescator de marcari accesibile
M
n,k
k0
n
, i.e. lim
k
M
n,k
= M
n
.
Altfel, daca M
n
RS(), putem lua sirul constant M
n,k
k0
RS()
dat de M
n,k
= M
n
, k 0.
In ambele situat ii, din propozit ia 3.3.1 deducem ca sirul valorilor

f(M
n,k
)
k0
N este un sir innit monoton crescator convergent
la f(M
n
), i.e. lim
k
f(M
n,k
) = f(M
n
), pentru orice n 0.
Prin considerarea sirului diagonal M
n0
RS(), denit prin
M
n
= M
n,n
, n 0, este usor de demonstrat faptul ca:
lim
n
f(M
n
) = lim
n
f(M
n
) .
Deci avem lim
n
f(M
n
) = , si, deoarece M
n0
RS(), rezulta
ca supf(M) [ M RS() = . Prin urmare, inegalitatea (3.9) este
ndeplinita cu egalitate n acest caz.
Din inegalitat ile (3.8) si (3.9) obt inem egalitatea (3.7) specicata n enunt ul
acestei teoreme.
Corolarul 3.3.1 Fie ret eaua si funct ia f ca n enunt ul teoremei 3.3.1.
Daca extensia sa f este calculabila, atunci supremul funct iei f pe mult imea
de accesibilitate a ret elei este de asemenea calculabila, prin folosirea n
relat ia (3.7) a oricarei mult imi de acoperire nite pentru (n particular, a
mult imii de acoperire minimale, MCS()):
supf(M) [ M RS() = maxf(M) [ M MCS() . (3.10)
Demonstrat ie. Aceasta armat ie rezulta cu usurint a de la teorema 3.3.1,
datorita faptului ca supremul din membrul drept al relat iei (3.7) devine n
acest caz un maxim (n N
) pe o mult ime nita, si deci poate calculat.

Dupa cum vom vedea n capitolul 5, acest rezultat poate aplicat la
calculul gradelor de concurent a a ret elelor Petri.
3.4 Structuri de acoperire pentru ret ele Petri
de nivel nalt
Dupa cum am amintit n sect iunea 2.1 din capitolul 2, ideea de baza a
grafurilor de aparit ie este de a construi un graf ce cont ine cte un nod pentru
ecare marcare accesibila si cte un arc pentru ecare aparit ie a unei tranzit ii
interpretate.
ret ele Petri si sub denumirea de graf de accesibilitate, ind denit pentru
prima data pentru ret ele P/T de catre Karp & Miller n lucrarea [51].

In [42]
si [43], K. Jensen a preferat denumirea de graf de aparit ie deoarece aceasta
denumire surprinde faptul ca acest graf cont ine informat ii nu doar despre
marcarile accesibile, ci si despre aparit iile tranzit iilor interpretate.
Ca si la celelalte clase de ret ele, n grafurile de aparit ie pentru ret ele
colorate se omit arcurile corespunzatoare pasilor format i din mai mult de o
tranzit ie interpretata, fara ca prin aceasta sa se piarda prea multe informat ii.
Cu toate acestea, grafurile de aparit ie pot deveni foate mari, chiar si
pentru CP-ret ele mici, ceea ce face ca procesul de construct ie si investigat ie
a acestora sa e dicil si posibil supus erorilor.
Din acest motiv, este clar ca sunt necesare tehnici prin care sa putem
construi grafuri de aparit ie reduse, fara a pierde prea multa informat ie.
Voi prezenta n aceasta sect iune denit ia formala a grafurilor de aparit ie
complete si a celor de acoperire. Mai precis, n prima subsect iune voi face
o trecere n revista a structurilor de accesibilitate (i.e., arbore si graf de
aparit ie) pentru ret ele colorate.
Apoi, n subsect iunile urmatoare, voi prezenta structurile de acoperire
pentru aceste ret ele, cele de tip KarpMiller si cele minimale, precum si pro-
prietat ile decidabile pe baza acestora. Aceasta parte originala a lucrarii de
fat a se bazeaza pe rezultatele publicate n raportul tehnic (Vidrascu [119]).
(Observat ie: n monograile sale [42, 43], K. Jensen a spus ca se poate aplica
ideea marcarilor de acoperire de la ret ele clasice P/T si n cazul ret elelor
colorate, dar fara sa dezvolte aceasta idee, i.e. far a a da denit ia formala a
structurilor de acoperire pentru ret elele colorate si rezultatele conexe aces-
tora.)
Pentru celelalte tehnici ce au fost dezvoltate pentru a obt ine grafuri de
aparit ie reduse, si anume grafuri de aparit ie cu clase de echivalent a si grafuri
de aparit ie cu simetrii, precum si a proprietat ilor decidabile pe baza acestora,
recomandam consultarea monograei [43] (se mai poate consulta si sinteza
pe care am realizat-o n raportul tehnic [119]).
3.4.1 Structuri de accesibilitate
Ca si n cazul ret elelor P/T, modelarea sistemelor concurente prin inter-
mediul ret elelor colorate a condus la necesitatea investigarii mult imii tuturor
marcarilor accesibile ale unei ret ele colorate, numita mult imea de accesibili-
tate a ret elei si notata, dupa cum am vazut n subsect iunea 1.3.1, cu [M
0
)
CPN
,
sau cu RS(CPN). De la denit ia acestei mult imi urmeaza ca putem con-
strui, n mod natural, un arbore ale carui noduri sunt etichetate cu marcari,
ale carui arce sunt etichetate cu tranzit ii interpretate si astfel ncat:
(1) radacina v
0
(2) daca v este un nod al arborelui, etichetat cu o marcare M, atunci pentru
orice tranzit ie interpretata Y BE astfel ncat M[Y ), exista un nod
distinct v
etichetat cu M
= M +Y ; arcul (v, v
) este etichetat cu Y .
Acest arbore este numit, n mod curent, arborele de accesibilitate al ret elei.
Denit ia 3.4.1 Fie CPN o CP-ret ea. Se numeste arbore de accesibilitate
al ret elei CPN, orice arbore (M, BE)-etichetat 1T = (V, E, l
V
, l
E
) cu ur-
matoarele proprietat i:
0
0
, adica l
V
(v
0
) = M
0
;
+
[ = [BE(l
V
(v))[;
(iii) pentru orice nod v V cu [v
+
[ > 0 si orice tranzit ie interpretata
Y BE(l
V
(v)) exista un nod v
V astfel ncat :
1) (v, v
) E;
2) l
V
(v
) = l
V
(v) + Y ;
3) l
E
(v, v
) = Y .
sunt doi arbori de accesibilitate ai

unei CP-ret ele CPN, atunci ei sunt izomor. Din acest motiv putem vorbi
de arborele de accesibilitate al unei CP-ret ele CPN, arbore ce va notat
prin 1T (CPN). Uneori vom mai folosi pentru el si denumirea de arbore de
aparit ie, datorita motivului ment ionat la nceputul acestei sect iuni.
Proprietat ile de baza ale arborelui de accesibilitate sunt date de urma-
Propozit ia 3.4.1 Fie CPN o CP-ret ea si 1T (CPN) = (V, E, l
V
, l
E
) ar-
borele ei de accesibilitate. Atunci, au loc urmatoarele proprietat i:
(1) un nod v V este nod frunza daca si numai daca nu exista nici o
tranzit ie interpretata Y BE astfel ncat l
V
(v)[Y )
CPN
;
(2) RS(CPN) = l
V
(v) [ v V ;
(3) Daca, n plus, CP-ret eaua CPN este cu mult imi de culori nite, atunci
arborele 1T (CPN) este nit ramicat.
Graful de accesibilitate 1((CPN) al unei CP-ret ele CPN se deneste ca
ind graful orientat etichetat (pe arce) obt inut din arborele de accesibilitate
1T (CPN) prin identicarea nodurilor avnd aceeasi eticheta.
Denit ia 3.4.2 Fie CPN o CP-ret ea. Se numeste graful de accesibilitate
al ret elei CPN, graful orientat etichetat 1((CPN) = ([M
0
)
CPN
, BE, E
),
mult imea E
a arcelor etichetate ind denita astfel:

M
1
, M
2
[M
0
)
CPN
, Y BE : (M
1
, Y, M
2
) E
M
1
[Y )
CPN
M
2
.
Datorita motivului ment ionat la nceputul acestei sect iuni, uneori vom
mai folosi pentru el si denumirea de graful de aparit ie al ret elei CPN, si
notat ia O((CPN).
Proprietat ile de baza ale grafului de accesibilitate sunt date de o
propozit ie analoaga propozit iei 3.4.1, si a carei demonstrat ie este imediata
de la denit ii.
Propozit ia 3.4.2 Fie CPN o CP-ret ea si 1((CPN) graful ei de accesibi-
litate. Atunci, au loc urmatoarele proprietat i:
(1) un nod M al grafului 1((CPN) este nod frunza daca si numai daca
nu exista nici o tranzit ie interpretata Y BE astfel ncat M[Y )
CPN
;
(2) mult imea nodurilor grafului de accesibilitate este chiar mult imea de ac-
cesibilitate a ret elei CPN;
(3) Daca, n plus, CP-ret eaua CPN este cu mult imi de culori nite, atunci
graful 1((CPN) este nit ramicat.
O alta proprietate a grafului de accesibilitate pentru CP-ret ele CPN
cu mult imi de culori nite este data de urmatoarea propozit ie a carei
demonstrat ie decurge imediat de la denit ii.
Propozit ia 3.4.3 Fie CPN o CP-ret ea cu mult imi de culori nite. Atunci,
graful ei de accesibilitate 1((CPN) este nit daca si numai daca toate
locat iile ret elei CPN sunt marginite.
In continuare voi prezenta un algoritm abstract (preluat din [43]) ce

construieste graful de accesibilitate al unei CP-ret ele. Variabila unpro-
cessednodes este o mult ime de noduri, ce cont ine acele noduri pentru care
nu am construit nca succesorii. Procedura create node(M, RG) creeaza un
nou nod M al grafului RG, n caz ca nodul M nu exista deja. Procedura
create arc(M
1
, M
2
, Y, RG) creeaza un nou arc (M
1
, Y, M
2
) al grafului RG, n
caz ca acest arc nu exista deja.
Propozit ia 3.4.4 Fie CPN o CP-ret ea. Algoritmul urmator construieste
graful ei de accesibilitate 1((CPN). Algoritmul se opreste daca si numai
daca graful de accesibilitate este nit. Altfel, algoritmul si continua execut ia
la innit, producnd un subgraf din ce n ce mai mare al grafului de accesibi-
litate.
procedure occurence graph (CPN: CP-ret ea; var RG: graf);
* rezultatul va returnat n RG *
var unprocessednodes: mult ime de noduri;
M
1
,M
2
: marcari; Y : tranzit ie interpretata;
begin
unprocessednodes := create node(M
0
, RG);
while unprocessednodes ,= do
selecteaza o marcare M
1
unprocessednodes;
for orice tranzit ie interpretata Y BE astfel ncat M
1
[Y )
CPN
M
2
do
create node(M
2
, RG);
create arc(M
1
, Y, M
2
, RG);
unprocessednodes := unprocessednodes+M
2
;
endfor;
unprocessednodes := unprocessednodesM
1
;
endwhile;
end.
Pe baza grafului de accesibilitate sunt decidabile o serie de proprietat i
pentru CP-ret elele ce au graful de accesibilitate nit, precum ar : pro-
prietat i de accesibilitate, proprietat i de marginire, proprietat i de revenire,
proprietat i de viabilitate, si proprietat i de echitate.

In legatura cu regulile
de demonstrat ie utilizate pentru aceste proprietat i ale ret elelor colorate, re-
comandam consultarea lucrarii [43] (se mai poate consulta si sinteza pe care
am realizat-o n raportul tehnic [119]).
In cele ce urmeaza voi prezenta denit ia formala a grafurilor de acope-

rire. Mai precis, n urmatoarea subsect iune voi face o trecere n revista a
a structurilor de acoperire de tip Karp-Miller pentru ret ele colorate, iar n
a treia subsect iune voi prezenta structurile de acoperire minimale pentru
ret ele colorate. Apoi, n ultima subsect iune, voi prezenta proprietat ile care
sunt decidabile att pe baza structurilor de acoperire Karp-Miller, ct si pe
baza structurilor de acoperire minimale.
Mai nti nsa, sa remarcam ca, pentru CP-ret ele cu mult imi de culori
nite, i.e. cu domenii nite ale tipurilor, se poate demonstra cu usurint a ca
grafurile de acoperire obt inute sunt ntotdeauna nite.

Intr-adevar, are loc:
Observat ia 3.4.1 Fie CPN = (S, T, A, N, , C, G, E, I) o ret ea colorata
neierarhica avnd mult imile de culori nite (i.e., domeniile tipurilor sunt
nite), si e PTN
CPN
= (S
, T
, F
, W
, M
0
), ret eaua P/T echivalenta cu ea
(vezi denit ia 1.3.9). Deoarece mult imile de culori ale CP-ret elei CPN sunt
nite, mult imea de locat ii, S
= TE, si cea de tranzit ii, T
= BE, sunt nite,

deci echivalenta PTN
CPN
este o ret ea P/T nita.
Dar stim ca ret eaua CPN are exact aceleasi mult ime de marcari, mar-
care init iala, mult ime de pasi si secvent e de aparit ie ca si P/T echivalenta
sa, PTN
CPN
, cele doua ret ele ind echivalente comportamental (conform
teoremei 1.3.1).
Prin urmare, putem extinde ntr-o maniera directa toate structurile de
acoperire (i.e. mult ime de acoperire, arbore si graf de acoperire Karp-Miller
sau minimal) cunoscute de la ret ele P/T (nite) la CP-ret ele, denind pur
si simplu aceste structuri pentru ret eaua CPN ca ind structurile corespun-
zatoare ale echivalentei sale, PTN
CPN
, care este o ret ea P/T nita.
Si ca atare, toate rezultatele cunoscute despre structurile de acoperire
pentru ret ele P/T se vor transfera la structurile de acoperire pentru ret ele
colorate: structurile de acoperire pentru CP-ret ele cu mult imi de culori nite,
sunt nite si permit rezolvarea acelorasi probleme de decizie ca si cele de la
ret ele P/T.
La fel ca la ret ele P/T, arborele de accesibilitate al unei CP-ret ele poate
innit chiar daca mult imea de accesibilitate este nit a. Ca urmare a aces-
tui aspect, un studiu al mult imii de accesibilitate prin intermediul arborelui
de accesibilitate este dicil de realizat. Putem nsa obt ine de la arborele
de accesibilitate un arbore nit fara a pierde prea multe informat ii despre
marcarile accesibile ale ret elei. Ideea este de a trunchia ramurile struc-
turate regulat si de a indica respectiva regularitate n eticheta frunzelor.
M(s)(c) = ne spune ca numarul de puncte colorate cu culoarea c, din
locat ia s, poate creste nemarginit n cadrul ramurii nlocuite.
Denit ia 3.4.3 Fie CPN o CP-ret ea cu mult imi de culori nite. Se
numeste arbore de acoperire KarpMiller al ret elei CPN orice arbore
(M
, BE)-etichetat,
T = (V, E, l
V
, l
E
),
ce satisface urmatoarele proprietat i:
0
0
, adica l
V
(v
0
) = M
0
;
(ii) pentru orice nod v V are loc:
[v
+
[ =
_
0 , daca v
d
T
(v
0
, v) v cu l
V
(v) = l
V
(v
)
[BE(l
V
(v))[ , altfel
(iii) pentru orice nod v V cu [v
+
[ > 0 si orice tranzit ie interpretata
Y =(t, b) BE(l
V
(v)) exista un nod v
V astfel ncat :
1) (v, v
) E;
2) pentru orice s S si c C(s) are loc:
l
V
(v
)(s)(c) =
_
_
, daca v
d
T
(v
0
, v) astfel ncat
l
V
(v
) l
V
(v) + Y si
l
V
(v
)(s)(c) < (l
V
(v) + Y )(s)(c) ;
(l
V
(v) + Y )(s)(c), altfel.
3) l
E
(v, v
) = Y .
Este usor de vazut ca orice doi arbori de acoperire ai unei CP-ret ele sunt
izomor. Putem vorbi atunci de arborele de acoperire KarpMiller al unei
CP-ret ele CPN; el va notat prin //T (CPN).
In continuare voi prezenta o serie de notat ii si principalele rezultate despre

structurile de acoperire KarpMiller pentru CP-ret ele cu mult imi de culori
nite, a caror demonstrat ie rezulta imediat din observat ia 3.4.1 si rezultatele
similare de la ret ele P/T.
Notat ia 3.4.1 Dupa cum observam, etichetele nodurilor arborelui de aco-
perire sunt funct ii de la TE la N
. Finititudinea ret elei ne permite sa

identicam aceste funct ii cu vectori [TE[-dimensionali peste N
. Daca M
este un astfel de vector, atunci componentele ce cont in vor mai numite
si -componente; mult imea tuturor acestor -componente va notata prin
(M). Adica,
(M) = (s, c) TE [ M(s, c) = .
Propozit ia ce urmeaza prezinta cateva proprietat i de baza ale arborelui
de acoperire KarpMiller.
Propozit ia 3.4.5 Fie CPN o CP-ret ea cu mult imi de culori nite, si e
//T (CPN) = (V, E, l
V
, l
E
) arborele ei de acoperire (cu radacina v
0
).
Atunci, au loc urmatoarele proprietat i:
(1) //T (CPN) este nit ramicat;
(2) un nod v al arborelui //T (CPN) este nod frunza daca si numai daca
ori BE(l
V
(v)) = , ori exista v
d
KMT (CPN)
(v
0
, v) astfel ncat v ,= v
si l
V
(v) = l
V
(v
);
(3) e v
i
0
, v
i
1
, . . . , v
im
noduri distincte doua cate doua si astfel ncat
v
i
j
d
KMT (CPN)
(v
0
, v
i
j+1
),
pentru orice 0 j m1.
(3.1) Daca l
V
(v
i
0
) = l
V
(v
i
1
) = = l
V
(v
im
), atunci m 1;
(3.2) Daca l
V
(v
i
0
) < l
V
(v
i
1
) < < l
V
(v
im
), atunci m [TE[;
(4) //T (CPN) este nit.
Corolarul 3.4.1 Pentru orice CP-ret ea CPN cu mult imi de culori nite,
arborele ei de acoperire //T (CPN) poate efectiv construit.
Notat ia 3.4.2 Fie CPN o CP-ret ea cu mult imi de culori nite, si arborele
ei de acoperire //T (CPN) = (V, E, l
V
, l
E
). Daca (v
1
, v
2
) E, l
V
(v
1
) =
M
1
, l
V
(v
2
) = M
2
si l
E
(v
1
, v
2
) = Y , atunci vom nota (v
1
, M
1
)
Y
(v
2
, M
2
).
De fapt, am denit o relat ie de calcul n arborele //T (CPN).

In maniera
naturala extindem relat ia
Y
la
w
, unde w Y
(atunci cand este posibil).

Propozit ia 3.4.6 Fie CPN o CP-ret ea cu mult imi de culori nite, si ar-
borele ei de acoperire //T (CPN) = (V, E, l
V
, l
E
). Daca v
1
, v
2
V , w Y
si (v
1
, l
V
(v
1
))
w
(v
2
, l
V
(v
2
)), atunci l
V
(v
2
)(s, c) = (l
V
(v
1
) +w)(s, c), pentru
orice (s, c) TE (l
V
(v
2
)).
Urmatoarea teorema reprezinta rezultatul fundamental ce stabileste le-
gatura dintre mult imea tuturor marcarilor accesibile ntr-o CP-ret ea si
mult imea etichetelor nodurilor arborelui ei de acoperire.
Teorema 3.4.1 Fie CPN o CP-ret ea cu mult imi de culori nite, avnd ar-
borele de acoperire //T (CPN) = (V, E, l
V
, l
E
), si e M M o marcare.
Atunci, are loc:
(M
[M
0
)
CPN
: M M
) (v V : M l
V
(v)) .
Corolarul 3.4.2 Fie CPN o CP-ret ea cu mult imi de culori nite, avnd
arborele de acoperire //T (CPN) = (V, E, l
V
, l
E
), si e Y = (t, b) BE
un pas individual. Atunci, are loc:
(M [M
0
)
CPN
: M[Y )
CPN
) ((v, v
) E : l
E
(v, v
) = Y ) .
Notat ia 3.4.3 Fie CPN o CP-ret ea cu mult imi de culori nite, avnd ar-
V
, l
E
). Notam prin LAB(CPN)
mult imea tuturor etichetelor nodurilor arborelui //T (CPN), adica
LAB(CPN) = l
V
(v) [ v V .
In continuare vom ment iona nca o proprietate a arborelui de acoperire.

Propozit ia 3.4.7 Fie CPN o CP-ret ea cu mult imi de culori nite. Urma-
toarele armat ii sunt echivalente:
(1) LAB(CPN) M;
(2) [M
0
)
CPN
= LAB(CPN);
(3) [M
0
)
CPN
este nita.
Inchei aceasta subsect iune prin a deni not iunea de graf de acoperire.
Analog manierei prin care arborelui de accesibilitate 1T (CPN) al unei
CP-ret ele CPN i-am asociat graful de accesibilitate 1((CPN), si arborelui
de acoperire KarpMiller //T (CPN) i putem asocia graful de acoperire
KarpMiller //((CPN), denit ca ind graful orientat etichetat (pe arce)
obt inut din arborele de acoperire //T (CPN) prin identicarea nodurilor
avnd aceeasi eticheta.
Denit ia 3.4.4 Fie CPN o CP-ret ea cu mult imi de culori nite, avnd ar-
V
, l
E
). Se numeste graful de aco-
perire KarpMiller al ret elei CPN, graful orientat etichetat
//((CPN) = (LAB(CPN), BE, E
),
mult imea E
a arcelor etichetate ale grafului ind denita astfel:

(M
1
, Y, M
2
) E
v
1
, v
2
V : (v
1
, M
1
)
Y
(v
2
, M
2
) ,
pentru orice M
1
, M
2
LAB(CPN), si orice Y BE,
Y
ind relat ia de calcul din arborele de acoperire (notat ia 3.4.2).
Propozit ia 3.4.8 Pentru orice CP-ret ea CPN cu mult imi de culori nite,
graful ei de acoperire //((CPN) poate efectiv construit.
Dupa cum am mai spus, clasa de algoritmi bazat i pe grafuri de acope-
rire KarpMiller, are dezavantajul ca dimensiunea grafului este deseori n
practica prea mare pentru a putea calcula n timp si spat iu rezonabil acel
graf. Din acest motiv, eforturile unora dintre cercetatori s-au orientat spre
reducerea timpului si spat iului necesar pentru construirea unor grafuri de
acoperire reduse. Astfel, pentru ret ele P/T, Alain Finkel a obt inut rezultate
semnicative n acest sens n lucrarea [22].
In cele ce urmeaza voi extinde rezultatele sale la clasa ret elelor colorate
cu mult imi de culori nite, pe baza observat iei 3.4.1. Reamintesc faptul ca
demonstrat iile acestor rezultate pentru CP-ret ele cu mult imi de culori nite,
rezulta imediat din observat ia 3.4.1 si rezultatele similare de la ret ele P/T.
Not iunea de mult ime de acoperire introdusa de A. Finkel se extinde la
ret ele colorate n maniera directa:
Denit ia 3.4.5 Fie CPN o CP-ret ea cu mult imi de culori nite.
i) Se numeste mult ime de acoperire pentru ret eaua CPN orice submult ime de
pseudo-marcari, CS(CPN) M
, care satisface urmatoarele doua condit ii:

(1) pentru orice marcare accesibila, M [M
0
)
CPN
, exista o marcare M
CS(CPN) astfel ncat M M
;
CS(CPN) [M
0
)
CPN
exista un sir strict
crescator de marcari accesibile M
n
n0
[M
0
)
CPN
convergent la M
.
ii) O mult ime de acoperire CS(CPN) se numeste minimala daca nici o sub-
mult ime proprie a lui CS(CPN) nu este mult ime de acoperire pentru ret eaua
CPN.
Cteva proprietat i ale mult imilor de acoperire sunt enumerate n urma-
toarea propozit ie:
Propozit ia 3.4.9 Fie CPN o CP-ret ea cu mult imi de culori nite.
a) Daca CS(CPN) este o mult ime de acoperire pentru CPN si exista
douamarcari M
1
, M
2
CS(CPN), M
1
,= M
2
, astfel ncat M
1
M
2
, atunci
CS
(CPN) = CS(CPN) M
1
este mult ime de acoperire pentru CPN;
parabile.
c) Daca CS(CPN) este o mult ime de acoperire pentru CPN si CS
(CPN)
este mult imea marcarilor maximale (n raport cu ordinea uzuala de pe M
)
ale mult imii CS(CPN), atunci CS
(CPN) este mult ime de acoperire mini-

mala pentru CPN.
e) Mult imea de acoperire minimala pentru ret eaua CPN este nita si unica,
si va notata cu MCS(CPN).
In continuare, voi prezenta not iunile de arbore, padure si graf de acope-

rire.
i) Se numeste arbore de acoperire pentru ret eaua colorata CPN, orice arbore
(CS(CPN), BE)-etichetat
(T (CPN) = (V, E, l
V
, l
E
) ,
(a) mult imea etichetelor nodurilor este o mult ime de acoperire CS(CPN)
pentru ret eaua CPN;
(b) mult imea etichetelor arcelor este mult imea, BE, a tranzit iilor interpre-
tate ale ret elei CPN;
(c) l
V
(v) [ v V = CS(CPN) (i.e. funct ia l
V
este surjectiva);
(d) mult imea arcelor, E, este formata din toate arcele de tip (1) si din arce
de tip (2) (nu neaparat toate arcele de tip (2)), unde:
(1) (v, v
) E se numeste arc de tip (1) daca

l
V
(v)[l
E
(v, v
))
CPN
l
V
(v
) ;
(2) (v, v
) E se numeste arc de tip (2) daca

l
V
(v)[l
E
(v, v
))
CPN
si l
V
(v)[l
E
(v, v
))
CPN
l
V
(v
),
si w
n
n0
BE
un sir de secvent e de tranzit ie astfel ncat

l
V
(v)[w
n
)
CPN
M
n
, n 0, si limM
n
= l
V
(v
).
ii) Se numeste arbore de acoperire minimal pentru CPN, /(T (CPN),
orice arbore de acoperire pentru CPN, pentru care mult imea etichetelor
nodurilor este chiar mult imea de acoperire minimala MCS(CPN).
Observat ia 3.4.2 /(T (CPN) nu este neaparat unic (deoarece doi arbori
de acoperire minimali pot diferi prin arcele de tip (2) din care sunt format i).
i) Se numeste padure de acoperire pentru CPN orice graf orientat (nu
neaparat conex) etichetat pe noduri si pe arce (T(CPN) obt inut dintr-un
arbore de acoperire (T (CPN) prin eliminarea tuturor arcelor de tip (2) ale
acestuia.
ii) Se numeste padure de acoperire minimala pentru CPN orice graf orien-
tat (nu neaparat conex) etichetat pe noduri si pe arce /(T(CPN) obt inut
dintr-un arbore de acoperire minimal /(T (CPN) prin eliminarea tuturor
arcelor de tip (2) ale acestuia.
Observat ia 3.4.3 Padurea de acoperire minimala /(T(CPN) este unica
(justicare: unicitatea decurge din faptul ca /(T(CPN) este unic determi-
nata de mult imea etichetelor nodurilor, MCS(CPN), si de mult imea arcelor,
formata doar din arcele de tip (1)).
i) Se numeste graf de acoperire pentru CPN orice graf orientat BE-etichetat
(((CPN) = (CS(CPN), BE, E) ,
(a) mult imea nodurilor este o mult ime de acoperire CS(CPN) pentru re-
t eaua CPN;
(b) mult imea etichetelor (arcelor) este mult imea, BE, a tranzit iilor inter-
pretate ale ret elei CPN;
(c) mult imea arcelor etichetate, E, este formata din toate arcele de tip (1):
M, M
CS(CPN), Y BE : (M, Y, M
) E M[Y )
CPN
M
.
ii) Se numeste graf de acoperire minimal pentru CPN, /(((CPN), orice
graf de acoperire pentru CPN, pentru care mult imea nodurilor este chiar
mult imea de acoperire minimala MCS(CPN).
Observat ia 3.4.4 i) Orice (((CPN) se obt ine dintr-un arbore de acoperire
(T (CPN) prin eliminarea arcelor de tip (2) si identicarea nodurilor cu
aceeasi eticheta. Sau, altfel spus, (((CPN) se obt ine dintr-o padure de
acoperire (T(CPN) prin identicarea nodurilor cu aceeasi eticheta.
ii) Graful de acoperire minimal /(((CPN) este unic (justicare: deoarece
/(((CPN) este unic determinat de mult imea nodurilor, MCS(CPN), si
de mult imea arcelor etichetate, formata doar din arcele de tip (1)).
iii) Graful /(((CPN) se obt ine din orice arbore de acoperire minimal
/(T (CPN) prin eliminarea arcelor de tip (2) si identicarea nodurilor cu
aceeasi eticheta. Sau, altfel spus, /(((CPN) se obt ine din padurea de aco-
perire minimala /(T(CPN) prin identicarea nodurilor cu aceeasi eticheta.
Rezultatul central din articolul [22] este un algoritm care construieste
graful de acoperire minimal /(((CPN) si justica urmatoarea teorema:
Teorema 3.4.2 Graful de acoperire minimal /(((CPN) este unic, nit
si calculabil pentru clasa CP-ret elelor cu mult imi de culori nite.
Algoritmul lui A. Finkel, particularizat pentru construt ia grafului de aco-
perire minimal /(((CPN) pentru clasa CP-ret elelor cu mult imi de culori
nite, este prezentat pe pagina urmatoare.
In ncheiere, sa amintim din nou faptul ca, n lucrarea amintita ([22]),

A. Finkel a evident iat important a practica deosebita a structurilor de aco-
perire minimale, aratand, prin cteva exemple practice de ret ele, ca dimensi-
unea arborelui de acoperire minimal este mult mai mica (cu cteva ordine de
marime, n general) dect dimensiunea arborelui de acoperire KarpMiller,
ceea ce este foarte util din punct de vedere practic pentru algoritmii de re-
zolvare a problemelor de decizie decidabile pe baza structurilor de acoperire.
procedure minimal coverability graph(CPN: CP-ret ea; var MCS: mult ime
de pseudo-marcari; var MCG: graf);
* rezultatul va returnat n MCG (graful minimal) si n MCS (mult imea
minimala) *
begin
minimal coverability tree(CPN, MCS, MCT);
identify nodes having same label(MCT,MCG);
for orice arc (M, Y, M
) n MCG do
if not M[Y )
CPN
M
then remove arc((M, Y, M
),MCG); endif;
endfor;
end.
procedure minimal coverability tree(CPN: CP-ret ea; var MCS: mult ime de
pseudo-marcari; var MCT: arbore);
* rezultatul va returnat n MCT, si n MCS *
var unprocessednodes, processednodes: mult ime de noduri;
n,n
,n
1
: noduri; M,M
,M
1
,M
2
: pseudo-marcari;
Y : tranzit ie interpretata; exista stramos: boolean;
begin
unprocessednodes := create node(r, M
0
, MCT);
processednodes := ;
selecteaza un nod n unprocessednodes;
unprocessednodes := unprocessednodesn;
case // M este marcarea etichet a a nodului n, si M
1
a nodului n
1
1: exista un nod n
1
processednodes cu M = M
1
:
processednodes := processednodes+n;
exitcase;
2: exista un nod n
1
processednodes cu M < M
1
:
remove node(n, MCT);
exitcase;
3: exista un nod n
1
processednodes cu M > M
1
:
M
2
:= M; exista stramos := false;
for orice n
1
1
do
if n
1
este un stramos al lui n then
exista stramos := true;
for orice locat ie s si orice culoare c cu M(s)(c) > M
1
(s)(c) do
M
2
(s)(c) := ;
endfor;
endif;
endfor;
if exista stramos then
n
1
:= primul nod procesat, de pe calea de la r la n, cu M
1
< M
2
;
M
1
:= M
2
;
remove from(unprocessednodes) all nodes of(tree(n
1
, MCT));
remove from(processednodes) all nodes of(tree(n
1
, MCT));
remove tree without root(n
1
, MCT);
unprocessednodes := unprocessednodes+n
1
;
else
unprocessednodes := unprocessednodes+n;
endif;
for orice n
1
processednodes cu M
1
< M
2
do
1
, MCT));
1
, MCT));
remove tree with root(n
1
, MCT);
endfor;
exitcase;
4: otherwise :
for orice tranzit ie interpretata Y BE astfel ncat M[Y )
CPN
M
do
create node(n
, M
, MCT);
create arc(n, n
, Y, MCT);
;
endfor;
exitcase;
endcase;
unprocessednodes := maximal(unprocessednodes);
MCS := label(n) [ n processednodes ;
endwhile;
end.
De asemenea, demn de amintit este faptul ca s-au introdus si grafuri
de acoperire cu simetrii, o metoda obt inuta prin combinarea metodei lui
K. Jensen a marcarilor simetrice cu metoda lui A. Finkel a marcarilor de
acoperire minimale, tehnica descrisa de L. Petrucci n lucrarea [77]. Algorit-
mul descris de el era dezvoltat pe baza unei variante preliminarii, neoptime,
din lucrarea [21], a algoritmului lui Finkel.
In raportul tehnic [119] am descris algoritmul obt inut utiliznd ideea lui
Petrucci aplicata la varianta nala, optima, din lucrarea [22], a algoritmului
lui Finkel. Iata acest algoritm:
procedure coverability tree with symmetrical markings (CPN; var CT);
begin
unprocessednodes := create node(r, M
0
, CT);
processednodes := ;
selecteaza un nod n unprocessednodes;
unprocessednodes := unprocessednodesn;
case // M este marcarea etichet a a nodului n, si M
1
a nodului n
1
1: exista un nod n
1
processednodes cu M = M
1
M = sym(M
1
) :
exitcase;
2: exista un nod n
1
processednodes cu M < M
1
M < sym(M
1
) :
remove node(n, CT);
exitcase;
3: exista un nod n
1
1
M > sym(M
1
) :
M
2
:= M; exista stramos := false;
for orice n
1
1
M > sym(M
1
) do
if n
1
este un stramos al lui n then
exista stramos := true;
for orice locat ie s si orice culoare c cu M(s)(c) > M
1
(s)(c)
M(s)(c) > sym(M
1
)(s)(c) do M
2
(s)(c) := ;
endfor;
endif;
endfor;
if exista stramos then
n
1
:= primul nod procesat, de pe calea de la r la n, astfel
ncat M
2
> M
1
M
2
> sym(M
1
);
M
1
:= M
2
;
1
, CT));
1
, CT));
remove tree without root(n
1
, CT);
1
;
else
unprocessednodes := unprocessednodes+n;
endif;
for orice n
1
processednodes cu M
2
> M
1
M
2
> sym(M
1
) do
1
, CT));
1
, CT));
remove tree with root(n
1
, CT);
endfor;
exitcase;
4: otherwise :
for orice tranzit ie interpretata Y BE astfel ncat M[Y )
CPN
M
do
create node(n
, M
, CT);
create arc(n, n
, Y, CT);
;
endfor;
exitcase;
endcase;
endwhile;
end.
perire
In continuare voi prezenta problemele de decizie pentru ret ele colorate

care sunt decidabile pe baza structurilor de acoperire (att a celor de tip
KarpMiller, ct si a celor minimale).
Mai precis, voi prezenta algoritmii de rezolvare pentru CP-ret ele cu
mult imi de culori nite, a problemelor de decizie (CP) si (QLP), (FRSP)
si (FRTP), (BP) si (SuBP), algoritmi ce utilizeaza e arborele sau graful de
acoperire KarpMiller, e cele de acoperire minimale. Demonstrat ia acestor
rezultate decurge imediat din observat ia 3.4.1 si rezultatele similare de la
ret ele P/T.
I) Algoritmi de rezolvare pe baza arborelui/grafului de acoperire
KarpMiller
Teorema 3.4.3 Fie CPN o CP-ret ea cu mult imi de culori nite, avnd ar-
borele de acoperire Karp-Miller //T (CPN) = (V, E, l
V
, l
E
). Au loc urma-
toarele armat ii:
1. Problema (CP): o marcare M M este acoperibila daca si numai daca
v V astfel ncat M l
V
(v);
2. Problema (QLP): o tranzit ie interpretata Y BE este pseudo-viabila
daca si numai daca v V astfel ncat Y
l
V
(v), sau, echivalent,
daca si numai daca (v, v
) E astfel ncat l
E
(v, v
) = Y ;
3. Problema (FRSP): mult imea de accesibilitate [M
0
)
CPN
este innita
daca si numai daca v V si (s, c) TE astfel ncat l
V
(v)(s, c) = ;
4. Problema (BP): un punct colorat (s, c) TE este nemarginit daca si
numai daca v V astfel ncat l
V
(v)(s, c) = .
In plus, o mult ime de puncte colorate X TE este nemarginita daca si

numai daca ecare punct colorat (s, c) X este nemarginit, i.e. pentru
orice (s, c) X, v V astfel ncat l
V
(v)(s, c) = ;
5. Problema (SuBP): o mult ime de puncte colorate X TE este simultan
nemarginita daca si numai daca v V astfel ncat l
V
(v)(s, c) = ,
(s, c) X;
6. Problema (FRTP): arborele de accesibilitate 1T (CPN) este innit
daca si numai daca exista cel put in un drum de lungime nenula, n
arborele //T (CPN), ntre doua noduri avand aceeasi eticheta.
Armat ii analoage cu 1.6. au loc utilizand graful de acoperire Karp
Miller, //((CPN), n locul arborelui de acoperire KarpMiller. Ultima
armat ie se enunt a astfel:
daca si numai daca exista cel put in un circuit n graful //((CPN).
II) Algoritmi de rezolvare pe baza structurilor de acoperire mini-
male
Teorema 3.4.4 Fie CPN o CP-ret ea cu mult imi de culori nite, avnd gra-
ful de acoperire minimal /(((CPN) = (MCS(CPN), BE, E). Au loc ur-
matoarele armat ii:
1. Problema (CP): o marcare M este acoperibila daca si numai daca exista
un nod M
MCS(CPN) astfel ncat M M
;
2. Problema (QLP): o tranzit ie interpretata Y BE este pseudo-viabila
daca si numai daca exista un nod M
MCS(CPN) astfel ncat

Y
, sau, echivalent, daca si numai daca exista un arc de forma

(M
, Y, M
) E;
3. Problema (FRSP): mult imea de accesibilitate [M
0
)
CPN
este innita
daca si numai daca exista un nod M
MCS(CPN) si (s, c) TE
astfel ncat M
(s, c) = ;
4. Problema (BP): un punct colorat (s, c) TE este nemarginit daca si
numai daca exista un nod M
MCS(CPN) astfel ncat M
(s, c) = .
In plus, o mult ime de puncte colorate X TE este nemarginita daca

si numai daca ecare punct colorat (s, c) X este nemarginit, i.e.
pentru orice (s, c) X, exista un nod M
MCS(CPN) astfel ncat

M
(s, c) = ;
5. Problema (SuBP): o mult ime de puncte colorate X TE este simultan
nemarginita daca si numai daca exista un nod M
MCS(CPN)
astfel ncat M
(s, c) = , (s, c) X;
daca si numai daca exista cel put in un circuit n graful /(((CPN).
Drept consecint a, avem
Corolarul 3.4.3 Predicatele (CP), (QLP), (FRSP), (FRTP), (BP) si
(SuBP) (cu toate formele lor) sunt calculabile pentru clasa CP-ret elor cu
mult imi de culori nite, att pe baza grafului de acoperire KarpMiller, ct si
pe baza grafului de acoperire minimal.
Capitolul 4
Tehnica invariant ilor si
vericarea proprietat ilor
Tehnica invariant ilor constituie o metoda de analiza formala a ret elelor
Petri, ce a fost introdusa de K. Lautenbach n [55] (a se vedea si [56]).
Invariant ii sunt utilizat i pentru studiul proprietat ilor ret elei, pe baza
structurii ret elei, si, de asemenea, pentru vericarea acestor proprietat i, dupa
cum vom vedea n acest capitol.

In plus, matricea de adiacent a, ce codica
structura ret elei, poate folosita, pe lnga calculul invariant ilor, si la cal-
culul gradelor de concurent a a ret elelor Petri, despre care vom discuta n
capitolul 5.
Ideea de baza ce constituie fundamentul invariant ilor locat ie este aceea
de a construi ecuat ii ce sunt satisfacute de catre toate marcarile accesibile
ale ret elei, o idee ce este similara cu cea a invariant ilor folosit i n vericarea
programelor. Mai nti sunt formulate niste ecuat ii, despre care se postuleaza
ca ar satisfacute independent de pasii ce apar n sistem (i.e., de tranzit iile
produse n ret ea). Apoi se demonstreaza faptul ca ecuat iile sunt ntr-adevar
satisfacute, si n nal acestea sunt utilizate pentru a demonstra proprietat i
dinamice ale sistemului modelat prin ret eaua respectiva.
Invariant ii tranzit ie sunt dualul invariant ilor locat ie. Ei determina sec-
vent e de tranzit ie care au un efect total nul, i.e. secvent e ce au aceeasi
marcare de nceput si de sfrsit.
Invariant ii sunt utili pentru a demonstra multe tipuri de proprietat i di-
namice ale ret elelor Petri, cum ar : proprietat i de accesibilitate, de margi-
nire, de revenire, de viabilitate si de echitate. Un alt avantaj al invariant ilor
este acela ca pot construit i n timpul fazei de proiectare a unui sistem, si
aceasta poate contribui, de obicei, la realizarea unui proiect mai bun. Singu-
rul dezavantaj al invariant ilor este acela ca necesita deprinderi matematice
mult mai considerabile dect multe dintre celelalte metode de analiza.
113
114 Capitolul 4 Tehnica invariant ilor si vericarea proprietat ilor
4.1 Invariant i pentru ret ele Petri P/T
In aceasta sect iune voi prezenta o sinteza asupra tehnicilor de algebra

liniara folosite n studiul proprietat ilor ret elelor Petri P/T, realizata pe baza
lucrarii (Jucan & T iplea [48]), cu completari din lucrarile [80, 56].
Cele trei subsect iuni ale acestei sect iuni fac o treceren revista a tehnicilor
de algebra liniara, si anume: matrici de incident a, S-invariant i si respectiv
T-invariant i, ind urmate, n subsect iunea a patra, de o prezentare a doua
exemple semnicative de sisteme reale modelate prin ret ele P/T si analizate
utilizand tehnica invariant ilor.
In cele ce urmeaza, toate matricile si vectorii ce vor considerat i vor avea

drept componente numere ntregi. Combinat iile liniare vor de asemenea
nt elese a cu coecient i ntregi. Vectorul (linie sau coloana) cu toate com-
ponentele 0, indiferent de dimensiunea lui, va notat prin 0. Inegalitatea
nestricta dintre doi vectori va nt eleasa ca inegalitate pe componente, iar
inegalitatea stricta dintre doi vectori ca o inegalitate nestricta cu inegalitate
stricta pe cel put in o componenta.
4.1.1 Matrici de incident a
Conceptul de matrice de incident a a unei ret ele P/T = (S, T, F, W)
necesita, a priori, o ordonare totala a mult imilor S si T. Fara a restrange
generalitatea vom presupune ca, daca aceste mult imi sunt de forma
S = s
1
, . . . , s
m
si T = t
1
, . . . , t
n
,
atunci ele sunt total ordonate prin ordinea naturala pe indicii elementelor:
S : s
1
< . . . < s
m
,
T : t
1
< . . . < t
n
.
Denit ia 4.1.1 Fie = (S, T, F, W) o ret ea P/T. Matricea mn-dimen-
sionala I
data prin
I
(i, j) = t
j
(s
i
), 1 i m, 1 j n,
este numita matricea de incident a a ret elei .
Daca I
este matricea de incident a a ret elei , atunci vom nota prin

I
(i, ) si I
(, j) linia i si, respectiv, coloana j a acestei matrici.

Conceptul de matrice de incident a se extinde si la ret ele P/T marcate
prin intermediul ret elei suport.
Capitolul 4 Tehnica invariant ilor si vericarea proprietat ilor 115

-
-

-
.
t
1
t
2
t
3
t
4
s
1
s
2
s
3
s
4
s
5
s
6
s
7
Figura 4.1: Ret eaua din exemplul 4.1.1
Fie = (S, T, F, W) o ret ea P/T, M o marcare a ei si t
j
o tranzit ie
posibila la M. Daca gandim marcarile ret elei ca vectori coloana m-
dimensionali (m ind numarul locat iilor), atunci marcarea produsa prin apli-
carea tranzit iei t
j
la M poate calculata prin:
M
= M +I
f ,
unde f este un vector coloana n-dimensional (n este numarul tranzit iilor
ret elei) ce are 1 n linia j si 0 n rest.
Putem extinde aceasta observat ie la:
Teorema 4.1.1 Fie = (S, T, F, W) o ret ea P/T si M
1
, M
2
doua marcari
ale ei. Daca M
2
1
, atunci exista un vector coloana
pozitiv f astfel ncat M
2
= M
1
+I
f.
Demonstrat ie. ([48], pag.79) Daca M
2
[M
1
), atunci exista o secvent a de
tranzit ie w T
astfel ncat M
1
[w)M
2
. Consideram vectorul coloana f dat
prin: f(j) = #(t
j
, w), 1 j n. Este clar ca M
2
= M
1
+I
f.
Sa notam faptul ca, ind data o matrice I cu coecient i n Z, exista o
innitate de ret ele P/T ce au matricea de incident a I dar, exista o unica
ret ea pura cu matricea de incident a I.
Exemplul 4.1.1 Fie = (S, T, F, W) ret eaua P/T din gura 4.1. Matricea
de incident a a ei este
I
=
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
1 1 0 0
1 1 0 0
1 0 1 0
1 1 1 1
0 1 0 1
0 0 1 1
0 0 1 1
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
.
Secvent a t
1
t
4
este posibila la marcarea M data prin
M(s
1
) = M(s
2
) = M(s
3
) = M(s
7
) = 1
M(s
4
) = M(s
5
) = M(s
6
) = 0,
iar marcarea nou obt inuta va
M +I
(, 1) +I
(, 4) = M +I
_
_
_
_
1
0
0
1
_
_
_
_
=
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
0
2
0
0
1
1
0
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
.
Trebuie sa remarcam ca reciproca teoremei 4.1.1 nu este, n general,
adevarata. Pentru ret eaua din exemplul 4.1.1 are loc
0 +I
1 = 0,
unde 1 este vectorul format numai din 1, dar nici o secvent a de tranzit ie nu
este aplicabila la marcarea 0.
4.1.2 Invariant i locat ie
In modelarea sistemelor dinamice prin ret ele P/T este foarte important
de stiut daca numarul de puncte din ret ea se conserva sau nu de-a lun-
gul evolut iei sistemului; pierderile necontrolate de puncte sunt nedorite.
Evolut ia (comportarea) dinamica a ret elelor P/T marcate depinde de struc-
tura ret elei si de marcarea init iala. Ambii factori sunt cunoscut i a priori
si, deci, pot investigat i independent de comportarea dinamica a ret elei.
Asa cum vom vedea n continuare, inuent a majora este data, de fapt, de
structura ret elei.
Notat iile utilizate vor cele din subsect iunea anterioara.

t
1
t
2
t
3
s
1 s
2
s
3
s
4
(a)

t
1
t
2
t
3
s
1 s
2
s
3 t
4
(b)
Figura 4.2: Ret elele din exemplul 4.1.2

Exemplul 4.1.2 Consideram ret elele P/T marcate
1
,
2
din gurile 4.2(a)
si respectiv 4.2(b).
In ret eaua
1
numarul total de puncte se conserva, pe cand n ret eaua
2
toate punctele pot eliminate.

Insa, pe de alta parte, marcarea init iala a
ret elei
2
poate reprodusa pe cand a ret elei
1
nu mai poate reprodusa.
Acest exemplu ne arata ca pierderea punctelor ntr-o ret ea nu depinde de
capacitatea de reproducere a marcarilor ret elei.
Exemplul 4.1.3

In ret eaua marcata din gura 4.3(a) nu se poate pierde
nici un punct; marcarea init iala a acestei ret ele poate reprodusa daca toate
tranzit iile apar de acelasi numar de ori.

`

`

`
`
t
1
t
2
t
3
t
3
s
1
s
2
s
3
s
4
s
1
t
1
s
3
t
2
t
3
s
3
(a) (b)
In ret eaua din gura 4.3(b), ecare aplicare a tranzit iei t

1
conduce la
pierderea unui punct, fara posibilitatea de a reintrodus n ret ea. Reprodu-
cerea marcarii init iale este astfel imposibila.
Exemplul 4.1.4 Fiecare aparit ie a tranzit iei t
1
n oricare din cele doua
ret ele din gura 4.4 conduce la eliminarea unui punct din ret ea. Aceasta eli-
minare nu este ireparabila deoarece aplicarea tranzit iei t
2
introduce un punct
n ret ea.

t
1
t
2
s
1 s
2
s
3
(a)
(b)

t
1
t
2
s
1
s
3
s
4
s
2
s
5
2 2
Am putea spune ca aparit ia tranzit iei t
1
conduce la condensarea a doua
puncte n unul singur, pe cand aparit ia tranzit iei t
2
le separa din nou.
Acest fapt ar putea interpretat prin: punctul din locat ia s
2
(respectiv s
3
)
are pondere dubla fat a de punctele din celelalte locat ii. O analiza atenta a
acestui aspect ne spune ca de fapt proprietatea enunt ata mai sus nu este o
proprietatate a punctelor ci a locat iilor (a structurii ret elei). Suntem astfel
condusi la a atasa ponderi locat iilor si a masura pierderea punctelor n ret ea
prin intermediul acestor ponderi. Astfel, daca atasam locat iilor ret elei din
gura 4.4(a) ponderile
g =
_
_
1
2
1
_
_
si observam ca toate marcarile accesibile sunt
M =
_
_
2
0
0
_
_
, M
=
_
_
0
1
0
_
_
, M
=
_
_
0
0
2
_
_
,
atunci are loc proprietatea de invariant a
g
t
M = g
t
M
= g
t
M
= 2,
unde g
t
reprezinta transpusa matricii g.
Intrebarea care se pune acum, ca urmare a exemplului anterior, este

urmatoarea: cum putem calcula un vector de ponderi al locat iilor (atunci
cand el exista)? Pentru a raspunde la aceasta ntrebare sa observam ca vec-
torul de ponderi g, pe care dorim sa-l calculam, trebuie sa satisfaca relat ia:
g
t
M = g
t
M
,
pentru orice M, M
[M
0
). Pentru doua marcari arbitrare M, M
[M
0
)
exista vectorii coloana f, f
astfel ncat M = M
0
+I
f si M
= M
0
+I
.
Relat ia de mai sus conduce la
g
t
I
(f f
) = 0
care poate ndeplinita doar daca g
t
I
= 0 (vectorii f si f
sunt arbitrari).
Deci, vectorul de ponderi verica ecuat ia:
X
t
I
= 0.
Denit ia 4.1.2 Fie = (S, T, F, W) o ret ea P/T.
(1) Se numeste S-invariant al ret elei orice vector m-dimensional J de
numere ntregi ce verica relat ia J
t
I
= 0.
(2) Daca J este S-invariant al ret elei , atunci mult imea
P
J
= s
i
S [ J(i) ,= 0
este numita suportul S-invariantului J.
(3) S-invariantul J este numit pozitiv daca J 0.
(4) Un S-invariant pozitiv J > 0 este numit minimal daca nu exista un alt
S-invariant J
astfel ncat 0 < J
< J.
(5) Ret eaua P/T indusa de S-invariantul J este denita prin
[
J
= (S
, T
, F
, W
) ,
unde:
(i) S
= P
J
;
(ii) T
=

S
;
(iii) F
= F ((S
) (T
)) ;
(iv) W
= W[
(S
)(T
)
.
Este usor de observat ca orice combinat ie liniara de S-invariant i este
S-invariant:
Lema 4.1.1 Daca J
1
si J
2
sunt S-invariant i ai unei P/T-ret ele , iar z Z,
atunci J
1
+J
2
si z J
1
sunt de asemenea S-invariant i ai ret elei .
Este clar ca orice ret ea P/T are cel put in un S-invariant, J = 0, dar este
natural sa m interesat i de S-invariant i nenuli. De aceea, vom spune ca o
ret ea are S-invariant i daca are cel put in un S-invariant nenul.
Exemplul 4.1.5 Ret elele din gurile 4.2(b) si 4.3(b) nu au S-invariant i, pe
cand cele din gurile 4.2(a) si 4.3(a) au pe
J =
_
_
_
_
1
1
1
1
_
_
_
_
drept S-invariant minimal.
Ret eaua din gura 4.4(a) are S-invariantul minimal
g =
_
_
1
2
1
_
_
,
iar ret eaua din gura 4.4(b) are 4 S-invariant i minimali
J
1
=
_
_
_
_
_
_
1
1
1
0
0
_
_
_
_
_
_
, J
2
=
_
_
_
_
_
_
0
1
0
1
1
_
_
_
_
_
_
, J
3
=
_
_
_
_
_
_
1
1
0
0
1
_
_
_
_
_
_
, J
4
=
_
_
_
_
_
_
0
1
1
1
0
_
_
_
_
_
_
.
Sa consideram acum ret eaua din gura 4.1. Urmatorii 5 vectori sunt
S-invariant i ai acestei ret ele:
J
1
=
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
1
1
0
0
0
0
0
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
, J
2
=
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
0
0
0
0
0
1
1
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
, J
3
=
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
0
0
1
1
1
0
0
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
, J
4
=
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
0
1
2
1
0
1
0
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
, J
5
=
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
0
1
2
1
0
0
1
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
.
Ret elele induse de S-invariant ii J
3
si J
5
sunt reprezentate grac n gura 4.5.
-
-
t
1
t
2
t
3
t
4
s
3
s
4
s
5
-
-
t
1
t
2
t
3
t
4
s
2
s
3
s
4
s
7
`
` `
`
Figura 4.5: Ret elele induse din exemplul 4.1.5
0
) o ret ea P/T marcata. Daca J este un
S-invariant nenul, atunci, pentru orice M [M
0
), are loc:
J
t
M = J
t
M
0
.
Demonstrat ie. Aceasta proprietate se demonstreaza usor, folosind teo-
rema 4.1.1 (demonstrat ia poate consultata n lucrarea [48], pag. 85).
Aceasta teorema ne spune, printre altele, ca daca J este un S-invariant al
unei ret ele P/T marcate = (, M
0
) si este ret eaua indusa de J, atunci
punctele din se conserva, n sensul:
J
t
M = J
t
M
0
= constant,
pentru orice M [M
0
). Mai mult, am putea spune ca un S-invariant al unei
ret ele P/T marcate furnizeaza ponderile locat iilor unei subret ele a ret elei
n care punctele se conserva (prin intermediul acelor ponderi).
Intrebarea naturala care se pune acum este n legatura cu reciproca teo-

remei 4.1.2. Sub incident a unei condit ii suplimentare vom vedea ca ea este
ndeplinita.
0
) o ret ea P/T marcata si pseudo-viabila.
Daca J este un vector nenul de numere ntregi ce verica
J
t
M = J
t
M
0
pentru orice M [M
0
), atunci J este S-invariant al ret elei .
Demonstrat ie. Pentru demonstrat ia acestei reciproce a se consulta lu-
crarea [48], pag. 86.
0
) o ret ea P/T marcata, pseudo-viabila si
fara locat ii izolate. Daca J > 0 este un S-invariant al ei atunci
J
t
M > 0 ,
pentru orice M [M
0
).
Demonstrat ie. Nici demonstrat ia acestui rezultat nu este dicila (a se
vedea lucrarea [48], pag. 87).
Denit ia 4.1.3 Fie = (S, T, F, W) o ret ea P/T. Spunem ca este aco-
perita cu S-invariant i daca pentru ecare locat ie s S exista un S-invariant
pozitiv J
s
cu s P
Js
.
Exemplul 4.1.6 Ret elele din gurile 4.2(a), 4.3(a), 4.4(a) si 4.4(b) sunt
acoperite cu S-invariant i, iar ret elele din gurile 4.2(b) si 4.3(b) nu sunt
acoperite cu S-invariant i (justicare: a se vedea exemplul 4.1.5).
Lema 4.1.2 Daca = (S, T, F, W) este o ret ea P/T acoperita cu S-inva-
riant i, atunci exista un S-invariant J cu P
J
= S.
Demonstrat ie. Prin ipoteza, pentru ecare locat ie s S a ret elei exista
un S-invariant pozitiv J
s
cu s P
Js
. Folosind lema 4.1.1, J =
sS
J
s
este
un S-invariant cu P
J
= S.
Urmatorul rezultat ne arata cum poate studiata cu ajutorul invariant ilor
proprietatea de marginire.
0
(1) Daca J > 0 este un S-invariant al ret elei , atunci orice locat ie s P
J
este marginita.
(2) Daca este acoperita cu S-invariant i, atunci este marginita.
Demonstrat ie. Aceste armat ii sunt usor de demonstrat (vezi lucrarea
[48], pag. 88).
Reciproca armat iei (2) din aceasta teorema nu este adevarata, chiar si
daca ret eaua este viabila (un contraexemplu n acest sens poate consultat
n lucrarea [80], pag. 81).
4.1.3 Invariant i tranzit ie
Un alt aspect important n analiza ret elelor P/T, pe langa conservarea
punctelor n ret ea, l constituie reproductibilitatea marcarilor (a se vedea
exemplul 4.1.2).
Notat iile utilizate vor cele din subsect iunea 4.1.1.
Denit ia 4.1.4 O marcare M a unei ret ele P/T este numita repro-
ductibila daca exista o secvent a de tranzit ii w ,= astfel ncat M [w)
M.
Propozit ia 4.1.1 Daca M este o marcare reproductibila a unei ret ele P/T
, atunci orice marcare M
M a ret elei este reproductibila.

Demonstrat ie. Din ipoteza deducem ca exista o secvent a de tranzit ie w,=
astfel ncat M [w)
M, si datorita proprietat ii de monotonie a producerii unei

tranzit ii, si anume:
M
1
[t)
M
2
M
1
M
1
M
1
[t)
2
, cu M
2
= M
1
+M
2
M
1
,
rezulta ca M
[w)
, pentru orice marcare M
M.
Sa observam ca, daca M este reproductibila, atunci M [w)
M si conform
teoremei 4.1.1 exista un vector pozitiv f astfel ncat M +I
f = M, adica
I
f = 0.
Denit ia 4.1.5 Fie = (S, T, F, W) o ret ea P/T.
(1) Se numeste T-invariant al ret elei orice vector n-dimensional J de
numere ntregi ce verica relat ia I
J = 0.
(2) Daca J este T-invariant al ret elei , atunci mult imea
P
J
= t
i
T [ J(i) ,= 0
este numita suportul T-invariantului J.
(3) T-invariantul J este numit pozitiv daca J 0.
(4) Un T-invariant pozitiv J > 0 este numit minimal daca nu exista un alt
T-invariant J
astfel ncat 0 < J
< J.
(5) Ret eaua P/T indusa de T-invariantul J este denita prin
[
J
= (S
, T
, F
, W
) ,
unde:
(i) T
= P
J
;
(ii) S
=

T
;
(iii) F
= F ((S
) (T
)) ;
(iv) W
= W[
(S
)(T
)
.
Este usor de observat ca orice combinat ie liniara de T-invariant i este
T-invariant:
Lema 4.1.3 Daca J
1
si J
2
sunt T-invariant i ai unei ret ele P/T , iar z Z,
atunci J
1
+J
2
si z J
1
sunt de asemenea T-invariant i ai ret elei .
Este clar ca orice ret ea P/T are cel put in un T-invariant, J = 0, dar este
natural sa m interesat i de T-invariant i nenuli. De aceea, vom spune ca o
ret ea are T-invariant i daca are cel put in un T-invariant nenul.
Exemplul 4.1.7 Ret elele din gurile 4.2(a) si 4.3(b) nu au T-invariant i.
Vectorul
J =
_
_
_
_
1
1
1
1
_
_
_
_
este T-invariant minimal pentru ret elele din gurile 4.1, 4.2(b), 4.3(a).
Este clar ca daca o ret ea P/T are marcari reproductibile, atunci ea are
T-invariant i. Reciproca este, de asemenea, adevarata.
Teorema 4.1.6 O ret ea P/T are T-invariant i pozitivi J > 0 daca si
numai daca are marcari reproductibile.
Demonstrat ie. Aceasta armat ie este usor de demonstrat (a se consulta
lucrarea [48], pag. 89).
0
) o ret ea P/T marcata. T-invariantul J se
numeste realizabil daca exista o marcare accesibila M [M
0
) si o secvent a
de tranzit ie w T
astfel ncat M [w) M
si J(i) = #(t
i
, w), 1i n.
Nu orice T-invariant pozitiv J al unei ret ele P/T este realizabil; chiar
si daca ret eaua este viabila si marginita si ecare marcare a lui este repro-
ductibila, iar J este minimal. Iata un exemplu n acest sens ([80], pag. 96):
s
1
t
1
s
2
.
t
2
'
s
3
t
3
s
4
-
t
4
'
s
5
.
t
5
s
6
.
t
6
.
'
Figura 4.6: Ret eaua din exemplul 4.1.8
Exemplul 4.1.8 Ret eaua P/T din gura 4.6 are 2 T-invariant i minimali:
J
1
=
_
_
_
_
_
_
_
_
1
1
0
0
1
1
_
_
_
_
_
_
_
_
, J
2
=
_
_
_
_
_
_
_
_
0
0
1
1
0
0
_
_
_
_
_
_
_
_
,
orice alt T-invariant al acestei ret ele ind o combinat ie liniara de forma
z
1
J
1
+z
2
J
2
, cu z
1
, z
2
Z.
Se observa cu usurint a ca ret eaua este viabila si m arginita si ecare mar-
care accesibila a ret elei este reproductibila, si ca T-invariantul J
2
este reali-
zabil, nsa J
1
nu este realizabil.
In ncheierea acestei subsect iuni, vom arata ca ret elele P/T viabile si
marginite sunt acoperite cu T-invariant i.
Denit ia 4.1.7 Fie = (S, T, F, W) o ret ea P/T. Spunem ca este acope-
rita cu T-invariant i daca pentru ecare tranzit ie t T exista un T-invariant
pozitiv J
t
cu t P
Jt
.
Exemplul 4.1.9 Ret elele din gurile 4.1, 4.2(b) si 4.3(a) sunt acoperite cu
T-invariant i, iar ret elele din gurile 4.2(a) si 4.3(b) nu sunt acoperite cu
T-invariant i (justicare: a se vedea exemplul 4.1.7).
Lema 4.1.4 Daca = (S, T, F, W) este o ret ea P/T acoperita cu T-inva-
riant i, atunci exista un T-invariant J cu P
J
= T.
Demonstrat ie. Prin ipoteza, pentru ecare tranzit ie t T a ret elei
exista un T-invariant pozitiv J
t
cu t P
Jt
tT
J
t
este un T-invariant cu P
J
= T.
Teorema 4.1.7 ([80]) Orice ret ea P/T marcata viabila si marginita este
acoperita cu T-invariant i.
Demonstrat ie. Fie = (, M
0
) o mPTN marginita si viabila. Deoarece
este marginita, exista un ntreg k N astfel ncat pentru orice M [M
0
)
si orice s S sa avem M(s) k. Deducem ca mult imea [M

0
)
este nita,
putand avea cel mult (k + 1)
|S|
elemente. Fie q = [[M
0
)
[ N.
Fie t T o tranzit ie arbitrara a ret elei , xata. Ret eaua ind viabila, t
este viabila, si deci are loc: M [M
0
)
, M
[M)
astfel ncat M
[t)
,
sau echivalent:
() M [M
0
)
, M
[M
0
)
w T
astfel ncat M [wt)
,
unde M
= M
+ t.
Fie M
1
[M
0
)
o marcare oarecare. Conform () exista M

2
[M
0
)
si w
1
T
astfel ncat M
1
[w
1
t)
M
2
. Aplicand () pentru marcarea M
2
,
deducem ca exista M
3
[M
0
)
si w
2
T
astfel ncat M
2
[w
2
t)
M
3
. Iterand
de q ori acest rat ionament, obt inem ca exista M
2
, M
3
, . . . , M
q+1
[M
0
)
si
w
1
, w
2
, . . . , w
q
T
astfel ncat
M
1
[w
1
t)
M
2
[w
2
t)
M
3
. . . M
q
[w
q
t)
M
q+1
.
Deci avem q + 1 marcari M
1
, M
2
, . . . , M
q+1
, si cum [[M
0
)
[ = q, trebuie sa
existe doi indici l, k cu 1 l < k q astfel ncat M
l
= M
k
.
Consideram subsecvent a de tranzit ii
M
l
[w
l
t)
M
l+1
[w
l+1
t)
. . . M
k1
[w
k1
t)
M
k
,
n care t apare cel put in o data deoarece l < k ; deci M
l
[w)
M
k
, unde
w = w
l
tw
l+1
t . . . w
k1
t. Conform teoremei 4.1.1, exista un vector coloana
pozitiv J
t
: 1, . . . , n N astfel ncat M
k
= M
l
+ I
J
t
; mai mult, avem
ca J
t
(j) = #(t
j
, w), pentru orice 1 j n. Cum M
l
= M
k
, rezulta ca
I
J
t
= 0, deci J
t
este un T-invariant pozitiv al ret elei , si, n plus, t P
Jt
deoarece t apare cel put in o data n secvent a w.
Intruct t T a fost aleasa arbitrara, deducem ca pentru orice t T

t
astfel ncat t P
Jt
, ceea ce nseamna ca
ret eaua este acoperita cu T-invariant i.
4.1.4 Exemple de modelare si vericare
In aceasta subsect iune vom prezenta doua exemple majore de utilizare a

ret elelor P/T n modelarea si analiza sistemelor reale.
I) Modelul expeditor destinatar
Consideram un sistem format dintr-un expeditor si un destinatar. Expe-
ditorul trimite spre destinatar produse sub forma de mesaje, unul cate unul,
folosind un buer (o locat ie) de capacitate n (n 1) pentru depozitarea lor.
Modelarea acestui sistem ar putea realizata prin ret eaua P/T marcata
din gura 4.7, cu urmatoarele interpretari ale locat iilor:
- s
1
marcata = expeditorul a transmis un mesaj;
- s
2
marcata = expeditorul este pregatit pentru o noua transmisie;
- s
3
marcata = expeditorul este n stare de repaus;
- s
4
= buerul pentru depozitarea mesajelor;
- s
5
marcata = destinatarul a recept ionat un mesaj;
- s
6
marcata = destinatarul este pregatit pentru o noua recept ie;
- s
7
marcata = destinatarul este n stare de repaus.
s
1
s
5
t
1
s
2
s
6
t
2
s
3
t
3
K(s
4
) = n t
4
t
5
t
6
s
7
s
4
Figura 4.7: Primul model al sistemului expeditor destinatar
Acest model poate considerat nesatisfacator ca urmare a faptului ca
destinatarul poate trece n starea de repaus n timp ce expeditorul trimi-
te mesaje sau buerul nu este gol (gandindu-ne la expeditori si destinatari
umani, obiect ia noastra ar putea considerata nejusticata.

Insa, n cadrul
sistemelor automatizate lucrurile stau cu totul altfel si aceasta obiect ie este
reala).
Ar trebui sa impunem restrict ia ca destinatarul sa poat a trece n stare de
repaus numai daca expeditorul este n stare de repaus si locat ia de depoz-
itare a mesajelor este goala. Modelarea acestei restrict ii o realizam adaugand
doua noi locat ii s
8
si s
9
. Locat ia s
8
va complementara locat iei s
4
n sen-
sul ca, pentru orice M [M
0
), vom avea M(s
4
) + M(s
8
) = n. Obt inem
astfel M(s
4
) = 0 daca si numai daca M(s
8
) = n. Vom deni, de asemenea,
W(s
8
, t
6
) = n ceea ce va face ca t
6
sa se produca numai daca M(s
8
) = n
(echivalent, M(s
4
) = 0). Trecerea expeditorului n starea de repaus va
semnalata prin trimiterea unui punct n locat ia s
9
ceea ce va permite desti-
natarului sa intre n starea de repaus.
s
1
s
5
t
1
s
2
s
6
s
3
t
3 t
4
t
5
t
6
s
7
s
4
n
t
2

s
8
n
s
9
Figura 4.8: Al doilea model al sistemului expeditor destinatar

Ret eaua P/T din gura 4.8 modeleaza sistemul expeditor destinatar cu
aceasta noua restrict ie (n marcarea init iala, locat ia s
8
cont ine n puncte).
Trebuie sa remarcam ca trecerea expeditorului sau a destinatarului n
starea de repaus este ireversibila, n sensul ca acestia nu si mai pot relua
activitatea. Pentru a permite reluarea activitat ii vom adauga ret elei din
gura 4.8 locat iile s
10
, s
11
, s
12
si s
13
ca n gura 4.9 (constatam ca nu este
necesar a marca init ial locat ia s
8
cu n puncte; tranzit ia t
8
va introduce aceste
n puncte, fara de care sistemul nu poate evolua propriu).
.
s
1
s
5
t
1
t
3
t
4
t
5
s
4
s
8
s
9
s
2
t
7
t
2
s
3
s
7
t
6
t
8
s
6
s
11
s
10
s
12
t
9
s
13
-
-
n
n
Figura 4.9: Al treilea model al sistemului expeditor destinatar
Spunem ca un sistem expeditor destinatar este modelat corect daca sunt
ndeplinite urmatoarele proprietat i:
(P
1
) expeditorul poate numai n una din starile repaus, pregatit pentru
transmisie sau transmis. Analog, destinatarul poate numai n una
din starile repaus, pregatit pentru recept ie sau recept ionat;
(P
2
) buerul de depozitare a mesajelor cont ine, n orice moment, cel mult
n mesaje;
(P
3
) expeditorul (respectiv destinatarul) poate intra n starea de repaus nu-
mai daca a semnalat n prealabil aceasta controlorului din mediul exte-
rior (locat iile s
10
si s
11
din gura 4.9 sunt utilizate pentru semnalare).
Parasirea starii de repaus se poate face de asemenea numai prin primi-
rea unui semnal din partea controlorului din mediul exterior (tranzit ia
t
9
din gura 4.9 este utilizata pentru aceasta semnalare);
(P
4
) parasirea starii de repaus de catre expeditor se poate face numai daca
destinatarul a ajuns si el n starea de repaus;
(P
5
) decizia destinatarului e de a recept iona, e de a trece n starea de
repaus, depinde de comportamentul expeditorului; n acest sens, nu
pot apare conicte;
(P
6
) destinatarul poate trece n starea de repaus numai daca buerul este
gol si expeditorul este n repaus.
Un simplu calcul ne arata ca
J
1
=
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
1
1
1
0
0
0
0
0
0
0
0
0
0
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
, J
2
=
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
0
0
0
0
1
1
1
0
0
0
0
0
0
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
, J
3
=
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
0
0
0
1
0
0
n
1
0
0
0
0
0
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
,
J
4
=
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
0
0
1
0
0
0
0
0
0
1
0
1
0
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
, J
5
=
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
0
0
0
0
0
0
1
0
0
0
1
0
1
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
, J
6
=
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
0
0
0
0
0
0
0
0
1
1
1
0
0
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
,
sunt S-invariant i ai ret elei (ordinea pe locat ii este data de ordinea pe indici).
Pe baza acestor S-invariant i se poate demonstra, utiliznd teoria invariant ilor,
ca ret eaua din gura 4.9 are aceste proprietat i si, astfel, ea modeleaza corect
sistemul expeditor destinatar (pentru detalii a se consulta lucrarea [48],
pag. 108-110).
II) Procese n citire/scriere
Consideram un sistem format din n procese, n > 0, care pot citi sau
scrie ntr-o anumita zona de memorie. Citirea din memorie se poate face
concurent, dar atunci cand un proces este n scriere celelalte n 1 procese
nu pot scrie sau citi. Fiecare proces poate ntr-una din urmatoarele stari:
- s
1
= prelucrare locala ce nu utilizeaza memoria;
- s
2
= asteapta sa citeasca;
- s
3
= citeste;
- s
4
= asteapta sa scrie;
- s
5
= scrie.
Vom considera n plus o locat ie de sincronizare s care va bloca celelalte
procese atunci cand unul dintre ele este n scriere. Ret eaua din gura 4.10
modeleaza sistemul prezentat (o aplicare a tranzit iei t
1
, respectiv t
4
, semnica
faptul ca unul din cele n procese solicita o operat ie de citire, respectiv scriere).

` `

``
s
3 t
3
t
6
s
5
s
2 t
1
t
4
s
4
t
2
t
5
s
1
n
n
n
n
s
Figura 4.10: Ret eaua ce modeleaza sistemul proceselor
Proprietat ile ce trebuie ndeplinite de o ret ea pentru a considerata un
model corect al acestui sistem sunt:
(Q
1
) numarul proceselor sistemului, active sau neactive, n orice moment,
este constant si egal cu n;
(Q
2
) daca un proces se aa n scriere, la un moment dat, atunci celelalte
n 1 procese nu pot scrie sau citi;
(Q
3
) numarul proceselor ce pot n citire, la un moment dat, este cuprins
ntre 0 si n.
(Q
4
) sistemul este viabil, adica nu se blocheaza niciodata.
Printr-un simplu calcul se arata ca
J
1
=
_
_
_
_
_
_
_
_
1
1
1
1
1
0
_
_
_
_
_
_
_
_
, J
2
=
_
_
_
_
_
_
_
_
0
0
1
0
n
1
_
_
_
_
_
_
_
_
, J
3
=
_
_
_
_
_
_
_
_
1
0
0
0
0
1
_
_
_
_
_
_
_
_
,
sunt S-invariant i (ordinea pe locat ii este data de ordinea pe indici, s ind
ultima locat ie).
Pe baza acestor S-invariant i se poate demonstra ca ret eaua din gura 4.10
are aceste proprietat i si, astfel, ea modeleaza corect sistemul proceselor n
citire/scriere (pentru detalii a se consulta lucrarea [48], pag. 111-112).
Alte aplicat ii
Mai exista si alte modalitat i de utilizare a anumitor tehnici de algebra
liniara n studiul proprietat ilor ret elelor Petri. Spre exemplu, pot aplicate
pentru a se calcula gradul de concurent a la o marcare a ret elelor P/T.
Mai precis, dupa cum vom vedea n capitolul 5, calculul gradului de
concurent a la o marcare se reduce la rezolvarea unei probleme de progra-
mare liniara ntreaga, avnd ca si coecient i tocmai ponderile ret elei.
4.2 Invariant i pentru ret ele Petri cu salturi
In aceasta sect iune voi prezenta unele rezultate originale referitoare la

modul n care pot utilizate anumite tehnici de algebra liniara n studiul
proprietat ilor ret elelor Petri cu salturi. Mai precis, voi arata cum se pot
deni S-invariant i si T-invariant i pentru ret ele Petri cu salturi -nite, si voi
extinde rezultatele referitoare la invariant i de la ret ele P/T pentru aceasta
subclasa de ret ele cu salturi.
Cele trei subsect iuni ale acestei sect iuni trateaza, pe rnd, not iunile de ma-
trici de incident a, S-invariant i si respectiv T-invariant i. Stilul de prezentare
al acestei sect iuni este asemanator cu cel pentru ret ele P/T din sect iunea
precedenta (si lucrarile [56, 48]). Iar ca o continuare a acestei sect iuni,
sect iunea urmatoare va ilustra unele exemple de sisteme reale modelate prin
ret ele cu salturi si analizate utilizand tehnica invariant ilor.
Rezultatele din aceasta sect iune au fost publicate n lucrarea [116] prezen-
tata la workshop-ul NATO ARW CIPC 2003 (o versiune mai ampl a se gaseste
n raportul tehnic [121]). Versiuni preliminare au fost prezentate la alte doua
conferint e internat ionale ([113] lucrare ce trateaza doar S-invariant ii, res-
pectiv [111] ce trateaza numai T-invariant ii, pentru subclasa ret elelor cu
salturi nite). De asemenea, o sinteza a acestor rezultate a fost prezentata
la scoala de vara MOVEP 2002 desfasurata la Nantes, Frant a ([114]).
4.2.1 Matrici de incident a
La fel ca si n cazul ret elelor P/T, pentru a deni conceptul de matrice
de incident a a unei ret ele Petri cu salturi -nite = (, R), unde =
(S, T, F, W) este P/T-ret eaua suport a lui , este necesara o ordonare totala
a mult imilor S, T si R. Fara a restrange generalitatea se va presupune ca,
daca aceste mult imi sunt de forma
S = s
1
, . . . , s
m
, T = t
1
, . . . , t
n
, si R = r
1
, . . . , r
p
, (4.1)
atunci ele sunt total ordonate prin ordinea naturala pe indicii elementelor:
S : s
1
< . . . < s
m
, T : t
1
< . . . < t
n
, si R : r
1
< . . . < r
p
. (4.2)
Denit ia 4.2.1 Fie = (, R) o ret ea Petri cu salturi -nite. Matricea
m(n +p) -dimensionala I
denita prin
I
(i, j) =
_
I
(i, j) , 1j n
I
R
(i, j n) , n + 1j n +p
, 1i m , (4.3)
este numita matricea de incident a a ret elei , abreviata prin I
= (I
, I
R
),
unde:
1) I
este sub-matricea mn-dimensionala denita prin

I
(i, j) = t
j
(s
i
), 1i m, 1j n , (4.4)
adica este matricea de incident a a P/T-ret elei suport a lui ;
2) I
R
este sub-matricea mp -dimensionala denita prin
I
R
(i, j) = r
j
(s
i
), 1i m, 1j p , (4.5)
si este numita matricea de incident a a salturilor ret elei (unde, con-
form denit iei 1.2.5, r
j
= M
j
M
j
, daca r
j
= (M
j
, M
j
), 1j p).
Conceptul de matrice de incident a se extinde si la ret ele cu salturi -nite
marcate (, R, M
0
) prin intermediul ret elei suport nemarcate (, R).
Notat ia 4.2.1 Daca I
este matricea de incident a a ret elei , atunci se va

nota prin I
(i, ) si I
(, j) linia i si, respectiv, coloana j a acestei matrici.

Toate matricile si vectorii ce vor considerat i n continuare vor avea drept
componente numere ntregi. Combinat iile liniare vor de asemenea nt elese
a cu coecient i ntregi. Vectorul (linie sau coloana) cu toate componentele
0, indiferent de dimensiunea lui, va notat prin 0.
De asemenea, n cele ce urmeaza inegalitatea ntre vectori va nt eleasa
pe componente, iar inegalitatea stricta prin inegalitate si inegalitate stricta
pe cel put in o componenta. Mai mult, marcarile ret elelor cu salturi vor
privite drept vectori coloana m-dimensionali.
Observat ia 4.2.1 Fie = (, R) o ret ea cu salturi -nite, M o marcare
a ei si t
k
o tranzit ie j-posibila la M. Atunci marcarea j-produsa prin aplicarea
tranzit iei t
k
la M poate calculata prin:
M
= M +I
f ,
unde f este un vector coloana (n + p)-dimensional ce are 1 n linia k si 0
n celelalte n prime linii, iar ecare linie l din ultimele p linii cont ine un
numar egal cu numarul total de aparit ii ale salturilor avnd variat ia r
ln
n j-tranzit ia de la M la M
.
Aceasta observat ie poate extinsa la:
Teorema 4.2.1 Fie = (, R) o ret ea cu salturi -nite si M
1
, M
2
doua
marcari ale ei. Daca M
2
este j-accesibila de la M
1
, atunci exista un vector
coloana pozitiv f astfel ncat M
2
= M
1
+I
f.
Demonstrat ie. Daca M
2
[M
1
)
,j
, adica M
2
1
,
atunci exista o j-secvent a de tranzit ie w T
astfel ncat M
1
[w)
,j
M
2
. Sunt
posibile urmatoarele cazuri:
i) w = , adica (M
1
, M
2
) [)
,j
. Atunci exista o secvent a de salturi
u R
astfel ncat M
1
u M
2
. Atunci vectorul coloana (n + p)-dimen-
sional f
u
denit prin:
f
u
(j) =
_
0 , 1j n
rR : r=r
jn
#(r, u) , n+1j n+p
, (4.6)
satisface M
2
= M
1
+I
f
u
.
ii) w = t
k
(1kn), adica M
2
1
printr-o singura
tranzit ie t
k
T. Atunci exista doua marcari M
3
,M
4
si doua secvent e
de salturi u
1
, u
2
R
astfel ncat
M
1
u
1
M
3
[t
k
)
M
4
u
2
M
2
.
Asadar (M
1
, M
3
), (M
4
, M
2
) [)
,j
si conform cazului i) exista doi
vectori coloana pozitivi f
u
1
, f
u
2
astfel ncat
M
3
= M
1
+I
f
u
1
si M
2
= M
4
+I
f
u
2
.
Considernd vectorul coloana (n +p)-dimensional g
t
k
dat prin:
g
t
k
(j) =
_
1 , daca j = k
0 , altfel
, pentru orice 1j n +p , (4.7)
este clar ca M
4
= M
3
+I
g
t
k
si, prin urmare, lund vectorul coloana
f
t
k
= f
u
1
+g
t
k
+f
u
2
, (4.8)
se obt ine ca M
2
= M
1
+I
f
t
k
.
iii) w = t
k
1
t
k
2
. . . t
k
h
, cu [w[ = h > 1, adica marcarea M
2
este j-accesibila
de la marcarea M
1
printr-o secvent a de mai multe tranzit ii w T
.
Atunci exista marcarile
M
1
= M
k
0
, M
k
1
, M
k
2
. . . , M
k
h
= M
2
astfel ncat
M
k
i1
[t
k
i
)
,j
M
k
i
, pentru orice 1i h ,
s
1
t
1
s
2
.
t
2
s
3
R = ((1, 0, 5), (1, 0, 0))
si deci, conform cazului ii), exista vectorii coloana pozitivi f
t
k
1
, . . . , f
t
k
h
astfel ncat
M
k
i
= M
k
i1
+I
f
t
k
i
, pentru orice 1i h . (4.9)
Prin urmare, vectorul coloana
f
w
= f
t
k
1
+. . . +f
t
k
h
(4.10)
satisface M
2
= M
1
+I
f
w
.
Tratarea celor trei cazuri posibile ncheie demonstrat ia acestei teoreme.
Observat ia 4.2.2 Este clar ca, ind data o matrice I cu coecient i n Z,
exista o innitate de ret ele cu salturi -nite ce au matricea de incident a I.
Exemplul 4.2.1 Fie = (, R) ret eaua cu salturi -nite din gura 4.11.
Matricea de incident a a ei este
I
=
_
_
1 1 0
1 1 0
1 0 5
_
_
.
Secvent a de tranzit ie t
1
t
2
este j-posibila la marcarea M data prin
M(s
1
) = 1, M(s
2
) = 0, M(s
3
) = 5
iar marcarea nou obt inuta va
M
= M +I
(, 3) +I
(, 1) +I
(, 2) = M +I

_
_
1
1
1
_
_
=
_
_
1
0
1
_
_
,
daca se face salt nainte de producerea tranzit iei t
1
, respectiv
M
= M +I
(, 1) +I
(, 2) = M +I

_
_
1
1
0
_
_
=
_
_
1
0
6
_
_
,
n caz contrar (i.e., daca nu se face salt deloc).
Observat ia 4.2.3 Reciproca teoremei 4.2.1 nu este adevarata.
Intr-adevar, ret eaua din exemplul 4.2.1 satisface ecuat ia

_
_
0
0
5
_
_
+I

_
_
1
1
1
_
_
=
_
_
0
0
1
_
_
, (4.11)
dar nici o secvent a de tranzit ie nu este j-posibila la marcarea
_
_
0
0
5
_
_
.
4.2.2 Invariant i locat ie
In modelarea sistemelor dinamice prin ret ele Petri este foarte important
de stiut daca numarul de puncte din ret ea se conserva sau nu de-a lun-
gul evolut iei sistemului; pierderile necontrolate de puncte sunt nedorite.
Evolut ia (comportarea) dinamica a ret elelor cu salturi marcate depinde de
structura ret elei si de marcarea init iala. Ambii factori sunt cunoscut i a pri-
ori si, deci, pot investigat i independent de evolut ia ret elei. Asa cum se va
vedea n continuare, inuent a majora este data, de fapt, de structura ret elei.
Notat iile utilizate vor cele din subsect iunea anterioara.
t
1
s
1
t
2
s
2
`
t
3
s
3
R = ((0, 1, 0), (0, 0, 1))


t
1
t
2
t
3
s
1 s
2
s
3
s
4
R = ((0, 0, 0, 2), (2, 0, 0, 0))

t
1
t
2
s
1 s
2
s
3
2 2
R = ((2, 0, 0), (4, 0, 0))
Exemplul 4.2.2

In ret eaua cu salturi marcata din gura 4.12, numarul
total de puncte nu se conserva, numarul de puncte ce pot apare n locat ia s
1
ind nelimitat.

Insa, pe de alta parte, marcarea init iala a ret elei poate
reprodusa, cu ajutorul saltului. Acest exemplu ne arata ca variat ia punctelor
ntr-o ret ea nu depinde de capacitatea de reproducere a marcarilor ret elei.
Exemplul 4.2.3

In ret eaua Petri cu salturi marcata din gura 4.13,
numarul total de puncte se conserva. Marcarea init iala a ret elei poate
reprodusa daca toate tranzit iile si saltul apar de acelasi numar de ori, desi
n P/T-ret eaua suport marcarea init iala nu este reproductibila.
Exemplul 4.2.4

In ret eaua Petri cu salturi marcata din gura 4.14,
numarul total de puncte nu se conserva, pe cnd n P/T-ret eaua suport
numarul total de puncte se conserva.

In plus, nici n ret eaua , nici n
ret eaua suport , nu exista marcari accesibile care sa poata reproduse.
La fel ca si n cazul ret elelor P/T marcate, pentru ret elele cu salturi
-nite marcate ntrebarea care se poate pune, ca urmare a exemplelor an-
terioare, este urmatoarea: cum se poate calcula un vector coloana de ponderi
al locat iilor (atunci cand el exista)?
Fie = (, R, M
0
) o ret ea Petri cu salturi -nite marcata. Pentru a
raspunde la aceasta ntrebare, sa observam ca vectorul de ponderi g, pe care
dorim sa-l calculam, trebuie sa satisfaca relat ia:
g
t
M = g
t
M
, (4.12)
pentru orice M, M
[M
0
)
,j
.
Pentru doua marcari arbitrare M, M
[M
0
)
,j
, conform teoremei 4.2.1,
exista doi vectori coloana f, f
astfel ncat M = M
0
+I
f si M
= M
0
+I
.
Relat ia (4.12) conduce la
g
t
I
(f f
) = 0 ,
care poate ndeplinita doar daca g
t
I
= 0 (vectorii f si f
ind arbitrari).
Deci, vectorul de ponderi verica ecuat ia:
X
t
I
= 0 . (4.13)
Denit ia 4.2.2 Fie = (, R) o ret ea Petri cu salturi -nite, ret eaua
P/T suport a ei ind = (S, T, F, W).
(1) Se numeste invariant locat ie, sau S-invariant, al ret elei orice vector
coloana m-dimensional J de numere ntregi ce verica relat ia
J
t
I
= 0 , (4.14)
unde I
= (I
, I
R
) este matricea de adiacent a a ret elei .
Observat ie: J
t
I
= 0 este echivalenta cu J
t
I
= 0 si J
t
I
R
= 0.
(2) Daca J este S-invariant al ret elei , atunci mult imea
P
J
= s
i
S [ J(i) ,= 0
este numita suportul S-invariantului J.
(3) S-invariantul J este numit pozitiv daca J > 0 (i.e. J 0 si J ,= 0).
(4) Un S-invariant pozitiv J > 0 este numit minimal daca nu exista un alt
S-invariant J
astfel ncat 0 < J
< J.
(5) Ret eaua cu salturi -nite indusa de S-invariantul J este denita prin
[
J
= (
, R
), cu
= (S
, T
, F
, W
) ,
unde:
(i) S
= P
J
;
(ii) T
=

S
;
(iii) F
= F ((S
) (T
)) ;
(iv) W
= W[
(S
)(T
)
;
(v) R
= (M
1
[
S
, M
2
[
S
) [ (M
1
, M
2
)R .
Este clar ca orice ret ea cu salturi -nite are cel put in un S-invariant,
J = 0, dar este natural sa m interesat i de S-invariant i nenuli. De aceea, se
spune ca o ret ea are S-invariant i daca are cel put in un S-invariant nenul.
Orice combinat ie liniara de S-invariant i este S-invariant:
Lema 4.2.1 Daca J
1
si J
2
sunt S-invariant i ai unei ret ele Petri cu salturi
-nite = (, R), iar z Z, atunci J
1
+ J
2
si z J
1
sunt de asemenea
S-invariant i ai ret elei .
Demonstrat ie. Rezulta usor direct de la denit ia S-invariant ilor.
Exemplul 4.2.5 Ret eaua cu salturi din gura 4.11 are S-invariantul mini-
mal
J =
_
_
1
1
0
_
_
,
orice alt S-invariant al ei ind o combinat ie liniara de forma z J, cu z Z.
Ret eaua cu salturi din gura 4.12 are S-invariantul minimal
J
=
_
_
0
1
1
_
_
,
orice alt S-invariant al ei ind o combinat ie liniara de forma z J
, cu z Z.
Ret eaua indusa de S-invariantul J
este reprezentata grac n gura 4.15.

Ret eaua cu salturi din exemplul 4.2.3 are un singur S-invariant minimal,
acelasi ca si P/T-ret eaua ei suport, si anume
J
=
_
_
_
_
1
1
1
1
_
_
_
_
,
iar ret eaua cu salturi din exemplul 4.2.4 nu are S-invariant i, desi ret eaua sa
suport are S-invariant i (a se vedea exemplul 4.1.5 referitor la ret eaua P/T
din gura 4.4(a)).
Intre S-invariant ii unei ret ele cu salturi -nite si cei ai P/T-ret elei suport
a ei exista urmatoarea legatura:
Propozit ia 4.2.1 Fie = (, R) o ret ea cu salturi -nite. Daca vectorul
J este un S-invariant al ret elei , atunci J este si S-invariant al ret elei .
t
2
s
2
`
t
3
s
3
R = ((1, 0), (0, 1))

Figura 4.15: Ret eaua indusa din exemplul 4.2.5
Demonstrat ie. Rezulta imediat direct de la denit iile S-invariant ilor pen-
tru ret ele P/T si pentru ret ele cu salturi -nite.
Ca o consecint a a propozit iei 4.2.1, se observa ca pentru orice ret ea cu
salturi -nite = (, R) au loc armat iile:
i) daca are S-invariant i, atunci si are S-invariant i;
ii) daca nu are S-invariant i, atunci nici nu are S-invariant i.
Observat ia 4.2.4 Reciproca propozit iei 4.2.1 nu este adevarata, deoarece
exista o ret ea cu salturi -nite = (, R) astfel ncat nu are S-invariant i
si are S-invariant i (a se vedea ret eaua din exemplul 4.2.4).
0
) o ret ea cu salturi -nite marcata.
Daca J este un S-invariant nenul, atunci are loc egalitatea:
J
t
M = J
t
M
0
, (4.15)
pentru orice M [M
0
)
,j
.
Demonstrat ie. Fie M [M
0
)
,j
o marcare arbitrara. Atunci, conform
teoremei 4.2.1, exista un vector coloana pozitiv f astfel ncat M = M
0
+I
f.
Inmult ind aceasta egalitate la stanga cu J

t
si folosind faptul ca J
t
I
= 0,
se obt ine J
t
M = J
t
M
0
.
Aceasta teorema ne spune, printre altele, ca daca J este un S-invariant
al unei ret ele cu salturi -nite marcate = (, R, M
0
) si ret eaua indusa de
J este chiar (, R), atunci punctele din se conserva, n sensul:
J
t
M = J
t
M
0
= constant ,
pentru orice marcare j-accesibila M [M
0
)
,j
.
Mai mult, se poate spune ca orice S-invariant al unei ret ele cu salturi
-nite marcate furnizeaza ponderile locat iilor unei subret ele a ret elei
n care punctele se conserva (prin intermediul acelor ponderi).
Intrebarea naturala care se pune acum este n legatura cu reciproca teo-

remei 4.2.2. Sub incident a unei condit ii suplimentare vom arata ca ea este
ndeplinita.
0
) o ret ea Petri cu salturi -nite marcata
pseudo-viabila si R-redusa. Daca J este un vector nenul de numere ntregi
ce verica
J
t
M = J
t
M
0
pentru orice M [M
0
)
,j
, atunci J este S-invariant al ret elei .
Demonstrat ie. Trebuie sa aratam ca
J
t
I
= 0 .
i) Sa aratam mai nti ca J
t
I
= 0, sau, echivalent,
J
t
I
(, j) = 0 , 1j n.
Fie t
k
T, cu 1 k n. Ret eaua ind pseudo-viabila, tranzit ia t
k
este
pseudo-viabila si deci exista M [M
0
)
,j
, astfel ncat M[t
k
)
,j
. Prin urmare,
exista o marcare M
1
astfel ncat M R
M
1
[t
k
)
. Fie M
1
[t
k
)
M
2
. Marcarea
M
2
poate calculata, folosind matricea de incident a, prin
M
2
= M
1
+I
f
k
= M
1
+I
(, k),
unde f
k
este vectorul coloana n-dimensional ce are 1 pe linia k si 0 n rest.
Este clar ca M
1
, M
2
[M
0
)
,j
. Prin nmult ire la stanga cu J
t
si utilizarea
ipotezei teoremei asupra vectorului J, obt inem J
t
I
(, k) = 0.
ii) Sa aratam acum ca J
t
I
R
= 0, sau, echivalent,
J
t
I
R
(, j) = 0 , 1j p.
Fie r
k
R, cu 1 k p (prin urmare exista un salt r
k
R astfel
ncat (r
k
) = r
k
). Ret eaua ind R-redusa, rezulta ca pentru saltul
r
k
= (M
, M
) avem M
,= M
si M
[M
0
)
,j
. Marcarea M
poate
calculata, folosind matricea de incident a, prin
M
= M
+I
R
f
k
= M
+I
R
(, k),
s
1
t
1
s
2
t
2
`
t
3
s
3
t
4
s
4
t
5
`
s
5
`
R = ((0, 1, 0, 1, 0), (0, 1, 0, 0, 1))

unde f
k
este vectorul coloana p-dimensional ce are 1 pe linia k si 0 n rest.
Este clar ca M
, M
[M
0
)
,j
. Prin nmult ire la stanga cu J
t
si utilizarea
ipotezei teoremei asupra vectorului J, obt inem J
t
I
R
(, k) = 0.
Din i) si ii) deducem ca J
t
I
= 0, ceea ce demonstreaza teorema.

0
) ret eaua Petri cu salturi nite marcata
din gura 4.16, ce reprezinta un model simplicat al ret elei din articolul [118]
(n care am prezentat un model al unui sistem de tip producatorconsumator
cu buer nelimitat).
Aceasta ret ea are doi S-invariant i minimali, si anume vectorii :
J
1
=
_
_
_
_
_
_
1
1
0
0
0
_
_
_
_
_
_
, J
2
=
_
_
_
_
_
_
0
0
0
1
1
_
_
_
_
_
_
,
orice alt S-invariant al ei ind o combinat ie liniara a vectorilor J
1
si J
2
.
Folosind S-invariantul J
1
, din teorema 4.2.2 obt inem
M(s
1
) +M(s
2
) = 1 , pentru orice M [M
0
)
,j
,
ceea ce ne spune ca n subret eaua indusa de J
1
(corespunzatoare pro-
ducatorului), numarul total de puncte se conserva, mai precis ca producatorul
este ntotdeauna n starea s
1
sau s
2
.
Similar, folosind S-invariantul J
2
, obt inem
M(s
4
) +M(s
5
) = 1 , pentru orice M [M
0
)
,j
,
ceea ce ne spune ca n subret eaua indusa de J
2
(corespunzatoare consuma-
torului), numarul total de puncte se conserva, mai precis consumatorul este
ntotdeauna n starea s
4
sau s
5
.
Prin analogie cu not iunea de locat ie izolata (i.e. o locat ie asupra careia
tranzit iile nu au nici un efect), vom introduce not iunea de locat ie R-izolata
ca ind o locat ie asupra careia salturile nu au nici un efect.
Denit ia 4.2.3 Fie = (, R) o ret ea Petri cu salturi. O locat ie s S se
numeste R-izolata daca pentru orice salt r R avem r(s) = 0.
0
) o ret ea cu salturi -nite marcata, ast-
fel ncat este pseudo-viabila si fara locat ii izolate, sau este R-redusa si fara
locat ii R-izolate. Daca J > 0 este un S-invariant al ei, atunci
J
t
M > 0 ,
pentru orice M [M
0
)
,j
.
Demonstrat ie. Pe baza teoremei 4.2.2 deducem ca este sucient de aratat
ca exista M [M
0
)
,j
astfel ncat J
t
M > 0.
Fie s
i
o locat ie astfel ncat J(i) > 0 (exista o astfel de locat ie deoarece
J > 0). Pe baza ipotezei, putem deosebi doua situat ii posibile:
i) Ret eaua este pseudo-viabila si fara locat ii izolate. Locat ia s
i
neind
izolata, exista o tranzit ie t astfel ncat s
i

t t
. Pseudo-viabilitatea
tranzit iei t conduce la existent a unei marcari M
[M
0
)
,j
astfel ncat
M
[t)
,j
. Prin urmare, exista o marcare M
1
astfel ncat M
M
1
[t)
. Sunt
posibile urmatoarele doua cazuri:
1. s
i

t. Prin urmare, t
(s
i
) > 0. Faptul ca M
1
[t)
conduce la M
1
(s
i
)
t
(s
i
), de unde M
1
(s
i
) > 0 si, deci, alegem M = M
1
;
2. s
i
t
. Prin urmare, t
+
(s
i
) > 0. Deoarece M
1
[t)
, e M
2
mar-
carea produsa, i.e. M
1
[t)
M
2
. Atunci urmeaza ca M
1
(s
i
) t
(s
i
) si
M
2
(s
i
) = (M
1
(s
i
) t
(s
i
)) + t
+
(s
i
) . Este clar ca M
2
(s
i
) > 0 si, deci,
putem alege M = M
2
.
ii) Ret eaua este R-redusa si fara locat ii R-izolate. Locat ia s
i
neind
R-izolata, exista un salt r = (M
, M
) R astfel ncat r(s

i
) ,= 0, si deci
M
(s
i
) ,= M
(s
i
). Faptul ca ret eaua este R-redusa conduce la M
[M
0
)
,j
.
Prin urmare si M
[M
0
)
,j
. Sunt posibile urmatoarele doua cazuri:
1. M
(s
i
) > M
(s
i
). Prin urmare, M
(s
i
;
2. M
(s
i
) < M
(s
i
). Prin urmare, M
(s
i
.
Asadar am aratat ca, n ambele situat ii i) si ii), exista M [M
0
)
,j
astfel
ncat M(s
i
) > 0. Atunci, deoarece J este S-invariant pozitiv, rezulta ca
J
t
M =
m
h=1
J(h)M(s
h
) > 0
si teorema este astfel demonstrata.
Denit ia 4.2.4 Fie = (, R) o ret ea Petri cu salturi -nite. Spunem
ca este acoperita cu S-invariant i daca pentru ecare locat ie s S exista un
S-invariant pozitiv J
s
cu s P
Js
.
Exemplul 4.2.7 Ret eaua cu salturi din exemplul 4.2.3 este acoperita cu
S-invariant i, iar ret elele cu salturi din gurile 4.11 si 4.12, precum si cele
din exemplele 4.2.4 si 4.2.6 nu sunt acoperite cu S-invariant i (justicare: a
se vedea exemplul 4.2.5).
Lema 4.2.2 Daca = (, R) este o ret ea Petri cu salturi -nite acoperita
cu S-invariant i, atunci exista un S-invariant pozitiv J cu P
J
= S.
Demonstrat ie. Prin ipoteza, pentru ecare locat ie s S a ret elei exista
un S-invariant pozitiv J
s
cu s P
Js
sS
J
s
este un
S-invariant pozitiv cu P
J
= S.
Urmatorul rezultat ne arata cum poate studiata cu ajutorul invariant ilor
proprietatea de marginire.
0
) o ret ea cu salturi -nite marcata.
(1) Daca J > 0 este un S-invariant al ret elei , atunci orice locat ie s P
J
este marginita.
(2) Daca este acoperita cu S-invariant i, atunci este marginita.
Demonstrat ie. (1) Fie J
t
M
0
= k N. Conform teoremei 4.2.2, pentru
orice M [M
0
)
,j
avem J
t
M = k.
Fie s
i
P
J
si M [M
0
)
,j
o marcare j-accesibila arbitrara. Atunci
J
t
M = J(i)M(s
i
) +
h=i
J(h)M(s
h
) = k
si, deci, M(s
i
) k, ceea ce ne arata ca s
i
este marginita (J(i) ,= 0 deoarece
s
i
P
J
).
(2) Conform lemei 4.2.2, rezulta ca exista un S-invariant J > 0 cu
P
J
= S. Aplicand (1), deducem ca toate locat iile din S sunt marginite, deci
ret eaua este marginita.
Exemplul 4.2.8 Ret eaua cu salturi din exemplul 4.2.3 este marginita. Iar
ret eaua din exemplul 4.2.6 este nemarginita (mai precis, locat iile s
1
, s
2
, s
4
si
s
5
sunt marginite, n schimb locat ia s
3
este nemarginita).
4.2.3 Invariant i tranzit ie
La fel ca si n cazul ret elelor P/T, un alt aspect important n analiza
ret elelor cu salturi, pe langa conservarea punctelor n ret ea, l constituie
reproductibilitatea marcarilor.
Notat iile utilizate vor cele din subsect iunea 4.2.1.
Denit ia 4.2.5 O marcare M a unei ret ele Petri cu salturi = (, R) este
numita reproductibila daca exista o secvent a de j-tranzit ie w T
astfel
ncat M [w)
,j
M si, n plus, w ,= sau (M, M) R
+
(R
+
ind nchiderea
tranzitiva a relat iei R).
Sa observam ca, daca M este o marcare reproductibila a unei ret ele Petri
cu salturi , atunci nu rezulta ca orice marcare M
M a ret elei este

reproductibila, deci rezultatul similar de la ret ele P/T nu se pastreaza si n
cazul ret elelor cu salturi. Justicarea acestei observat ii decurge din faptul
ca n cazul ret elelor cu salturi nu se pastreaza proprietatea de monotonie a
producerii unei tranzit ii, si anume:
M
1
[t)
,j
M
2
M
1
M
1
, M
1
[t)
,j
M
2
, cu M
2
= M
1
+M
2
M
1
,
monotonie valabila n cazul ret elelor P/T.
Sa mai observam ca, daca M este reproductibila, atunci M [w)
,j
M si
conform teoremei 4.2.1 exista un vector pozitiv f astfel ncat M+I
f = M,
adica I
f = 0.
Denit ia 4.2.6 Fie = (, R) o ret ea cu salturi -nite, = (S, T, F, W)
ind ret eaua P/T suport a ei.
(1) Se numeste invariant tranzit ie, sau T-invariant, al ret elei orice vector
coloana (n +p)-dimensional J de numere ntregi ce verica relat ia
I
J = 0 , (4.16)
unde I
= (I
, I
R
) este matricea de adiacent a a ret elei .
Observat ie: I
J = 0 este echivalenta cu I
+ I
R
J
R
= 0, unde
J
este vectorul n-dimensional denit prin J
(i) = J(i), 1 i n, iar

J
R
este vectorul p-dimensional denit prin J
R
(i) = J(n + i), 1 i p,
si vom abrevia aceasta prin J = (J
, J
R
).
(2) Daca J este T-invariant al ret elei , atunci mult imea
P
J
= t
i
T [ J(i) ,= 0 r R [ 1i p : r = r
i
J(n+i) ,= 0
este numita suportul T-invariantului J.
(3) T-invariantul J este numit pozitiv daca J > 0 (i.e. J 0 si J ,= 0).
(4) Un T-invariant pozitiv J > 0 este numit minimal daca nu exista un alt
T-invariant J
astfel ncat 0 < J
< J.
(5) Ret eaua cu salturi -nite indusa de T-invariantul J este denita prin
[
J
= (
, R
), cu
= (S
, T
, F
, W
) ,
unde:
(i) T
= P
J
T ;
(ii) S
=

T
;
(iii) F
= F ((S
) (T
)) ;
(iv) W
= W[
(S
)(T
)
;
(v) R
= P
J
R.
Observat ia 4.2.5 Deoarece att tranzit iile, ct si salturile sunt implicate n
denit ia not iunii de T-invariant, o denumire mai reasc a a acestei not iuni ar
fost aceea de T+R-invariant (sau TR-invariant), dar am preferat sa pastrez
denumirea din cazul clasic al ret elelor P/T (din motive de uniformitate a
denumirilor).
In mod evident, orice ret ea cu salturi -nite are cel put in un T-invariant,
J = 0, dar este natural sa m interesat i de T-invariant i nenuli. De aceea,
vom spune ca o ret ea are T-invariant i daca are cel put in un T-invariant
nenul.
Este usor de observat ca orice combinat ie liniara de T-invariant i este
T-invariant:
t
1
s
1
t
2
s
2
`
R =
(a)
s
2 t
3
s
3
R = ((1, 0), (0, 1))

(b)
Figura 4.17: Ret elele induse din exemplul 4.2.9
Lema 4.2.3 Daca J
1
si J
2
sunt T-invariant i ai unei ret ele Petri cu salturi
-nite = (, R), iar z Z, atunci J
1
+ J
2
si z J
1
sunt de asemenea
T-invariant i ai ret elei .
Demonstrat ie. Rezulta usor direct de la denit ia T-invariant ilor.
Exemplul 4.2.9 Ret eaua cu salturi din gura 4.11 are T-invariantul mini-
mal
J =
_
_
5
5
1
_
_
,
orice alt T-invariant al ei ind o combinat ie liniara de forma z J, cu z Z.
Ret eaua cu salturi din gura 4.12 are doi T-invariant i minimali
J
1
=
_
_
_
_
1
1
0
0
_
_
_
_
, J
2
=
_
_
_
_
0
0
1
1
_
_
_
_
,
orice alt T-invariant al ei ind o combinat ie liniara de forma z
1
J
1
+z
2
J
2
,
cu z
1
, z
2
Z.
Ret elele cu salturi -nite induse de T-invariant ii J
1
si J
2
sunt reprezen-
tate grac n gurile 4.17(a) si, respectiv, 4.17(b).
Ret eaua cu salturi -nite din exemplul 4.2.3 are T-invariantul minimal
J
=
_
_
_
_
2
2
2
1
_
_
_
_
,
desi P/T-ret eaua ei suport nu are T-invariant i. Iar ret eaua cu salturi din
exemplul 4.2.4 nu are T-invariant i, la fel ca si P/T-ret eaua sa suport.
Iar ret eaua cu salturi din exemplul 4.2.6 are trei T-invariant i minimali
J
1
=
_
_
_
_
_
_
_
_
1
1
0
0
0
0
_
_
_
_
_
_
_
_
, J
2
=
_
_
_
_
_
_
_
_
0
0
1
1
0
0
_
_
_
_
_
_
_
_
, J
3
=
_
_
_
_
_
_
_
_
0
0
0
0
1
1
_
_
_
_
_
_
_
_
,
orice alt T-invariant al acestei ret ele ind o combinat ie liniara de forma
z
1
J
1
+z
2
J
2
+z
3
J
3
, cu z
1
, z
2
, z
3
Z.
Din pacate, ntre T-invariant ii unei ret ele cu salturi -nite si cei ai ret elei
P/T suport a ei nu exista nici o legatura, deci pentru T-invariant i nu avem
un rezultat analog propozit iei 4.2.1 de la S-invariant i.
Este clar ca daca o ret ea are marcari reproductibile, atunci ea are si
T-invariant i.
Teorema 4.2.6 Fie = (, R) o ret ea Petri cu salturi -nite. Daca
are marcari reproductibile, atunci are T-invariant i pozitivi.
Demonstrat ie. Fie M o marcare reproductibila a lui . Deci M [w)
,j
M, si
conform teoremei 4.2.1 exista un vector pozitiv f astfel ncat M = M+I
f.
Prin urmare I
f = 0, deci f este un T-invariant pozitiv al ret elei .

Reciproca acestei teoreme nu este, din pacate, adevarat a, desi ea este
adevarata n cazul ret elelor P/T. Justicarea acestei observat ii decurge din
faptul ca, dupa cum am mai spus, n cazul ret elelor cu salturi nu se pastreaza
proprietatea de monotonie a producerii unei tranzit ii, si anume:
M
1
[t)
,j
M
2
M
1
M
1
, M
1
[t)
,j
M
2
, cu M
2
= M
1
+M
2
M
1
,
monotonie valabila n cazul ret elelor P/T. Iata si un exemplu n acest sens:
Exemplul 4.2.10 Fie ret elele cu salturi nite
1
= (
1
, R
1
) si
2
= (
2
, R
2
)
din gurile 4.18(a) si respectiv 4.18(b). Se verica usor faptul ca vectorii
J
1
=
_
1
1
_
, respectiv J
2
=
_
_
1
1
1
_
_
,
s
2
t
R
1
= ((0), (1))
(a)
s
1
' 2
t
1
s
2
t
2
R
2
= ((0, 0), (1, 0))
(b)
Figura 4.18: Ret elele cu salturi din exemplul 4.2.10
sunt singurii T-invariant i minimali ai ret elelor
1
si respectiv
2
.

Insa, pe
de alta parte, se poate constata cu usurint a ca nici una dintre ret elele
1
si
2
nu are marcari reproductibile.
Justicare: presupunnd ca
1
ar avea o marcare reproductibila M,
nseamna ca ar exista o secvent a de j-tranzit ie w T
astfel ncat M [w)

,j
M
si, n plus, w ,= sau (M, M) R
+
. Se disting doua cazuri posibile:
a) secvent a w ncepe cu saltul ret elei, r = ((0), (1)). Prin urmare, M = (0)
si n urma saltului se obt ine marcarea M
= (1), la care nu se poate aplica

nici tranzit ia t, nici saltul r. Deci n acest caz M nu este reprodusa.
b) secvent a w ncepe cu tranzit ia t. Fie k = M(s) N valoarea marcarii M.
Prin urmare k 2 (pentru ca t sa e posibila la M), deci saltul r nu este
posibil la M, si e M [t)
1
M
1
, cu M
1
(s) = k 1.

In continuare se poate
aplica n mod repetat doar tranzit ia t pna cnd locat ia s ramne cu un singur
punct, i.e. avem secvent a de tranzit ie
M [t)
1
M
1
[t)
1
M
2
. . . M
k2
[t)
1
M
k1
,
unde M
i
(s) = k i, pentru orice 1 i k 1. Iar la marcarea M
k1
= (1)
nu se mai poate aplica nici tranzit ia t, nici saltul r. Deci nici n acest caz
M nu este reprodusa.
Pentru ret eaua
2
se arata printr-un rat ionament similar ca nu are
marcari reproductibile.
Sa mai observam ca, n cazul particular cnd ret eaua cu salturi -nite
= (, R) are un T-invariant pozitiv J = (J
, J
R
) > 0 (ceea ce nseamna
ca I
+ I
R
J
R
= 0), astfel ncat J satisface n plus condit ia restrictiva
I
= I
R
J
R
= 0, atunci are marcari reproductibile.

Intr-adevar, din
I
= 0, deducem ca are marcari reproductibile, adica exista o marcare

M si o secvent a de tranzit ie w T
astfel ncat M [w)
M ; prin urmare si
M [w)
,j
M (fara nici un salt), deci are marcari reproductibile.
Denit ia 4.2.7 Un T-invariant J al unei mFJPTN = (, R, M
0
) se
numeste realizabil daca exista o marcare j-accesibila M [M
0
)
,j
si o sec-
vent a de j-tranzit ie M [w)
,j
M
, cu w T
, astfel ncat J(i) = #(t

i
, w),
pentru orice 1 i n, si n plus, pentru orice n+1 i n+p, J(i) este
egal cu numarul total de aparit ii (ascunse) ale tuturor salturilor r R cu
r = r
in
n secvent a de j-tranzit ie M [w)
,j
M
.
Cu alte cuvinte, T-invariantul J se numeste realizabil daca exista o mar-
care j-accesibila M [M
0
)
,j
si o secvent a de j-tranzit ie
Mu
1
M
1
[t
k
1
)
1
u
1
M
1
u
2
M
2
[t
k
2
)
2
u
2
M
2
. . . M
h1
u
h
M
h
[t
k
h
)
h
u
h
M
h
,
cu h 0, t
k
1
, . . . , t
k
h
T, si u
1
, u
1
, . . . , u
h
, u
h
R
, astfel ncat
J(i) =
_
_
#(t
i
, t
k
1
t
k
h
) , daca 1i n
rR: r=r
in
#(r, u
1
u
1
u
h
u
h
) , daca n+1i n+p
(4.17)
Observat ie: h = 0 daca si numai daca P
J
T = , si n acest caz secvent a
de j-tranzit ie este de forma M u M
, cu u R
+
, iar condit ia ce trebuie sa e
ndeplinita este
J(i) =
_
_
0 , daca 1i n
rR: r=r
in
#(r, u) , daca n+1i n+p
(4.18)
Observat ia 4.2.6 Nu orice T-invariant pozitiv J al unei ret ele cu salturi
-nite este realizabil.
Aceasta observat ie are loc chiar si daca ret eaua este viabila si marginita si
ecare marcare a lui este reproductibila si J este minimal. Concludent n
acest sens este chiar exemplul 4.1.8, care a fost dat pentru aceeasi observat ie
la ret ele P/Tn subsect iunea 4.1.3, t innd cont de faptul ca o ret ea P/T poate
privita drept o ret ea cu salturi -nite cu R = (adica, cu mult imea de
salturi vida).
Urmatoarea reciproca a teoremei 4.2.6 are loc sub incident a unei condit ii
suplimentare:
Teorema 4.2.7 Fie o ret ea Petri cu salturi -nite marcata. Daca are
T-invariant i realizabili, atunci are marcari reproductibile.
Demonstrat ie. Fie o mFJPTN si J un T-invariant realizabil al ret elei
. Prin urmare, exista o marcare j-accesibila M [M
0
)
,j
si o secvent a de
j-tranzit ie M [w)
,j
M
, cu w T
, astfel ncat J(i) = #(t

i
, w), pentru orice
1 i n, si n plus, pentru orice n+1 i n+p, J(i) este egal cu numarul
total de aparit ii (ascunse) ale tuturor salturilor r R cu r = r
in
n secvent a de j-tranzit ie M [w)
,j
M
. Folosind acest fapt, se observa cu

usurint a ca marcarea M
poate calculata pe baza marcarii M prin formula

(a se vedea teorema 4.2.1):
M
= M +I
J .
Dar I
J = 0 ntruct J este un T-invariant al ret elei . Rezulta ca M
= M
si, prin urmare, M este o marcare reproductibila a ret elei .
In ncheierea acestei subsect iuni, voi arata ca rezultatul de la ret ele

P/T care spunea ca ret elele marcate viabile si marginite sunt acoperite
cu T-invariant i (vezi teorema 4.1.7), ramne adevarat si n cazul ret elelor
cu salturi -nite, ce sunt marginite si viabile (att din punct de vedere al
tranzit iilor, ct si al salturilor).
Denit ia 4.2.8 Fie = (, R) o ret ea Petri cu salturi -nite. Spunem
ca este acoperita cu T-invariant i daca pentru ecare tranzit ie t T exista
un T-invariant pozitiv J
t
cu t P
Jt
, si pentru ecare salt r R exista un
T-invariant pozitiv J
r
cu r P
Jr
.
Exemplul 4.2.11 Ret eaua cu salturi din exemplul 4.2.4 nu este acoperita
cu T-invariant i, iar ret elele cu salturi din gurile 4.11 si 4.12, precum si cele
din exemplele 4.2.3 si 4.2.6 sunt acoperite cu T-invariant i (justicare: a se
vedea exemplul 4.2.9).
Lema 4.2.4 Daca = (, R) este o ret ea Petri cu salturi -nite acoperita
cu T-invariant i, atunci exista un T-invariant pozitiv J cu P
J
= T R.
Demonstrat ie. Prin ipoteza, pentru ecare tranzit ie t T exista un
t
cu t P
Jt
, si pentru ecare salt r R exista un
r
cu r P
Jr
.

In particular, deoarece ret eaua are salturi
-nite, mult imea variat iilor salturilor R ind de forma (4.1), pentru orice
variat ie r
i
, cu 1i p, putem alege un salt r
i
R astfel ncat (r
i
) = r
i
(evident, exista macar cte un astfel de salt pentru ecare variat ie), si prin
urmare pentru acest salt r
i
r
i
cu r
i
P
J
r
i
.
Atunci, folosind lema 4.2.3,
J =
tT
J
t
+
1ip
J
r
i
este un T-invariant pozitiv cu P
J
= T R.
Pentru ret ele Petri cu salturi, se poate introduce not iunea de viabilitate
a unui salt, similar cu not iunea de viabilitate a unei tranzit ii:
0
) o ret ea Petri cu salturi marcata.
i) Un salt r = (M
1
, M
2
) R este numit R-viabil daca pentru orice marcare
j-accesibila M [M
0
)
,j
, marcarea M
1
este j-accesibila de la marcarea M,
i.e. M
1
[M)
,j
.
ii) Ret eaua este numita R-viabila daca toate salturile sale sunt R-viabile.
Teorema 4.2.8 Orice ret ea Petri cu salturi -nite marcata, marginita,
viabila si R-viabila, este acoperita cu T-invariant i.
Demonstrat ie. Fie = (, R, M
0
) o ret ea cu salturi -nite marcata, ce
este marginita, viabila si R-viabila.
1) Deoarece ret eaua este marginita, exista un numar ntreg k N astfel
ncat pentru orice M [M
0
)
,j
si orice s S sa avem M(s) k. Deducem ca
mult imea de j-accesibilitate [M
0
)
,j
este nita, putand avea cel mult (k+1)
|S|
elemente. Fie q = [[M
0
)
,j
[ N.
Fie t T o tranzit ie arbitrara a ret elei , xata. Ret eaua ind viabila, t
este viabila, si deci are loc:
M [M
0
)
,j
, M
[M)
,j
astfel ncat M
[t)
,j
,
sau echivalent:
M [M
0
)
,j
, M
[M
0
)
,j
w T
astfel ncat M [wt)

,j
M
(4.19)
unde M
= M
+ t.
Fie M
1
[M
0
)
,j
o marcare oarecare. Aplicand (4.19) pentru M = M
1
,
obt inem ca exista M
2
[M
0
)
,j
si w
1
T
astfel ncat M
1
[w
1
t)
,j
M
2
. Apoi,
aplicand (4.19) pentru M = M
2
, deducem ca exista M
3
[M
0
)
,j
si w
2
T
astfel ncat M
2
[w
2
t)
,j
M
3
. Iterand de q ori acest rat ionament, obt inem ca
exista M
2
, M
3
, . . . , M
q+1
[M
0
)
,j
si w
1
, w
2
, . . . , w
q
T
astfel ncat
M
1
[w
1
t)
,j
M
2
[w
2
t)
,j
M
3
. . . M
q
[w
q
t)
,j
M
q+1
. (4.20)
Deci avem q + 1 marcari M
1
, M
2
, . . . , M
q+1
, si cum [[M
0
)
,j
[ = q, trebuie sa
existe doi indici l, k cu 1 l < k q + 1 astfel ncat M
l
= M
k
.
Consideram urmatoarea subsecvent a a secvent ei de j-tranzit ie (4.20) :
M
l
[w
l
t)
,j
M
l+1
[w
l+1
t)
,j
. . . M
k1
[w
k1
t)
,j
M
k
,
n care t apare cel put in o data deoarece l < k ; deci avem ca
M
l
[w)
,j
M
k
, unde w = w
l
tw
l+1
t . . . w
k1
t . (4.21)
Conform teoremei 4.2.1, pentru secvent a de j-tranzit ie (4.21) exista un vector
coloana pozitiv J
t
astfel ncat M
k
= M
l
+ I
J
t
; chiar mai mult, avem ca
J
t
(i) = #(t
i
, w), pentru orice 1 j n. Cum M
l
= M
k
, rezulta ca I
J
t
= 0,
deci J
t
este un T-invariant pozitiv al ret elei , si, n plus, t P
Jt
deoarece t
apare cel put in o data n secvent a w.
Intruct t T a fost aleasa arbitrara, deducem ca pentru orice t T

t
astfel ncat t P
Jt
.
2) Acum vom face un rat ionament similar referitor la salturile ret elei.
Fie r = (M
1
, M
2
) R un salt arbitrar al ret elei , xat. Saltul r este
R-viabil, deoarece este R-viabil. Prin urmare, avem ca
M [M
0
)
,j
, M
1
[M)
,j
,
sau echivalent:
M [M
0
)
,j
, w T
astfel ncat M [w)

,j
M
1
r M
2
. (4.22)
Aplicand (4.22) pentru M = M
2
, obt inem ca exista w
1
T
astfel ncat
M
2
[w
1
)
,j
M
1
r M
2
. (4.23)
Pentru secvent a de j-tranzit ie (4.23), conform teoremei 4.2.1, exista un
vector coloana pozitiv J
r
astfel ncat M
2
= M
2
+ I
J
r
; chiar mai mult,
avem ca pentru orice n+1 i n+p, J(i) este egal cu numarul total de
aparit ii (ascunse) ale tuturor salturilor r
R cu r
= r
in
n secvent a
de j-tranzit ie (4.23). Asadar, rezulta ca I
J
r
= 0, ceea ce nseamna ca J
r
este un T-invariant pozitiv al ret elei , si, n plus, avem r P
Jr
deoarece
saltul r apare cel put in o data n secvent a de j-tranzit ie (4.23).
Intruct saltul r R a fost ales arbitrar, deducem ca pentru orice r R

r
astfel ncat r P
Jr
.
Din 1) si 2) concluzionam ca ret eaua este acoperita cu T-invariant i.
4.3 Modelare si vericare
In aceasta sect iune voi prezenta doua exemple originale de utilizare a

ret elelor Petri cu salturi n modelarea si analiza sistemelor reale. Primul
dintre acestea a fost publicat n revista Acta Cybernetica ([118]), iar al doilea
este n curs de publicare ([124]).
De asemenea, am prezentat o comunicare cu acest subiect la un simpozion
la Chisinau ([123]).
4.3.1 Sistemul expeditor destinatar cu buer de ca-
pacitate nelimitata
Consideram un sistem format dintr-un expeditor (cu rol de producator)
si un destinatar (cu rol de consumator). Expeditorul produce mesaje si
le trimite spre destinatar, unul cate unul, prin intermediul unui canal de
comunicat ie asincron (i.e. un buer de capacitate nelimitata folosit pentru
depozitarea mesajelor). Destinatarul primeste mesajele din canal, unul cte
unul, si le consuma.
In plus, expeditorul poate lua o pauza n activitatea sa n orice mo-

ment, dar n schimb este impusa restrict ia ca destinatarul sa poata trece
n stare de repaus numai daca expeditorul este n stare de repaus si canalul
de comunicat ie este gol (o restrict ie ce este naturala n cadrul sistemelor
automatizate).
Un sistem de acest tip, dar cu buer de capacitate limitata, a fost modelat
printr-o ret ea P/Tn [80] (model prezentat si n [48], saun subsect iunea 4.1.4
din prima sect iune a acestui capitol). Din pacate, sistemul acesta cu buer
nelimitat nu poate modelat printr-o ret ea Petri de tip P/T datorita faptului
ca testul de zero al unei locat ii cu capacitate innita nu poate simulat de
catre ret elele P/T (o demonstrat ie a acestui fapt poate gasita n [48]).
In [118] am prezentat o posibila modelare a acestui sistem printr-o ret ea

Petri cu salturi nite. Aceasta ret ea este ilustrata n gura 4.19, avnd ur-
matoarele interpretari ale locat iilor:
s
1
marcata = expeditorul a terminat de transmis un mesaj si este
pregatit pentru a produce un nou mesaj sau a lua o pauza;
s
2
marcata = expeditorul este pregatit pentru o noua transmisie (a
ultimului mesaj produs);
s
3
marcata = expeditorul este inactiv (i.e., n stare de repaus);
s
4
= buerul nelimitat folosit pentru depozitarea mesajelor;
s
1
ready to produce
t
3
take
a break
s
3
inactive state
t
4
resume
activity
`
t
1
produce
s
2
ready to send
t
2
send
`
s
5
ready to receive
t
7
resume
activity
`
s
7
inactive state
`
t
5
receive
s
6
ready to consume
t
6
consume
`
s
4
buer

R=((0,0,1,0,1,0,0),(0,0,1,0,0,0,1))
Figura 4.19: Sistem expeditor destinatar cu buer nelimitat
s
5
marcata = destinatarul este pregatit pentru recept ionarea unui nou
mesaj sau pentru a lua o pauza;
s
6
marcata = destinatarul este pregatit pentru a consuma ultimul mesaj
recept ionat;
s
7
marcata = destinatarul este n stare de repaus.
Semnicat ia producerii tranzit iilor este urmatoarea:
t
1
= expeditorul produce un nou mesaj;
t
2
= expeditorul transmite mesajul produs;
t
3
= expeditorul trece n repaus (i.e., ia o pauza);
t
4
= expeditorul si reia activitatea;
t
5
= destinatarul recept ioneaza un nou mesaj;
t
6
= destinatarul consuma mesajul primit;
t
7
= destinatarul si reia activitatea.
Trecerea destinatarului n starea inactiva, posibila doar atunci cnd ex-
peditorul este n stare de repaus si nu exista mesaje n buer, este modelata
prin saltul acestei ret ele, ce se produce de la marcarea M
= (0, 0, 1, 0, 1, 0, 0)
la marcarea M
= (0, 0, 1, 0, 0, 0, 1).
Spunem ca sistemul expeditor destinatar cu buer nelimitat este mo-
delat corect daca modelul ndeplineste urmatoarele proprietat i:
(P
1
) La orice moment de timp, expeditorul poate numai ntr-una din
starile pregatit pentru produs, pregatit pentru transmisie sau inactiv.
(P
2
) Analog, la orice moment de timp, destinatarul poate numai ntr-una
din starile pregatit pentru recept ie, pregatit pentru consum sau inactiv.
(P
3
) Buerul de depozitare a mesajelor poate cont ine orict de multe mesaje;
(P
4
) Destinatarul poate trece n starea de repaus numai daca expeditorul
este inactiv si buerul nu cont ine mesaje.
(P
5
) Sistemul este viabil, adica nu se blocheaza niciodata.
In continuare voi demonstra, utiliznd teoria invariant ilor, corectitudinea

acestei modelari.
Teorema 4.3.1 Ret eaua cu salturi din gura 4.19 modeleaza corect sistemul
expeditor destinatar cu buer nelimitat.
0
) ret eaua cu salturi din gura 4.19.
Printr-un simplu calcul se arata ca vectorii
J
1
=
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
1
1
1
0
0
0
0
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
, J
2
=
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
0
0
0
0
1
1
1
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
,
Mai mult, acestia sunt singurii S-invariant i minimali ai ret elei , orice alt
S-invariant ind o combinat ie liniara de forma z
1
J
1
+z
2
J
2
, cu z
1
, z
2
Z.
Utilizand S-invariant ul J
1
si teorema de caracterizare a S-invariant ilor
pentru ret ele cu salturi (teorema 4.2.2), obt inem
M(s
1
) +M(s
2
) +M(s
3
) = 1 , (4.24)
pentru orice marcare j-accesibila arbitrara a ret elei , M [M
0
)
,j
. Aceasta
ne arata ca expeditorul este ntr-una din cele trei stari prezentate la (P
1
).
Deci, proprietatea (P
1
) este ndeplinita.
Similar, folosind S-invariantul J
2
obt inem
M(s
5
) +M(s
6
) +M(s
7
) = 1 , (4.25)
0
)
,j
. Aceasta
ne arata ca destinatarul este ntr-una din cele trei stari prezentate la (P
2
).
Deci, si proprietatea (P
2
) este ndeplinita.
Pentru a demonstra proprietatea (P
3
), sa observam ca, daca M [M
0
)
,j
este o marcare j-accesibila oarecare n care expeditorul este activ (adica
M(s
1
) = 1), atunci, pentru orice ntreg k N, prin producerea secvent ei
de tranzit ie w = (t
1
t
2
)
k
la marcarea M, se obt ine o marcare M
[M
0
)
,j
cu
M
(s
4
) = M(s
4
) +k si M
(s) = M(s), pentru restul locat iilor ret elei. Asadar

pentru orice k N exista o marcare j-accesibila M
[M
0
)
,j
cu M
(s
4
) k,
ceea ce nseamna ca locat ia s
4
este nemarginita, adica buerul de depozitare
a mesajelor poate cont ine orict de multe mesaje.
Pentru a demonstra proprietatea (P
4
), sa observam ca, daca M este
o marcare j-accesibila arbitrara la care destinatarul este n repaus (adica
M(s
7
) = 1), atunci aceasta marcare poate atinsa doar prin producerea
saltului ret elei (deoarece M , [M
0
)
, adica marcarea M este inaccesibila

n P/T-ret eaua suport a ret elei ). Este clar ca producerea saltului ret elei
este posibila numai la marcarea M
= (0, 0, 1, 0, 1, 0, 0), adica numai daca

expeditorul este n starea de repaus (M
(s
3
) = 1) si buerul de depozitare a
mesajelor este gol (M
(s
4
) = 0).
Pentru a arata ca ret eaua din gura 4.19 este viabila, adica nu se
blocheaza niciodata, vom arata ca la orice marcare j-accesibila M [M
0
)
,j
,
este j-posibila cel put in una dintre tranzit iile ret elei.

Intr-adevar, tot din
relat ia (4.24) mai rezulta si faptul ca la marcarea M e sunt posibile
tranzit iile t
1
si t
3
, daca M(s
1
) = 1, e este posibila tranzit ia t
2
, daca
M(s
2
) = 1, e este posibila tranzit ia t
4
, daca M(s
3
) = 1. Prin urmare,
ret eaua este viabila, ceea ce demonstreaza (P
5
).
Cu aceasta am ncheiat demonstrat ia proprietat ilor acestui model.
Sa mai observam faptul ca din ultimul argument de mai sus rezulta ca
ret eaua este viabila relativ la mult imea de tranzit ii t
1
, t
2
, t
3
, t
4
(i.e.,
act iunile ntreprinse de expeditor). Aceasta nseamn a ca expeditorul este
viabil, adica nu se blocheaza niciodata (la ecare moment are cel put in o
act iune posibila).
Mai mult chiar, destinatarul (i.e. ret eaua relativ la mult imea de tranzit ii
t
5
, t
6
, t
7
) nu este viabil, dar este aproape viabil, adica nu se blocheaza
niciodata, exceptand cazul cnd expeditorul este activ si buerul este gol.
Intr-adevar, din egalitatea (4.25) rezulta ca la orice marcare j-accesibila M

singurele cazuri posibile sunt urmatoarele:
i) e este posibila tranzit ia t
7
la M, daca M(s
7
) = 1;
ii) e este posibila tranzit ia t
6
la M, daca M(s
6
) = 1;
iii) e este posibila tranzit ia t
5
la M, daca M(s
5
) = 1 si M(s
4
) > 0;
iv) e este j-posibila tranzit ia t
7
la M (dupa producerea n prealabil la M
a saltului ret elei ), daca M(s
5
) = 1, M(s
4
) = 0 si M(s
3
) = 1;
v) doar n situat ia cnd M(s
5
) = 1, M(s
4
) = 0 si M(s
3
) = 0, i.e. n cazul
cnd expeditorul este activ (gata de produs sau gata de transmisie)
si buerul pentru mesaje este gol, destinatarul nu are nici o act iune
imediat posibila, ci doar dupa o act iune a expeditorului (e producerea
unui mesaj, e expedierea unui mesaj, e trecerea sa n repaus).
Acest model al sistemului expeditor destinatar cu buer nelimitat, l-am
publicat n revista Acta Cybernetica ([118]). Un alt model al acestui sistem,
nsot it de asemenea de vericarea proprietat ilor pe baza tehnicii invariant ilor,
l-am prezentat la conferint a CAIM 2003 ([117]), utiliznd de data aceasta
pentru modelare o ret ea Petri cu inhibit ie (a se vedea anexa D de la sfrsitul
acestei lucrari).
4.3.2 Sistemul proceselor n citire concurenta/scriere
exclusiva
Consideram un sistem format dintr-un numar de n procese, n > 0, care
pot citi sau scrie ntr-o anumita zona de memorie. Citirea din memorie se
poate facen mod concurent de catre doua sau mai multe procese, dar scrierea
n memorie este exclusiva, adica atunci cand un proces este n scriere toate
celelalte procese nu pot scrie sau citi zona de memorie respectiva.
Un sistem de acest tip a fost modelat printr-o ret ea clasic a P/T n [80]
(model prezentat si n [48], sau n subsect iunea 4.1.4 din prima sect iune a
acestui capitol).

Insa acel model are un neajuns major, si anume faptul ca
structura ret elei depinde de datele de intrare (i.e., marcarea init iala), mai
precis depinde de numarul n de procese din sistem. Acest fapt este analog,
n programare, cu un program a carui cod depinde de datele de intrare, adica
un program ce trebuie recompilat pentru ecare set de date de intrare.
Intr-o lucrare prezentata la conferint a ICCC 2004 ([122]), am corectat

acest neajuns, realiznd un alt model al acestui sistem, nsot it de vericarea
proprietat ilor acestuia pe baza tehnicii invariant ilor. Acest model s-a bazat
pe o alta idee, aceea de a utiliza testul de zero asupra locat iilor pentru a
permite unui proces sa scrie memoria numai atunci cnd nu exista nici un
proces ce citeste din memorie. Pentru aceasta am utilizat pentru modelare
o ret ea Petri cu inhibit ie (a se vedea anexa D de la sfrsitul acestei lucrari).
In continuare, voi prezenta un model al acestui sistem folosind ret ele Petri
cu salturi, simuland testul de zero asupra locat iilor prin salturi (dupa cum
vom vedea, n acest caz va nevoie de o innitate de salturi).
O posibila modelare ([124]) a acestui sistem printr-o ret ea Petri cu salturi
este ilustrata n gura 4.20, cu interpretarile locat iilor specicate n conti-
nuare. Fiecare proces poate ntr-una din urmatoarele stari:
s
1
= procesul executa o prelucrare locala (fara a accesa memoria);
s
2
= procesul asteapta permisiunea sa citeasca memoria;
s
3
= procesul citeste memoria;
s
4
= procesul asteapta permisiunea sa scrie memoria;
s
5
= procesul scrie memoria.
In plus se utilizeaza o locat ie de sincronizare s

6
cu rol de semafor: ea va
bloca celelalte procese ce doresc sa citeasca sau sa scrie memoria, atunci cand
unul dintre ele este n scriere. Init ial, semaforul este marcat cu un punct (i.e.,
este pe culoarea verde). De asemenea, starea s
1
de prelucrare locala este
marcata init ial cu n puncte, n ind numarul de procese din sistem.
Semnicat ia producerii tranzit iilor este urmatoarea:
t
1
= unul dintre procese solicita o operat ie de citire;
t
2
= unul dintre procesele solicitante primeste permisiunea de a citi
memoria si ncepe operat ia de citire;
t
3
= procesul termina operat ia de citire;
t
4
= unul dintre procese solicita o operat ie de scriere;
t
5
= procesul termina operat ia de scriere.
t
1
ask to read
s
2
waiting to read
t
2
approval
of read
s
3
reading
t
3
nish reading
`
t
4
ask to write
s
4
waiting to write
: R
approval
of write
s
5
writing
t
5
nish writing
`
n
s
1
local
processing
s
6
semaphore
`
R = ((i, j, 0, k+1, 0, 1), (i, j, 0, k, 1, 0)) [ i, j, k N
Figura 4.20: Procese n citire concurenta/scriere exclusiva
Primirea permisiunii de a citi memoria de catre un proces solicitant, posi-
bila numai atunci cnd nici un proces nu este n starea de scriere a memoriei,
este modelata prin arcul dublu al acestei ret ele (i.e., arcurile (s
6
, t
2
) F si
(t
2
, s
6
) F), care testeaza semaforul.
Primirea permisiunii de a scrie memoria de catre un proces solicitant,
posibila numai atunci cnd nici un proces nu este n starea de citire sau de
scriere a memoriei, este modelata printr-o mult ime innita de salturi:
R = ((i, j, 0, k+1, 0, 1), (i, j, 0, k, 1, 0)) [ i, j, k N ,
toate salturile ind necesare, pentru ca mult imea R sa e independenta de
marcarea init iala. Pentru o marcare init iala xata (i.e. pentru un ntreg n
xat), din mult imea R se vor folosi efectiv doar salturile ce satisfac condit ia
i +j +k + 1 = n (deci doar un numar nit de salturi), deoarece avem exact
n procese n sistem (aate n starile de prelucrare local a, de solicitare a unei
citiri sau de citire, si respectiv de solicitare a unei scrieri sau de scriere). Cu
toate acestea, ret eaua din gura 4.20 este o ret ea cu salturi -nite, deoarece
R = (0, 0, 0, 1, 1, 1) (deci toate salturile au o aceeasi variat ie).
Proprietat ile ce trebuie ndeplinite de o ret ea pentru a considerata un
model corect al sistemului proceselor n citire concurenta/scriere exclusiva
sunt urmatoarele:
(Q
1
)

In orice moment, ecare proces este e activ (adica, ntr-una din starile
prelucrare locala, citire sau scriere), e inactiv (adica, ntr-una
din starile asteapta sa citeasca sau asteapta s a scrie);
(Q
2
)

In orice moment, numarul proceselor aate n sistem, att active ct si
inactive, este constant, ind egal cu n;
(Q
3
)

In orice moment, numarul proceselor ce pot n citire, este cuprins
ntre 0 si n;
(Q
4
)

In orice moment, daca un proces se aa n scriere, atunci toate celelalte
procese din sistem nu pot scrie sau citi memoria;
(Q
5
) Sistemul este viabil, adica nu se blocheaza niciodata.
In continuare voi demonstra, utiliznd teoria invariant ilor, corectitudinea

acestei modelari.
Teorema 4.3.2 Ret eaua cu salturi din gura 4.20 modeleaza corect sistemul
proceselor n citire concurenta/scriere exclusiva.
0
) ret eaua cu salturi -nite reprezentata
n gura 4.20. Printr-un simplu calcul se arata ca vectorii
J
1
=
_
_
_
_
_
_
_
_
1
1
1
1
1
0
_
_
_
_
_
_
_
_
, J
2
=
_
_
_
_
_
_
_
_
0
0
0
0
1
1
_
_
_
_
_
_
_
_
,
Mai mult, acestia sunt singurii S-invariant i minimali ai ret elei , orice alt
S-invariant ind o combinat ie liniara de forma z
1
J
1
+z
2
J
2
, cu z
1
, z
2
Z.
Utilizand S-invariant ul J
1
si teorema de caracterizare a S-invariant ilor
pentru ret ele cu salturi (teorema 4.2.2), obt inem
M(s
1
) +M(s
2
) +M(s
3
) +M(s
4
) +M(s
5
) = n , (4.26)
0
)
,j
. Aceasta
ne arata ca ecare proces este ntr-una din cele cinci st ari prezentate la (Q
1
)
si ca numarul total de procese din sistem este n. Deci, proprietat ile (Q
1
) si
(Q
2
) sunt ndeplinite.
De asemenea, din (4.26) mai deducem ca
0 M(s
3
) n, M [M
0
)
,j
,
ceea ce demonstreaza si proprietatea (Q
3
).
In mod similar, folosind S-invariantul J

2
obt inem
M(s
5
) +M(s
6
) = 1 , (4.27)
0
)
,j
.
Din (4.27) deducem ca
0 M(s
5
) 1 , M [M
0
)
,j
.
Aceasta nseamna ca exista cel mult un singur proces n starea de scriere la
un moment dat, ceea ce demonstreaza part ial proprietatea (Q
4
).
Pentru a completa demonstrat ia proprietat ii (Q
4
), sa observam ca, daca
M [M
0
)
,j
este o marcare j-accesibila oarecare n care exista un proces n
starea de scriere (adica M(s
5
) = 1), atunci aceasta marcare poate atinsa
doar prin producerea unui salt al ret elei , de forma
r = ((i, j, 0, k+1, 0, 1), (i, j, 0, k, 1, 0)) ,
ce satisface condit ia i + j + k + 1 = n (aceasta deoarece M , [M
0
)
, adica
marcarea M este inaccesibila n P/T-ret eaua suport a ret elei ). Este clar ca
producerea unui astfel de salt al ret elei este posibila numai la marcari de
forma M
= (i, j, 0, k+1, 0, 1), deci pentru care M
(s
3
) = 0 (si M
(s
5
) = 0),
adica numai daca nici un proces nu se aa n citire (si nici n scriere, ceea ce
este o reconrmare a faptului deja demonstrat mai sus).
Deci un proces intra n starea de scriere numai daca n acel moment nici
un proces nu se aa n citire (si nici n scriere). Pe de alta parte, ct timp
acest proces ramne n starea de scriere (i.e. M(s
5
) = 1), nici un alt proces
nu poate intra n starea de citire (sau de scriere). Faptul ca nici un alt proces
nu poate intra n starea de citire este justicat de faptul ca semaforul este
pe culoarea rosie (ntruct M(s
6
) = 0, care rezulta din (4.27) si faptul
ca M(s
5
) = 1). Iar faptul ca nici un alt proces nu poate intra n starea
de scriere este justicat de faptul deja demonstrat mai sus (si anume ca la
orice moment exista cel mult un singur proces n starea de scriere). Aceasta
ncheie demonstrat ia proprietat ii (Q
4
).
Pentru a arata ca ret eaua din gura 4.20 este viabila, adica nu se
blocheaza niciodata, vom arata ca la orice marcare j-accesibila M [M
0
)
,j
,
este j-posibila cel put in una dintre tranzit iile ret elei.
Fie M [M
0
)
,j
o marcare j-accesibila arbitrara a ret elei . Sunt posibile
urmatoarele doua situat ii:
i) M(s
1
)+M(s
3
)+M(s
5
) > 0.

In acest caz cel put in una dintre tranzit iile
t
1
, t
4
, t
3
sau t
5
este posibila la M;
ii) M(s
1
) +M(s
3
) +M(s
5
) = 0.

In acest caz, din relat iile (4.26) si (4.27)
deducem ca M(s
2
) + M(s
4
) = n si M(s
6
) = 1. Prin urmare cel put in
unul dintre numerele M(s
2
) si M(s
4
) este nenul (deoarece n > 0). Daca
M(s
2
) > 0, atunci tranzit ia t
2
este posibila la M. Iar daca M(s
4
) > 0,
atunci tranzit ia t
5
este j-posibila la marcarea M (mai exact, la M se
poate produce un salt de forma
r
= ((0, j, 0, k+1, 0, 1), (0, j, 0, k, 1, 0)) , cu j = n1k ,

iar dupa producerea acestui salt, la marcarea rezultata va posibila
tranzit ia t
5
).
Cu aceasta am ncheiat demonstrat ia proprietat ilor acestui model.
4.4 Invariant i pentru ret ele de nivel nalt
Deoarece nu am rezultate originale n acest sens, pentru a nu mari n
mod nejusticat lungimea acestei lucrari, n aceasta sect iune ma voi limita
la a indica cteva referint e bibliograce despre ret ele Petri de nivel nalt si
tehnicile de algebra liniara utilizate n studiul proprietat ilor acestora, utile
cititorului care doreste sa aprofundeze acest subiect.
Dupa cum am discutat n capitolul introductiv, pentru a putea modela
sisteme cu o complexitate sporita prin ret ele nu prea complicate, deci usor de
studiat, dupa introducerea ret elelor Petri clasice (C/E-ret ele si P/T-ret ele)
urmatorul salt calitativ a fost sa se considere ca punctele din locat ii pot
obiecte individuale, ce pot diferent iate ntre ele. Astfel s-au introdus
ret elele Petri de nivel nalt:
ret ele Pr/E (predicat/eveniment), care reprezinta generalizarea ret ele-
lor C/E prin introducerea obiectelor individuale ca puncte n locat ii;
ret ele Pr/T (predicat/tranzit ie), ret ele relat ionale si ret ele colorate,
care reprezinta generalizarea ret elelor P/T prin introducerea obiectelor
individuale ca puncte n locat ii.
Ret elele predicat/tranzit ie ([25, 23]), ret elele relat ionale ([80, 81]) si, re-
spectiv, ret elele colorate ([40, 41]) sunt diverse variante de denire a unei ace-
leasi categorii de ret ele Petri: ret ele P/T generalizate n sensul ca punctele
din locat ii sunt obiecte individuale, aceste categorii de ret ele avnd aceeasi
putere de calcul si aceeasi putere de modelare, diferent iindu-se ntre ele doar
prin suportul matematic utilizat si, drept consecint a, prin modalitatea n
care se atinge usurint a de modelare. Astfel, suportul folosit n cazul ret elelor
Pr/T si a celor colorate n forma CP-graf este unul logic (i.e., o reprezentare
expresionala a elementelor ret elei), pe cnd n cazul ret elelor relat ionale si
a celor colorate n forma CP-matrice este folosit un suport algebric (i.e., o
reprezentare algebrica a elementelor ret elei).
Reprezentarea expresionala implica anumite dicultat i datorita variabi-
lelor atunci cnd se ncearca construirea unui calcul al invariant ilor pentru
aceste ret ele.

In schimb, reprezentarea algebrica permite cu usurint a extin-
derea metodei invariant ilor de la ret ele P/T la aceste tipuri de ret ele.
Ca atare, s-a denit calculul cu invariant i doar pentru ret elele relat ionale
si CP-matrice, dar acest fapt nu prezinta vreun incovenient important, toate
aceste tipuri de ret ele ind echivalente ntre ele, dupa cum am amintit n
capitolul introductiv.
Pentru o prezentare a S-invariant ilor si T-invariant ilor si a aplicat iilor
acestora pentru ret ele colorate (n forma CP-matrice) se pot consulta lucrarile
[40, 43], iar pentru ret ele relat ionale lucrarea [80]. De asemenea, alte lucrari
utile, despre analiza ret elelor de nivel nalt prin tehnica invariant ilor, ar
[68, 44]. Merita ment ionat si faptul ca aplicat ia software Design/CPN ([134])
pentru ret ele colorate suporta si metodele de analiza pentru acestea, bazate
pe grafuri de aparit ie reduse si tehnica invariant ilor.
Ca o ultima observat ie la aceasta sect iune, voi reaminti faptul ca repre-
zentarea CP-matrice a ret elelor colorate este necesara doar pentru analiza cu
invariant i, pentru toate celelalte scopuri ind sucienta reprezentarea lor n
forma CP-graf (a se vedea [42, 43]). Aceasta observat ie prezinta importanta
pentru utilizarea practica a ret elelor colorate: ea nseamna ca reprezentarea
CP-matrice si translat iile (ce necesita efort matematic) nu mai fac parte din
denit ia de baza a ret elelor colorate, ci fac parte din metoda invariant ilor
pentru analiza (care oricum necesita deprinderi matematice considerabile).
Capitolul 5
Grade de concurent a
Ret elele Petri sunt un model matematic utilizat pentru specicarea si
analiza sistemelor paralele, concurente si distribuite. Ca atare, este foarte
util sa avem o masura a concurent ei existente n asemenea sisteme, pentru
a putea raspunde la ntrebari de genul: Care este semnicat ia faptului ca n
sistemul S
1
concurent a este mai mare dect n sistemul S
2
?
O asemenea masura o constituie gradele de concurent a a unei ret ele Petri,
ce au fost introduse de colectivul de cercetare de la Facultatea de Informatica
din Iasi n [98] (a se vedea si [48]).
Problema concurent ei si a masurarii ei este studiata pentru ret ele Petri,
dar, cum acestea sunt utilizate drept modele adecvate pentru sistemele pa-
ralele sau distribuite din lumea reala, rezultatele sunt aplicabile si acestor
sisteme. Mai exact, vom vedea ca numarul de tranzit ii care se pot produce
simultan ntr-o ret ea Petri ce modeleaza un sistem real dat, poate utilizat
ca o masura intuitiva a concurent ei acelui sistem.
Ca urmare, gradele de concurent a au important a practica n activitatea
de modelare si analiza a sistemelor reale prin ret ele Petri. Spre exemplu, ele
sunt utile pentru evaluarea modelelor n etapa de proiectare a unui sistem real
paralel sau distribuit: dupa realizarea unui model al acelui sistem, studiul
gradului de concurent a al modelului va furniza informat ii proiectant ilor des-
pre concurent a sistemului, permit ndu-le sa observe componentele sistemu-
lui ce sunt ineciente, adica componentele cu gtuiri din punct de vedere
al paralelismului/concurent ei (datorate unei utilizari neoptime a resurselor
sistemului, sau datorate altor cauze), si sa mbunatat easca modelul prin re-
modelarea acelor componente cu scopul eliminarii cauzelor acelor gtuiri.
In acest fel, evaluarea modelului poate produce feedback util fazelor ante-
rioare din procesul de proiectare a acelui sistem, chiar si pna la prima faza,
cea a specicat iilor sistemului, pentru efectuarea unor mbunatat iri n faza
respectiva, cu scopul cresterii performant ei globale a sistemului proiectat.
167
168 Capitolul 5 Grade de concurent a
5.1 Grade de concurent a pentru ret ele P/T
Dupa cum am amintit mai devreme, not iunea de grade de concurent a
pentru ret ele Petri P/T a fost introdusa pentru prima dat a de colectivul
de cercetare de la Facultatea de Informatica din Iasi n lucrarea [98] (acea
denit ie init iala poate gasita si n monograa [48]).
In lucrarea (Jucan & Vidrascu [49]) am introdus o denit ie simplicata,

mai intuitiva, a not iunii de grade de concurent a pentru ret ele P/T. De
asemenea, am aratat cum se pot calcula toate cele trei categorii de grade
de concurent a denite (i.e., gradul local la o marcare oarecare, si gradele
globale, inferior si superior, care iau n calcul gradele locale corespunzatoare
tuturor marcarilor accesibile ale ret elei). Din motivul expus n continuare,
nu voi mai prezenta n aceasta lucrare denit iile gradelor de concurent a si
algoritmii de calcul al acestora descrisi n lucrarea [49].
Si anume, ambele denit ii, si cea init iala din [98], si cea simplicata din
[49], au un neajuns major: ele iaun considerare numai tranzit ii distincte ce se
pot produce simultan la o marcare, cu alte cuvinte aceste variante de denire
a gradelor de concurent a considera not iunea de pas posibil la o marcare ca
ind o submult ime de tranzit ii. Prin urmare, ele ignora auto-concurent a, i.e.
cazul unei tranzit ii posibile simultan cu ea nsasi la o marcare.
Evident, exista posibilitatea, n general, de a avea o tranzit ie posibila
simultan cu ea nsasi la o marcare. Ca atare, am introdus o noua denit ie,
mai generala, a not iunii de grade de concurent a pentru ret ele P/T, care ia n
considerare si situat ia tranzit iilor posibile simultan cu ele nsele la o marcare.
In plus, am introdus si o not iune mai na, aceea de grade de concurent a

relativ la un set de tranzit ii, care ignora anumite tranzit ii ale ret elei.
In aceasta sect iune voi prezenta aceasta denit ie mai generala a gradelor
de concurent a, precum si modul de calcul al acestora, pe baza rezultatelor
originale publicate n lucrarea (Vidrascu & Jucan [131]), precum si n rapor-
tul tehnic [127]. De asemenea, am prezentat o comunicare cu acest subiect
la un simpozion la Chisinau ([115]).
In plus, n ultima parte a acestei sect iuni am prezentat cteva rezultate si

observat ii legate de analiza modulara a concurent ei n ret ele Petri.
5.1.1 Denirea gradelor de concurent a
Mai nti, voi deni not iunea de pas posibil la o marcare ca un multiset
de tranzit ii, n loc de o submult ime de tranzit ii, iar apoi voi deni gradele
de concurent a pe baza acestei not iuni de pas posibil la o marcare. Stilul de
prezentare este asemanator cu cel din cazul denit iei vechi ([49]).
Capitolul 5 Grade de concurent a 169
Denit ia 5.1.1 Fie = (S, T, F, W) o ret ea P/T. Se numeste pas Y al
ret elei orice multiset nevid si nit peste mult imea tranzit iilor T. Vom nota
prin Y() mult imea tuturor pasilor ret elei , adica
Y() = Y T
MS
[ Y ,= [Y [ < .
Denit ia 5.1.2 Fie o ret ea P/T si M o marcare arbitrara a lui .
i) Evolut ia concurenta prin pasi a ret elei este data de regula de tranzit ie
ntr-un pas, care consta n:
(RA) regula de aplicabilitate a unui pas:
Un pas Y este posibil la marcarea M n (sau Y se poate produce
la M), si mai spunem de asemenea ca Y este un multiset de tranzit ii
concurent posibile la M, abreviat M [Y )
, daca si numai daca
tT
Y (t) t
M ;
(RC) regula de calcul a unui pas:
Daca pasul Y este posibil la marcarea M n , atunci Y poate apare la
M producnd o noua marcare M
, abreviat M [Y )
, denita prin:
M
=
_
M
tT
Y (t) t
_
+
tT
Y (t) t
+
.
ii) Un pas Y este numit pas maximal posibil la marcarea M n , daca Y
este pas posibil la M si nu exista nici un pas Y
posibil la M cu Y
> Y .
Notat ia 5.1.1 Fie = (S, T, F, W) o ret ea P/T si M o marcare arbitrara
a ret elei .
i) T(, M) denota mult imea tuturor tranzit iilor posibile la marcarea M n :
T(, M) = t T [ M [t)
;
ii) Y(, M) denota mult imea tuturor pasilor posibili la marcarea M n ,
adica mult imea tuturor multiseturilor de tranzit ii concurent posibile la M:
Y(, M) = Y Y() [ M [Y )
;
iii) Y
max
(, M) denota mult imea tuturor pasilor maximali posibili la mar-
carea M n :
Y
max
(, M) = Y Y(, M) [ Y
Y() : Y
> Y Y
, Y(, M) .

s
2 t
2
s
1 t
1
t
5
s
6
s
3
t
3
s
4
t
4
s
5
3
2
Figura 5.1: Ret eaua P/T din exemplul 5.1.1
Observat ia 5.1.1

In general vorbind, pot exista mai multe multiseturi ma-
ximale de tranzit ii concurent posibile la o marcare M. Mai mult, maximali-
tatea multiseturilor relativ la concurent a nu implica maximalitatea multise-
turilor relativ la dimensiunea lor, i.e. putem avea doi pasi maximali Y
1
si Y
2
posibili la o marcare M, cu [Y
1
[ < [Y
2
[ .
Exemplul 5.1.1 Pentru ret eaua P/T marcata = (, M
0
) reprezentata n
gura 5.1, se poate observa cu usurint a ca multiseturile Y
1
= t
1
+ t
2
+ 3`t
3
,
Y
2
= t
1
+ t
2
+ t
3
+ t
4
, si Y
3
= t
1
+ t
2
+ t
5
sunt pasi maximali posibili la
marcarea init iala a lui , si, mai mult, acestia sunt singurii pasi maximali,
i.e. Y
max
(, M
0
) = Y
1
, Y
2
, Y
3
.
Observat ia 5.1.2 Fie o ret ea P/T, si e T
0
= t T [

t = mult imea
tranzit iilor cu premult imea vida, adica T
0
este mult imea tranzit iilor posibile
ntotdeauna la orice marcare a ret elei .
Daca T
0
= , atunci este usor de remarcat ca mult imile Y(, M) si
Y
max
(, M) sunt nite, pentru orice marcare arbitrara M a lui .
Altfel, daca T
0
,= , atunci, pentru orice marcare arbitrara M a lui ,
Y(, M) este mult ime innita, si Y
max
(, M) = .

Intr-adevar, exista cel
put in o tranzit ie t
0
T
0
, deoarece T
0
,= , si prin urmare t
0
Y(, M). Deci
Y(, M) ,= , si rezulta ca, daca Y Y(, M) este un pas arbitrar posibil la
marcarea M, atunci si Y
k
= Y +k t
0
Y(, M), pentru orice k N. Deci
Y(, M) este innita. Mai mult, pentru orice pas Y Y(, M), mult imea
Y(, M) cont ine acest sir innit strict crescator de pasi Y
k
k0
, ce converge
la limita Y

: T N , denita prin
Y
(t) =
_
, daca t
= 0
Y (t) , altfel
, pentru orice t T.
Este evident ca n acest caz nu exista nici un pas maximal posibil la M, deci
Y
max
(, M) = .
Denit ia 5.1.3 Fie o ret ea P/T si M o marcare arbitrara a ret elei .
Gradul de concurent a la marcarea M a ret elei este denit prin:
d(, M) = sup [Y [ [ Y Y(, M) . (5.1)
Observat ia 5.1.3 Gradul de concurent a la marcarea M a unei P/T-ret ele
reprezinta, intuitiv, numarul suprem de tranzit ii concurent posibile la M.
Cu alte cuvinte, exista cel mult d(, M) tranzit ii concurent posibile la M.
Observat ia 5.1.4 Direct de la denit ie si observat ia 5.1.2 rezulta ca
a) daca t T :

t ,= , atunci
d(, M) = max [Y [ [ Y Y
max
(, M) , (5.2)
pentru orice marcare M N
S
(si nu depinde de marcarea init iala);
b) daca t T :

t = , atunci d(, M) = , pentru orice marcare M N
S
.
Observat ia 5.1.5 Gradul de concurent a la o marcare a unei ret ele P/T este
o funct ie monoton crescatoare n raport cu marcarea, i.e.
M
1
M
2
d(, M
1
) d(, M
2
) . (5.3)
Justicare: acest fapt rezulta imediat din proprietatea de monotonie a regulii
de aplicabilitate a unui pas la o marcare:
daca M
1
[Y )
si M
1
M
2
, atunci M
2
[Y )
,
pe baza careia rezulta ca M
1
M
2
Y(, M
1
) Y(, M
2
) , de unde,
trecnd la suprem conform denit iei 5.1.3, se obt ine armat ia (5.3).
Denit ia 5.1.4 Fie =(, M
0
i) Gradul inferior de concurent a a ret elei este denit prin:
d
() = min d(, M) [ M [M
0
)
(5.4)
ii) Gradul superior de concurent a a ret elei este denit prin:
d
+
() = sup d(, M) [ M [M
0
)
(5.5)
iii) Daca d
() = d
+
(), atunci notam acest numar cu d(), si l numim
gradul de concurent a a ret elei .
s
2
t
2
s
4
s
1
t
1

s
3

t
3
s
5
Observat ia 5.1.6 Direct de la denit ii avem
1) 0 d
() d
+
() .
2) Gradul inferior de concurent a a ret elei reprezinta numarul minim de
tranzit ii maximal concurent posibile la orice marcare accesibila a ret elei .
Cu alte cuvinte, la orice marcare accesibila M a ret elei exista d
() tranzit ii
concurent posibile la M.
3) Gradul superior de concurent a a ret elei reprezinta numarul suprem de
tranzit ii maximal concurent posibile la orice marcare accesibila a ret elei .
Cu alte cuvinte, la orice marcare accesibila M a ret elei exista cel mult
d
+
() tranzit ii concurent posibile la M.
4) Gradul de concurent a a ret elei semnica faptul ca la orice marcare
accesibila M a ret elei exista d() tranzit ii concurent posibile la M, si nu
exista nici o marcare accesibila M
cu mai mult de d() tranzit ii concurent

posibile la M
.
Exemplul 5.1.2 Pentru P/T-ret eaua marcata =(, M
0
) din gura 5.2, se
observa cu usurint a ca pasul t
1
este posibil la orice marcare accesibila, i.e.
t
1
Y(, M) , pentru orice M [M
0
)
,
ceea ce nseamna ca gradul inferior de concurent a a ret elei este cel put in
unu: d
() 1.
Mai mult, este usor de observat ca tranzit ia t
2
poate apare cel mult o sin-
gura data n orice secvent a de tranzit ie de la marcarea init iala, si ca tranzit ia
t
3
poate apare de asemenea cel mult o data, si numai dupa aparit ia lui t
2
.
De asemenea, tranzit iile t
2
si t
3
nu sunt concurent posibile cu ele nsele
la nici o marcare. Iar tranzit ia t
1
este concurent posibila cu ea nsasi (de 2
ori) la toate marcarile ce preced producerea tranzit iei t
2
, n orice secvent a de
tranzit ie de la marcarea init iala.
Prin urmare, mult imea tuturor secvent elor de tranzit ie de la marcarea
init iala ale ret elei este
TS() = t
i
1
[i Nt
i
1
t
2
t
j
1
[i, j Nt
i
1
t
2
t
j
1
t
3
t
l
1
[i, j, l N, i+j 1.
Iar mult imea de accesibilitate a ret elei este
[M
0
)
= M
k
, M
k
, M
k
[ k N ,
unde:
M
k
= (2, 1, k, 0, 0) este marcarea accesibila de la M
0
prin producerea
secvent ei de tranzit ie t
k
1
;
M
k
0
prin producerea
oricarei secvent e de tranzit ie de forma t
i
1
t
2
t
j
1
, cu i +j = k;
M
k
0
prin producerea
oricarei secvent e de tranzit ie de forma t
i
1
t
2
t
j
1
t
3
t
l
1
, cu i+j1+l = k.
Se observa usor ca mult imile de pasi maximali posibili la marcarile acce-
sibile ale ret elei sunt urmatoarele:
Y
max
(, M
k
) = 2`t
1
, t
1
+t
2
, k 0;
Y
max
(, M
0
) = t
1
si Y
max
(, M
k
) = t
1
+t
3
, k 1;
Y
max
(, M
k
) = t
1
, k 0.
Prin urmare, gradele de concurent a la marcarile accesibile ale ret elei sunt:
d(, M
k
) = 2, k 0;
d(, M
0
) = 1 si d(, M
k
) = 2, k 1;
d(, M
k
) = 1, k 0.
Deducem ca gradul inferior de concurent a a ret elei este d
() = 1, iar
gradul superior de concurent a este d
+
() = 2.
Dupa cum se poate vedea si din observat ia 5.1.2, uneori poate util sa
se ignore o parte dintre tranzit iile unei ret ele P/T atunci cnd se calculeaza
gradele ei de concurent a, si sa se studieze comportamentul ret elei relativ la
celelalte tranzit ii. Din acest motiv, voi introduce n continuare not iunea de
grade de concurent a a unei ret ele P/T relativ la un subset de tranzit ii.
Denit ia 5.1.5 Fie = (S, T, F, W) o ret ea P/T si T
T o submult ime
de tranzit ii. Un T
-pas Y este un pas ce satisface Y (t) = 0, pentru orice

t T T
(practic, Y este un multiset nevid si nit peste submult imea T
).
Ca urmare, prin Y[
T
() = Y()T
MS
vom nota mult imea tuturor T
-pasilor
ret elei .
In plus, vom nota prin Y[

T
(, M) mult imea tuturor T
-pasilor posibili la
M n , i.e. Y[
T
(, M) = Y(, M) T
MS
, iar prin (Y[
T
)
max
(, M) mul-
t imea tuturor T
-pasilor maximali ce sunt posibili la marcarea M n , i.e.

(Y[
T
)
max
(, M) = maximal( Y[
T
(, M) ).
Denit ia 5.1.6 Fie = (S, T, F, W) o ret ea P/T, T
T o submult ime
de tranzit ii, si M o marcare arbitrara a lui . Gradul de concurent a relativ
la T
la marcarea M a ret elei , notat cu d(, T
, M), este denit nlocuind

Y(, M) cu Y[
T
(, M) n relat ia (5.1).
Denit ia 5.1.7 Fie =(, M
0
) o ret ea P/T marcata, si T
T o submult i-
me de tranzit ii. Gradul inferior, si respectiv superior, de concurent a relativ la
T
a ret elei , notat cu d
(, T
), si respectiv d
+
(, T
), este denit nlocuind

d(, M) cu d(, T
, M) n relat ia (5.4), si respectiv (5.5).
In plus, daca d
(, T
) = d
+
(, T
), atunci acest numar este notat cu

d(, T
) si este numit gradul de concurent a relativ la T
a ret elei .
Si pentru aceste not iuni viznd gradele de concurent a relativ la o sub-
mult ime de tranzit ii au loc observat ii asemanatoare observat iilor 5.1.3, 5.1.4,
5.1.5 si 5.1.6 valabile pentru not iunile generale de mai nainte.
Exemplul 5.1.3 Pentru P/T-ret eaua marcata = (, M
0
) din exem-
plul 5.1.2, daca ignoram tranzit iile t
2
si t
3
, atunci gradele inferior si superior
de concurent a relativ la tranzit ia t
1
sunt d
(, t
1
) = 1 si d
+
(, t
1
) = 2.
Aceasta se justica observnd faptul ca mult imile de t
1
-pasi maximali posi-
bili la marcarile accesibile ale ret elei sunt urmatoarele:
(Y[
{t
1
}
)
max
(, M
k
) = 2`t
1
, k 0 ;
(Y[
{t
1
}
)
max
(, M
k
) = (Y[
{t
1
}
)
max
(, M
k
) = t
1
, k 0 ,
si, ca urmare, gradele de concurent a relativ la tranzit ia t
1
la marcarile acce-
d(, t
1
, M
k
) = 2, k 0 ;
d(, t
1
, M
k
) = d(, t
1
, M
k
) = 1, k 0 .
Relativ la tranzit ia t
2
gradele inferior si superior de concurent a sunt
d
(, t
2
) = 0 si d
+
(, t
2
) = 1. Aceasta deoarece mult imile de t
2
-pasi
maximali posibili la marcarile accesibile ale ret elei sunt urmatoarele:
(Y[
{t
2
}
)
max
(, M
k
) = t
2
, k 0 ;
(Y[
{t
2
}
)
max
(, M
k
) = (Y[
{t
2
}
)
max
(, M
k
) = , k 0 ,
2
la marcarile acce-
d(, t
2
, M
k
) = 1, k 0 ;
d(, t
2
, M
k
) = d(, t
2
, M
k
) = 0, k 0 .
Relativ la tranzit ia t
3
, gradele inferior si superior de concurent a sunt
similare cu cele relativ la tranzit ia t
2
, i.e. d
(, t
3
) = 0 si d
+
(, t
3
) = 1,
ntruct gradele de concurent a relativ la tranzit ia t
3
la marcarile accesibile ale
ret elei sunt dupa cum urmeaza:
d(, t
3
, M
k
) = 0, deoarece (Y[
{t
3
}
)
max
(, M
k
) = , k 0 ;
d(, t
3
, M
0
) = 0, deoarece (Y[
{t
3
}
)
max
(, M
0
) = , si
d(, t
3
, M
k
) = 1, deoarece (Y[
{t
3
}
)
max
(, M
k
) = t
3
, k 1 ;
d(, t
3
, M
k
) = 0, deoarece (Y[
{t
3
}
)
max
(, M
k
) = , k 0 .
In plus, sa mai remarcam faptul ca, daca ignoram tranzit ia t

3
, atunci
gradele inferior si superior de concurent a relativ la setul de tranzit ii t
1
, t
2
sunt d
(, t
1
, t
2
) = 1 si d
+
(, t
1
, t
2
) = 2 . Aceasta deoarece gradele de
concurent a relativ la t
1
, t
2
la marcarile accesibile sunt dupa cum urmeaza:
d(, t
1
, t
2
, M
k
) = 2, deoarece (Y[
{t
1
,t
2
}
)
max
(, M
k
) = 2`t
1
, t
1
+ t
2
,
k 0 ;
d(, t
1
, t
2
, M
k
) = 1, deoarece (Y[
{t
1
,t
2
}
)
max
(, M
k
) = t
1
, k 0 ;
d(, t
1
, t
2
, M
k
) = 1, deoarece (Y[
{t
1
,t
2
}
)
max
(, M
k
) = t
1
, k 0 .
Mai mult, daca ignoram tranzit ia t
2
, avem grade inferior si superior
relativ la setul de tranzit ii t
1
, t
3
similare cu cele relativ la t
1
, t
2
, i.e.
d
(, t
1
, t
3
) = 1 si d
+
(, t
1
, t
3
) = 2 , ntruct gradele de concurent a rela-
tiv la t
1
, t
3
la marcarile accesibile ale ret elei sunt dupa cum urmeaza:
d(, t
1
, t
3
, M
k
) = 2, deoarece (Y[
{t
1
,t
3
}
)
max
(, M
k
) = 2`t
1
, k 0 ;
d(, t
1
, t
3
, M
0
) = 1, deoarece (Y[
{t
1
,t
3
}
)
max
(, M
0
) = t
1
, si
d(, t
1
, t
3
, M
k
) = 2, deoarece (Y[
{t
1
,t
3
}
)
max
(, M
k
) = t
1
+t
3
, k1;
d(, t
1
, t
3
, M
k
) = 1, deoarece (Y[
{t
1
,t
3
}
)
max
(, M
k
) = t
1
, k 0 .
5.1.2 Calculul gradelor de concurent a
In continuare voi prezenta modul de calcul a gradelor de concurent a pen-

tru ret ele P/T.
Pentru nceput, vom vedea cum putem calcula gradul de concurent a la o
marcare (relativ la un subset de tranzit ii) a ret elelor P/T.
Fie = (S, T, F, W) o ret ea P/T, e T
T o submult ime de tranzit ii,

si e M o marcare arbitrara a ret elei . Mai mult, presupunem ca
S = s
1
, s
2
, . . . , s
k
si T
= t
1
, t
2
, . . . , t
n
T .
Conform observat iei 5.1.4, daca exista o tranzit ie t T
astfel ncat t
= 0,
atunci d(, T
, M) = , iar n caz contrar, este usor de observat ca:

d(, T
, M) = max [Y [ [ Y Y[
T
(, M) =
= max
_

1in
Y (t
i
)
1in
Y (t
i
) t
i
M
_
=
= max
_

1in
Y (t
i
)
1in
Y (t
i
) t
i
(s
j
) M(s
j
) , 1j k
_
.
Asadar, calculul gradului de concurent a relativ la T
la o marcare,
d(, T
, M), se reduce la rezolvarea urmatoarei probleme de programare

liniara ntreaga:
(P
,T
,M
)
_
_
max
1in
x
i
1in
W(s
j
, t
i
) x
i
M(s
j
), 1j k
x
1
, x
2
, . . . , x
n
N
(5.6)
x
i
ind variabilele problemei, iar ntregii nenegativi W(s
j
, t
i
)
_
= t
i
(s
j
)
_
,
reprezentand ponderile ret elei , sunt coecient ii variabilelor n restrict iile
liniare.
Prin urmare, avem ca:
Teorema 5.1.1 Gradul de concurent a la o marcare relativ la un subset de
tranzit ii, d(, T
, M), este calculabil pentru orice PTN , orice subset de

tranzit ii T
, si orice marcare M.
In particular, pentru T
= T, obt inem drept consecint a:

Corolarul 5.1.1 Gradul de concurent a la o marcare, d(, M), este calcula-
bil pentru orice PTN si orice marcare M.
In continuare, voi prezenta metoda de calcul a gradului superior de

concurent a (relativ la un subset de tranzit ii) a unei ret ele P/T marcate.
In capitolul 3, subsect iunea 3.3.1, am aratat cum se poate calcula maximul

unei funct ii monotone pe mult imea de accesibilitate a unei ret ele Petri P/T,
utiliznd structuri de acoperire nite ale acesteia.
Ca urmare, avem rezultatul:
Teorema 5.1.2 Gradul superior de concurent a relativ la un subset de tran-
zit ii, d
+
(, T
), este calculabil pentru orice mPTN si orice subset de tranzit ii

T
.
Demonstrat ie. Vom aplica corolarul 3.3.1 din capitolul 3, pentru funct ia
f aleasa ca ind gradul de concurent a la o marcare relativ la un subset de
tranzit ii a unei ret ele marcate = (, M
0
), i.e. f : N
S
N, denita prin
f(M) = d(, T
, M) , M N
S
,
care este funct ie monoton crescatoare (fapt ce rezulta imediat de la denit iile
gradelor de concurent a, a se vedea observat ia 5.1.5).
Mai trebuie sa vericam ca sunt ndeplinite ipotezele acestui corolar, cu
alte cuvinte sa aratam ca funct ia f este calculabila (unde f : N
S
este
extensia prin continuitate a funct iei f, a se vedea denit ia 3.3.1).
Intr-adevar, conform teoremei 5.1.1, f este calculabila si, n plus, sa mai

observam ca, daca M N
S
N
S
este o pseudo-marcare, atunci valoarea
f(M) este solut ia urmatoarei probleme de programare liniar a ntreaga:
(P
,T
,M
)
_
_
max
1in
x
i
1in
W(s
j
, t
i
) x
i
M(s
j
) , 1j k : M(s
j
) ,=
x
1
, x
2
, . . . , x
n
N
(5.7)
lucru care se poate verica cu usurint a pe baza denit iei extensiei f.
Observat ie: (P
,T
,M
) este problema (P
,T
,M
) denita de (5.6), avnd res-
trict iile liniare corespunzatoare -componentelor ignorate, deoarece acestea
sunt satisfacute ( joaca rolul de +).
Prin urmare, aplicnd corolarul 3.3.1 din capitolul 3, rezulta ca gradul
superior de concurent a relativ la T
a ret elei poate calculat astfel:

d
+
(, T
) = max d(, T
, M) [ M MCS() , (5.8)
unde MCS() este mult imea de acoperire minimala a ret elei .

Corolarul 5.1.2 Gradul superior de concurent a d
+
() este calculabil pentru
orice mPTN .
In nal, voi arata cum poate calculat gradul inferior de concurent a

(relativ la un subset de tranzit ii) a unei ret ele P/T marcate.
Fie = (, M
0
) o mPTN, si T
T un subset de tranzit ii. Este usor

de remarcat faptul ca, desi mult imea de accesibilitate [M
0
)
poate nita
(n cazul ret elelor marginite) sau innita (n cazul ret elelor nemarginite),
n ambele situat ii exista o submult ime nita a acesteia, / [M
0
)
, cu
proprietatea ca
M [M
0
)
, M
/ astfel ncat M
M . (5.9)
Intr-adevar, / poate aleasa ca ind mult imea elementelor minimale (n

raport cu ordinea part iala uzuala din N
S
) ale mult imii de accesibilitate [M
0
)
:
/ = minimal([M
0
)
) = M [M
0
)
[ M
[M
0
)
: M
,< M .
Propozit ia 5.1.1 Are loc urmatoarea egalitate:
min d(, T
, M) [ M [M
0
)
= min d(, T
, M) [ M / . (5.10)
Demonstrat ie. Aceasta egalitate rezulta imediat pe baza proprietat ii (5.9)
satisfacute de mult imea /, folosind faptul ca gradul de concurent a la o
marcare relativ la un subset de tranzit ii este o funct ie monoton crescatoare
n raport cu marcarea, i.e. M
1
M
2
d(, T
, M
1
) d(, T
, M
2
) (a se
vedea observat ia 5.1.5).
Ca urmare, avem rezultatul:
Teorema 5.1.3 Gradul inferior de concurent a relativ la un subset de tran-
zit ii, d
(, T
), este calculabil pentru orice mPTN si orice subset de tranzit ii

T
.
s
1
t
1

s
2
t
2
Demonstrat ie. De la propozit ia 5.1.1 si denit ia gradului inferior de
concurent a relativ la un subset de tranzit ii avem
d
(, T
) = min d(, T
, M) [ M / . (5.11)
Conform lemei lui Dickson ([18]), orice submult ime din N
k
cont ine
doar un numar nit de vectori incomparabili. Rezulta ca mult imea /
denita mai sus este nita, deoarece, prin modul de denire al acesteia,
elementele mult imii / sunt incomparabile. Mai mult, ea este si calculabila
(demonstrat ia acestei armat ii poate gasitan anexa E de la sfrsitul acestei
lucrari).
Prin urmare, deoarece mult imea / este nita si calculabila, iar gradul
de concurent a d(, T
, M) este calculabil pentru orice marcare M (conform

teoremei 5.1.1), din egalitatea (5.11) rezulta concluzia acestei teoreme.
= T, obt inem drept consecint a urmatorul:

Corolarul 5.1.3 Gradul inferior de concurent a d
() este calculabil pentru

orice mPTN .
Exemplul 5.1.4 Pentru ret eaua P/T marcata = (, M
0
) reprezentata n
gura 5.3, se poate observa cu usurint a ca mult imea ei de accesibilitate este
[M
0
)
= M
k
[k N, unde M
k
= (1, k) este marcarea accesibila produsa de
secvent a de tranzit ie t
k
1
, pentru ecare k 0.
Graful de acoperire minimal al ret elei este ilustrat n gura 5.4 si, prin
urmare, mult imea de acoperire minimala a ret elei este MCS() = (1, ).
Gradele de concurent a d(, M
k
), cu k 0, si d(, (1, )) pot calculate
rezolvnd problemele de programare liniara ntreaga:
(P
,{t
1
,t
2
},M
k
)
_
_
max x
1
+x
2
x
1
1
x
2
k
x
1
, x
2
N
si respectiv
(P
,{t
1
,t
2
},(1,)
)
_
_
_
max x
1
+x
2
x
1
1
x
1
, x
2
N
/((() :
(1, )
t
1
, t
2
Figura 5.4: Graful de acoperire minimal al ret elei din gura 5.3
care au ca solut ii:
d(, M
k
) = k + 1 , k 0 ,
si respectiv
d(, (1, )) = .
Aceste rezultate se verica cu usurint a pe baza denit iei 5.1.3, ntruct
mult imile de pasi maximali posibili la marcarile M
k
sunt
Y
max
(, M
k
) = t
1
+k`t
2
, k 0 ,
si, n plus, pentru pseudo-marcarea (1, ) avem
Y(, (1, )) = t
1
+i`t
2
[ i N i`t
2
[ i N , = ,
iar d(, (1, )) = lim
k
d(, M
k
) = +, conform denit iei extensiei prin
continuitate a unei funct ii (a se vedea denit ia 3.3.1).
Pe baza teoremelor anterioare, gradele superior si inferior de concurent a
a ret elei pot calculate astfel:
d
+
() = max d(, M) [ M MCS() = max d(, (1, )) = ,
si respectiv:
d
() = min d(, M) [ M minimal([M

0
)
) = d(, M
0
) = 1 ,
deoarece n acest caz minimal([M
0
)
) = M
0
. Aceste rezultate se verica
cu usurint a pe baza denit iei 5.1.4.
Sa mai remarcam faptul ca, pe baza vechilor denit ii ale gradelor de con-
curent a din [49] care nu iau n considerare auto-concurent a, gradul inferior
de concurent a a ret elei ar fost 1, iar gradul superior de concurent a a
ret elei ar fost 2, care nu sunt valori surprinzatoare daca ignoram faptul
ca tranzit ia t
2
poate concurent posibila cu ea nsasi.
De asemenea, sa mai remarcam faptul ca gradul de concurent a relativ la
tranzit ia t
1
a ret elei este d(, t
1
) = 1, iar gradele inferior si superior de
concurent a relativ la tranzit ia t
2
a ret elei sunt d
(, t
2
) = 0 si respectiv
d
+
(, t
2
) = .
5.1.3 Analiza modulara a concurent ei
Gradele de concurent a relativ la anumite submult imi de tranzit ii, denite
pentru ret ele P/T n subsect iunea 5.1.1, prezinta important a practica, spre
exemplu, n analiza modulara a ret elelor Petri ([14]). Mai precis, pentru
varianta de modularizare ce foloseste locat ii partajate, utilizate pentru a mo-
dela resurse partajate (mai exista si varianta cu tranzit ii partajate, utilizate
pentru a modela act iuni sincronizate vezi detalii n [14]).
Astfel, o ret ea Petri se poate descompune n mai multe module, i.e.
subret ele ale sale, ce au n comun anumite locat ii, care au rol de interfat a
(i.e., sunt partajate) ntre doua sau mai multe module. Si atunci studiul
concurent ei n ret eaua globala se poate face analiznd concurent a subret elelor
din care este formata.
Prin urmare, ar util de studiat legatura dintre gradele de concurent a
a ret elei globale si gradele de concurent a ale subret elelor componente ale
acesteia.
Rezultatul urmator exprima legatura existentantre gradul de concurent a
relativ la reuniunea a doua submult imi disjuncte de tranzit ii si gradele de
concurent a relativ la ecare dintre cele doua submult imi:
Teorema 5.1.4 i) Fie o P/T-ret ea, T
1
, T
2
T doua submult imi disjuncte
de tranzit ii, si M o marcare arbitrara a lui . Atunci are loc inegalitatea:
d(, T
1
T
2
, M) d(, T
1
, M) +d(, T
2
, M) . (5.12)
ii) Fie = (, M
0
) o P/T-ret ea marcata, si T
1
, T
2
T doua submult imi
disjuncte de tranzit ii. Referitor la gradul superior de concurent a are loc ur-
matoarea inegalitate:
d
+
(, T
1
T
2
) d
+
(, T
1
) +d
+
(, T
2
) . (5.13)
Demonstrat ie. i) Fie o ret ea P/T, T
1
, T
2
de tranzit ii, si M o marcare arbitrara a lui .
Fie Y Y[
T
1
T
2
(, M) un (T
1
T
2
)-pas arbitrar posibil la marcarea M
n . Atunci, conform regulii de aplicabilitate a unui pas, si deoarece prin
ipoteza T
1
T
2
= , avem ca
M
tT
1
T
2
Y (t) t
tT
1
Y (t) t
tT
2
Y (t) t
,
de unde rezulta ca
tT
1
Y (t) t
M si
tT
2
Y (t) t
M .
Prima inegalitate ne spune ca pasul notat cu Y [
T
1
=
tT
1
Y (t)`t este un
T
1
-pas posibil la M n , i.e. Y [
T
1
Y[
T
1
(, M). Conform denit iei 5.1.6,
aceasta nseamna ca [Y [
T
1
[ d(, T
1
, M) .
Similar, din a doua inegalitate de mai sus deducem ca pasul notat cu
Y [
T
2
=
tT
2
Y (t)`t este un T
2
-pas posibil la M n , i.e. Y [
T
2
Y[
T
2
(, M)
si ca urmare [Y [
T
2
[ d(, T
2
, M) .
Deoarece Y = Y [
T
1
+Y [
T
2
, rezulta ca
[Y [ = [Y [
T
1
[ +[Y [
T
2
[ d(, T
1
, M) +d(, T
2
, M) .
Prin urmare, am aratat ca
[Y [ d(, T
1
, M) +d(, T
2
, M) , Y Y[
T
1
T
2
(, M) .
Trecnd la suprem dupa Y Y[
T
1
T
2
(, M) n inegalitatea anterioara, si
utiliznd denit ia 5.1.6, obt inem inegalitatea dorit a:
d(, T
1
T
2
, M) d(, T
1
, M) +d(, T
2
, M) .
ii) Fie =(, M
0
) o ret ea P/T marcata, si T
1
, T
2
T doua submult imi
disjuncte de tranzit ii ale lui .
Conform denit iei gradului superior de concurent a relativ la un set de
tranzit ii (denit ia 5.1.7), avem inegalitat ile
d(, T
1
, M) d
+
(, T
1
) si d(, T
2
, M) d
+
(, T
2
) ,
pentru orice marcare accesibila a ret elei .
Prin urmare, deoarece, conform pct. i), inegalitatea (5.12) este valabila
pentru orice marcare arbitrara M a lui , si deci, n particular, pentru cele
accesibile, rezulta ca
d(, T
1
T
2
, M) d
+
(, T
1
) +d
+
(, T
2
) , M [M
0
)
.
Trecnd la suprem dupa M [M
0
)
n inegalitatea anterioara, si utiliznd

denit ia 5.1.7, obt inem inegalitatea dorita:
d
+
(, T
1
T
2
) d
+
(, T
1
) +d
+
(, T
2
) ,
ceea ce ncheie demonstrat ia acestei teoreme.
Observat ia 5.1.7 Din pacate, referitor la gradul inferior de concurent a nu
are loc o inegalitate asemanatoare cu (5.13), si nici una cu semn schimbat,
observat ie ce este justicata de urmatorul contraexemplu.
s
1
t
1
t
2
.
s
2
t
1

s t
2
(a) (b)
Figura 5.5: Ret elele P/T din exemplul 5.1.5
Exemplul 5.1.5 Pentru ret eaua P/T marcata
1
= (
1
, M
0
) reprezentata n
gura 5.5 (a), se poate observa cu usurint a ca mult imea de accesibilitate este
[M
0
)
1
= M
0
, M
1
, unde M
0
= (1, 0) si M
1
= (0, 1), iar mult imile de pasi
posibili la marcarile accesibile ale ret elei
1
sunt Y(
1
, M
0
) = t
1
si respectiv
Y(
1
, M
1
) = t
2
. Prin urmare, gradele inferioare sunt d
(
1
, t
1
) = 0,
d
(
1
, t
2
) = 0, si d
(
1
, t
1
, t
2
) = 1.
Deci n acest caz avem o inegalitate de forma:
d
(, t
1
, t
2
) > d
(, t
1
) +d
(, t
2
) .
Sa consideram acum ret eaua P/T marcata
2
= (
2
, M
0
) reprezentata n
gura 5.5 (b). Pentru aceasta ret ea, se constata ca mult imea de accesibilitate
este [M
0
)
2
= M
0
, unde M
0
= (1), iar mult imea de pasi posibili la mar-
carea accesibila a ret elei
2
este Y(
2
, M
0
) = t
1
, t
2
. Prin urmare, gradele
inferioare sunt d
(
2
, t
1
) = 1, d
(
2
, t
2
) = 1, si d
(
2
, t
1
, t
2
) = 1.
Deci n acest caz avem o inegalitate de forma:
d
(, t
1
, t
2
) < d
(, t
1
) +d
(, t
2
) .
Mai mult, exista si situat ii cnd avem egalitate, ilustrativ n acest sens
ind exemplul urmator.
Exemplul 5.1.6 Sa continuam exemplul 5.1.2. Pentru ret eaua = (, M
0
)
din acel exemplu, am vazut deja care sunt gradele de concurent a relativ la
tranzit ia t
1
, relativ la tranzit ia t
2
, si respectiv relativ la tranzit ia t
3
, precum
si relativ la submult imea de tranzit ii t
1
, t
2
si respectiv relativ la t
1
, t
3
(n
exemplul 5.1.3).
Ca atare, pe baza acelui exemplu, se poate remarca faptul ca avem
d(, t
1
, t
2
, M
k
) = 2 < 2 + 1 = d(, t
1
, M
k
) + d(, t
2
, M
k
) , pentru
toate marcarile M
k
, k0, deci (5.12) este o inegalitate stricta n acest caz.
De asemenea, se verica usor faptul ca, pentru toate marcarile M
k
, k 1,
avem d(, t
1
, t
3
, M
k
) = 2 = 1 + 1 = d(, t
1
, M
k
) + d(, t
3
, M
k
) , prin
urmare (5.12) este o egalitate n acest caz.
Referitor la gradul superior de concurent a, avem relativ la t
1
, t
2
ca
d
+
(, t
1
, t
2
) = 2 < 2 + 1 = d
+
(, t
1
) + d
+
(, t
2
) , precum si o inegali-
tate similara relativ la t
1
, t
3
, ceea ce nseamna ca (5.13) este o inegalitate
stricta n acest caz.
Insa exista si alte situat ii, nu n acest exemplu, n care (5.13) este o ega-
litate. Astfel, de pilda, pentru ret eaua pe care am vazut-o n exemplul 5.1.4,
aveam ca d
+
(, t
1
, t
2
) = d
+
() = = 1 + = d
+
(, t
1
) +d
+
(, t
2
) .
Referitor la gradul inferior de concurent a, tot pentru acest exemplu, avem
egalitatea d
(, t
1
, t
2
) = 1 = 1 + 0 = d
(, t
1
) +d
(, t
2
) .
In general nsa, dupa cum am aratat mai sus n exemplul 5.1.5, pentru
gradul inferior de concurent a nu are loc o inegalitate analoaga cu (5.13), si
nici una cu semn schimbat.
In ciuda observat iei 5.1.7, care ne spune ca pentru gradul inferior de

concurent a nu exista o limita superioara asemanatoare cu cele existente
pentru gradul de concurent a la o marcare si respectiv gradul superior de
concurent a, putem totusi specica o limita inferioar a pentru gradul inferior
de concurent a, si anume:
0
1
, T
2
T doua
submult imi disjuncte de tranzit ii. Atunci are loc urmatoarea inegalitate:
d
(, T
1
T
2
) maxd
(, T
1
) , d
(, T
2
) . (5.14)
Demonstrat ie. Fie M N
S
o marcare arbitrara a ret elei . Are loc inclu-
ziunea Y[
T
1
(, M) Y[
T
1
T
2
(, M) , justicata de faptul ca orice multiset
peste mult imea T
1
este si multiset peste mult imea T
1
T
2
(avnd multiplicitat i
zero pentru elementele din T
2
). Ca atare deducem ca
d(, T
1
T
2
, M) d(, T
1
, M) ,
pentru orice marcare arbitrara M, deci n particular si pentru M [M
0
)
.
Pe de alta parte nsa, conform denit iei gradului inferior de concurent a,
d(, T
1
, M) d
(, T
1
) ,
pentru orice marcare accesibila M [M
0
)
. Prin urmare, rezulta ca

d(, T
1
T
2
, M) d
(, T
1
) , M [M
0
)
.
Similar se arata ca
d(, T
1
T
2
, M) d
(, T
2
) , M [M
0
)
.
Din ultimele doua inegalitat i deducem ca
d(, T
1
T
2
, M) maxd
(, T
1
) , d
(, T
2
) , M [M
0
)
.
Trecnd la minim dupa M [M
0
)

d
(, T
1
T
2
) maxd
(, T
1
) , d
(, T
2
) ,
Observat ia 5.1.8

In mod evident, inegalitat ile (5.12) si (5.13) din teorema
5.1.4, precum si inegalitatea (5.14) din teorema 5.1.5, au loc si n forma
generalizata pentru orice reuniune nita de submult imi de tranzit ii disjuncte
doua cte doua. (Aceasta armat ie se demonstreaza imediat prin aplicarea
repetitiva a inegalitat ilor amintite pentru reuniune de doua submult imi dis-
juncte de tranzit ii.)
Un caz particular al acestor inegalitat i generalizate l constituie cazul
cnd submult imile au cte un singur element, obt inndu-se astfel urmatorul
rezultat, ce exprima legatura existenta ntre gradul de concurent a relativ la
o submult ime de tranzit ii si gradele de concurent a relativ la ecare tranzit ie
individuala din acea submult ime:
Corolarul 5.1.4 i) Fie o P/T-ret ea, T
T o submult ime de tranzit ii, si

M o marcare arbitrara a lui . Atunci are loc urmatoarea inegalitate:
d(, T
, M)
tT
d(, t, M) . (5.15)
ii) Fie =(, M
0
T o submult ime de tranzit ii.

Atunci au loc urmatoarele inegalitat i:
d
+
(, T
tT
d
+
(, t) , (5.16)
si respectiv
d
(, T
) max
tT
(, t) . (5.17)
Demonstrat ie. Inegalitat ile din acest corolar rezulta ca o simpla consecint a
a teoremelor 5.1.4 si 5.1.5, prin aplicarea repetata (de [T
[ 1 ori) a inegali-
tat ilor corespunzatoare din acele teoreme.
Ca urmare a exemplului 5.1.6 de mai nainte, apare o ntrebare intere-
santa, si anume: cnd au loc cu egalitate inegalitat ile (5.12), (5.13) si (5.14),
sau analoaga inegalitat ii (5.13) pentru gradul inferior?
Sa observam faptul ca, daca este o P/T-ret ea, T
T este o submult ime

de tranzit ii, iar M
1
, M
2
sunt doua marcari oarecare ale ret elei cu propri-
etatea ca M
1
(s) = M
2
(s), pentru orice locat ie s

T
, atunci rezulta ca
Y[
T
(, M
1
) = Y[
T
(, M
2
), si prin urmare d(, T
, M
1
) = d(, T
, M
2
).
Cu alte cuvinte, gradul de concurent a la o marcare relativ la o submult ime
de tranzit ii depinde numai de componentele acelei marcari corespunzatoare
pre-locat iilor tranzit iilor din acea submult ime.
Aceasta observat ie justica urmatorul rezultat, care exprima o proprieta-
te structurala a ret elei ce este o condit ie sucienta pentru a avea loc o parte
din egalitat ile amintite mai sus.
Teorema 5.1.6 Fie = (S, T, F, W) o ret ea P/T si T
1
, T
2
T doua sub-
mult imi disjuncte de tranzit ii. Daca satisface proprietatea ca

T
1
T
2
=
(adica, cu alte cuvinte, pentru orice pereche de tranzit ii t
1
T
1
si t
2
T
2
,
t
1
si t
2
nu au pre-locat ii comune, i.e. ele sunt independente una de alta),
atunci are loc urmatoarea egalitate:
d(, T
1
T
2
, M) = d(, T
1
, M) +d(, T
2
, M) , (5.18)
pentru orice marcare M a ret elei .
In plus, daca consideram si o marcare init iala pentru P/T-ret eaua ,

i.e. e = (, M
0
) cu ca mai sus, atunci are loc urmatoarea inegalitate
referitor la gradul inferior de concurent a:
d
(, T
1
T
2
) d
(, T
1
) +d
(, T
2
) . (5.19)
Demonstrat ie. T innd cont de inegalitatea (5.12) din teorema 5.1.4, pentru
a demonstra egalitatea (5.18) este sucient sa aratam c a are loc inegalitatea
(5.12) cu semn schimbat n ipoteza

T
1

T
2
= satisfacuta de ret eaua .
Fie Y
1
Y[
T
1
(, M) un T
1
-pas arbitrar posibil la marcarea M n , si e
Y
2
Y[
T
2
(, M) un T
2
-pas arbitrar posibil la marcarea M n .
Atunci, conform regulii de aplicabilitate a unui pas, avem ca
Y
1
(s)
not
=
tT
1
Y (t) t
(s) M(s) , s S ,
si respectiv
Y
2
(s)
not
=
tT
2
Y (t) t
(s) M(s) , s S .
Fie Y = Y
1
+Y
2
, deci Y este un (T
1
T
2
)-pas. Atunci
Y
(s)
not
=
tT
1
T
2
Y (t) t
(s) = Y
1
(s) +Y
2
(s) , s S .
T innd cont de faptul ca t
(s) = 0 daca si numai daca s ,

t, pentru
orice t T si s S, si deoarece prin ipoteza

T
1
T
2
= , rezulta ca oricare
ar locat ia s S, unul din urmatoarele trei cazuri este posibil:
1. s

T
1
. Atunci s ,

T
2
si prin urmare Y
2
(s) = 0, deci obt inem ca
Y
(s) = Y

1
(s) M(s).
2. s

T
2
. Atunci s ,

T
1
si prin urmare Y
1
(s) = 0, deci obt inem ca
Y
(s) = Y

2
(s) M(s).
3. s S (
T
1

T
2
). Atunci s ,

T
1
si s ,

T
2
, prin urmare Y
1
(s) =
Y
2
(s) = 0, deci obt inem ca Y

(s) = 0 M(s).
Prin urmare am aratat ca Y

(s) M(s), pentru orice s S, inegalitate
care ne spune ca pasul Y este un (T
1
T
2
)-pas posibil la M n , i.e.
Y Y[
T
1
T
2
(, M).
Rezulta ca [Y [ d(, T
1
T
2
, M) , pe baza denit iei 5.1.6. Dar, deoarece
Y = Y
1
+Y
2
, obt inem ca [Y
1
[ +[Y
2
[ = [Y [ d(, T
1
T
2
, M) .
Ca urmare, am aratat ca
d(, T
1
T
2
, M) [Y
1
[ +[Y
2
[ ,
pentru orice Y
1
Y[
T
1
(, M) si orice Y
2
Y[
T
2
(, M).
Prin trecere succesiva, n inegalitatea anterioara, la suprem dupa Y
1

Y[
T
1
(, M), si apoi la suprem dupa Y
2
Y[
T
2
(, M), si utiliznd denit ia
5.1.6, se obt ine inegalitatea dorita:
d(, T
1
T
2
, M) d(, T
1
, M) +d(, T
2
, M) .
Pentru a demonstra a doua parte a acestei teoreme, e M [M
0
)
o
marcare accesibila arbitrara. Atunci, conform denit iei gradului inferior de
concurent a, avem ca
d(, T
1
, M) d
(, T
1
) si d(, T
2
, M) d
(, T
2
) ,
si deci, aplicnd prima parte a acestei teoreme, obt inem ca
d(, T
1
T
2
, M) = d(, T
1
, M) +d(, T
2
, M) d
(, T
1
) +d
(, T
2
) .
d(, T
1
T
2
, M) d
(, T
1
) +d
(, T
2
) , M [M
0
)
.
Trecnd la minim dupa M [M
0
)

d
(, T
1
T
2
) d
(, T
1
) +d
(, T
2
) ,
Observat ia 5.1.9

In mod evident, egalitatea (5.18) si inegalitatea (5.19) din
teorema 5.1.6 au loc si n forma generalizata pentru orice reuniune nita
de submult imi de tranzit ii disjuncte doua cte doua. (Aceasta armat ie se
demonstreaza imediat prin aplicarea repetitiva a relat iilor amintite pentru
reuniune de doua submult imi disjuncte de tranzit ii.)
Un caz particular al acestor relat ii generalizate l constituie cazul cnd
submult imile au cte un singur element, obt inndu-se astfel urmatorul rezul-
tat, ce exprima o condit ie sucienta pentru a avea relat iile amintite mai sus
ntre gradul de concurent a relativ la o submult ime de tranzit ii si gradele de
concurent a relativ la ecare tranzit ie individuala din acea submult ime:
Corolarul 5.1.5 Fie = (S, T, F, W) o ret ea P/T si T
T o submult ime
de tranzit ii. Daca satisface proprietatea ca

t
1

t
2
= , pentru orice
t
1
, t
2
T
(adica, cu alte cuvinte, orice pereche de tranzit ii t

1
, t
2
T
nu au
pre-locat ii comune, i.e. t
1
si t
2
sunt independente una de alta), atunci are
loc urmatoarea egalitate:
d(, T
, M) =
tT
d(, t, M) , (5.20)
pentru orice marcare M a ret elei .
In plus, daca consideram si o marcare init iala pentru P/T-ret eaua ,

i.e. e = (, M
0
) cu ca mai sus, atunci are loc urmatoarea inegalitate
referitor la gradul inferior de concurent a:
d
(, T
tT
(, t) . (5.21)
Demonstrat ie. Relat iile din acest corolar rezulta ca o simpla consecint a a
teoremei 5.1.6, prin aplicarea repetata (de [T
[ 1 ori) a relat iilor corespun-

zatoare din acea teorema.
Observat ia 5.1.10 Din nefericire, condit ia

T
1
T
2
= nu este sucienta
pentru a avea loc (5.13) cu egalitate pentru gradul superior de concurent a, si
nici pentru egalitatea similara pentru gradul inferior de concurent a.
Aceasta armat ie este justicata de ret eaua P/T marcata
2
= (
2
, M
0
)
din gura 5.5 (a), care satisface condit ia

t
1

t
2
= , si pentru care am
vazut, n exemplul 5.1.5, ca avem
d
(, t
1
, t
2
) = 1 > 0 + 0 = d
(, t
1
) +d
(, t
2
) .
De asemenea, tot pentru aceasta ret ea, referitor la gradul superior avem
d
+
(, t
1
, t
2
) = 1 < 1 + 1 = d
+
(, t
1
) +d
+
(, t
2
) .
Totusi, inegalitatea (5.19), ce este valabila n ipoteza

T
1

T
2
= ,
reprezinta o mbunatat ire a limitei inferioare generale date de inegalitatea
(5.14), pentru gradul inferior de concurent a.
Mai mult, se poate observa ca n ipoteza

T
1

T
2
= , pentru ca ine-
galitatea (5.19) sa aiba loc cu egalitate este sucienta urmatoarea condit ie
suplimentara:
Fie M
1
[M
0
)
, si respectiv M
2
[M
0
)
, punctele de minim pentru care se

atinge minimul din denit ia gradului inferior de concurent a, pentru d
(, T
1
)
si respectiv d
(, T
2
), atunci exista o marcare accesibila M
3
[M
0
)
astfel
ncat M
3
M
1
si M
3
M
2
.
Aceasta condit ie poate testata prin inspect ia mult imii minimal([M
0
)
)
a marcarilor accesibile minimale, pe baza careia am vazut n subsect iunea
precedenta ca se pot calcula gradele inferioare de concurent a relativ la orice
submult ime de tranzit ii.
Ramne asadar o problema deschisa, pentru cercetari viitoare, si anume
gasirea unor condit ii elegante n care are loc o egalitate de forma (5.13)
pentru gradele superior si inferior de concurent a a unei ret ele P/T marcate.
5.2 Grade de concurent a pentru ret ele Petri
cu salturi
Not iunea de grade de concurent a pentru ret ele Petri cu salturi a fost
introdusa pentru prima data n lucrarea (Jucan & Vidrascu [50]), n care am
aratat, de asemenea, cum se pot calcula toate cele trei categorii de grade
de concurent a denite (i.e., gradul local la o marcare oarecare, si gradele
globale, inferior si superior, care iau n calcul gradele locale corespunzatoare
tuturor marcarilor accesibile ale ret elei).
Din acelasi motiv ca si la ret ele P/T, nu voi mai prezenta n aceasta
lucrare denit iile gradelor de concurent a si algoritmii de calcul al acestora
descrisi n lucrarea [50], deoarece acele denit ii au acelasi neajuns major: ele
iau n considerare numai tranzit ii distincte ce se pot produce simultan la o
marcare, cu alte cuvinte aceasta varianta init iala de denire a gradelor de
concurent a pentru ret ele cu salturi ignora auto-concurent a, i.e. cazul unei
tranzit ii posibile simultan cu ea nsasi la o marcare.
Ca atare, la fel ca la ret ele P/T, am introdus o noua denit ie, mai ge-
nerala, a not iunii de grade de concurent a pentru ret ele cu salturi, care ia n
considerare si situat ia tranzit iilor posibile simultan cu ele nsele la o marcare.
In plus, am introdus si o not iune mai na, aceea de grade de concurent a

In aceasta sect iune voi prezenta aceasta denit ie mai generala a gradelor
de concurent a, precum si modul de calcul al acestora, pe baza rezultatelor
originale publicate n lucrarea (Vidrascu & Jucan [129]) (o versiune prelimi-
nara a acesteia a fost prezentata la conferint a ICAM 3, [130]).
In plus, n ultima parte a acestei sect iuni am prezentat cteva rezultate si

observat ii legate de analiza modulara a concurent ei n ret ele Petri cu salturi.
Mai nti, voi deni not iunea de pas posibil la o marcare ca un multiset
de tranzit ii, n loc de o submult ime de tranzit ii, iar apoi voi deni gradele
de concurent a pe baza acestei not iuni de pas posibil la o marcare. Stilul de
prezentare este asemanator cu cel din cazul denit iei vechi ([50]).
Denit ia 5.2.1 Fie = (, R) o ret ea Petri cu salturi, cu = (S, T, F, W)
P/T-ret eaua suport a ei. Se numeste pas Y al ret elei orice multiset nevid
si nit peste mult imea tranzit iilor T. Vom nota prin Y() mult imea tuturor
pasilor ret elei , adica
Y() = Y T
MS
[ Y ,= [Y [ < .
Denit ia 5.2.2 Evolut ia concurenta prin pasi a ret elei cu salturi = (, R)
este data de regula de j-tranzit ie ntr-un pas, care consta n:
(RA) regula de j-aplicabilitate a unui pas:
Un pas Y este j-posibil la marcarea M n (sau Y se poate j-produce
la M), si mai spunem de asemenea ca Y este un multiset de tranzit ii
concurent j-posibile la M, abreviat M [Y )
,j
, daca si numai daca exista
o marcare M
1
astfel ncat M R
M
1
[Y )
;
(RC) regula de j-calcul a unui pas:
Daca pasul Y este j-posibil la marcarea M n , atunci o marcare
M
este j-produsa prin aparit ia pasului Y la marcarea M, abreviat

M [Y )
,j
M
, daca si numai daca exista doua marcari M

1
, M
2
astfel
ncat M R
M
1
[Y )
M
2
R
.
Notat ia 5.2.1 Fie = (, R) o ret ea Petri cu salturi si M o marcare arbi-
trara a ret elei .
i) T(, M) denota mult imea tuturor tranzit iilor j-posibile la M n :
T(, M) = t T [ M [t)
,j
;
ii) Y(, M) denota mult imea tuturor pasilor j-posibili la marcarea M n ,
adica mult imea tuturor multiseturilor de tranzit ii concurent j-posibile la M:
Y(, M) = Y Y() [ M [Y )
,j
;
iii) Y
max
(, M) denota mult imea tuturor pasilor maximali j-posibili la mar-
carea M n :
Y
max
(, M) = Y Y(, M) [ Y
Y() : Y

> Y Y
, Y(, M) .
Si n cazul ret elelor cu salturi au loc observat ii similare observat iilor 5.1.1
si 5.1.2 din cazul ret elelor P/T, cu singura diferent a ca, n acest caz, din cauza
salturilor, condit ia T
0
= din observat ia 5.1.2 nu mai garanteaza faptul ca
mult imile Y(, M) si Y
max
(, M) sunt nite, pentru orice marcare arbitrara
M a ret elei cu salturi . Aceasta deoarece, spre exemplu, putem avea o
tranzit ie t si o marcare M cu M t
(deci t este posibila la M), si R sa

cont ina o innitate de salturi de forma (M, k M) R, cu k N, si atunci
ar exista o innitate de pasi j-posibili la M de forma Y
k
= k`t, cu k N,
deoarece avem M R(k M) [ k`t )
, adica M [Y
k
)
,j
, pentru orice k N.
Insa, n cazul particular al ret elelor cu salturi nite, armat iile din
observat ia 5.1.2 se pastreazanntregime, i.e. inclusiv faptul ca T
0
= garan-
teaza nititudinea mult imilor Y(, M) si Y
max
(, M), pentru orice marcare
arbitrara M a ret elei cu salturi nite .
Denit ia 5.2.3 Fie = (, R) o ret ea Petri cu salturi si M o marcare
arbitrara a ret elei . Gradul de concurent a la marcarea M a ret elei este
denit prin:
d(, M) = sup [Y [ [ Y Y(, M) . (5.22)
Observat ia 5.2.1 Gradul de concurent a la marcarea M a unei ret ele cu
salturi reprezinta, intuitiv, numarul suprem de tranzit ii concurent j-posibile
la marcarea M. Cu alte cuvinte, exista cel mult d(, M) tranzit ii concurent
j-posibile la M.
Observat ia 5.2.2 Direct de la denit ie si analoaga observat iei 5.1.2 de la
ret ele P/T, rezulta ca, daca exista macar o tranzit ie t T a ret elei astfel
ncat

t = , atunci d(, M) = , pentru orice marcare M N
S
.
In caz contrar nsa, nu mai rezulta ca are loc o egalitate de forma (5.2)
ca la ret ele P/T, datorita remarcei facute mai sus, nainte de denit ia 5.2.3.
Mai precis, are loc o egalitate de forma (5.2) pentru ret eaua cu salturi si
marcarea M numai daca mult imea Y(, M) este nita (caz n care supremul
din denit ia 5.2.3 devine un maxim).
Urmatorul rezultat exprima legatura dintre gradul de concurent a la o
marcare a unei ret ele cu salturi si gradele de concurent a ale P/T-ret elei suport
a sa la marcarile accesibile prin salturi de la acea marcare.
Propozit ia 5.2.1 Pentru orice ret ea Petri cu salturi = (, R) si orice
marcare arbitrara M a ret elei ,
d(, M) = sup d(, M
) [ M R
. (5.23)
Demonstrat ie. Aceasta egalitate rezulta imediat de la denit iile 5.2.3 si
5.2.2 de mai sus, si de la denit ia gradului de concurent a la o marcare pentru
ret ele P/T.
Observat ia 5.2.3 Gradul de concurent a la o marcare a unei ret ele Petri cu
salturi nu este o funct ie monoton crescatoare n raport cu marcarea, i.e.
M
1
M
2
, d(, M
1
) d(, M
2
) ,
cu toate ca pentru ret ele P/T avea loc aceasta proprietate.
Justicare: aceasta remarca se datoreaza faptului ca pentru ret elele Petri cu
salturi regula de j-aplicabilitate a unui pas la o marcare nu are proprietatea
de monotonie (spre deosebire de cazul ret elelor P/T), i.e.
M
1
[Y )
si M
1
M
2
, M
2
[Y )
,
1
M
2
, Y(, M
1
) Y(, M
2
) , de unde,
trecnd la suprem conform denit iei 5.2.3, se obt ine armat ia de mai sus.
Denit ia 5.2.4 Fie =(, R, M
0
) o ret ea Petri cu salturi marcata.
i) Gradul inferior de concurent a a ret elei este denit prin:
d
() = min d(, M) [ M [M
0
)
,j
(5.24)
ii) Gradul superior de concurent a a ret elei este denit prin:
d
+
() = sup d(, M) [ M [M
0
)
,j
(5.25)
iii) Daca d
() = d
+
(), atunci notam acest numar cu d(), si l numim
gradul de concurent a a ret elei .
Observat iile referitoare la nt elesul intuitiv al gradelor de concurent a a
ret elelor P/T se pastreaza si n cazul celor cu salturi:
Observat ia 5.2.4 1) Direct de la denit ii avem 0 d
() d
+
() .
2) Gradul inferior de concurent a a ret elei reprezinta numarul minim de
tranzit ii maximal concurent j-posibile la orice marcare j-accesibila a lui . Cu
alte cuvinte, la orice marcare j-accesibila M a ret elei exista d
() tranzit ii
concurent j-posibile la M.
3) Gradul superior de concurent a a ret elei reprezinta numarul suprem de
tranzit ii maximal concurent j-posibile la orice marcare j-accesibila a lui .
Cu alte cuvinte, la orice marcare j-accesibila M a ret elei exista cel mult
d
+
() tranzit ii concurent j-posibile la M.
4) Gradul de concurent a a ret elei semnica faptul ca la orice marcare
j-accesibila M a ret elei exista d() tranzit ii concurent j-posibile la M, si nu
exista nici o marcare j-accesibila M
cu mai mult de d() tranzit ii concurent

j-posibile la M
.
0
) ret eaua cu salturi marcata reprezentata
n gura 5.6, care este o varianta modicata a ret elei din gura 4.16 (vezi
exemplul 4.2.6 din capitolul 4).
Dupa cum se poate constata cu usurint a, mult imea de j-accesibilitate a
ret elei este
[M
0
)
,j
= M
k
[ k 0 M
k
[ k 0 ,
unde:
M
k
= (2, k, 1, 0) este marcarea accesibila de la M
0
prin producerea
secvent ei de tranzit ie t
k
1
;
M
k
= (2, k, 0, 1) este marcarea j-accesibila de la M
0
prin producerea
saltului ret elei, urmat apoi de secvent a de tranzit ie t
k
1
.
s
1
t
1
s
2
t
2
s
3
`
t
3
s
4
R = ((2, 0, 1, 0), (2, 0, 0, 1))

Deci, ret eaua are un singur salt, R = (M
0
, M
0
), si se observa faptul
ca tranzit ia t
1
este posibila la orice marcare j-accesibila a ret elei , tranzit ia
t
2
este posibila la orice marcare M
k
, k 1, iar tranzit ia t
3
este posibila la
orice marcare M
k
, k 0. Graful de j-accesibilitate al ret elei , 1((), este
ilustrat n gura 5.7.
1(() :
M
0
M
t
3
M
1
M
t
1
`
t
2
t
1
t
3
M
2
M
t
1
`
t
2
t
1
t
3
M
3
M
t
1
`
t
2
t
1
t
3
.
.
.
.
.
.
.
.
.
Figura 5.7: Graful de j-accesibilitate al ret elei din gura 5.6
De asemenea, tranzit iile t
2
si t
3
nu sunt concurent j-posibile cu ele nsele
la nici o marcare. Iar tranzit ia t
1
este concurent j-posibila cu ea nsasi (de
2 ori) la toate marcarile j-accesibile ale ret elei .
Figura 5.8 ilustreaza graful de acoperire minimal al ret elei , si anume
/((() = /(((
0
), /(((
1
)) , unde
0
= (, M
0
) si
1
= (, M
0
) sunt
ret elele P/T asociate lui . Prin urmare, mult imea de acoperire minimala a
ret elei este MCS() = (2, , 1, 0), (2, , 0, 1).
/(((
0
) :
(2, , 1, 0)
t
1
, t
2
/(((
1
) :
(2, , 1, 0)
t
1
, t
2
t
3
(2, , 0, 1)
t
1
Figura 5.8: Graful de acoperire minimal al ret elei din gura 5.6
Se observa usor ca mult imile de pasi maximali la marcarile j-accesibile
ale ret elei sunt urmatoarele:
Y
max
(, M
0
) = 2`t
1
+t
3
(datorita saltului (M
0
, M
0
) al ret elei ) si
Y
max
(, M
k
) = 2`t
1
+t
2
, k 1;
Y
max
(, M
k
) = 2`t
1
+t
3
, k 0.
Ca urmare, gradele de concurent a la marcarile j-accesibile ale ret elei sunt:
d(, M
k
) = 3, k 0;
d(, M
k
) = 3, k 0.
Deducem prin urmare ca d
+
() = d
() = 3, deci gradul de concurent a

a ret elei este d() = 3.
Sa mai remarcam faptul ca gradele de concurent a, la toate marcarile
j-accesibile ale ret elei , a ret elei P/T suport a sa, sunt urmatoarele:
d(, M
0
) = 2 (deoarece 2`t
1
este singurul pas maximal posibil la M
0
n ),
d(, M
k
) = 3, k 1 (deoarece 2`t
1
+t
2
este singurul pas maximal posibil la
marcarea M
k
n ), si d(, M
k
) = 3, k 0 (deoarece 2`t
1
+t
3
este singurul
pas maximal posibil la marcarea M
k
n ). Facnd o comparat ie cu gradele, la
aceleasi marcari, ale ret elei , se observa astfel faptul ca aceste grade verica
relat ia (5.23), spre exemplu d(, M
0
) = supd(, M
0
), d(, M
0
) = 3 .
Sa mai remarcam, de asemenea, faptul ca gradele inferior si superior de
concurent a a P/T-ret elei suport a lui sunt d
() = 2 si d
+
() = 3,gradul
d() este nedenit, iar mult imea de accesibilitate este [M
0
)
= M
k
[ k 0.
In nal, sa ment ionam si faptul ca, pe baza vechilor denit ii ale gradelor
de concurent a din [50] care nu iau n considerare auto-concurent a, gradul
de concurent a a ret elei ar fost 2, n loc de 3, deoarece s-ar ignorat
faptul ca tranzit ia t
1
este concurent j-posibila cu ea nsasi (de 2 ori) la toate
marcarile j-accesibile ale ret elei .
La fel ca la ret ele P/T, uneori poate util sa se ignore o parte din-
tre tranzit iile unei ret ele cu salturi atunci cnd se calculeaza gradele ei
de concurent a, si sa se studieze comportamentul ret elei relativ la celelalte
tranzit ii. Din acest motiv, voi introduce n continuare not iunea de grad de
concurent a a unei ret ele cu salturi relativ la un subset de tranzit ii.
Denit ia 5.2.5 Fie = (, R) o ret ea Petri cu salturi si T
T o submul-
t ime de tranzit ii. Un T
-pas Y este un pas ce satisface Y (t) = 0, pentru orice

t T T
(practic, Y este un multiset nevid si nit peste submult imea T
).
Ca urmare, prin Y[
T
() = Y()T
MS
vom nota mult imea tuturor T
-pasilor
ret elei .

T
(, M) mult imea tuturor T
-pasilor j-posibili
la M n , i.e. Y[
T
(, M) = Y(, M) T
MS
, iar prin (Y[
T
)
max
(, M) mul-
t imea tuturor T
-pasilor maximali ce sunt j-posibili la marcarea M n , i.e.

(Y[
T
)
max
(, M) = maximal( Y[
T
(, M) ).
Denit ia 5.2.6 Fie = (, R) o ret ea Petri cu salturi, T
T o submul-
t ime de tranzit ii, si M o marcare arbitrara a lui . Gradul de concurent a
relativ la T
la marcarea M a ret elei , notat cu d(, T
, M), este denit

nlocuind Y(, M) cu Y[
T
(, M) n relat ia (5.22).
0
) o ret ea cu salturi marcata si T
T o
submult ime de tranzit ii. Gradul inferior, si respectiv superior, de concurent a
relativ la T
a ret elei , notat cu d
(, T
), si respectiv d
+
(, T
), este denit
nlocuind d(, M) cu d(, T
, M) n relat ia (5.24), si respectiv (5.25).
In plus, daca d
(, T
) = d
+
(, T
), atunci acest numar este notat cu

d(, T
a ret elei .
Si pentru aceste not iuni viznd gradele de concurent a relativ la o sub-
mult ime de tranzit ii au loc observat ii asemanatoare observat iilor 5.2.1, 5.2.2,
5.2.3 si 5.2.4 valabile pentru not iunile generale de mai nainte. De asemenea,
are loc si analoaga propozit iei 5.2.1:
Propozit ia 5.2.2 Pentru orice ret ea cu salturi = (, R), orice T
T
submult ime de tranzit ii, si orice marcare arbitrara M a ret elei ,
d(, T
, M) = sup d(, T
, M
) [ M R
. (5.26)
Exemplul 5.2.2 Pentru ret eaua cu salturi marcata din exemplul 5.2.1, daca
ignoram tranzit iile t
2
si t
3
, atunci gradul de concurent a relativ la tranzit ia
t
1
este d(, t
1
) = 2. Aceasta se justica observnd faptul ca mult imile
de t
1
-pasi maximali j-posibili la marcarile j-accesibile ale ret elei sunt
urmatoarele:
(Y[
{t
1
}
)
max
(, M
k
) = 2`t
1
si (Y[
{t
1
}
)
max
(, M
k
) = 2`t
1
, k 0 ,
1
la marcarile
j-accesibile ale ret elei sunt urmatoarele:
d(, t
1
, M
k
) = 2 si d(, t
1
, M
k
) = 2, k 0 .
Iar daca ignoram tranzit ia t
1
, atunci gradul de concurent a a ret elei re-
lativ la setul de tranzit ii t
2
, t
3
este d(, t
2
, t
3
) = 1. Aceasta deoarece
mult imile de t
2
, t
3
-pasi maximali j-posibili la marcarile j-accesibile ale
ret elei sunt urmatoarele:
(Y[
{t
2
,t
3
}
)
max
(, M
0
) = t
3
(datorita saltului (M
0
, M
0
) al ret elei ) si
(Y[
{t
2
,t
3
}
)
max
(, M
k
) = t
2
, k 1 ;
(Y[
{t
2
,t
3
}
)
max
(, M
k
) = t
3
, k 0 ,
si, ca urmare, gradele de concurent a relativ la setul de tranzit ii t
2
, t
3
la
marcarile j-accesibile ale ret elei sunt urmatoarele:
d(, t
2
, t
3
, M
k
) = 1 si d(, t
2
, t
3
, M
k
) = 1, k 0 .
In plus, relativ la tranzit ia t

2
gradele inferior si superior de concurent a a
ret elei sunt d
(, t
2
) = 0 si d
+
(, t
2
) = 1. Aceasta deoarece mult imile
de t
2
-pasi maximali j-posibili la marcarile j-accesibile sunt urmatoarele:
(Y[
{t
2
}
)
max
(, M
0
) = si (Y[
{t
2
}
)
max
(, M
k
) = t
2
, k 1 ;
(Y[
{t
2
}
)
max
(, M
k
) = , k 0 ,
2
la marcarile
j-accesibile ale ret elei sunt urmatoarele:
d(, t
2
, M
0
) = 0 si d(, t
2
, M
k
) = 1, k 1 ;
d(, t
2
, M
k
) = 0, k 0 .
Iar relativ la tranzit ia t
3
, gradele inferior si superior de concurent a sunt
similare cu cele relativ la tranzit ia t
2
, i.e. d
(, t
3
) = 0 si d
+
(, t
3
) = 1,
ntruct gradele de concurent a relativ la tranzit ia t
3
la marcarile j-accesibile
ale ret elei sunt dupa cum urmeaza:
d(, t
3
, M
0
) = 1, deoarece (Y[
{t
3
}
)
max
(, M
0
) = t
3
, si
d(, t
3
, M
k
) = 0, deoarece (Y[
{t
3
}
)
max
(, M
k
) = , k 1 ;
d(, t
3
, M
k
) = 1, deoarece (Y[
{t
3
}
)
max
(, M
k
) = t
3
, k 0 .
De asemenea, relativ la setul de tranzit ii t
1
, t
2
gradele inferior si supe-
rior de concurent a a ret elei sunt d
(, t
1
, t
2
) = 2 si d
+
(, t
1
, t
2
) = 3,
ntruct gradele de concurent a relativ la setul de tranzit ii t
1
, t
2
la marcarile
j-accesibile ale ret elei sunt dupa cum urmeaza:
d(, t
1
, t
2
, M
0
) = 2, deoarece (Y[
{t
1
,t
2
}
)
max
(, M
0
) = 2`t
1
, si k1,
d(, t
1
, t
2
, M
k
) = 3, deoarece (Y[
{t
1
,t
2
}
)
max
(, M
k
) = 2`t
1
+t
2
;
d(, t
1
, t
2
, M
k
) = 2, deoarece (Y[
{t
1
,t
2
}
)
max
(, M
k
) = 2`t
1
, k 0 .
Iar relativ la setul de tranzit ii t
1
, t
3
, gradele inferior si superior de con-
curent a a ret elei sunt similare cu cele relativ la setul de tranzit ii t
1
, t
2
,
i.e. d
(, t
1
, t
3
) = 2 si d
+
(, t
1
, t
3
) = 3, ntruct gradele de concurent a
1
, t
3
la marcarile j-accesibile ale ret elei sunt
dupa cum urmeaza:
d(, t
1
, t
3
, M
0
) = 3, deoarece (Y[
{t
1
,t
3
}
)
max
(, M
0
) = 2`t
1
+t
3
, si
d(, t
1
, t
3
, M
k
) = 2, deoarece (Y[
{t
1
,t
3
}
)
max
(, M
k
) = 2`t
1
, k 1 ;
d(, t
1
, t
3
, M
k
) = 3, deoarece (Y[
{t
1
,t
3
}
)
max
(, M
k
) = 2`t
1
+t
3
,k0.
In continuare voi prezenta modul de calcul a gradelor de concurent a pen-

tru ret ele Petri cu salturi.
Pentru nceput, vom vedea cum putem calcula gradul de concurent a la o
marcare (relativ la un subset de tranzit ii) a ret elelor Petri cu salturi.
Si anume, se poate remarca cu usurint a faptul ca gradul de concurent a
la orice marcare (relativ la un subset de tranzit ii) a unei ret ele cu salturi
= (, R) poate calculat daca are proprietatea ca
M
[ M R
este mult ime nita, pentru orice marcare M.

Aceasta rezulta imediat din propozit ia 5.2.2, care ne da si formula de calcul
a gradului de concurent a, deoarece avem de calculat un suprem denit pe o
mult ime nita, plus datorita faptului ca gradul de concurent a la orice marcare
(relativ la un subset de tranzit ii) a unei ret ele P/T este calculabil (conform
teoremei 5.1.1).
Sa observam faptul ca orice ret ea cu salturi nite are proprietatea de mai
sus. Ca urmare, avem ca:
Teorema 5.2.1 Gradul de concurent a la o marcare relativ la un subset de
tranzit ii, d(, T
, M), este calculabil pentru orice FJPTN , orice subset de

tranzit ii T
, si orice marcare M.

Corolarul 5.2.1 Gradul de concurent a la o marcare, d(, M), este calculabil
pentru orice FJPTN si orice marcare M.
In continuare, voi prezenta metoda de calcul a gradului superior, si res-

pectiv a celui inferior, de concurent a (relativ la un subset de tranzit ii) a unei
ret ele Petri cu salturi nite marcate.
Ideea principala este aceeasi ca la ret ele P/T: calculul gradului superior cu
ajutorul mult imii minimale de acoperire, si respectiv calculul gradului inferior
cu ajutorul mult imii elementelor minimale ale mult imii de j-accesibilitate.
Insa, spre deosebire de cazul ret elor P/T, pentru ret elele cu salturi am
constatat (observat ia 5.2.3) ca gradul de concurent a la o marcare (relativ la
un subset de tranzit ii) a unei ret ele Petri cu salturi nu este o funct ie monoton
crescatoare n raport cu marcarea, deci trebuie sa t inem cont de acest fapt
n adaptarea demonstrat iilor de calculabilitate a gradelor superior si inferior
de concurent a de la ret ele P/T pentru cazul ret elelor cu salturi.
Mai precis, t innd cont de legatura dintre gradul de concurent a la o mar-
care a unei ret ele cu salturi si gradele de concurent a ale P/T-ret elei suport a
sa la marcarile accesibile prin salturi de la acea marcare (propozit ia 5.2.1),
precum si de monotonia gradului de concurent a la o marcare a unei ret ele
P/T (observat ia 5.1.5), rezulta ca n cazul unei ret ele cu salturi = (, R),
marcarile care nu respecta monotonia, i.e.
M
1
M
2
, d(, M
1
) d(, M
2
) ,
se vor gasi printre marcarile M cu proprietatea ca
d(, M) ,= d(, M) ,
iar acestea sunt n numar nit n cazul ret elelor cu salturi nite, conform
celor discutate mai sus la calculabilitatea gradului de concurent a la o marcare
pentru ret ele cu salturi.
Ca atare, vom ncerca sa adaptam demonstrat iile de calculabilitate a
gradelor superior si inferior de concurent a de la ret ele P/T pentru cazul
ret elelor cu salturi nite, lund n calcul acest numar nit de marcari care
pot creea neplaceri deoarece nu respecta monotonia gradului de concurent a
la o marcare.
Fie = (, R, M
0
) o ret ea cu salturi nite marcata, si T
T un subset
de tranzit ii ale lui . Mai mult, putem presupune ca este R-redusa (aceasta
se poate face, vezi [95] sau observat ia 1.2.1).
Sa notam cu /
dif
mult imea marcarilor care sunt suspecte de a nu
respecta monotonia gradului de concurent a la o marcare relativ la T
, i.e.
/
dif
= M N
S
[ d(, T
, M) ,= d(, T
, M) . (5.27)
Conform celor discutate mai sus, mult imea /
dif
este nita si poate calcu-
lata, n felul urmator.
Ret eaua avnd un numar nit de salturi, putem calcula mai nti
mult imea marcarilor de la care exista salturi spre alte marcari, i.e.
/
j
= M N
S
[ M
,= M : M R
,
prin simpla inspect ie a mult imii nite de salturi R. Apoi, pe baza propozit iei
5.2.1, rezulta ca /
dif
/
j
, mai precis ca
/
dif
= M /
j
[ d(, T
, M) ,= d(, T
, M) ,
si deci mult imea /
dif
poate calculata prin inspect ia mult imii /
j
si veri-
carea condit iei d(, T
, M) ,= d(, T
, M) pentru ecare element al ei (gradele

de concurent a d(, T
, M) si d(, T
, M) sunt calculabile pentru orice marcare

M, conform teoremelor 5.1.1 si 5.2.1).
Vom vedea n continuare cum trebuie luate n calcul marcarile din
mult imea /
dif
pentru a putea calcula gradele de concurent a d
+
(, T
) si
d
(, T
) ale ret elei .

Deoarece = (, R, M
0
) este o mFJPTN R-redusa, rezulta ca mult imea
salturilor sale este de forma
R = (M
i
, M
i
) [ 1i n , n1 ,
astfel ncat M
i
RS(), 1 i n (n este numarul de salturi ale ret elei ;
putem presupune ca n ,= 0, caci altfel R = , deci ar practic o ret ea P/T,
iar cazul ret elelor P/T a fost tratat n subcapitolul 5.1).
Ret elei i se pot asocia urmatoarele ret ele P/T marcate:
0
= (, M
0
) si
i
= (, M
i
) , pentru ecare 1i n, (5.28)
si stim ca mult imea de j-accesibilitate a ret elei este formata din reuniunea
mult imilor de accesibilitate ale ret elelor P/T asociate lui , i.e.
RS() = RS(
i
) [ 0i n .
Prin urmare, conform denit iei 5.2.7, gradele inferior, si respectiv supe-
rior, de concurent a relativ la T
a ret elei pot calculate astfel:

d
(, T
) = min
MRS()
d(, T
, M) = min
0in
_
min
MRS(
i
)
d(, T
, M)
_
(5.29)
si respectiv
d
+
(, T
) = sup
MRS()
d(, T
, M) = max
0in
_
sup
MRS(
i
)
d(, T
, M)
_
(5.30)
Asadar, pentru a putea calcula gradele inferior, si respectiv superior,
de concurent a relativ la T
a ret elei este sucient sa aratam cum putem

calcula minimul si supremul din interiorul parantezelor din membrii drept i
ai relat iilor (5.29) si (5.30).
Pentru ecare 0i n, sa notam cu /
dif,i
mult imea marcarilor accesibile
n P/T-ret eaua
i
care sunt suspecte de a nu respecta monotonia gradului
de concurent a la o marcare relativ la T
n ret eaua cu salturi , i.e.

/
dif,i
= /
dif
RS(
i
) . (5.31)
Evident, deoarece problema accesibilitat ii pentru ret ele P/T este decidabila
(observat ia 1.1.6), ecare mult ime /
dif,i
este nita si poate calculata, prin
simpla inspectare a mult imii /
dif
si selectarea doar a acelor elemente ale ei
care sunt accesibile n ret eaua
i
.
Prin urmare avem ca d(, T
, M) = d(, T
, M) , pentru orice marcare

M RS(
i
) /
dif,i
, si orice 0 i n, deci putem exprima minimul si
supremul din interiorul parantezelor din membrii drept i ai relat iilor (5.29) si
(5.30), punnd n evident a marcarile suspecte de a nu respecta monotonia,
n felul urmator:
min
MRS(
i
)
d(, T
, M) = min
_
min
MM
dif,i
d(, T
, M) , min
MRS(
i
)M
dif,i
d(, T
, M)
_
(5.32)
si respectiv
sup
MRS(
i
)
d(, T
, M) = max
_
max
MM
dif,i
d(, T
, M) , sup
MRS(
i
)M
dif,i
d(, T
, M)
_
(5.33)
Gradul de concurent a la o marcare d(, T
, M) ind calculabil, rezulta ca

min
MM
dif,i
d(, T
, M) si max
MM
dif,i
d(, T
, M)
sunt calculabile, pentru ecare 0 i n, ind un minim, si respectiv un
maxim, denit pe mult imea nita /
dif,i
.
Prin urmare, pentru a putea trage concluzia ca gradele inferior, si res-
pectiv superior, de concurent a relativ la T
a ret elei sunt calculabile, mai

ramne sa demonstram ca
min
MRS(
i
)M
dif,i
d(, T
, M) si sup
MRS(
i
)M
dif,i
d(, T
, M) (5.34)
sunt calculabile, pentru ecare 0i n.
Dar faptul ca minimul si supremul din (5.34) sunt calculabile, rezulta pe
baza urmatorului rezultat mai general:
Lema 5.2.1 Fie = (, M
0
) o ret ea P/T marcata, T
T un subset de
tranzit ii ale lui , si e / RS() o mult ime nita de marcari accesibile
ale ret elei . Atunci
min
MRS()M
d(, T
, M) si sup
MRS()M
d(, T
, M)
sunt calculabile.
Demonstrat ie. Acest rezultat reprezinta o generalizare a rezultatelor
de calculabilitate referitoare la gradul inferior, si respectiv superior, de
concurent a relativ la T
a unei ret ele P/T, n spet a a teoremelor 5.1.2 si 5.1.3,

care se obt in din acest rezultat pentru cazul particular / = . Demonstrat ia
acestui rezultat poate gasita n anexa E de la sfrsitul acestei lucrari.
Prin urmare, conform celor demonstrate mai sus, am aratat ca are loc
urmatorul rezultat:
Teorema 5.2.2 Gradul superior si cel inferior de concurent a relativ la un
subset de tranzit ii, d
+
(, T
) si respectiv d
(, T
), sunt calculabile pentru

orice mFJPTN si orice subset de tranzit ii T

Corolarul 5.2.2 Gradul superior de concurent a d
+
() si gradul inferior de
concurent a d
() sunt calculabile pentru orice mFJPTN .

Si n cazul ret elelor Petri cu salturi, putem lua n considerare problema
modularizarii: o ret ea se poate descompune n mai multe module, i.e.
subret ele ale sale, ce au n comun anumite locat ii, care au rol de interfat a
(i.e., sunt partajate) ntre doua sau mai multe module. Si atunci studiul
concurent ei n ret eaua globala se poate face analiznd concurent a subret elelor
din care este formata.

In acest sens, rezultatele de la ret ele P/T care ex-
prima legatura dintre gradele de concurent a a ret elei globale si gradele de
concurent a ale subret elelor componente ale acesteia, se pastreaza si pentru
ret elele Petri cu salturi.
Astfel, rezultatul urmator exprima legatura existent a ntre gradul de
concurent a relativ la reuniunea a doua submult imi disjuncte de tranzit ii si
gradele de concurent a relativ la ecare dintre cele doua submult imi:
Teorema 5.2.3 i) Fie o ret ea Petri cu salturi, T
1
, T
2
T doua submult imi
disjuncte de tranzit ii, si M o marcare arbitrara a lui . Atunci are loc ur-
matoarea inegalitate:
d(, T
1
T
2
, M) d(, T
1
, M) +d(, T
2
, M) . (5.35)
ii) Fie o ret ea cu salturi marcata, si T
1
, T
2
de tranzit ii. Referitor la gradul superior de concurent a are loc inegalitatea:
d
+
(, T
1
T
2
) d
+
(, T
1
) +d
+
(, T
2
) . (5.36)
Demonstrat ie. i) Se poate da o demonstrat ie directa, prin adaptarea
demonstrat iei acestei armat ii de la ret ele P/T (vezi teorema 5.1.4, pct. i))
pentru cazul ret elelor cu salturi. Sau, alternativ, se poate folosi propozit ia
5.2.2 n conjunct ie cu rezultatul analog de la ret ele P/T.
Voi ilustra cea din urma metoda de demonstrat ie. Fie deci = (, R) o
ret ea Petri cu salturi, T
1
, T
2
T doua submult imi disjuncte de tranzit ii, si
M o marcare arbitrara a lui . Conform propozit iei 5.2.2, avem ca
d(, T
1
T
2
, M) = sup d(, T
1
T
2
, M
) [ M R
.
Fie M
o marcare arbitrara astfel ncat M R
. Pentru P/T-ret eaua ,

conform teoremei 5.1.4, pct. i) avem ca
d(, T
1
T
2
, M
) d(, T
1
, M
) +d(, T
2
, M
) .
Dar, pe de alta parte, deoarece M R
, si pe baza propozit iei 5.2.2, avem

d(, T
1
, M
) sup d(, T
1
, M
) [ M R
= d(, T
1
, M) ,
si similar
d(, T
2
, M
) sup d(, T
2
, M
) [ M R
= d(, T
2
, M) .
d(, T
1
T
2
, M
) d(, T
1
, M) +d(, T
2
, M) ,
pentru orice marcare arbitrara M
astfel ncat M R
.
Trecnd la suprem dupa M
[ M R
n inegalitatea anterioara
obt inem inegalitatea
sup d(, T
1
T
2
, M
) [ M R
d(, T
1
, M) +d(, T
2
, M) ,
de unde, utiliznd propozit ia 5.2.2, rezulta inegalitatea dorita.
ii) Demonstrat ia acestei inegalitat i decurge similar ca la ret ele P/T vezi
teorema 5.1.4, demonstrat ia pentru pct. ii), n care doar se nlocuieste
cu , marcare accesibila cu marcare j-accesibila, si respectiv M
[M
0
)
cu M [M
0
)
,j
.
Observat ia 5.2.5 Pentru ret ele cu salturi se pastreaza, de asemenea, si
observat ia 5.1.7 de la ret ele P/T, care spune, referitor la gradul inferior
de concurent a, ca nu are loc o inegalitate asemanatoare cu (5.36), si nici
una cu semn schimbat. Aceasta observat ie este justicat a de urmatorul con-
traexemplu.
Exemplul 5.2.3 Sa continuam exemplul 5.2.1. Pentru ret eaua cu salturi
marcata = (, R, M
0
) din acel exemplu, am vazut deja care sunt gradele de
concurent a relativ la tranzit ia t
1
, relativ la tranzit ia t
2
, si respectiv relativ la
tranzit ia t
3
, precum si relativ la submult imea de tranzit ii t
2
, t
3
, relativ la
t
1
, t
2
si respectiv relativ la t
1
, t
3
(n exemplul 5.2.2).
Ca atare, pe baza acelui exemplu, se poate remarca usor faptul ca are loc
d(, t
2
, t
3
, M
k
) = d(, t
2
, M
k
) +d(, t
3
, M
k
) , k0, si respectiv
d(, t
2
, t
3
, M
k
) = d(, t
2
, M
k
) +d(, t
3
, M
k
) , k0, deci (5.35) este
o egalitate n acest caz, la toate marcarile j-accesibile. Pentru acest exemplu
de ret ea, la fel se ntmpla si pentru gradele la toate marcarile j-accesibile
1
, t
2
, si respectiv relativ la setul t
1
, t
3
.
Referitor la gradul superior de concurent a, avem relativ la t
2
, t
3
ca
d
+
(, t
2
, t
3
) = 1 < 1 + 1 = d
+
(, t
2
) + d
+
(, t
3
) , ceea ce nseamna
ca (5.36) este o inegalitate stricta n acest caz.

In schimb, relativ la t
1
, t
2
avem ca d
+
(, t
1
, t
2
) = 3 = 2 + 1 = d
+
(, t
1
) + d
+
(, t
2
) , precum
si o egalitate similara relativ la t
1
, t
3
, ceea ce nseamna ca (5.36) este o
egalitate n acest caz.
Referitor la gradul inferior de concurent a, tot pentru acest exemplu, avem
egalitatea d
(, t
1
, t
2
) = 2 = 2 + 0 = d
(, t
1
) + d
(, t
2
) , precum si
o egalitate similara relativ la t
1
, t
3
.

In schimb, relativ la t
2
, t
3
avem ca
d
(, t
2
, t
3
) = 1 > 0 + 0 = d
(, t
2
) + d
(, t
3
) , ceea ce justica cele
spuse mai sus, n observat ia 5.2.5, adica faptul ca pentru gradul inferior de
concurent a nu are loc o inegalitate analoaga cu (5.36).
Mai mult, n general nu are loc nici una cu semn schimbat. Un exem-
plu ce ilustreaza aceasta armat ie ar ret eaua cu salturi
2
= (
2
, R, M
0
),
unde (
2
, M
0
) este ret eaua P/T marcata reprezentata n gura 5.5 (b) (vezi
exemplul 5.1.5 din sect iunea anterioara), iar mult imea de salturi o putem
lua, spre exemplu, ca ind R = ( (1), (2) ).

In acest caz, pentru ret eaua
2
avem inegalitatea: d
(
2
, t
1
, t
2
) = 1 < 1 +1 = d
(
2
, t
1
) +d
(
2
, t
2
) .
Similar ca la cazul ret elelor P/T, n ciuda observat iei 5.2.5, care ne
spune ca pentru gradul inferior de concurent a nu exista o limita superioara
asemanatoare cu cele existente pentru gradul de concurent a la o marcare si
respectiv gradul superior de concurent a, putem totusi specica o limita infe-
rioara pentru gradul inferior de concurent a a ret elelor cu salturi, si anume:
Teorema 5.2.4 Fie o ret ea Petri cu salturi marcata, si T
1
, T
2
T doua
submult imi disjuncte de tranzit ii. Atunci are loc urmatoarea inegalitate:
d
(, T
1
T
2
) maxd
(, T
1
) , d
(, T
2
) . (5.37)
Demonstrat ie. Demonstrat ia acestei inegalitat i decurge similar ca la
ret ele P/T vezi demonstrat ia teoremei 5.1.5, n care doar se nlocuieste
cu , marcare accesibila cu marcare j-accesibila, si respectiv
M [M
0
)
cu M [M
0
)
,j
.
Observat ia 5.2.6 Pentru ret ele cu salturi se pastreaza, de asemenea, si
observat ia 5.1.8 de la ret ele P/T, care exprima faptul c a inegalitat ile (5.35)
si (5.36) din teorema 5.2.3, precum si inegalitatea (5.37) din teorema 5.2.4,
au loc si n forma generalizata pentru orice reuniune nita de submult imi
de tranzit ii disjuncte doua cte doua. (Aceasta armat ie se demonstreaza
imediat prin aplicarea repetitiva a inegalitat ilor amintite pentru reuniune de
doua submult imi disjuncte de tranzit ii.)
La fel ca la ret ele P/T, si pentru ret elele cu salturi un caz particular
al acestor inegalitat i generalizate l constituie cazul cnd submult imile au
cte un singur element, obt inndu-se astfel urmatorul rezultat, ce exprima
legatura existenta ntre gradul de concurent a relativ la o submult ime de
tranzit ii si gradele de concurent a relativ la ecare tranzit ie individuala din
acea submult ime:
Corolarul 5.2.3 i) Fie o ret ea Petri cu salturi, T
T o submult ime de
tranzit ii, si M o marcare arbitrara a lui . Atunci are loc inegalitatea:
d(, T
, M)
tT
d(, t, M) . (5.38)
ii) Fie =(, R, M
0
) o ret ea Petri cu salturi marcata, si T
T o submult ime
de tranzit ii. Atunci au loc urmatoarele inegalitat i:
d
+
(, T
tT
d
+
(, t) , (5.39)
si respectiv
d
(, T
) max
tT
(, t) . (5.40)
Demonstrat ie. Analog ca la cazul ret elelor P/T, inegalitat ile din acest
corolar rezulta ca o simpla consecint a a teoremelor 5.2.3 si 5.2.4, prin apli-
carea repetata (de [T
[ 1 ori) a inegalitat ilor corespunzatoare din aceste

teoreme.
Similar ca la ret ele P/T, si pentru ret elele cu salturi ne putem pune
ntrebarea: cnd au loc cu egalitate inegalitat ile (5.35), (5.36) si (5.37), sau
analoaga inegalitat ii (5.36) pentru gradul inferior?
T innd cont de propozit ia 5.2.1 care exprima legatura dintre gradul de
concurent a la o marcare a unei ret ele cu salturi si gradele de concurent a ale
P/T-ret elei suport a sa la marcarile accesibile prin salturi de la acea mar-
care, precum si de observat ia facuta la ret ele P/T, anume aceea ca, gradul de
concurent a la o marcare relativ la o submult ime de tranzit ii depinde numai
de componentele acelei marcari corespunzatoare pre-locat iilor tranzit iilor din
acea submult ime, ne putemntreba daca nu cumva teorema 5.1.6 de la ret ele
P/T, care exprima o proprietate structurala a ret elei ce este o condit ie su-
cienta pentru a avea loc o parte din egalitat ile amintite mai sus, are loc si
pentru cazul ret elelor cu salturi.
Din pacate raspunsul este negativ, n sensul ca pentru ret ele Petri cu
salturi condit ia

T
1

T
2
= nu mai este sucienta pentru a avea loc teo-
rema 5.1.6 de la ret ele P/T si n acest caz, armat ie ce este justicata de
urmatorul contraexemplu.
Exemplul 5.2.4 Sa consideram ret eaua cu salturi
1
= (
1
, R, M
0
), unde
(
1
, M
0
) este ret eaua P/T marcata reprezentata n gura 5.5 (a) (vezi exem-
plul 5.1.5 din sect iunea anterioara), iar mult imea de salturi o luam ca -
ind R = ( (1, 0), (2, 0) ) , ( (1, 0), (0, 2) ).

In acest caz, pentru ret eaua
1
mult imea de j-accesibilitate este [M
0
)
1
= (1, 0), (0, 1), (2, 0), (1, 1), (0, 2),
si, datorita celor doua salturi a caror prima componenta este M
0
, mult imea
pasilor j-posibili la marcarea M
0
= (1, 0) este Y(, M
0
) = t
1
, 2`t
1
, t
2
, 2`t
2
.
Ca atare, dupa cum se poate verica cu usurint a, avem urmatoarele grade
de concurent a la marcarea M
0
: d(, t
1
, M
0
) = 2, d(, t
2
, M
0
) = 2, si
respectiv d(, M
0
) = d(, t
1
, t
2
, M
0
) = 2.
Prin urmare, desi

t
1
t
2
= , totusi are loc inegalitatea:
d(, t
1
, t
2
, M
0
) < d(, t
1
, M
0
) +d(, t
2
, M
0
) .
De asemenea, referitor la gradele superior si inferior de concurent a, sa
reconsideram ret eaua cu salturi marcata din exemplul 5.2.1. Pentru aceasta
ret ea am vazut n exemplul 5.2.3 ca avem inegalitat ile
d
+
(, t
2
, t
3
) < d
+
(, t
2
) +d
+
(, t
3
) ,
si respectiv
d
(, t
2
, t
3
) > d
(, t
2
) +d
(, t
3
) ,
desi ret eaua satisface condit ia

t
2

t
3
= .
gasirea unor condit ii n care are loc o egalitate de forma (5.35) pentru gradul
de concurent a la o marcare a unei ret ele cu salturi, si respectiv o egalitate de
forma (5.36) pentru gradele superior si inferior de concurent a a unei ret ele
cu salturi marcate.
5.3 Grade de concurent a pentru ret ele Petri
de nivel nalt
Not iunea de grade de concurent a pentru ret ele Petri de nivel nalt am
introdus-o n lucrarea (Vidrascu [120]), n care am aratat, de asemenea, cum
se pot calcula toate cele trei categorii de grade de concurent a denite (i.e.,
gradul local la o marcare oarecare, si gradele globale, inferior si superior, care
iau n calcul gradele locale corespunzatoare tuturor marcarilor accesibile ale
ret elei).
Mai precis, am denit not iunea de grade de concurent a pentru ret ele Petri
colorate, lund n considerare si auto-concurent a, adica situat ia tranzit iilor
posibile simultan cu ele nsele la o marcare, la fel ca la ret ele P/T. Si, de
asemenea, am introdus si o not iune mai na, aceea de grade de concurent a
In aceasta sect iune voi prezenta aceasta denit ie a gradelor de concurent a

pentru ret ele colorate, modul de calcul al acestora, precum si cteva rezultate
si observat ii legate de analiza modulara a concurent ei n ret ele colorate, pe
baza rezultatelor originale publicate ntr-o lucrare ce a fost prezentata la
conferint a SACCS 2004 ([120]).
In aceasta subsect iune voi introduce o masura a concurent ei pentru CP-

ret ele, extinznd la acestea not iunea de grade de concurent a denita pentru
ret ele P/T clasice.
Not iunea de pas posibil la o marcare (pasul ind denit ca un multiset de
tranzit ii interpretate), si evolut ia concurenta prin pasi a unei CP-ret ele au
fost deja denite n sect iunea 1.3 din capitolul 1 (a se vedea denit iile 1.3.3 si
1.3.4).

In continuare voi deni gradele de concurent a pe baza acestei not iuni
de pas posibil la o marcare. Stilul de prezentare este asemanator cu cel din
cazul ret elelor P/T.
Denit ia 5.3.1 Fie CPN o CP-ret ea si M o marcare arbitrara a lui CPN.
Un pas Y este numit pas maximal posibil la marcarea M, daca Y este pas
posibil la M si nu exista nici un pas Y
posibil la M cu Y
> Y .
Notat ia 5.3.1 Fie CPN o CP-ret ea si M o marcare arbitrara a lui CPN.
i) BE(M) denota mult imea tuturor tranzit iilor interpretate posibile la mar-
carea M n CPN:
BE(M) = (t, b) BE [ M[(t, b))
CPN
= Y Y[ M[Y )
CPN
[Y [ = 1 ;
ii) Y(M) denota mult imea tuturor pasilor posibili la marcarea M n CPN,
adica mult imea tuturor multiseturilor de tranzit ii interpretate (concurent)
posibile la M:
Y(M) = Y Y [ M[Y )
CPN
;
iii) Y
max
(M) denota mult imea tuturor pasilor maximali posibili la marcarea
M n CPN, adica mult imea tuturor multiseturilor maximale de tranzit ii in-
terpretate (concurent) posibile la M:
Y
max
(M) = Y Y(M) [ Y

Y : Y
> Y Y
, Y(M) .
Observat ia 5.3.1

In general vorbind, pot exista mai multe multiseturi ma-
ximale de tranzit ii interpretate (concurent) posibile la o marcare M. Mai
mult, maximalitatea multiseturilor relativ la concurent a nu implica maxi-
malitatea multiseturilor relativ la dimensiunea lor, i.e. putem avea doi pasi
maximali Y
1
si Y
2
posibili la o marcare M, cu [Y
1
[ < [Y
2
[ .
Observat ia 5.3.2 Fie CPN o CP-ret ea, si e T
0
= t T [ In(t) =
mult imea tranzit iilor cu premult imea vida, adica T
0
este mult imea tranzit iilor
posibile ntotdeauna la orice marcare a ret elei CPN (cu orice interpretare
b B(t)). Daca T
0
= , atunci este usor de remarcat ca mult imile Y(M) si
Y
max
(M) sunt nite, pentru orice marcare arbitrara M a ret elei CPN.
Altfel, daca T
0
,= , atunci, pentru orice marcare arbitrara M a ret elei
CPN, Y(M) este mult ime innita, si Y
max
(M) = .

Intr-adevar, exista cel
put in o tranzit ie t
0
T
0
, deoarece T
0
,= , si prin urmare (t
0
, b) Y(M),
pentru orice interpretare b B(t). Deci Y(M) ,= , si rezulta ca, daca Y
Y(M) este un pas arbitrar posibil la M, atunci si Y
k
= Y +k`(t
0
, b) Y(M),
pentru orice k N.
Deci Y(M) este innita. Mai mult, pentru orice pas Y Y(M), mult imea
Y(M) cont ine acest sir innit strict crescator de pasi Y
k
k0
, ce converge
la limita Y

: BE N , denita prin
Y

(t, b) =
_
, daca In(t) = 0
Y (t, b) , altfel
, pentru orice (t, b) BE.
Este evident ca n acest caz nu exista nici un pas maximal posibil la M, deci
Y
max
(M) = .
Denit ia 5.3.2 Fie CPN o CP-ret ea si M o marcare arbitrara. Gradul de
concurent a la marcarea M a ret elei CPN este denit prin:
d(CPN, M) = sup [Y [ [ Y Y(M) . (5.41)
Observat ia 5.3.3 Gradul de concurent a la marcarea M a unei CP-ret ele
CPN reprezinta, intuitiv, numarul suprem de tranzit ii interpretate concurent
posibile la M. Cu alte cuvinte, exista cel mult d(CPN, M) tranzit ii interpre-
tate concurent posibile la M.
Observat ia 5.3.4 Direct de la denit ie si observat ia 5.3.2 rezulta ca
i) daca T
0
= , atunci
d(CPN, M) = max [Y [ [ Y Y
max
(M) , (5.42)
pentru orice marcare M M (si nu depinde de marcarea init iala);
ii) daca T
0
,= , atunci d(CPN, M) = , pentru orice marcare M M.
Observat ia 5.3.5 Gradul de concurent a la o marcare a unei CP-ret ele este
o funct ie monoton crescatoare n raport cu marcarea, i.e.
M
1
M
2
d(CPN, M
1
) d(CPN, M
2
) . (5.43)
Justicare: acest fapt rezulta imediat din proprietatea de monotonie a regulii
de aplicabilitate a unui pas la o marcare:
daca M
1
[Y )
CPN
si M
1
M
2
, atunci M
2
[Y )
CPN
,
1
M
2
Y(M
1
) Y(M
2
) , de unde, trecnd la
suprem conform denit iei 5.3.2, se obt ine armat ia (5.43).
Denit ia 5.3.3 Fie CPN o CP-ret ea.
i) Gradul inferior de concurent a a ret elei CPN este denit prin:
d
(CPN) = min d(CPN, M) [ M [M

0
)
CPN
(5.44)
ii) Gradul superior de concurent a a ret elei CPN este denit prin:
d
+
(CPN) = sup d(CPN, M) [ M [M
0
)
CPN
(5.45)
iii) Daca d
(CPN) = d
+
(CPN), atunci notam acest numar cu d(CPN),
si l numim gradul de concurent a a ret elei CPN.
Observat ia 5.3.6 Direct de la denit ii avem
1) 0 d
(CPN) d
+
(CPN) .
2) Gradul inferior de concurent a a ret elei CPN reprezinta numarul minim de
tranzit ii interpretate maximal concurent posibile la orice marcare accesibila a
ret elei CPN. Cu alte cuvinte, la orice marcare accesibila M a ret elei CPN
exista d
(CPN) tranzit ii interpretate concurent posibile la M.

3) Gradul superior de concurent a a ret elei CPN reprezinta numarul suprem
de tranzit ii interpretate maximal concurent posibile la orice marcare accesibila
a ret elei CPN. Cu alte cuvinte, la orice marcare accesibila M a ret elei CPN
exista cel mult d
+
(CPN) tranzit ii interpretate concurent posibile la M.
4) Gradul de concurent a a ret elei CPN semnica faptul ca la orice marcare
accesibila M a ret elei CPN exista d(CPN) tranzit ii interpretate concurent
posibile la M, si nu exista nici o marcare accesibila M
cu mai mult de
d(CPN) tranzit ii interpretate concurent posibile la M
.
Dupa cum se poate vedea si din observat ia 5.3.2, uneori poate util sa
se ignore o parte dintre tranzit iile unei CP-ret ele atunci cnd se calculeaza
gradele ei de concurent a, si sa se studieze comportamentul ret elei relativ la
celelalte tranzit ii. Din acest motiv, voi introduce n continuare not iunea de
grad de concurent a a unei CP-ret ele relativ la un subset de tranzit ii inter-
pretate, si relativ la un subset de tranzit ii.
Denit ia 5.3.4 Fie CPN o CP-ret ea si BE
BE o submult ime de tran-

zit ii interpretate. Un BE
-pas Y este un pas ce satisface Y (t, b) = 0, pentru

orice (t, b) BE BE
(practic, Y este un multiset nevid si nit peste sub-

mult imea BE
). Ca urmare, prin Y[
BE
= Y BE
MS
vom nota mult imea
tuturor BE
-pasilor ret elei CPN.

BE
(M) mult imea tuturor BE
-pasilor posibili la
M n CPN, i.e. Y[
BE
(M) = Y(M) BE
MS
, iar prin (Y[
BE
)
max
(M) mul-
t imea tuturor BE
-pasilor maximali ce sunt posibili la marcarea M n CPN,

i.e. (Y[
BE
)
max
(M) = maximal( Y[
BE
(M) ).
Denit ia 5.3.5 Fie CPN o CP-ret ea, BE
BE o submult ime de tranzit ii

interpretate, si M o marcare arbitrara a lui CPN. Gradul de concurent a
relativ la BE
la marcarea M a ret elei CPN, notat cu d(CPN, BE
, M),
este denit nlocuind Y(M) cu Y[
BE
(M) n relat ia (5.41).
Denit ia 5.3.6 Fie CPN o CP-ret ea, si BE
BE o submult ime de tran-

zit ii interpretate. Gradul inferior, si respectiv superior, de concurent a relativ
la BE
a ret elei CPN, notat cu d
(CPN, BE
), si respectiv d
+
(CPN, BE
),
este denit nlocuind d(CPN, M) cu d(CPN, BE
, M) n relat ia (5.44), si
respectiv (5.45).
In plus, daca d
(CPN, BE
) = d
+
(CPN, BE
), atunci acest numar este

notat cu d(CPN, BE
) si este numit gradul de concurent a relativ la BE
a
ret elei CPN.
Si pentru aceste not iuni viznd gradele de concurent a relativ la o submult i-
me de tranzit ii interpretate au loc observat ii asemanatoare observat iilor 5.3.3,
5.3.4, 5.3.5 si 5.3.6 valabile pentru not iunile generale de mai nainte.
Observat ia 5.3.7 Utiliznd aceste not iuni de grade de concurent a relativ la
un set de tranzit ii interpretate, putem reformula denit iile globale ale gradelor
de concurent a date mai nainte prin considerararea setului BE
= BE (i.e.
fara a ignora nici o tranzit ie interpretata a ret elei):
pentru orice M M : d(CPN, M) = d(CPN, BE, M) ;
d
(CPN) = d
(CPN, BE) ;
d
+
(CPN) = d
+
(CPN, BE) .
Mai mult dect att, putem vorbi despre grade de concurent a a unei
CP-ret ele CPN relativ la un subset de tranzit ii, T
T. Si anume, vom
lua mult imea tuturor tranzit iilor interpretate corespunzatoare tranzit iilor din
submult imea T
, adica
BE
= BE(t) [ t T
= t B(t) [ t T
,
si vom deni toate not iunile de mai sus relativ la T
prin utilizarea acestei

mult imi BE
.
Prin urmare, un T
-pas Y va un astfel de BE
-pas, Y[
T
va denota
mult imea tuturor T
-pasilor, Y[
T
(M) va denota mult imea tuturor T
-pasilor
posibili la M, iar (Y[
T
)
max
(M) va denota mult imea tuturor T
-pasilor ma-
ximali ce sunt posibili la marcarea M n ret eaua CPN.
Denit ia 5.3.7 Fie CPN o CP-ret ea, T
T o submult ime de tranzit ii, si

M o marcare arbitrara a lui CPN. Gradul de concurent a relativ la T
la
marcarea M a ret elei CPN, notat cu d(CPN, T
, M), este denit prin

d(CPN, T
, M) = d(CPN, BE(t) [ t T
, M).
Denit ia 5.3.8 Fie CPN o CP-ret ea, si T
T o submult ime de tranzit ii.

Gradul inferior, si respectiv superior, de concurent a relativ la T
a ret elei
CPN este denit prin
d
(CPN, T
) = d
(CPN, BE(t) [ t T
) ,
si respectiv
d
+
(CPN, T
) = d
+
(CPN, BE(t) [ t T
) .
In plus, daca d
(CPN, T
) = d
+
(CPN, T
), acest numar este notat cu

d(CPN, T
a ret elei CPN.

Think
Eat
x x
x x
PH
ph1,...,ph5
PH
CS
cs1,...,cs5
Put down
chopsticks
left(x)+right(x)
Unused
chopsticks
left(x)+right(x)
Take
chopsticks
left : PH -> CS , left(phX)=csX
right : PH -> CS , right(phX)=cs(X%5+1)
Figura 5.9: Cina lozolor
Evident, si pentru aceste not iuni viznd gradele de concurent a relativ la
o submult ime de tranzit ii au loc observat ii asemanatoare observat iilor 5.3.3,
5.3.4, 5.3.5 si 5.3.6 valabile pentru not iunile generale de mai nainte.
Exemplul 5.3.1 Sa consideram binecunoscuta problema a Cinei lozo-
lor. Avem un sistem format din cinci lozo chinezi ce sunt situat i n jurul
unei mese circulare.

In mijlocul mesei exista un platou cu mncare de orez,
ecare lozof are n fat a sa o farfurie, si ntre ecare pereche de lozo exista
un singur bet igas pentru mncat. Fiecare lozof si petrece timpul gndind si
mncnd alternativ. Pentru a mnca, ecare lozof are nevoie de doua bet i-
gase pentru mncat, si i este permis sa utilizeze doar cele doua situate lnga
el (n dreapta si stnga sa). Evident, aceasta restrict ie (i.e. lipsa de resurse)
mpiedica doi lozo vecini sa mannce n acelasi timp.
O posibila modelare a acestui sistem printr-o ret ea colorata este prezen-
tat a n gura 5.9, n care interpretarile locat iilor si a tranzit iilor sunt date
chair prin numele lor de pe gur a (modelul acesta este pentru o versiune sim-
plicata a acestei probleme se considera ca act iunea, efectuata de catre un
lozof, de ridicare de pe masa a celor doua bet igase corespunzatoare acestuia,
este o act iune atomica).
Mai exact, diagrama CPN din gur a corespunde urmatorului 9-uplu din
denit ia ret elelor colorate: CPN = (S, T, A, N, , C, G, E, I), unde:
mult imea locat iilor este S = s
1
, s
2
, s
3
, unde s
1
este Think, s
2
este
Eat, si s
3
este Unused chopsticks;
mult imea tranzit iilor este T = t
1
, t
2
, unde t
1
este act iunea Take
chopsticks si t
2
este act iunea Put down chopsticks;
mult imea arcelor este A = a
1
, a
2
, a
3
, a
4
, a
5
, a
6
cu funct ia nod denita
prin: N(a
1
) = (s
1
, t
1
), N(a
2
) = (t
1
, s
2
), N(a
3
) = (s
3
, t
1
), N(a
4
) =
(s
2
, t
2
), N(a
5
) = (t
2
, s
1
), si N(a
6
) = (t
2
, s
3
);
exista doua mult imi de culori, i.e. = PH, CS, unde mult imea de
culori PH = ph
1
, ph
2
, ph
3
, ph
4
, ph
5
reprezinta lozoi, iar mult imea
de culori CS = cs
1
, cs
2
, cs
3
, cs
4
, cs
5
reprezinta bet igasele;
funct ia culoare C este denita prin C(s
1
) = C(s
2
) = PH si respectiv
C(s
3
) = CS;
funct ia garda este true pentru ambele tranzit ii;
expresiile de arc sunt: E(a
1
) = E(a
2
) = E(a
4
) = E(a
5
) = x,
unde x este o variabila cu Type(x) = PH, si E(a
3
) = E(a
6
) =
left(x) +right(x), unde, asa cum se poate vedea si n gura, funct iile
left, right : PH CS sunt denite prin left(ph
i
) = cs
i
si respectiv
right(ph
i
) = cs
i%5+1
, pentru ecare i = 1, . . . , 5;
funct ia de init ializare este denita prin I(s
1
) = PH, I(s
2
) = , si
I(s
3
) = CS.
In continuare, sa studiem comportamentul acestei ret ele colorate.

Exista cinci interpretari pentru ambele tranzit ii, si anume B(t
1
) =
B(t
2
) = b
1
, b
2
, b
3
, b
4
, b
5
, unde b
i
= <x=ph
i
>, pentru ecare i = 1, . . . , 5.
Fie M
0
marcarea init iala a acestei ret ele, i.e. M
0
(s
1
) = PH, M
0
(s
2
) = ,
si M
0
(s
3
) = CS.
Fie M
i
marcarea produsa prin aparit ia la M
0
a pasului Y
i
= (t
1
, b
i
), i.e.
M
0
[Y
i
)
CPN
M
i
, pentru ecare i = 1, . . . , 5. M
i
este marcarea n care numai
lozoful ph
i
mannca. Pasul Y
i
muta lozoful ph
i
din activitatea de gndire n
cea de hranire. Fie Y

i
= (t
2
, b
i
) pasul care muta lozoful ph
i
din activitatea
de hranire n cea de gndire, i.e. M
i
[Y
i
)
CPN
M
0
, pentru ecare i = 1, . . . , 5.
Fie Neighbours = 1, 3, 1, 4, 2, 4, 2, 5, 3, 5 mult imea pere-
chilor de lozo care nu sunt vecini (la masa), si e neighbour funct ia care
da ne-vecinii unui lozof, i.e.
neighbour(i) = j 1, . . . , 5 [ i, j Neighbours ,
pentru ecare i = 1, . . . , 5.
Fie M
{i,j}
marcarea produsa prin aparit ia la M
0
a pasului Y
{i,j}
= (t
1
, b
i
)+
(t
1
, b
j
), i.e. M
0
[Y
{i,j}
)
CPN
M
{i,j}
, pentru orice i, j Neighbours. M
{i,j}
este marcarea n care cei doi lozo ne-vecini ph
i
si ph
j
mannca. Pasul
Y
{i,j}
muta simultan lozoi ph
i
si ph
j
din activitatea de gndire n cea de
hranire. Fie Y
{i,j}
= (t
2
, b
i
) + (t
2
, b
j
) pasul care muta simultan lozoi ph
i
si ph
j
din activitatea de hranire n cea de gndire, i.e. M
{i,j}
[Y
{i,j}
)
CPN
M
0
,
pentru orice i, j Neighbours.
Aceste 11 marcari sunt toate marcarile accesibile (de la M
0
) ale ret elei
colorate CPN. Pasii posibili la ecare din aceste marcari sunt dupa cum
urmeaza:
pentru marcarea M
0
:
Y(M
0
) = Y
i
[ i=1, . . . , 5 Y
{i,j}
[ i, j Neighbours;
pentru marcarea M
i
, i = 1, . . . , 5 :
Y(M
i
) = Y
i
Y
j
, Y
i
+Y
j
[ j neighbour(i);
pentru marcarea M
{i,j}
, i, j Neighbours :
Y(M
{i,j}
) = Y
i
, Y
j
, Y
i
+Y
j
.
Prin urmare, este usor de remarcat faptul ca gradele de concurent a la
marcarile accesibile ale ret elei colorate CPN sunt urmatoarele:
d(CPN, M
0
) = 2 ;
d(CPN, M
i
) = 2 , pentru orice i = 1, . . . , 5;
d(CPN, M
{i,j}
) = 2 , pentru orice i, j Neighbours.
Asadar, gradele inferior si superior de concurent a a ret elei CPN sunt
d
(CPN) = d
+
(CPN) = 2, si prin urmare ret eaua are gradul de concurent a
d(CPN) = 2.
In plus, sa mai remarcam faptul ca, daca se ignora tranzit ia t

2
, atunci
gradele de concurent a relativ la tranzit ia t
1
sunt urmatoarele:
d(CPN, t
1
, M
0
) = 2 ;
d(CPN, t
1
, M
i
) = 1 , pentru ecare i = 1, . . . , 5;
d(CPN, t
1
, M
{i,j}
) = 0 , pentru orice i, j Neighbours,
si, ca urmare, gradele inferior si superior de concurent a relativ la tranzit ia
t
1
a ret elei CPN sunt d
(CPN, t
1
) = 0, si respectiv d
+
(CPN, t
1
) = 2.
De asemenea, ignornd tranzit ia t
1
, avem relativ la tranzit ia t
2
gradele:
d(CPN, t
2
, M
0
) = 0 ;
d(CPN, t
2
, M
i
) = 1 , pentru ecare i = 1, . . . , 5;
d(CPN, t
2
, M
{i,j}
) = 2 , pentru orice i, j Neighbours,
si, ca urmare, gradele inferior si superior de concurent a relativ la tranzit ia
t
2
a ret elei CPN sunt d
(CPN, t
2
) = 0, si respectiv d
+
(CPN, t
2
) = 2.
Dupa cum am amintit n sect iunea 1.3 din capitolul 1, ret elele colorate
sunt echivalente ca putere de modelare cu ret elele P/T ([42]). Mai exact,
pentru ecare ret ea colorata neierarhica se poate construi o unica ret ea P/T
echivalenta cu ea, i.e. o ret ea P/T care are acelasi comportament ca si
ret eaua colorata, si reciproc, pentru ecare ret ea P/T se poate construi o
ret ea colorata neierarhica (nu neaparat unica) echivalenta cu ea. Existent a
unei ret ele P/T echivalente este extrem de folositoare, ntruct ne spune cum
sa generalizam conceptele de baza si metodele de analiza de la ret ele P/T la
ret ele colorate neierarhice.
Data o CP-ret ea CPN, am vazut cum se face construct ia echivalentei
P/T a ei, notata cu PTN
CPN
, n sect iunea 1.3 din capitolul 1, denit ia
1.3.9. Echivalent a consta n faptul ca ret elele CPN si PTN
CPN
au aceleasi
mult imi de marcari si de pasi, si respectiv aceleasi secvent e de aparit ie, si
deci sunt echivalente comportamental (a se vedea teorema 1.3.1 din capitolul
amintit mai sus).
Observat ia 5.3.8 Ret eaua P/T echivalenta PTN
CPN
, denita n denit ia
1.3.9, are, eventual, structura innita, i.e. poate avea mult imi innite de
locat ii si de tranzit ii, deci nu respecta ntru totul denit ia uzuala a ret elor
P/T (denit ie ce impune restrict ia ca mult imile de locat ii si de tranzit ii sa
e nite).
Dar, daca toate mult imile de culori ale CP-ret elei CPN sunt nite (i.e.
toate tipurile de date din mult imea sunt nite), atunci mult imile TE si BE
sunt nite, si ca urmare P/T-ret eaua echivalenta este ntr-adevar o ret ea P/T
conforma cu denit ia.
Sa mai remarcam faptul ca, n practica, toate CP-ret elele utilizate pentru
modelarea sistemelor reale lucreaza cu tipuri de date nite (datorita cons-
trngerilor impuse de reprezentarea datelor n calculator, asupra aplicat iilor
software folosite pentru modelare).
De la denit iile gradelor de concurent a pentru CP-ret ele introduse n
subsect iunea anterioara, si denit iile gradelor de concurent a pentru P/T-
ret ele din subsect iunea 5.1.1, este usor de vazut ca gradele de concurent a a
unei CP-ret ele CPN sunt egale cu gradele de concurent a corespunzatoare ale
P/T-ret elei echivalente PTN
CPN
. Mai precis, au loc urmatoarele rezultate:
Propozit ia 5.3.1 Fie CPN o CP-ret ea (cu mult imi de culori nite) si e
PTN
CPN
echivalenta sa P/T. Atunci au loc urmatoarele proprietat i:
i) gradele de concurent a globale ale ret elei CPN sunt:
d(CPN, M) = d(PTN
CPN
, M), pentru toate marcarile M M;
d
(CPN) = d
(PTN
CPN
) ;
d
+
(CPN) = d
+
(PTN
CPN
) .
ii) gradele de concurent a, relativ la o submult ime BE
de tranzit ii interpre-
tate, ale ret elei CPN sunt:
d(CPN, BE
, M) = d(PTN
CPN
, BE
, M), M M;
d
(CPN, BE
) = d
(PTN
CPN
, BE
) ;
d
+
(CPN, BE
) = d
+
(PTN
CPN
, BE
) .
iii) gradele de concurent a, relativ la o submult ime T
de tranzit ii, ale ret elei

CPN sunt:
d(CPN, T
, M) = d(PTN
CPN
, T
, M), M M;
d
(CPN, T
) = d
(PTN
CPN
, T
) ;
d
+
(CPN, T
) = d
+
(PTN
CPN
, T
) ,
unde T
= BE(t) [ t T
.
Demonstrat ie. Vericarea acestor proprietat i este imediata de la denit ii
si ca atare am omis-o.
Prin urmare, obt inem rezultatul:
Teorema 5.3.1 Toate gradele de concurent a sunt calculabile pentru orice
CP-ret ea cu mult imi de culori nite.
Demonstrat ie. Aceasta armat ie este o simpla consecint a a propozit iei
anterioare si a rezultatelor despre calculabilitatea gradelor de concurent a
pentru ret ele P/T din subsect iunea 5.1.2.
Pe baza propozit iei 5.3.1 din subsect iunea anterioara, care exprima
legatura dintre gradele de concurent a ale unei CP-ret ele CPN si gradele
corespunzatoare ale P/T-ret elei echivalente PTN
CPN
asociate ei, toate rezul-
tatele si observat iile de la ret ele P/T, referitoare la legatura existenta ntre
gradul de concurent a relativ la o submult ime de tranzit ii si gradele de
concurent a relativ la ecare tranzit ie individuala din acea submult ime (a
se vedea subsect iunea 5.1.3), se pot translata la CP-ret ele cu mult imi de cu-
lori nite, formulate n termeni de grade relativ la o submult ime de tranzit ii
interpretate si de grade relativ la o submult ime de tranzit ii.
Astfel, spre exemplu, teoremele 5.1.4 si 5.1.5 si corolarul 5.1.4 de la ret ele
P/T se reformuleaza n felul urmator pentru CP-ret ele cu mult imi de culori
nite, n termeni de grade relativ la o submult ime de tranzit ii:
Teorema 5.3.2 Fie CPN o CP-ret ea cu mult imi de culori nite si e
T
1
, T
2
T doua submult imi disjuncte de tranzit ii.
i) Pentru orice marcare arbitrara M a ret elei CPN, are loc inegalitatea:
d(CPN, T
1
T
2
, M) d(CPN, T
1
, M) +d(CPN, T
2
, M) . (5.46)
ii) Are loc urmatoarea inegalitate referitoare la gradul superior:
d
+
(CPN, T
1
T
2
) d
+
(CPN, T
1
) +d
+
(CPN, T
2
) . (5.47)
iii) Are loc urmatoarea inegalitate referitoare la gradul inferior:
d
(CPN, T
1
T
2
) maxd
(CPN, T
1
) , d
(CPN, T
2
) . (5.48)
Corolarul 5.3.1 Fie CPN o CP-ret ea cu mult imi de culori nite si T
T
o submult ime de tranzit ii.
i) Pentru orice marcare arbitrara M a ret elei CPN, are loc inegalitatea:
d(CPN, T
, M)
tT
d(CPN, t, M) . (5.49)
ii) Are loc urmatoarea inegalitate referitoare la gradul superior:
d
+
(CPN, T
tT
d
+
(CPN, t) . (5.50)
iii) Are loc urmatoarea inegalitate referitoare la gradul inferior:
d
(CPN, T
) max
tT
(CPN, t) . (5.51)
Exemplul 5.3.2 Pentru CP-ret eaua din exemplul 5.3.1, pentru care am cal-
culat deja gradele de concurent a n acel exemplu, este usor de observat ca
d(CPN, t
1
, t
2
, M) = 2 = d(CPN, t
1
, M) +d(CPN, t
2
, M) ,
pentru orice marcare accesibila M, ceea ce nseamna ca (5.49) este o egalitate
n acest caz.
Tot pentru acest exemplu avem, referitor la gradele superioare, ca
d
+
(CPN, t
1
, t
2
) = 2 < 2 + 2 = d
+
(CPN, t
1
) +d
+
(CPN, t
2
) .
Aceasta nseamna ca (5.50) este o inegalitate stricta n acest caz.
De asemenea, sa mai remarcam, referitor la gradele inferioare, faptul ca
d
(CPN, t
1
, t
2
) = 2 > 0 = maxd
(CPN, t
1
) , d
(CPN, t
2
) .
Aceasta nseamna ca (5.51) este o inegalitate stricta n acest caz.
Mai mult dect att, dupa cum am observat la ret ele P/T, pentru gradul
de concurent a inferior nu are loc, n general, nici o inegalitate analoaga cu
(5.50), nici una cu semn schimbat.
De asemenea, teorema 5.1.6, corolarul 5.1.5 si observat ia de la ret ele P/T
referitoare la condit iilen care au loc cu egalitate inegalitat ile de forma (5.49),
(5.50) si (5.51), se pot translata la CP-ret ele cu mult imi de culori nite,
formulaten termeni de grade relativ la o submult ime de tranzit ii interpretate
si de grade relativ la o submult ime de tranzit ii.
Astfel, spre exemplu, teorema 5.1.6 de la ret ele P/T se reformuleaza n
felul urmator pentru CP-ret ele cu mult imi de culori nite, n termeni de
grade relativ la o submult ime de tranzit ii:
Teorema 5.3.3 Fie CPN o CP-ret ea cu mult imi de culori nite si e
T
1
, T
2
T doua submult imi disjuncte de tranzit ii. Daca ret eaua CPN satis-
face proprietatea ca In(T
1
) In(T
2
) = (adica, cu alte cuvinte, pentru orice
pereche de tranzit ii t
1
T
1
si t
2
T
2
, t
1
si t
2
nu au pre-locat ii comune, i.e.
ele sunt independente una de alta), atunci are loc urmatoarea egalitate:
d(CPN, T
1
T
2
, M) = d(CPN, T
1
, M) +d(CPN, T
2
, M) , (5.52)
pentru orice marcare M M a ret elei CPN.
In plus, referitor la gradul inferior de concurent a are loc inegalitatea:

d
(CPN, T
1
T
2
) d
(CPN, T
1
) +d
(CPN, T
2
) . (5.53)
Capitolul 6
Concluzii si perspective
6.1 Privire de ansamblu
Teza prezentata reprezinta rezultatul activitat ii de cercetare desfasurata
de autor n domeniul ret elelor Petri. Scopul sau principal l constituie studiul
proprietat ilor si a metodelor de analiza pe baza carora sunt decidabile aceste
proprietat i, pentru o serie de clase de ret ele Petri, accentul principal ind
pus pe clasa ret elelor Petri cu salturi, introdusa de colectivul de cercetare de
la Iasi.
In aceasta lucrare au fost studiate trei metode de analiza a ret elelor Petri:
structuri de acoperire ;
tehnica invariant ilor ;
grade de concurent a ,
precum si aplicat iile acestor metode, pentru trei clase de ret ele Petri:
ret ele P/T clasice ;
ret ele cu salturi ;
ret ele colorate .
Principalele rezultate originale sunt cont inute n capitolele 3, 4, si 5.
Contribut iile aduse de aceasta lucrare constau n:
Partea originala cea mai consistenta este cea referitoare la ret elele Petri
cu salturi (pentru toate cele trei metode de analiza).
221
222 Capitolul 6 Concluzii si perspective
De asemenea, gradele de concurent a pentru celelalte categorii de ret ele
amintite reprezinta tot o contribut ie originala a acestei lucrari.

In sfrsit, o contribut ie originala de mai mica nsemnatate o constituie
structurile de acoperire pentru ret ele colorate.
6.2 Direct ii viitoare de cercetare
Ca viitoare direct ii de cercetare intent ionam:
gasirea unor subclase ale clasei de ret ele mRCJPTN, care sa se bucure
de o descriere simpla si sa e destul de generale;
de studiat daca problema nititudinii arborelui de accesibilitate si pro-
blema regularitat ii sunt decidabile pe baza arborelui de acoperire mini-
mal pentru mRCJPTN (t innd cont de faptul ca acestea sunt decidabile
pentru mPTN);
extinderea structurilor de acoperire, precum si a rezultatelor de deci-
dabilitate referitoare la acestea, de la subclasa mRCJPTN la ntreaga
clasa a ret elelor cu salturi, si, respectiv, de la subclasa ret elelor colorate
cu mult imi de culori nite la ntreaga clasa a ret elelor colorate;
extinderea not iunilor de S-invariant si T-invariant de la subclasa
ret elelor cu salturi -nite la ntreaga clasa a ret elelor cu salturi, sau
eventual la alte subclase ale acesteia care sa e mai ample dect subclasa
ret elelor cu salturi -nite;
gasirea unor algoritmi mai ecient i dect cei prezentat i n lucrarea de
fat a, pentru calculul gradelor de concurent a a ret elelor P/T, a ret elelor
cu salturi nite si, respectiv, a ret elelor colorate cu mult imi de culori
nite;
extinderea rezultatelor de calculabilitate referitoare la grade de concu-
rent a de la subclasa ret elelor cu salturi nite lantreaga clasa a ret elelor
cu salturi, si, respectiv, de la subclasa ret elelor colorate cu mult imi de
culori nite la ntreaga clasa a ret elelor colorate;
gasirea unor condit ii suciente pentru a avea egalitate n anumite ine-
galitat i referitoare la legatura ntre gradele de concurent a a unei ret ele
si cele ale subret elelor sale, pentru cazul ret elelor P/T (a se vedea
problema deschisa formulata la sfrsitul sect iunii 5.1) si, respectiv, a
Capitolul 6 Concluzii si perspective 223
ret elelor Petri cu salturi (a se vedea problema deschisa formulata la
sfrsitul sect iunii 5.2);
efectuarea unor studii de caz pe modele ale unor sisteme reale de com-
plexitate sporita;
studiul uneia dintre cele mai recente clase de ret ele Petri de nivel nalt
ret elele Petri dinamice (pe mai multe nivele) si extinderea structurilor
de accesibilitate si de acoperire, a invariant ilor, si respectiv a gradelor
de concurent a, mpreuna cu aplicat iile lor, la aceasta clasa de ret ele.
224 Capitolul 6 Concluzii si perspective
Anexe
Anexa A: Mult imi si multiseturi
Pentru not iuni uzuale de teoria mult imilor (inclusiv relat ii si funct ii) ex-
ista mai multe monograi standard ce pot consultate, printre care cea mai
recenta, n romaneste, este [94].
In cele ce urmeaza ne vom rezuma doar la cteva concepte si notat ii de

baza referitoare la multiseturi (regasite n literatura si sub denumirea de
multimult imi).
Un multiset m, peste o mult ime nevida S, este orice funct ie
m : S N.
Uzual, multisetul m se reprezinta ca o suma formala
sS
m(s)`s .
Numarul ntreg nenegativ m(s) N reprezinta numarul de aparit ii ale
elementului s n multisetul m, si este numit coecientul elementului s n
multisetul m.
Un element s S se spune ca apart ine multisetului m daca si numai daca
m(s) ,= 0, si n acest caz scriem s m.
Vom nota prin S
MS
mult imea tuturor multiseturilor peste S. Iar prin
vom nota multisetul vid, adica multisetul ce are coecient ii tuturor ele-
mentelor zero.
In mod evident, exista o corespondent a de unu-la-unu ntre mult imea

tuturor submult imilor lui S si mult imea acelor multiseturi m S
MS
cu
0 m(s) 1 pentru orice s S. Prin urmare, pentru ecare submult ime
A S vom utiliza A pentru a denota multisetul care corespunde mult imii
A, adica multisetul
sA
1`s.

In mod analog, pentru ecare element s S
vom utiliza s pentru a denota multisetul care corespunde mult imii s, adica
multisetul 1`s.
225
226 Anexe
Operat iile cu multiseturi sunt denite ca si operat ii cu funct ii, n felul
urmator:
i) adunare:
m
1
+m
2
=
sS
(m
1
(s) +m
2
(s))`s
ii) nmult ire cu scalar:
n m =
sS
(n m(s))`s
iii) comparat ii:
m
1
,= m
2
s S : m
1
(s) ,= m
2
(s)
m
1
m
2
s S : m
1
(s) m
2
(s)
(relat iile si = sunt denite analog cu )
iv) dimensiunea unui multiset:
[m[ =
sS
m(s)
Daca [m[ = atunci spunem ca m este innit. Altfel, m este nit.
v) scaderea, denita numai daca m
1
m
2
:
m
1
m
2
=
sS
(m
1
(s) m
2
(s))`s
In sfrsit, sumele peste multiseturi sunt denite precum este aratat n

continuare.
Fie m S
MS
un multiset nit, (R, +) un monoid comutativ si F : S R
o funct ie. Vom utiliza notat ia
sm
F(s)
pentru a denota suma care are cte un termen pentru ecare element al lui
m. Cnd un element din S apare de mai multe ori n multisetul m, exista
cte un termen pentru ecare dintre aceste aparit ii.
Ca un exemplu al acestei notat ii, ecare multiset nit satisface relat ia
m =
sm
s .
Anexe 227
Anexa B: Limbaje formale
Pentru not iuni uzuale de teoria limbajelor formale exist a mai multe mono-
grai standard ce pot consultate, cum ar [87], [30], [33], [78], printre care
cea mai recenta, n romaneste, este [45].

In cele ce urmeaza ne vom rezuma
doar la cteva concepte si notat ii de baza.
Fie A o mult ime nevida numita alfabet. Elementele ei le vom numi litere
sau simboluri.
Un cuvant de lungime n peste A, n 1, este orice funct ie
w : 1, . . . , n A.
Uzual, cuvantul w se noteaza ca o secvent a
w(1) w(n).
Lungimea unui cuvant w peste A va notata prin [w[.
Funct ia vida : A va considerata cuvant de lungime 0 peste A,
numita adesea si cuvantul vid.
Vom nota prin A
+
mult imea tuturor cuvintelor de lungime cel put in 1
peste A si, prin A
, mult imea A
= A
+
.
Pe mult imea A
denim operat ia binara , numita concatenarea cuvin-

telor, astfel:
(u v)(i) =
_
u(i) , daca 1 i [u[
v(i [u[) , daca [u[ i [u[ +[v[
,
pentru orice u, v A
si 1 i [u[ +[v[ (adica, lungimea lui u v este suma

lungimilor celor doua cuvinte, prima parte a cuvantului u v ind u, iar cea
de-a doua, ind v).
Semnul operat iei de concatenare va omis cu precadere. Este usor de
vazut ca (A
, ) formeaza monoid (unitatea ind ).

Spunem ca un cuvant u este subcuvant al cuvantului v daca exista cuvin-
tele x si y astfel ncat v = xuy. Daca x = , atunci u mai este numit si prex
al lui v, iar daca y = , atunci u mai este numit si sux al lui v.
Daca a A si w A
, atunci prin #(a, w) vom nota numarul de aparit ii

ale literei a n cuvantul w.
Un limbaj peste un alfabet A este orice submult ime L A
. Prin familie
de limbaje vomnt elege orice colect ie (nun mod necesar mult ime) de limbaje.
Printre operat iile cu limbaje se numara toate operat iile generale de la
mult imi (reuniune, intersect ie, diferent a, produs cartezian, s.a.).

In plus,
mai avem si operat ia de produs. Produsul a doua limbaje L
1
, L
2
A
este
limbajul L
1
L
2
A
denit prin L
1
L
2
= u v [ u L
1
, v L
2
.
Limbajele pot generate prin gramatici (vezi [45]), pe baza carora avem
ierarhia lui Chomsky de familii de limbaje: L
3
L
2
L
1
L
0
.
228 Anexe
Anexa C: Arbori si grafuri
Exista mai multe monograi standard pentru not iuni uzuale de teoria
grafurilor, printre care amintim lucrarea [2], sau o lucrare mai recenta, n
romaneste, [16].

In cele ce urmeaza ne vom rezuma doar la a prezenta cateva
convent ii de terminologie si notat ie asupra not iunilor de arbore si graf uti-
lizate n aceasta lucrare.
Un graf orientat este o pereche G = (V, E), unde V este mult imea no-
durilor grafului si E V V este mult imea arcelor orientate ale grafului,
satisfacnd condit ia V E = . Un nod fara descendent i (i.e. v V astfel
ncat E (v V ) = ) este numit nod frunza. Not iuni precum drum
(orientat) si circuit (orientat) ntr-un graf orientat, subgraf (indus) al unui
graf orientat, componenta tare conexa si graful componentelor tare conexe ale
unui graf orientat, precum si altele, pot gasite n monograile amintite mai
sus. O componenta tare conexa a unui graf orientat este numita triviala daca
este formata dintr-un singur nod al grafului respectiv.
Not iunea de arbore pe care o vom folosi va cea de graf orientat (V, E)
pentru care exista un nod distinct v
0
V , numit radacina arborelui, astfel
ncat pentru orice nod v V exista un unic drum de la v
0
la v. Daca v este
nod al arborelui (V, E), atunci prin v
+
vom nota mult imea descendent ilor
direct i ai lui v. Nodurile fara descendent i sunt numite frunze. Daca mul-
t imea descendent ilor direct i ai oricarui nod al arborelui este nita, atunci
spunem ca arborele este nit ramicat.
Fie A si B doua mult imi nevide. Prin arbore (A, B)-etichetat nt elegem
orice 4-uplu / = (V, E, l
V
, l
E
), unde (V, E) formeaza un arbore, l
V
: V A
este funct ia de etichetare a nodurilor si l
E
: E B este funct ia de etichetare
a arcelor.
Fie / = (V, E, l
V
, l
E
) un arbore (A, B)-etichetat. Prin d
A
(v, v
) notam
drumul (unic, daca exista) de la nodul v la nodul v
, n arborele /. Acest
drum este gandit ca secvent a de noduri (posibil vida daca nu exista un astfel
de drum). Scrierea v
d
A
(v, v
) o vom folosi pentru a semnica faptul ca

v
este un nod pe drumul de la v la v
.
Fie / = (V, E, l
V
, l
E
) si /
= (V
, E
, l
V
, l
E
) doi arbori (A, B)-etichetat i.
Spunem ca / si /
sunt izomor daca exista o biject ie f : V V

care
pastreaza radacina, etichetele nodurilor si arcele etichetate, adica avem ca:
(i) f(v
0
) = v
0
, v
0
si v
0
ind radacinile celor doi arbori;
(ii) l
V
(v) = l
V
(f(v)), pentru orice v V ;
(iii) (v
1
, v
2
) E (f(v
1
), f(v
2
)) E
, pentru orice v
1
, v
2
V ;
Anexe 229
(iv) l
E
(v
1
, v
2
) = l
E
(f(v
1
), f(v
2
)), pentru orice (v
1
, v
2
) E.
Fie L o mult ime nevida. Prin graf orientat etichetat (pe arce) nt elegem
orice 3-uplu ( = (V, L, E) , unde V este mult imea nodurilor, L este mult imea
etichetelor (arcelor) si E este mult imea arcelor etichetate ntre noduri (E
V L V ). De remarcat ca pot exista mai multe arce ntre doua noduri,
dar oricare doua asemenea arce distincte au etichete distincte.
Doua grafuri orientate etichetate ( = (V, L, E) si (
= (V

, L, E
) (avnd
aceeasi mult ime de etichete) se numesc izomorfe daca exista o funct ie bijec-
tiva f : V V
care pastreaza arcele etichetate, adica:

(v
1
, l, v
2
) E (f(v
1
), l, f(v
2
)) E
,
pentru orice v
1
, v
2
V , si orice l L.
230 Anexe
Anexa D: Modelare prin ret ele cu inhibit ie
Ret elele Petri cu inhibit ie ([1, 28]) sunt o extensie a ret elelor clasice P/T,
ce permite testul de zero al locat iilor ret elei.
O ret ea Petri cu inhibit ie, abreviat IPTN, este un cuplu = (, I), unde
= (S, T, F, W) este o PTN, iar I S T, cu F I = , este mult imea
arcelor de inhibit ie ale lui .
Prin urmare, ca structura, o ret ea Petri cu inhibit ie este o ret ea P/T
clasica mpreuna cu o mult ime de arce cu semnicat ie speciala.
Arcele de inhibit ie (s, t) I mai sunt numite si teste de zero ale ret elei
. Mai precis, se spune ca tranzit ia t testeaza locat ia s pentru a vedea daca
este goala sau nu.
Fie = (, I) o IPTN. Ret eaua ce apare n cuplul ce deneste , este
numita ret eaua de baza a lui . Prin marcare a ret elei se va nt elege orice
marcare a ret elei de baza . Not iunea de ret ea cu inhibit ie marcata este
denita analog ca la P/T-ret ele, schimbnd cu , I.
Reprezentarea graca a unei ret ele cu inhibit ie va ca cea a unei ret ele
clasice, si, n plus, arcele de inhibit ie I vor desenate drept linii punctate,
n loc de saget i (vectori) ca n cazul arcelor normale F.
Pentru descrierea part ii dinamice (i.e., evolut iei) a unei ret ele cu inhibit ie,
s-a denit o semantica asemanatoare cu cea de la ret ele P/T, n care la ecare
pas al evolut iei ret elei o tranzit ie se poate produce numai daca ndeplineste
suplimentar cerint a ca locat iile de care este conectata prin arce de inhibit ie
sa e goale.
Si anume, evolut ia secvent iala a ret elei cu inhibit ie = (, I) este data
de asa-numita regula de i-tranzit ie, care consta n:
(RA) regula de i-aplicabilitate: o tranzit ie t este i-posibila la marcarea M n
, abreviat M[t)
,i
, daca si numai daca M[t)
si, n plus, M(s) = 0

pentru ecare s S cu (s, t) I.
(RC) regula de i-calcul: daca M[t)
,i
, atunci marcarea M
i-produsa prin
aparit ia tranzit iei t la marcarea M, abreviat M[t)
,i
M
, este denita
prin M
= M + t (i.e., la fel ca pentru ret ele clasice).

Not iunile de i-secvent a de tranzit ie si marcare i-accesibila sunt denite
similar ca cele pentru P/T-ret ele. Mult imea de i-accesibilitate a lui este
notata prin RS() sau prin [M
0
)
,i
(M
0
ind marcarea init iala a lui ).
Toate not iunile de la ret ele Petri P/T (i.e., marcare acoperibila, locat ie
marginita, tranzit ie pseudo-viabila, tranzit ie viabila, limbajul generat, etc.)
se denesc pentru ret ele Petri cu inhibit ie analog ca pentru ret ele P/T, prin
considerarea not iunii de i-accesibilitate n locul celei de accesibilitate de la
Anexe 231
s
1
ready to produce
t
3
take
a break
s
3
inactive state
t
4
resume
activity
`
t
1
produce
s
2
ready to send
t
2
send
`
s
5
ready to receive
t
7
take
a break
. .
. . .
. . .
. . . .
. . .
. . .
. . .
. . .
. . .
. . .
. . .
. . .
. . .
. . .
. . . .
. . .
. . .
. . .
. . .
. . .
. . .
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
s
7
inactive state
t
8
resume
activity
`
t
5
receive
s
6
ready to consume
t
6
consume
`
s
4
buer

I = ((s
1
, t
7
), (s
2
, t
7
), (s
4
, t
7
))
Figura 1: Sistem producator consumator cu buer nelimitat
ret ele P/T. La fel, structurile de acoperire si tehnica invariant ilor se extind
de la ret ele P/T la ret ele cu inhibit ie.
In lucrarea [117] am prezentat un model al sistemului expeditor desti-

natar cu buer nelimitat descris n subsect iunea 4.3.1 din capitolul 4, model
nsot it de vericarea proprietat ilor cu ajutorul tehnicii invariant ilor. Modelul
consta n ret eaua Petri cu inhibit ie ilustrata n gura 1.
Se observa ca n acest caz avem nevoie de trei arce de inhibit ie pentru
a modela acest sistem, pe cnd pentru modelul realizat, folosind o ret ea cu
salturi, n subsect iunea 4.3.1 din capitolul 4, a fost nevoie doar de un singur
salt.
Iar n gura 2 este ilustrata o alta ret ea Petri cu inhibit ie, ce modeleaza
un alt sistem, cel al proceselor n citire concurenta/scriere exclusiva, ce a
fost descris n subsect iunea 4.3.2 din capitolul 4. Si pentru acest model, pe
care l-am prezentat la conferint a ICCC 2004 ([122]), am realizat vericarea
proprietat ilor sale cu ajutorul tehnicii invariant ilor.
Pentru acest sistem, se observa ca usurint a de modelare a fost atinsa de
data aceasta folosind arce de inhibit ie si nu salturi, mai precis am avut nevoie
232 Anexe
t
1
ask to read
s
2
waiting to read
t
2
approval
of read
s
3
reading
t
3
nish reading
`
t
4
ask to write
s
4
waiting to write
t
5
approval
of write
s
5
writing
t
6
nish writing
`
n
s
1
local
processing
s
6
semaphore
`
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . ..
.
.
.
.
.
`
I = (s
3
, t
5
)
Figura 2: Procese n citire concurenta/scriere exclusiva
de un singur arc de inhibit ie, spre deosebire de modelul realizat, folosind o
ret ea cu salturi, n subsect iunea 4.3.2 din capitolul 4, n cazul caruia a fost
necesara folosirea unui numar innit numarabil de salturi.
Anexe 233
Anexa E: Marcari accesibile minimale si rezul-
tate conexe
Dupa cum am vazut n subcapitolul 5.1, calculul gradului inferior de
concurent a a unei ret ele P/T marcate se reduce la calculul unui minim
denit pe mult imea minimal(RS()) formata din elementele minimale ale
mult imii de accesibilitate a ret elei . Mai mult, dupa cum am vazut,
mult imea minimal(RS()) este ntotdeauna nita, desi mult imea de ac-
cesibilitate RS() poate uneori innita (mai precis, n cazul ret elelor
nemarginite), fapt pe care l-am justicat pe baza lemei lui Dickson ([18]).
Se pune deci problema cum putem calcula mult imea minimal(RS()),
chiar si n cazul ret elelor nemarginite.
Propozit ia 1 Pentru orice mPTN , mult imea minimal(RS()) este cal-
culabil a.
Acest rezultat l-am demonstrat n lucrarea [125], n care am aratat cum
se poate aplica pentru aceasta problema a marcarilor accesibile, un algoritm
mai general din [105].
Din pacate nsa, procedura de decizie din [105] este prea inecienta pen-
tru a utilizata n practica, deoarece utilizeaza n mod intensiv algoritmul
binecunoscut (dar foarte complex !) de decidabilitate a accesibilitat ii pentru
ret ele P/T (observat ia 1.1.6).
O alta modalitate de a calcula mult imea minimal(RS()) se bazeaza pe
un algoritm de calcul a part ilor coinit iale ale mult imii de accesibilitate, ce a
fost descris n lucrarea [17]. Ideea expusa n [17] consta n urmatoarele.
Denit ia 1 i) O mult ime de vectori E N
S
se numeste liniara daca exista
un vector M N
S
(numit baza lui E) si o mult ime nita N
1
, . . . , N
n
N
S
de vectori (N
1
,. . . ,N
n
sunt numit i perioadele lui E), cu n 0 (i.e. aceasta
mult ime poate si vida), astfel ncat
E = M
N
S
[ M
= M +
1in
k
i
N
i
, cu k
i
N .
ii) O mult ime se numeste semi-liniara daca este o reuniune nita de mult imi
liniare.
Denit ia 2 Fie (E, ) o mult ime part ial ordonata. O submult ime F E
se numeste parte coinit iala a lui E daca si numai daca satisface proprietatea:
x E y F : y x.
234 Anexe
Practic, se observa ca F E este o parte coinit iala a lui E daca si numai
daca F cont ine toate elementele minimale ale mult imii E (relativ la relat ia
de ordine part iala ), i.e. daca si numai daca minimal(E) F.
Propozit ia 2 ([17]) Fiind date o ret ea P/T marcata = (, M
0
) si o
mult ime semi-liniara de marcari E N
S
arbitrare, se poate calcula o parte
coinit iala nita a mult imii RS() E.
Algoritmul care calculeaza o parte coinit iala nita a mult imii RS() E,
precum si demonstrat ia corectitudinii lui, pot gasite n [17].
Sa mai observam faptul ca, prin eliminarea din aceasta parte coinit iala
nita calculata de algoritmul din [17], a elementelor sale care sunt mai mari
dect vreun alt element al acestei part i, obt inem chiar elementele minimale
ale mult imii RS()E. Prin urmare, avem astfel un algoritm care calculeaza
mult imea minimal(RS() E).
Alegnd n particular mult imea E = , obt inem astfel un al doilea algo-
ritm care rezolva problema enunt ata n propozit ia 1.
Din nefericire nsa, si algoritmul din [17] este prea inecient pentru a
utilizat n practica, deoarece si acesta utilizeaza n mod intensiv algoritmul
binecunoscut (dar foarte complex) de decidabilitate a accesibilitat ii pentru
ret ele P/T.
gasirea unui algoritm ecient de calcul a marcarilor accesibile minimale.
Ca un rezultat conex celor discutate mai sus, vom da n continuare o
demonstrat ie a unui rezultat ajutator amintit n subcapitolul 5.2, si anume
lema 5.2.1.
Sa reamintim mai nti enunt ul acelei leme:
Lema 5.2.1 Fie = (, M
0
) o ret ea P/T marcata, T
T un subset de
tranzit ii ale lui , si e / RS() o mult ime nita. Atunci
min
MRS()M
d(, T
, M) si sup
MRS()M
d(, T
, M)
sunt calculabile.
Demonstrat ie. Mult imea de marcari accesibile / este semi-liniara, ind
nita, si prin urmare i putem aplica propozit ia 2 de mai sus. Ca atare,
folosind algoritmul din [17] putem calcula mult imea elementelor minimale
ale mult imii RS() /, mult ime nita pe care o vom nota cu
/
= minimal(RS() /) .
Anexe 235
T innd cont de acest fapt, si folosind faptul ca gradul de concurent a la o
marcare relativ la un subset de tranzit ii este o funct ie monoton crescatoare
n raport cu marcarea, i.e. M
1
M
2
d(, T
, M
1
) d(, T
, M
2
) (a se
vedea observat ia 5.1.5), rezulta ca
min
MRS()M
d(, T
, M) = min
MM
d(, T
, M) .
Prin urmare, deoarece mult imea /
este nita si calculabila, iar gradul de

concurent a d(, T
, M) este calculabil pentru orice marcare M (conform teo-

remei 5.1.1), din egalitatea anterioara rezulta ca prima parte a propozit iei
5.2.1 este demonstrata.
Pentru a doua parte, vom arata cum se poate adapta demonstrat ia teo-
remei 5.1.2, care ne arata cum se calculeaza supremul sup
MRS()
d(, T
, M)
folosind mult imea minimala de acoperire a ret elei , i.e.
sup
MRS()
d(, T
, M) = max
MMCS()
d(, T
, M) ,
pentru a calcula un suprem denit pe mult imea de accesibilitate exceptnd
un numar nit de elemente ale ei, i.e. sup
MRS()M
d(, T
, M) .
Si anume, mult imea /, a marcarilor accesibile care trebuie ignorate n
calculul supremului dorit, ind nita, putem presupune c a este de forma
/ = M
1
, . . . , M
k
, cu k 1 .
Vom construi o mult ime nita /
n felul urmator: mai nti o init ializam cu

/
= MCS() , si apoi vom extrage din ea, eventual, unele dintre marcarile
M
1
, . . . , M
k
, n situat iile descrise n continuare.
Pentru ecare 1 j k, deoarece MCS() este mult ime de acoperire
pentru , rezulta ca exista o marcare M
j
MCS() astfel ncat M
j
M
j
.
Sunt posibile doua situat ii:
1. M
j
, /. Aceasta situat ie este posibila e daca M
j
, RS() (caz
n care M
j
este limita unui sir innit crescator de marcari accesibile),
e daca M
j
RS() / (cazul n care M
j
este o marcare accesi-
bila ce nu trebuie ignorata).

In ambele cazuri pastram marcarea M
j
n mult imea /
, deoarece trebuie luata n calcul pentru calcularea

supremului dorit.
2. M
j
/.

In aceasta situat ie M
j
este o marcare accesibila ce trebuie
ignorata n calculul supremului dorit, si din acest motiv o vom elimina
236 Anexe
din mult imea /
, dar n schimb va trebui sa adaugam la mult imea /
toate acele marcari accesibile care nu sunt din mult imea de ignorare /
si care sunt mai mici dect marcarea M
j
, i.e. marcarile din mult imea
Adauga(M
j
) = M N
S
[ M < M
j
(RS() /) .
Aceste marcari sunt n numar nit, si pot calculate n felul urmator:
mult imea M N
S
[ M < M
j
este nita, ind regiunea descrisa de
punctul M
j
, fara acest punct, si printr-o parcurgere exhaustiva a ei se
pot selecta doar acele puncte care sunt marcari accesibile n si nu fac
parte din mult imea de ignorare /. Mai mult, este sucient sa selectam
doar punctele maximale ce satisfac aceasta proprietate, deci se poate
optimiza metoda de parcurgere, pentru a nu mai parcurge punctele mai
mici dect un punct deja selectat.
Deci n situat ia cnd M
j
/ modicam mult imea /
astfel:
/
:= /
j
maximal(Adauga(M
j
)) ,
si se observa ca /
ramne nita n urma acestei operat ii.

Dupa ce iteram acest rat ionament pentru ecare 1 j k, mult imea
nita /
obt inuta n nal satisface proprietatea

sup
MRS()M
d(, T
, M) = max
MM
d(, T
, M) ,
si prin urmare a doua parte a propozit iei 5.2.1 este demonstrata.
Bibliograe
[1] T. Agerwala and M. Flynn. Comments on capabilities and limitations
and correctness of Petri nets. In Proc. of the 1
st
Annual Symposium
on Computer Architecture, pages 8186. New York, 1973.
[2] A. V. Aho, J. E. Hopcroft, and J. D. Ullman. The Design and Analysis
of Computer Algorithms. Addison-Wesley, 1974.
[3] M. Ajmone Marsan. Stochastic Petri nets: An elementary introduction.
In LNCS 424 [60], pages 129.
[4] T. Araki and T. Kasami. Some decision problems related to the reach-
ability problem for Petri nets. Theoretical Computer Science, 3(1):85
104, 1977.
[5] F. Bause and P. Kritzinger. Stochastic Petri Nets An Introduction to
the Theory (2nd edition). Vieweg Verlag, Germany, 2002.
[6] E. Best and C. Fernandez. Notations and terminology on Petri net
theory. Arbeitspapiere der GMD 195, Gesellschaft f ur Mathematik und
Datenverarbeitung, 1986. Also: Petri Net Newsletters No. 23 (April
1986), 2146.
[7] H. D. Burkhard. The maximum ring strategy in Petri nets gives more
power. ICS-PAS Report 441, Warszaw, 24-2, 26, 1980.
[8] H. D. Burkhard. On priorities of parallelism: Petri nets under the
maximum ring strategy. In Proc. of the International Conference
LOGLAN 77. Poznan, Poland, 1980.
[9] H. D. Burkhard. Ordered ring in Petri nets. Journal of Information
Processing and Cybernetics EIK, 17:7186, 1981.
[10] H. D. Burkhard. Two pumping lemmata for Petri nets. Journal of
Information Processing and Cybernetics EIK, 17(7):349362, 1981.
237
238 Bibliograe
[11] H. D. Burkhard. Control of Petri nets by nite automata. Preprint 26,
Sektion Mathematik, Humboldt-Universitat zu Berlin, 1982.
[12] H. D. Burkhard. What gives Petri nets more computational power.
Preprint 45, Sektion Mathematik, Humboldt-Universitat zu Berlin,
1982.
[13] G. Chiola, C. Dutheillet, G. Franceschinis, and S. Haddad. On well-
formed coloured Petri nets and their symbolic reachability graph.
In High-level Petri Nets. Theory and Application, pages 373396.
Springer-Verlag, 1991.
[14] S. Christensen and L. Petrucci. Modular analysis of Petri nets. The
Computer Journal, 43(3):224242, 2000.
[15] S. Crespi-Reghizzi and D. Mandrioli. Petri nets and Szilard languages.
Inform. Contr., 33:177192, 1977.
[16] C. Croitoru. Tehnici de baza n Optimizarea Combinatorie. Editura
Universitat ii Alexandru Ioan Cuza, Iasi, 1992.
[17] D. de Frutos Escrig and C. Johnen. Decidability of home space prop-
erty. Technical report, Univ. de Paris-Sud, Centre dOrsay, Laboratoire
de Recherche en Informatique Report LRI503, July 1989.
[18] L. E. Dickson. Finiteness of the odd perfect and primitive abundant
numbers with n distinct prime factors. American Journal of Mathe-
matics, 35:413422, 1913.
[19] C. Fernandez. Non-sequential processes. In LNCS 254 [59], pages 95
115.
[20] A. Finkel. Structuration des systemes de transitions. Applications au
controle du parallelisme par les FIFO. These detat, Universite de
Paris-Sud, 1986.
[21] A. Finkel. A minimal coverability graph for Petri nets. In Proc. of
the 11
th
International Conference on Application and Theory of Petri
Nets. Paris, France, 1991.
[22] A. Finkel. The minimal coverability graph for Petri nets. In LNCS 674
[62], pages 210243.
[23] H. J. Genrich. Predicate/Transition nets. In LNCS 254 [59], pages
207247.
Bibliograe 239
[24] H. J. Genrich. Equivalence transformations of Pr/T-nets. In LNCS
424 [60], pages 179208.
[25] H. J. Genrich and K. Lautenbach. System modelling with high-level
Petri nets. Theoretical Computer Science, 13:109136, 1981.
[26] H. J. Genrich, K. Lautenbach, and P. S. Thiagarajan. Elements of
general net theory. In LNCS 84 [63], pages 23163.
[27] C. Girault and R. Valk. Petri Nets for Systems Engineering: A Guide
to Modeling, Verication, and Applications. Springer-Verlag, 2002.
[28] M. Hack. Petri net languages. Comp. Struct. Group Memo 124, Project
MAC, M.I.T. Press, 1975.
[29] S. Haddad. A reduction theory for coloured nets. In LNCS 424 [60],
pages 209235.
[30] M. Harrison. Introduction to Formal Language Theory. Addison-
Wesley, 1978.
[31] A. Holt. Introduction to occurrence systems. Associative Information
Techniques, pages 175203, 1971.
[32] A. Holt, H. Saint, R. M. Shapiro, and S. Warshall. Final report of the
information systems theory project. Technical report RADC-TR-68-
305, 1968.
[33] J. E. Hopcroft and J. D. Ullman. Introduction to Automate Theory,
Languages, and Computation. Addison-Wesley, 1979.
[34] P. Huber, A. M. Jensen, L. O. Jepsen, and K. Jensen. Reachability trees
for high-level Petri nets. Theoretical Computer Science, 45(3):261292,
1986.
[35] P. Huber, K. Jensen, and R. M. Shapiro. Hierarchies in coloured Petri
nets. In LNCS 483 [61], pages 313341.
[36] M. Jantzen. On the hierarchy of Petri net languages. R.A.I.R.O.
Informatique Theorique, 13:1930, 1979.
[37] M. Jantzen. Complexity of Place/Transition nets. In LNCS 254 [59],
pages 413434.
[38] M. Jantzen. Language theory of Petri nets. In LNCS 254 [59], pages
397412.
240 Bibliograe
[39] M. Jantzen and R. Valk. Formal properties of Place/Transition nets.
In LNCS 84 [63], pages 165212.
[40] K. Jensen. Coloured Petri nets and the invariant-method. Theoretical
Computer Science, 14:317336, 1981.
[41] K. Jensen. Coloured Petri nets. In LNCS 254 [59], pages 248299.
[42] K. Jensen. Coloured Petri Nets. Basic Concepts, Analysis Methods and
Practical Use. Volume 1. EATCS Monographs on Theoretical Computer
Science. Springer-Verlag, 1992.
Practical Use. Volume 2. EATCS Monographs on Theoretical Computer
Practical Use. Volume 3. EATCS Monographs on Theoretical Com-
puter Science. Springer-Verlag, 1997.
[45] T. Jucan. Limbaje formale si automate. Editura MatrixRom, Bu-
curesti, 1999.
[46] T. Jucan, C. Masalagiu, and F. L. Tiplea. Relation based controlled
Petri nets. Scientic Annals of the Alexandru Ioan Cuza University
of Iasi, Computer Science Section, Tome II:2735, 1993.
[47] T. Jucan and F. L. Tiplea. Ret ele Petri. Editura Universitat ii Alexan-
dru Ioan Cuza, Iasi, 1995.
[48] T. Jucan and F. L. Tiplea. Ret ele Petri. Teorie si practica. Editura
Academiei Romane, Bucuresti, 1999.
[49] T. Jucan and C. Vidrascu. Concurrency-degrees for Petri nets. Studia
Universitatis Babes-Bolyai, Computer Science Section, XLIV(2):315,
1999.
[50] T. Jucan and C. Vidrascu. Concurrency-degrees for Petri nets. In
L. D. Serbanat i et al., editors, Volumul Primei Conferint e de Infor-
matica Teoretica si Tehnologii Informatice CITTI 2000, pages 108
114. Facultatea de Matematica si Informatica, Universitatea Ovidius
din Constant a, 2527 mai, 2000.
[51] R. M. Karp and R. E. Miller. Parallel program schemata. Journal of
Computer and System Sciences, 3(3):147195, 1969.
Bibliograe 241
[52] T. Kasai and R. E. Miller. Homomorphisms between models of parallel
computation. Journal of Computer and System Sciences, 25:285331,
1982.
[53] D. Konig. Theorie der endlichen und unendlichen Graphen. Akademis-
che Verlagsgesellschaft, Leipzig, 1936.
[54] S. R. Kosaraju. Decidability of reachability in vector addition systems.
In Proc. of the 14
th
Annual ACM STOC, pages 267281, 1982.
[55] K. Lautenbach. Liveness in Petri nets. GMD-ISF Internal Report
02.1/75-7-29, Gesellschaft f ur Mathematik und Datenverarbeitung,
1975.
[56] K. Lautenbach. Linear algebraic techniques for Place/Transition nets.
In LNCS 254 [59], pages 142167.
[57] M. Lindqvist. Parameterized reachability trees for Predi-
cate/Transition nets. In LNCS 674 [62], pages 301324.
[58] Lectures on Petri Nets, Part I: Basic Models. Advances in Petri Nets
1998, Part I, volume 1491 of Lecture Notes in Computer Science.
[59] Petri Nets: Central Models and Their Properties. Advances in Petri
Nets 1986, Part I, volume 254 of Lecture Notes in Computer Science.
[60] Advances in Petri Nets 1989, volume 424 of Lecture Notes in Computer
[63] Net Theory and Applications, volume 84 of Lecture Notes in Computer
[64] I. A. Lomazova. Nested Petri nets a formalism for specication and
verication of multi-agent distributed systems. Fundamenta Informat-
icae, 43:195214, 2000.
242 Bibliograe
[65] I. A. Lomazova and P. Schnoebelen. Some decidability results for nested
Petri nets. In Proc. Andrei Ershov 3
rd
International Conference Per-
spectives of System Informatics (PSI99), Novosibirsk, Russia, July
1999, volume 1755 of Lecture Notes in Computer Science, pages 208
220. Springer-Verlag, 1999.
[66] E. W. Mayr. An algorithm for the general Petri net reachability prob-
lem. In Proc. of the 13
rd
Annual ACM STOC, pages 238246, 1981.
[67] E. W. Mayr. An algorithm for the general Petri net reachability prob-
lem. SIAM Journal of Computing, 13(3):441460, 1984.
[68] G. Memmi and J. Vautherin. Analysing nets by the invariant method.
In LNCS 254 [59], pages 300337.
[69] R. E. Miller. A comparison of some theoretical models of parallel com-
putation. IEEE Transactions on Computing, C-22:710717, 1973.
[70] A. Pagnoni. Stochastic nets and performance evaluation. In LNCS 254
[59], pages 460478.
[71] J. L. Peterson. Computation sequence sets. Journal of Computer and
System Sciences, 13(1):124, Aug. 1976.
[72] J. L. Peterson. Petri Net Theory and the Modelling of Systems.
Prentice-Hall, 1981.
[73] J. L. Peterson and T. H. Bredt. A comparison of models of parallel
computation. In Proc. of IFIP Congress 74, pages 466470, Amster-
dam, 1974. North-Holland Publ. Comp.
[74] C. A. Petri. Kommunication mit automaten. Schriften des IIM 2,
Institut f ur Instrumentelle Mathematik, Bonn (Germany), 1962.
[75] C. A. Petri. Interpretations of net theory. GMD-ISF Internal Report
75-7, Gesellschaft f ur Mathematik und Datenverarbeitung, 1976.
[76] C. A. Petri. Introduction to general net theory. In Proc. of the Advanced
Course on General Net Theory of Processes and Systems. Hamburg
(Germany), 1979.
[77] L. Petrucci. Combining Finkels and Jensens reduction techniques
to build covering trees for coloured Petri nets. Petri Net Newsletter,
36:3236, Aug. 1990. Special Interest Group on Petri Nets and Related
System Models, Gesellschaft f ur Informatik (GI), Germany.
Bibliograe 243
[78] G. Paun. Probleme actuale n teoria limbajelor formale. Editura
Stiint ica si Enciclopedica, Bucuresti, 1984.
[79] C. Ramchandani. Analisys of asynchronous concurrent systems by
Petri nets. Tehnical Report 120, Project MAC, M.I.T. Cambridge,
Massachusetts, 1974.
[80] W. Reisig. Petri Nets. An Introduction. EATCS Monographs on The-
oretical Computer Science. Springer-Verlag, Berlin, 1985.
[81] W. Reisig. Petri nets with individual tokens. Theoretical Computer
Science, 41:185213, 1985.
[82] W. Reisig. Petri nets in software engineering. In Petri Nets: Appli-
cations and Relationships to Other Models of Concurrency. Advances
in Petri Nets 1986, Part II, volume 255 of Lecture Notes in Computer
Science, pages 6396. Springer-Verlag, 1987.
[83] W. Reisig. Place/Transition systems. In LNCS 254 [59], pages 117141.
[84] W. Reisig. A Primer in Petri Net Design. Springer-Verlag, 1992.
[85] C. Reutenauer. The Mathematics of Petri Nets. Prentice Hall Interna-
tional (UK) Ltd., 1990.
[86] G. Rozenberg. Behaviour of elementary net systems. In LNCS 254 [59],
pages 6094.
[87] A. Salomaa. Formal Language Theory. Academic Press, 1973.
[88] J. Skifakis. Performance evaluation of systems using nets. In LNCS 84
[63], pages 307319.
[89] P. S. Thiagarajan. Elementary net systems. In LNCS 254 [59], pages
2659.
[90] F. L. T iplea. Selective Petri net languages. International Journal of
Computer Mathematics, 43(1-2):6180, 1992.
[91] F. L. T iplea. Contribut ii la teoria limbajelor ret ea Petri. Teza de
doctorat, Universitatea Alexandru Ioan Cuza din Iasi, 1993.
[92] F. L. T iplea. Petri net languages. In Proc. of the 19
th
Symposium on
Semigroups, Languages and their Related Fields, pages 7186. Shimane,
Japan, 1995.
244 Bibliograe
[93] F. L. T iplea. On computational power of jumping Petri nets. In Proc.
of the Workshop on Semigroups, Formal Languages and Computer Sys-
tems, pages 165177. RIMS Kokyuroku 960, Kyoto, Japan, 1996.
[94] F. L. T iplea. Introducere n Teoria Mult imilor. Editura Universitat ii
Alexandru Ioan Cuza, Iasi, 1998.
[95] F. L. T iplea and T. Jucan. Jumping Petri nets. Foundations of Com-
puting and Decision Sciences, 19(4):319332, 1994.
[96] F. L. T iplea and T. Jucan. Complexity of Petri nets. In Proc. of the
10
th
Romanian Symposium on Computer Science ROSYCS96, pages
126. Faculty of Computer Science, Alexandru Ioan Cuza University
of Iasi, Romania, 1996.
[97] F. L. T iplea and T. Jucan. Petri net languages. In Proc. of the 10
th
Romanian Symposium on Computer Science ROSYCS96, pages 71
96. Faculty of Computer Science, Alexandru Ioan Cuza University
of Iasi, Romania, 1996.
[98] F. L. T iplea, T. Jucan, and St. Dumbrava. Modeling systems by Petri
nets with dierent degrees of concurrency. In Proc. of the 4
th
Inter-
national Symposium on Automatic Control and Computer Science
SACCS93, pages 4854. Faculty of Automatic Control and Computer
Engineering, Gh. Asachi Technical Univesity of Iasi, Romania, 1993.
[99] F. L. T iplea, T. Jucan, and C. Masalagiu. Conditional Petri net
languages. Journal of Information Processing and Cybernetics EIK,
27(1):5566, 1991.
[100] F. L. T iplea and E. Makinen. Jumping Petri nets. Specic properties.
Fundamenta Informaticae, 32:373392, 1997.
[101] R. Valk. On the computational power of extended Petri nets. In Proc.
of the 7
th
Symposium Mathematical Foundations of Computer Sci-
ence, volume 64 of Lecture Notes in Computer Science, pages 526535.
[102] R. Valk. Self-modifying nets, a natural extension of Petri nets. In Proc.
of the 5
th
Colloquium Automata, Languages and Programming, vol-
ume 62 of Lecture Notes in Computer Science, pages 464476. Springer-
Verlag, 1978.
Bibliograe 245
[103] R. Valk. Petri nets as dynamical objects. In Proc. 16
th
International
Conference on Application and Theory of Petri Nets, Torino, Italy,
1995.
[104] R. Valk. Petri nets as token objects: An introduction to elementary
object nets. In Proc. 19
th
International Conference on Application and
Theory of Petri Nets, ICATPN98, Lisbon, Portugal, June 1998, vol-
ume 1420 of Lecture Notes in Computer Science, pages 125. Springer-
Verlag, 1998.
[105] R. Valk and M. Jantzen. The residue of vector sets with applications
to decidability problems in Petri nets. Acta Informatica, 21:643674,
1985.
[106] R. Valk and G. Vidal-Naquet. Petri nets and regular languages. Journal
of Computer and System Sciences, 23(3):299325, 1981.
[107] A. Valmari. Stubborn sets for coloured Petri nets. In Proc. of the
12
th
International Conference on Application and Theory of Petri Nets,
pages 102121. Aarhus, Denmark, 1991.
[108] A. Valmari. Stubborn sets for reduced state space generation. In LNCS
483 [61], pages 491515.
[109] C. Vidrascu. An application of the minimal coverability graph. Sci-
entic Annals of the North University of Baia Mare, B Series, Mathe-
matics and Computer Science Section, XVI(1):159170, 2000. Proc. of
the 2
nd
International Conference on Applied Mathematics ICAM 2,
Baia Mare, Romania, October 1921, 2000.
[110] C. Vidrascu. On dynamic properties of Petri nets. In F. Cassez, C. Jard,
B. Rozoy, and M. Ryan, editors, Proc. of the summer school Modelling
and Verication of Parallel Processes MOVEP2000, pages 239243.
IRCCyN,

Ecole Centrale de Nantes, Nantes, France, June 1923, 2000.
[111] C. Vidrascu. S-invariants for -nite jumping Petri nets. In C. Lazar,
editor, The 7
th
International Symposium on Automatic Control and
Computer Science SACCS 2001, Abstracts Book + CD-ROM Pro-
ceedings. Faculty of Automatic Control and Computer Engineering,
Gh. Asachi Technical Univesity of Iasi, Romania, Oct. 2627, 2001.
[112] C. Vidrascu. Some applications of the minimal coverability struc-
tures. Scientic Annals of the Alexandru Ioan Cuza University of
Iasi, Computer Science Section, Tome X:5577, 2001.
246 Bibliograe
[113] C. Vidrascu. T-invariants for jumping Petri nets. Computer Science
Journal of Moldova, 9(3):350368, 2001. Proc. of the 1
st
Conference of
the Mathematical Society of Moldova, Chisinau, Republic of Moldova,
August 1518, 2001.
[114] C. Vidrascu. On the invariant method for Petri nets. In F. Cassez,
C. Jard, F. Laroussinie, and M. Ryan, editors, Proc. of the summer
school Modelling and Verication of Parallel Processes MOVEP2002,
pages 423428. IRCCyN,

Ecole Centrale de Nantes, Nantes, France,
June 1721, 2002.
[115] C. Vidrascu. Concurrency in Petri nets. In Volumul Simpozionu-
lui Internat ional al Tinerilor Cercetatori - Edit ia I, pages 363364.
Academia de Studii Economice din Moldova, Chisinau, Republica
Moldova, Apr. 1819, 2003.
[116] C. Vidrascu. The invariant method for jumping Petri nets. In D. Grig-
oras, A. Nicolau, and F. L. T iplea, editors, Pre-proc. of the NATO
Advanced Research Workshop on Concurrent Information Processing
and Computing CIPC2003, pages 239253. Sinaia, Romania, July 5
10, 2003.
[117] C. Vidrascu. Modelling a producer-consumer system. In T. Maghiar,
A. Georgescu, M. Balaj, I. Dzit ac, and I. Mang, editors, Proc. of the
11
th
Conference on Applied and Industrial Mathematics CAIM 2003,
volume 1, pages 232236. The University of Oradea and Romanian
Society of Applied and Industrial Mathematics (ROMAI), Romania,
May 2931, 2003.
[118] C. Vidrascu. Modelling a sender-receiver system. Acta Cybernetica,
16(1):147154, Jan. 2003.
[119] C. Vidrascu. Structuri de accesibilitate reduse pentru ret ele Petri de
nivel nalt. Technical report TR 0306, Faculty of Computer Science,
the Alexandru Ioan Cuza University of Iasi, Dec. 2003.
[120] C. Vidrascu. Concurrency in high-level Petri nets. In The 8
th
Inter-
national Symposium on Automatic Control and Computer Science
SACCS 2004, Abstracts Book + CD-ROM Proceedings. Faculty of Au-
tomatic Control and Computer Engineering, Gh. Asachi Technical
Univesity of Iasi, Romania, Oct. 2223, 2004.
Bibliograe 247
[121] C. Vidrascu. Invariants and verication of properties for jumping Petri
nets. Technical report TR 0402, Faculty of Computer Science, the
Alexandru Ioan Cuza University of Iasi, Oct. 2004.
[122] C. Vidrascu. Modelling a CREW processes system. In Proc. of the
International Conference on Computers and Communications ICCC
2004, pages 421425. The University of Oradea, Romania, May 2729,
2004.
[123] C. Vidrascu. Modelling and verication with Petri nets. In Volumul
Simpozionului Internat ional al Tinerilor Cercetatori - Edit ia a II-a,
pages 3234. Academia de Studii Economice din Moldova, Chisinau,
Republica Moldova, Apr. 2930, 2004.
[124] C. Vidrascu. Modelling and verication with jumping Petri nets. Scien-
tic Annals of the Alexandru Ioan Cuza University of Iasi, Computer
Science Section, Tome XIV, 2004 (to appear).
[125] C. Vidrascu. A note on the reachability set of Petri nets. In Proc. of
the 12
th
Conference on Applied and Industrial Mathematics CAIM
2004. The University of Pitesti and Romanian Society of Applied and
Industrial Mathematics (ROMAI), Romania, Oct. 1517, 2004 (to ap-
pear).
[126] C. Vidrascu and T. Jucan. On coverability structures for jumping Petri
nets. Scientic Annals of the Alexandru Ioan Cuza University of Iasi,
Computer Science Section, Tome IX:126, 2000.
[127] C. Vidrascu and T. Jucan. On concurrency-degrees for Petri nets. Tech-
nical report TR 0101, Faculty of Computer Science, the Alexandru
Ioan Cuza University of Iasi, Feb. 2001.
[128] C. Vidrascu and T. Jucan. On coverability structures for jumping
Petri nets. Technical report FBIHHB232, Fachbereich Informatik,
Universitat Hamburg, Germany, 2001.
[129] C. Vidrascu and T. Jucan. Concurrency-degrees for jumping Petri
nets. Scientic Annals of the Alexandru Ioan Cuza University of
Iasi, Computer Science Section, Tome XII:135151, 2002.
[130] C. Vidrascu and T. Jucan. On concurrency-degrees for jumping Petri
nets. Scientic Annals of the North University of Baia Mare, B Series,
Mathematics and Computer Science Section, XVIII(2):373382, 2002.
248 Bibliograe
Proc. of the 3
rd
International Conference on Applied Mathematics
ICAM 3, Baia Mare Borsa, Romania, October 1013, 2002.
[131] C. Vidrascu and T. Jucan. Concurrency-degrees for P/T-nets. Scien-
tic Annals of the Alexandru Ioan Cuza University of Iasi, Computer
Science Section, Tome XIII:91103, 2003.
[132] J. Wang. Timed Petri Nets. Theory and Application. Kluwer Academic
Publishers, 1998.
[133] W. M. Zuberek. Timed Petri nets and preliminary performance evalua-
tion. In Proc. of the 7
th
Annual Symposium on Computer Architecture,
pages 8896, 1980.
[134] *** - Design/CPN tool: http://www.daimi.au.dk/DesignCPN/.
Website maintained at DAIMI, University of Aarhus, Denmark.
[135] *** - Petri Nets portal: http://www.daimi.au.dk/PetriNets/.
Website maintained at DAIMI, University of Aarhus, Denmark.
[136] *** - RENEW simulator: http://www.renew.de/. Website main-
tained at Fachbereich Informatik, University of Hamburg, Germany.

tr04 04

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

tr04 04

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

University Alexandru Ioan Cuza of Iasi

Faculty of Computer Science

ARII DIN ROM

In capitolul 1 am prezentat not iunile de baza, notat iile si ter-

In continuarea acestui subcapitol, se trateaza problemele

In partea a treia a acestui subcapitol am denit o noua sub-

In ncheierea acestui subcapitol, am prezentat tehnica de

In prima parte a acestui subcapitol, este introdusa o

In a doua parte a acestui subcapitol, am aratat cum se

In ultima parte a acestui subcapitol, am luat n considerare

In a doua parte a acestui subcapitol am aratat ca rezultatele

In sfrsit, dar nun ultimul rnd, doresc sa mult umesc familiei

In general, mult imea (s, t) poate cont ine o stare s

S, sau poate vida

In funct ie de complexitatea sistemului real modelat si de scopul pentru

x[x X si, respectiv,

[x X se vor numi premult imea, respectiv postmult imea, lui

= . Ret eaua suport N este numita simpla

In cele ce urmeaza vom utiliza adeseori termenul de ret ea Petri (PN)

(s) = W(s, t), s S;

In continuare va amintita prima dintre acestea, cea mai simpla, n

, daca si numai daca t

, atunci t poate apare la M producnd o

va simplicata la [.) ori de cte ori va subnt eleasa

compunerea clasica a relat iilor [t

In plus, se considera relat ia [)

este secvent a de tranzit ie de la M n daca exista o marcare M

a lui astfel ncat M [w)

. Mult imea tuturor secvent elor de tranzit ie de

se numeste accesibila de la M n daca exista o secvent a de

. Mult imea tuturor marcarilor accesibile

) si se numeste mult imea

In continuare se vor trece n revista cteva not iuni ce descriu o serie de

a lui astfel ncat M M

S este marginita daca toate locat iile s S

S este simultan nemarginita daca pentru orice

este simultan nemarginita, atunci

astfel ncat t este posibila la M, i.e. M[t)

(i.e., accesibila din M) astfel ncat t este

In continuare, voi enumera principalele probleme de decizie referitoare la

S o mult ime de locat ii ale ret elei , este

() = true este marginita.

S o mult ime de locat ii ale ret elei , este

() = true este simultan ne-

() = true este pseudo-viabila.

() = true este viabila.

(membrul drept este o conjunct ie nita de predicate BP deoarece am

este o mult ime nita de locat ii) ;

) sunt reductibile la problema

) sunt reductibile respectiv la (SUbP), (QLP) si (LP).

mult imea astfel obt inuta, i.e. N

se vor numi pseudo-marcari (sau

denota mult imea tuturor pseudo-marcarilor.

doua pseudo-marcari si t o tranzit ie, se spune ca M[t)

daca si numai daca estendeplinita regula de aplicabilitate (RA) de la marcari,

daca si numai daca este ndeplinita regula de calcul

In mod similar se considera extinse la pseudo-marcari celelalte not iuni de

In sect iunea urmatoare a acestui capitol introductiv voi prezenta pe larg

) R este nita) atunci se spune ca

In cele ce urmeaza vom utiliza adeseori termenul de ret ea cu salturi

( ind ret eaua de baza a lui si R

nchiderea reexiva si tranzitiva

) R a lui este R-redus daca M ,= M