Sunteți pe pagina 1din 26

Avuia naiunilor" cuprinde n cinci volume, dintre

care primele dou pun accentul pe teoria economic,


iar celelalte trei volume evideniaz aspectele
normative pe care le implic aceasta, inclusiv o serie
de comparaii de istorie economic.
Ideea central a lucrrii, aa cum reise i din titlul ei,
o constituie definirea noiunii de "avuie" sau
"bogie" a naiunilor i analiza factorilor sau forelor
de producie ce concur la crearea i sporirea ei.
n consens cu fiziocraii, pn la un punct. i
criticndu-i veement pe mercantiliti, !mit
consider avuia naiunii ca fiind format din
"totalitatea bunurilor materiale de care dispune pentru
a-i satisface nevoile i, implicit, n munca anual a
fiecrei naiuni care poate produce aceste bunuri".
"rin urmare, influena fiziocrailor asupra
economistului scoian a fost profund cci doctrina
fiziocrat i-a ntrit convingerile n materie de
liberalism economic. "e urm, !mit pare a fi
"mprumutat" de la fiziocrai o serie de idei, cum ar fi
cele referitoare la distribuirea venitului anual ntre
diversele clase sociale. !pre deosebire de fiziocrai,
care e#acerbau rolul agriculturii n cadrul sistemului
economic, Adam !mit, "s-a aezat de la nceput n
centrul fenomenelor n punctul cel mai nalt, stabilit
mai ales de producerea bogiilor era cea mai larg
icea mai ntins".
n "Avuia naiunilor", !mit privete "universul
economic ca un vast atelier creat de diviziunea
muncii, mobilul psiologic al productorilor
reprezentndu-l dorina de a-i mbunti situaia
economic. "olitica economic este interpretat de
!mit nu ca e#presie a unui interes partinic, al unei
clase sau alteia ci ca pe e#presia interesului cel mai
general al comunitii". Astfel el ofer o analiz
intercorelat a agriculturii, industriei i comerului.
$artea nti a "Avuiei naiunilor" constituie miezul
teoriei elaborate de Adam !mit privitor la valoare i
la repartiie. n analiza valorii, !mit pornete de la
ilustrarea avanta%elor diviziunii muncii, ndeosebi
pentru cazul manufacturier caracteristic timpului,
deoarece, n accepiunea sa, sistemul economic nu
poate fi privit dect ca o reea vast de interrelaii
dintre productorii specializai pe obinerea unui
anumit produs i reunii ulterior de "tendina
scimbului n natur i n bani". &iviziunea muncii,
consider el, deriv din nclinaia omului de a
scimba unele mrfuri cu altele, deci de a face troc,
ea reprezint "instituia" prin care se efectueaz fr
sforare i n mod natural, cooperarea tuturor
membrilor societii n vederea satisfacerii, pe ct
posibil, a nevoilor fiecruia, este adevratul izvor al
progresului i bunstrii. Importana diviziunii
muncii, consider !mit, deriv din' abilitatea
lucrtorului lsat mereu s produc acelai fel de
lucru( timpul de lucru redus, ca urmare a evitrii
trecerii de la o ocupaie la alta i investiiile i
perfecionrile pe care, "faptul de a fi absorbit ntr-o
singur munc oarecare le sugereaz n mod natural
celor ce o e#ecut zilnic. !mit nu ignor ns, nici
dezavanta%ele pe care le presupune diviziunea muncii,
relevnd ciar i unele soluii pentru nlturarea lor.
Astfel, se consider c, e#ercitnd doar un anumit gen
de operaiuni, lucrtorul nu are prile%ul a-i e#ercita
inteligena i puterea de invenie n a gsi mi%locul de
nlturare a unor greuti care nu-i apar niciodat,
fiind aferente altor segmente de munc. )l risc astfel
s devin ignorat. "entru a nltura e#cesul de
specializare, !mit propune nfiinarea colilor
primare pltite, n parte, din bugetul statului. Iat aici,
se ntrevede doar o e#cepie de la regula pe care
!mit a urmrit-o consecvent n doctrina sa.
&iviziunea muncii are i o serie de limite scrie !mit,
limitele acesteia sunt e#tinderea pieei i acumularea
prealabil a capitalului.
"$nd piaa este prea mic, scrie Adam !mit, nimeni
nu-i ncura%at s se consacre n ntregime unei
ocupaii, din cauza imposibilitii de a scimba tot
ceea ce, n produsul muncii sale, ntrece propria lui
consumaie, contra produselor altor oameni de care
are nevoie". &in aceast perspectiv, aprecia !mit,
numai comerul cu strintatea i coloniile sunt n
stare s sporeasc avuia, deoarece vor determina o
e#tindere a pieei produselor industriale.
n ceea ce privete acumularea prealabil a
capitalului, !mit este de prere c e#tinderea
diviziunii muncii pentru orice industria nu se poate
realiza, dect n msura n care "capitalurile sunt tot
mai puternice". ns la nivelul societii procesul
acumulrii prealabile de capitaluri n unele uzine, mai
arat !mit, are drept rezultat restrngerea
posibilitilor celorlali industriai de a se dezvolta i
de amplifica n mod corespunztor diviziunea muncii.
Ideea este ine#act, confuz i a fost deseori criticat
de e#egeii lui !mit. &ealtfel, nsui economistul
scoian remarca ntr-un alt pasa% din opera sa, c
volumul de capitaluri care poate fi ntrebuinat ntr-o
industrie depinde esenialmente de cantitatea de
munc ce poate fi ntrebuinat, contrazicndu-i
propriile idei emise anterior.
"rin urmare, diviziunea muncii, determin
specializarea lucrtorilor pentru obinerea n final a
bunurilor destinate vnzrii-cumprrii pe pia, sub
form de mrfuri. *unca este cea care st la baza
aprovizionrii societii cu "bunurile necesare i utile
vieii", pe care aceasta le consum n fiecare an "i
care constau ntotdeauna, fie din produsul imediat al
muncii, fie din ceea ce se cumpr cu acest produs de
la alte naiuni". !mit relev munca drept "adevratul
izvor de bogie", i cum bogia este alctuit dintr-o
serie de mrfuri menite a satisface nevoile de consum
ale societii, rezult c, la baza valorii oricrei mrfi
se afl munca. *sura muncii ncorporate n marfa
este pltit prin intermediul banilor. "entru Adam
!mit, producia de mrfuri este o form etern i
natural a produciei. &e aceea, problema mrfii ca
form social istoricete determinat a produsului
muncii nu numai c nu o nelege, dar nici nu-l
intereseaz. $eea ce l preocup pe !mit este
valoarea de scimb i eforturile sale sunt ndreptate
spre aflarea regulii care determin proporiile n care
o marfa se scimb pe o alt marf. +rebuie fcut de
la nceput precizarea c, Adam !mit distinge clar
cele dou forme ale valorii' valoarea de ntrebuinare,
e#primat cu a%utorul utilitii i valoarea de scimb,
determinat de puterea pe care o marf o are de a
cumpra alte mrfuri. n acest sens el scrie' "$uvntul
valoare trebuie s observm c are dou nelesuri'
uneori e#prim utilitatea unui anumit obiect, iar
alteori puterea de cumprare a altor bunuri, pe care o
d posesiunea acelui obiect. ,na poate fi numit
valoarea de ntrebuinare, alta, valoarea de scimb".
)fectund aceast distincie, !mit nu observ
legtura dialectic dintre valoarea de ntrebuinare i
valoarea de scimb i, prin urmare, el nu a%unge nici
la surprinderea i analiza dublului caracter al muncii
productoare de marfa i nici nu pune problema
condiiilor sociale n care celtuiala cu munca
creeaz valoare.
"entru !mit, valoarea de scimb este ecivalentul
"preului natural"sau "preului real" al mrfii, iar
teoria sa obiectiv asupra valorii mrfii conine ideea
determinrii valorii de scimb prin cantitatea de
munc celtuit sau ncorporat n produsul cu care
se scimb mrfurile respective. "entru aceast idee
el va fi criticat ulterior de &avid -icardo care "cur
teoria valorii de o prim confuzie e#istent prin
identificarea muncii celtuite pentru producerea unei
mrfi, cu munca obinut n scimbul ei i elaboreaz
o teorie unitar a valorii-munc". Atunci cnd trece la
e#aminarea raportului dintre valoare i pre,
confuziile lui !mit se nmulesc. +otui el are
meritul de a fi sesizat, c, n condiiile procesului de
producie capitalist, preurile mrfurilor nu oscileaz
direct n %urul valorii determinate de munc, ci n
%urul a ceea ce el a numit "preul natural" al mrfii.
"!cematiznd puin, esenialul teoriei clasice
smitiene poate fi rezumat la dou propoziii'
valoarea unui bun este determinat prin costul su de
producie", deseori redus numai la coninutul
munc( preul de pia oscileaz n %urul preului
natural, preul normal( este problema numit "a
gravitaiei preurilor".
Avnd n vedere problema oscilaiilor preurilor pe
pia n %urul preului natural, toate luate la nivelul
mediu al domeniului sau al regiunii, !mit
evideniaz faptul c aceste oscilaii sunt datorate
raportului cerere-ofert de mrfuri. "reul natural,
adic apro#imativ valoarea mrfii apare drept o
categorie determinat social, care se modeleaz pe
pia, n procesul vnzrii-cumprrii, realizndu-se
sub forma preului de pia, ca urmare a influenelor
modelatoare ale ofertei i cererii concurenei
manifestate ntre vnztori i cumprtori ca i ntre
membrii fiecrei categorii n parte. "reul de pia
poate fi egal cu cel natural, cnd oferta este egal cu
cererea, adic pentru care cumprtorii au nu numai
dorina, dar i posibilitatea de a le procura. $nd
cererea este mai mic dect oferta, preul de pia
scade sub cel natural i se ridic peste acesta. n cazul
invers, n care cererea este mai mare dect oferta,
preul de pia oscileaz, n %urul unei mrimi
obiective, adic preul natural sau valoarea
determinat de munca celtuit i care st la baza
celor trei forme de venit' salariul, profit i
rent./0,pa1234, sau cum spune !mit' ""reul
natural este, deci, ca s zicem aa, preul central n
%urul cruia graviteaz continuu preurile tuturor
mrfurilor".
Acesta este raionamentul care se afl la baza
principiului "minii invizibile" drag autorului
"Avuiei naiunilor". &up prerea lui !mit,
mecanismul "impersonal" al pieei va purta cel mai
bine de gri% societii, "dac este lsat s
funcioneze nestigerit, altfel nct legile evoluiei s
duc societatea la rsplata fgduit".5,pa1674. "rin
urmare, "mna invizibil" regleaz, cu a%utorul
concurenei preurile reale i aloc prin intermediul
lor resursele i asigur distribuirea factorilor de
producie pe produse, clase i categorii de produse,
precum i pe domenii de activitate. "rin intermediul
"minii invizibile" a pieei se tinde spre realizarea
armonizrii intereselor particulare cu interesul
general al societii, deci are loc punerea n practic a
doctrinei "laissez-faire-ului". n ocii si, un guvern
este cu att mai bun, cu ct se implic mai puin n
viaa economic. +otui, Adam !mit nu se opune n
mod absolut oricrei aciuni, din partea guvernului, ci
este adeptul interveniei acestuia atunci cnd spune el,
"are drept scop i promovarea bunstrii generale".
!mit este mpotriva imi#tiunii statului n
mecanismul pieei. )ste mpotriva restriciilor la
importuri i a stimulentelor pentru e#porturi,
mpotriva legiferrilor guvernamentale ce au drept
scop prote%area industriei autotone fa de
concuren i mpotriva celtuielilor guvernamentale
cu destinaii neproductive.
$u toate c sistemul smitian a suferit ulterior ample
amendri, "marea panoram a pieei rmne o izbnd
remarcabil. &e bun seam, !mit nu a descoperit
piaa' alii naintea sa artaser n ce mod
interaciunea intereselor i a concurenei asigura
bunul mers al societii. !mit a fost primul care a
formulat scema de ansamblu ntr-un mod
cuprinztor i sistematic. )l a fost omul care a oferit
Angliei i ntregii lumi occidentale posibilitatea de a
nelege cum anume realizeaz piaa o coeziune a
societii i primul care, pe temelia acestei nelegeri,
a construit un edificiu al ordinii sociale".
!tns legat de teoria obiectiv a valorii se afl i
teoria repartiiei veniturilor factorilor de producie i
a venitului naional.
&ei a fost preocupat cu precdere de analiza
microeconomic, Adam !mit a efectuat i unele
reflecii cu privire la macroeconomie - avuia
naional, venitul naional, interesul general al
societii, procesul de ansamblu la repartiiei
venitului naional. 8astitatea subiectului i
diversitatea intereselor la nivel macroeconomic,
ndeosebi cu privire la repartiia venitului naional, l-
au determinat pe !mit s consemneze o serie de
generalizri teoretice i aspecte practice n ceea ce
privete e#plicarea naturii respectivelor categorii
economice, insistnd asupra raportului dintre
interesele particulare ale diferitelor grupuri sociale i
interesele generale ale societii.
!mit are meritul de a fi formulat cteva principii
generale pentru nelegerea proceselor manifestate la
nivel macroeconomic, inclusiv a crerii i repartiiei
venitului naional.
n concepia sa, venitul naional este acea parte cu
care sporete anual avuia unei ri, el fiind creat n
toate ramurile produciei sociale de ctre muncitorii
salariai( dar n acelai timp, el se mparte ntre cele
trei clase sociale specifice economiei de pia
9muncitori, capitaliti, proprietari funciari:, sub
denumiri distincte' salariu, profit i rent, precum i
dup o serie de reguli diferite, iar raportul dintre
aceste venituri i interesele generale ale societii
difer foarte mult de la un venit la altul.
;a de precursorii si liberali, ce abordau fragmentar
problemele repartiiei venitului naional, Adam !mit
are meritul de a fi prezentat o viziune nou de
ansamblu i de a fi ncercat s identifice specificul
fiecrei forme de venit n parte, precum i regulile
sau "legile naturale" care coordoneaz micarea lor.
n analiza teoriei repartiiei veniturilor factorilor de
producie, Adam !mit pornete de la evidenierea
componentelor preului natural, apro#imativ
valoarea, avnd la baz urmtoarea e#plicaie. &ac
n condiiile economiei naturale, ine#istena
proprietii private asupra pmntului i capitalului
fcea necesar repartiia veniturilor obinute, acestea
aparinnd n totalitate individului, n condiiile
proprietii private, produsul muncii trebuie s se
mpart ntre muncitor care primete salariul(
capitalist, care ncaseaz profitul i proprietarul
funciar, cruia i revine renta funciar.
"rin urmare, pe baza repartiiei veniturilor factorilor
de producie ce concur la realizarea produsului
muncii, valoarea acestuia se compune i<sau
descompune n' salariu, profit i rent. Aceast
definiie dat valorii mrfii a rezultat din folosirea
metodei e#oterice bazat pe analiza practic aa cum
aprea la suprafaa economiei i a societii. ,lterior,
ea va deveni punct de plecare i surs de inspiraie
pentru o serie de economiti. &e e#emplu, =ean
>aptiste !a? pe baza metodei e#oterice va formula
teoria factorilor de producie i a veniturilor acestora,
precum i legea debueelor.
Adam !mit face distincia ntre salariu, considerat
singurul venit care se bazeaz pe munca proprie a
beneficiarilor si, i celelalte venituri primare -
profitul i renta funciar - ce sunt considerate
sczminte din valoarea nou creat, deci nsuire de
munc strin.
!alariul este preul muncii pe care lucrtorul o vinde
capitalistului. )l este o mrime variabil n timp,
determinat de necesitatea asigurrii mi%loacelor de
subzisten necesare muncitorului i familiei sale.
!mit consider c e#ist dou tipuri de salarii'
nominal i real i susine c salariile mari sunt o
dovad a prosperitii societii i nu un stimulent
pentru muncitori de a lucra mai bine.
"rofitul e#prim venitul proprietarului de capital i el
nu trebuie confundat cu salariul, deoarece, mrimea
lui depinde de mrimea capitalului de care dispune
patronul, deci i de numrul lucrtorilor pe care i
poate folosi. @a !mit, profitul apare sub dou
accepiuni' n sens general ca un plusprodus sau
surplusul total din valoarea creat de muncitori peste
salariul ncasat de ei 9ceea ce va numi ulterior
A.*ar# "plusvaloare":, ct i n sens restrns
beneficiu sau profitul propriu-zis al patronului i, n
acest caz, el semnaleaz tendina de egalizare a ratei
profitului la scara ntregii economii naionale, ca
urmare a migraiei capitalurilor dintr-o ramur n alta,
ca urmare a manifestrii concurenei.
Adam !mit a identificat profitul propriu-zis ca un
"mobil al activitilor lucrative", iar alteori l e#plic
drept "recompens pentru riscul n afaceri" la care
este supus ntreprinztorul.
n ceea ce privete renta funciar, concepia lui !mit
este destul de ambigu. Atunci cnd ncearc a-i
defini natura, !mit arat c renta prezint anumite
particulariti fa de salarii i profit. )l afirm c,
renta funciar intr n alt mod n structura preurilor
mrfurilor dect salariul i profitul, cci ea se pltete
pentru c pmntul se afl n proprietate privat. )l
oscileaz n ceea ce privete sursa rentei' uneori o
consider drept sczmnt din valoarea creat de
muncitori, alteori ca un "ca un dar al naturii", iar
alteori, o consider un venit %ustificat ce revine
proprietarului de pmnt, fr a arta ns n virtutea
crui fapt sau argument.
$iar dac analiza sa este cu precdere static, !mit
formuleaz, n treact, i unele idei referitoare la
dinamica economic.
&in acest punct de vedere interesant este ncercarea
sa de a surprinde anumite tendine pe termen lung n
ceea ce privete raportul dintre creterea avuiei,
respectiv a venitului naional i micarea celor trei
venituri primare. )l susine c evoluia salariului i
rentei are loc n acelai sens cu creterea avuiei, iar
evoluia profitului are loc n sens invers' cnd crete
avuia, cresc salariile i renta, iar profitul scade.
!mit constat, nu fr oarecare nemulumire, c cei
ce sunt avanta%ai cel mai mult, la o sporire a avuiei
naionale, sunt proprietarii funciari, dei aportul lor la
creterea avuiei este nul.
$onvins fiind c izvorul bogiei fiecrei ri se
gsete n interiorul ei i c, dincolo de msurile luate
de indivizi i stat e#ist o "ordine natural n
economie", !mit a considerat c dac fiecare agent
economic i urmrete propriul su interes i dac
este lsat s ia n mod liber decizii economice, atunci
se va realiza "binele general", care s determine
"funcionarea normal", ecilibrat a economiei
naionale, precum i "realizarea armoniei generale" la
scara societii.
",rmrindu-i interesul su - scrie Adam !mit
despre agentul economic - el deseori promoveaz
interesul societii mai efectiv dect atunci cnd
intenioneaz s-l promoveze el e condus de o mn
invizibil ca s promoveze un scop ce nu face parte
din intenia lui".
"ornind de la avanta%ele diviziunii muncii ntre
indivizi i ri ndeosebi creterea productivitii
muncii nationale, Adam !mit elaboreaz "teoria
diviziunii muncii ntre ti i a comerului dintre ele"
sau altfel spus, "teoria avanta%elor absolute". "&ac
ntr-o ar strin, scria el, nu poate furniza bunuri
mai ieftine dect le-am produce noi, e mai bine s le
cumprm de la ea, cu o parte din produsul activitii
noastre, utilizate ntr-un mod din care am putea trage
oarecare folos".
"rin urmare, Adam !mit recunoate c utilitatea
practicrii comerului e#terior pentru fiecare ar i
consider c la baza operaiunilor sale comerciale st
"principiul avanta%ului absolut".
n viziunea smitian, "avanta%ul absolut" n comerul
e#terior decurge din diferena de cost i respectiv, de
pre, pentru aceeai marfa produs n ri diferite, cu
condiii diferite de producie sau care au dobndit
specializare mai mare n combinarea, utilizarea i
valorificarea acestor factori.
!cimburile de mrfuri au loc, potrivit concepiei
smitiene, pe baza legii valorii, coparnd costurile de
producie pentru o marf dat, idiferent dac avem
de-a face cu comerul interior sau e#terior.
"Avanta%ul absolut" al scimburilor const n
"diferena de costuri, adic n "economia de celtuieli
de producie" pentru marfa dat, "pe baza comparaiei
mrimii absolute a acestor costuri" ntre productorii
autotoni sau strini".
n acest conte#t, !mit consider comerul ca fiind
"reciproc avanta%os" pentru parteneri, iar condiia
esenial de realizare a acestei reciprociti este
"deplina libertate economic", respectiv absena
restriciilor comerciale i a monopolurilor de orice
fel.
"Interesul unei naiuni n relaiile ei comerciale cu
alte naiuni, apreciaz Adam !mit, este ca i al unui
comerciant fa de persoanele cu care face comer, de
a cumpra ct mai ieftin i de vinde ct mai scump.
ns este mai probabil c ea va cumpra mai ieftin
cnd, printr-o libertate ct mai complet a comerului,
ea va ncura%a toate naiunile s-i aduc ei mrfurile
pe care are nevoie s la cumpere i, pentru aceleai
motive, pare a fi mai probabil c va vinde scump,
atunci cd pe pia se va afla un numr ct mai mare
de cumprtori".
Adam !mit se delimiteaz net de mercantiliti i n
ceea ce privete comerul internaional, fiind adeptul
liber-scimbului i oponent al protecionismului
vamal.
n acest sens el scrie' "comerul ntre dou ri, fcut
fr restricii i cu regularitate, este ntotdeauna
avanta%os, dei nu ntotdeauna egal de avanta%os
pentru ambele. "rin avanta% sau ctig nu neleg
mrimea cantitii de aur sau argint, ci aceea a valorii
de scimb a produciei anuale a pmntului i muncii
rii sau sporirea venitului anual al locuitorilor
si9...:. &ac balana va fi ecilibrat, iar comerul
ntre cele dou ri va consta n ntregime n
scimburi de produse indigene, ele nu numai c vor
ctiga ambele, n cele mai multe cazuri, dar ambele
vor ctiga egal sau aproape egal".
+otui inegalitatea avanta%elor va spori pe msura
accenturii diferenierilor de nivel i structur ale
economiilor lumii. Adam !mit s-a strduit s
demonstreze c inegalitatea avanta%elor nu poate
conduce dect la fenomene negative n practicarea
comerului internaional i, implicit, la srcirea sau
rmnerea n urm a unor ri fa de celelalte ri mai
prospere. "rin urmare, rile srcite devin clienii
insolvabili ai rilor bogate sau furnizorii sraci care
nu mai pot oferi mrfurile de care acetia din urm au
nevoie.
Acest adevr va fi reluat ulterior de o serie de
reprezentani ai statelor ce s-au confruntat cu efectele
negative ale practicrii acestui comer e#terior
dezavanta%os, fiind formulate n acest sens, teorii ale
scimbului inegal ntre ri. Bu putem omite,
consideraiile istoricului ;ernand >raudel rezultate
din urmrirea dezvoltrii istorice a lumii pe baza unui
orizont larg de timp, care i-a permis s constate c n
economia lumii se scieaz cel puin "trei arii"
crora se circumscriu trei categorii de ri' un centru
restrns, reuniuni de ordinul al doilea dezvoltate i
zonele marginale sau periferice. )ste elaborat astfel
"teoria cercurilor concentrice" unde, spune >raudel'
$entrul reunete tot ceea ce e#ist mai avansat i mai
diversificat. Inelul urmtor nu are dect o parte din
aceste avanta%e, cu toate c particip la ele' aceasta
este o zona strlucirilor de gradul al doilea. "eriferia
uria, mai slab populat, reprezint, dimpotriv
araismul, napoierea, e#ploatarea lesnicioas de
ctre alii.
"entru !mit a constituit o problem important i
studierea avanta%elor i dezavanta%elor scimburilor
dintre metropole i colonii, tiindu-se faptul c
Anglia timpului su era o mare putere colonial. )l
consider c teritoriile colonizate au de cstigat de la
naiunile civilizate deoarece, "colonitii aduc cu ei
pricepere n agricultur i n alte ndeletniciri. )i aduc
obinuina unei discipline, o concepie de guvernare
organizat un sistem de legi pe care s se spri%ine
guvernarea i principiile unei bune administrri a
%ustiiei, iar societatea progreseaz mai rapid spre
avuie i putere.
Avanta%e vor obine i statele colonizatoare ca urmare
a lrgirii pieei pentru produsele proprii e#cedentare.
+otodat, din colonii puteau fi obinute mari cantiti
de materii prime, care au dus la impulsionarea
produciei mainiste. n aceste condiii s-au accentuat
interdependenele de tip colonial, iar decala%ul ntre
avanta%ele absolute ale unor grupuri de ri au crescut
pn la a se transforma pentru unele, n dezavanta%e
relative.
Adam Smith Avutia natiunilor
Conceptul de impozit
Impozitul este o prelevare obligatorie si gratuita efectuata de
catre stat asupra resurselor sau bunurilor individuale sau ale colectivitatii 9in
cazul nostru capitalul: si platita in bani. )l constituie o sursa a finantarii
celtuielilor de interes general al statului si al administratiei locale, fiind un
instrument al politicii economice, prin care se redistribuie o parte a
veniturilor, putand fi stimulate investitiile si inviorarea con%uncturii
economice. Impozitul reprezinta izvorul principal al formarii veniturilor
bugetului de stat si al finantarii celtuielilor publice. )l este o functie
crescatoare a venitului' la o rata de impunere fiscala data , el sporeste cand
venitul creste.
&in punct de vedere economic , impozitul imbraca diferite
forme' direct, indirect( pe consum si pe venit( pe capital, pe dobanda etc. Bu
este posibil si nici ecitabil sa se practice un impozit unic. Aceasta deoarece
elementele impozabile C venitul, averea, produsele ce fac obiectul
scimbului, serviciile etc. C pot fi mai bine diferentiate si impuse prin
aplicarea mai multor forme de impozite.
Impozitul pe venit C este un impozit anual, perceput de catre
stat asupra venitului persoanelor fizice si a celor %uridice 9unitati economice,
industriale, agricole, comerciale, bancare, institute de cercetare stiintifica,
unitati din domeniul culturii si artei etc.:."entru persoanele fizice se
diferentiaza in dependenta de marimea venitului si de starea sociala a
contribuabililor. "rogresivitatea impunerii veniturilor unora dintre
persoanele fizice si acordarea de facilitati altora este cunoscuta sub
denumirea de ecitate verticala. !e mai foloseste si notiunea de ecitate
fiscala orizontala, care presupune perceperea de impozite egale la venituri
egale, indiferent de sursa veniturilor.
$a pargie economica, impozitul pe venit, indeosebi cel pe
profitul societatii comerciale, este folosit pentru stimularea investitiilor
intreprinderilor, a cercetarii stiintifice, progresului tenic, largirea
e#portului, sau dezvoltarea economica.
Impozite pe profit in Avutia Natiunilor
ADAM SMITH
$unoscutul economist si filosof scotian, Adam Smith, este
considerat DparinteleE economiei politice moderne mai ales datorita
tratatului sau DF cercetare asupra natiunilor si cauzelor avutiei natiunilorE
9publicat in G662:, tradus in limba romana sub titlul 'EAvutia natiunilorE.
@ucrarea contine si patru ma#ime formulate de Adam !mit,
care trebuie luate in considerare atunci cand se discuta despre impozit'
G. +rebuie ca supusii fiecarui stat sa contribuie, pe cat posibil, la sustinerea
statului, in raport cu posibilitatile lor, adica in raport cu venitul
fiecaruia.
/. Impozitul pe care fiecare persoana este obligata sa il plateasca trebuie sa
fie bine precizat si nu arbitrar. )poca 9adica termenul: de plata,
modalitatea si suma de plata trebuie sa fie clare si evidente, atat pentru
contribuabili, cat si pentru orice alta persoana.
7. Frice impozit trebuie sa fie perceput la timpul si modul care reies a fi
cele mai convenabile pentru contribuabil ca sa-l plateasca.
H. Frice impozit trebuie sa fie astfel conceput incat sa scoata si sa
Dinstraineze din buzunareleE populatiei cat mai putin posibil, peste atat
cat poate aduce in tezaurul public al statului.
Impozitul poate frana activitatea economica a contribuabililor,
asadar toate tarile, tinand cont de aceste principii, au incercat sa stabileasca
impozite cat mai %ust repartizate, atat ca termen cat si ca modalitate de plata,
in functie de venitul populatiei.
8enitul sau profitul obtinut din capital se imparte in mod firesc
in doua parti' partea care reprezinta dobanda si apartine proprietarului
capitalului, si surplusul, care depaseste suma necesara pentru plata dobanzii.
)vident ca aceasta din urma parte nu poate fi impusa direct. )a reprezinta o
compensatie pentru riscul si osteneala utilizarii capitalului. $el ce utilizeaza
un capital trebuie sa obtina aceasta compensatie, pentru ca altfel ar disparea
motivatia de a utiliza capitalul in felul respectiv. "rin urmare, daca ar fi
impus direct, in proportie cu intregul profit, ar fi nevoie fie sa urce rata
profitului, fie sa faca astfel incat impozitul sa cada pe dobanda banilor, adica
sa plateasca o dobanda mai mica.
&aca i-ar da destinatia de capital agricol, folosindu-l in cultura
pamantului, el ar putea urca rata profitului, sau retine o parte cat mai mare
din productia pamantului sau. Aceasta se poate realiza doar printr-o reducere
a arenzii, ceea ce face ca plata impozitului sa cada in sarcina proprietarului.
&aca ar utiliza capitalul in comert sau in manufactura, el ar putea urca rata
profitului numai printr-o urcare a pretului marfurilor( in acest caz, plata
finala ar cadea in intregime in sarcina consumatorului acelor marfuri.
&obanda pare, la prima vedere la fel de apta sa faca obiectul
unui impozit direct, ca si renta pamantului. !i ea este un produs net care
ramane dupa completa compensare a riscului si ostenelii depuse in folosirea
capitalului. &upa cum un impozit asupra rentei nu poate urca arenzile, tot
astfel un impozit pe dobanda banilor nu poate urca procentul dobanzii,
deoarece se presupune ca, dupa plata impozitului, cantitatea de capital
mobiliar sau de bani din tara, ca si intinderea de pamant, ramane aceeasi ca
si inainte.
-ata obisnuita a profitului e determinata pretutundeni de
cantitatea de capital disponibil pentru plasament, in raport cu totalitatea
plasamentelor sau cu afacerile ce urmeaza a fi facute cu aceste capitaluri.
+otalitatea plasamentelor sau afacerilor ce se pot face cu capital nu poate fi
nici sporita si nici redusa prin impozite asupra dobanzii banilor, prin urmare,
daca asemenea impozite nici nu sporesc, nici nu reduc cantitatea de capital
disponibil, rata normala a profitului ramane desigur aceeasi. In acest caz,
partea din profit necesara pentru compensarea riscului si ostenelii celui ce
investeste capitalul ramane si ea nescimbata, asa cum nici osteneala nu se
modifica. "rin urmare, la prima vedere, dobanda banilor pare tot atat de
potrivita pentru a face obiectul unei impuneri directe, ca si renta pamantului.
)#ista insa doua impre%urari in care dobanda este mult mai
putin ridicata pentru a face obiectul unei impuneri directe, decat renta
pamantului. *ai intai, nici intinderea si nici valoarea pamantului posedat de
cineva nu pot fi vreodata secrete, ba pot fi contatate ciar cu mare e#actitate.
+otalul capitalului, insa, este aproape in toate cazurile secret, si cu greu
poate fi evaluat, ciar cu o e#actitate relativa. )l este totodata supus
variatiilor aproape continue. -areori trece un an, adeseori nici o luna, uneori
nici ciar o zi, in care capitalul sa nu se modifice intr-o masura mai mare sau
mai mica.
In al doilea rand, pamantul este un obiect ce nu poate fi mutat
dintr-un loc intr-altul, pe cand capitalul poate fi cu usurinta deplasat.
"roprietarul de pamant este neaparat cetatean al tarii in care se afla
proprietatea sa, pe cand proprietarul de capital este propriu-zis un cetatean al
lumii si nu neaparat legat de o anumita tara.
Adam !mit subliniaza unul din avanta%ele proprietarului de
capital, si anume acela de a-si transfera capitalul, dintr-o unitate in alta, sau
dintr-o tara in alta, mai ales atunci cand acesta este supus unor cercetari
Dve#atoriiE in scopul de a-l impune la dari impovaratoare. &e aceea natiunile
care au incercat sa puna impozite pe venitul capitalului, au fost nevoite sa se
multumeasca, in locul unor cercetari riguroase, cu o evaluare foarte vaga, si
deci, mai mult sau mai putin arbitrara . Astfel, observa Adam !mit, orice
cetatean vazandu-se impus cu mult sub venitul sau real, nu poate protesta,
ciar daca vecinul sau ar fi impus cu ceva mai putin decat el.
In toate tarile a e#istat gri%a de a se evita cercetarile severe in
ceea ce priveste situatia materiala a particularilor.
In Iamburg C e#emplifica !mit C fiecare locuitor este obligat
sa plateasca statului un anumit procent din tot ceea ce poseda si, dat fiind ca
averea populatiei din Iamburg consta mai ales in capital, acest impozit
poate fi considerat aplicat asupra capitalului. ;iecare se impune singur si, in
prezenta functionarului public, depune in fiecare an o anumita suma de bani
la tezaurul public, declarand sub %uramant ca acea suma reprezinta GJK din
tot ceea ce poseda el, fara a declara insa la cat se ridica averea sa si fara a fi
supus vreunei cercetari in aceasta privinta.
Intr-o republica mica, in care populatia are deplina incredere in
autoritatea publica si este convinsa de necesitatea impozitului, pentru
sustinerea statului si incredintata ca i se va da in mod corect aceasta
destinatie, se poate de obicei conta ca plata lui sa se faca constiincios, si de
buna voie.
In Flanda, dupa inaltarea principelui de Frania la demnitatea de
stattouder, intreaga avere a unui cetatean era impusa la o stare de /K. $a si
in Iamburg, populatia din Flanda aplica aceeasi metoda.
Intr-o tara in care dobanda curenta pe piata depaseste rareori
7K, un impozit de /K ecivaleaza cu G7 silingi si H peni la lira pe un ma#im
de venit net pe care-l produce in general capitalistul C observa !mit in anul
G662. )ste un impozit pe care putini oameni l-ar putea plati fara a le fi
afectat, mai mult sau mai putin capitalul.$iar daca este destul de greu de
suportat, in caz de necesitate nationala, populatia plateste acest impozit,
cedand ciar o parte din capitalul sau, in scopul de a spri%ini statul. Bu este
insa posibil sa se constituie acesta timp mai indelungat, caci impozitul ar
ruina in curand pe contribuabili, facandu-i cu desavarsire inapti de o
asemenea spri%inire.
Impozitul pe capital, stabilit prin legea impozitului funciar din
Anglia, desi e proportional cu capitalul, totusi nu a fost pus cu intentia de a
stirbi sau de a prelua vreo parte din capital. )l e conceput numai ca un
impozit pe dobanda banilor, in aceeasi proportie ca si renta pamantului. !e
observa ca impozitul din Iamburg a fost conceput ca un impozit nu de
capital, ci pe dobanda sau pe venitul net al capitalului, in timp ce impozitul
din Flanda era creat intentionat ca impozit pe capital.
In unele tari se pun impozite e#traordinare pe profitul
capitalului, atunci cand capitalul e utilizat uneori in anumite ramuri de
comert, iar alte ori in agricultura.

Bilio!rafie"
Dictionar de economie C $oordonator Bita &obrota
C )ditura )conomica C >ucuresti 9G555:
Avutia natiunilor C Adam !mit
)ditura ,niversitas C $isinau 9G55/:
$e nevoie ar mai putea avea societatea actual de o carte aprut la G662L
-spunsul e simplu. MAvuia BaiunilorD este un clasic, fr ndoial, cea
mai bun carte de economie politic scris vreodat, desciztoare de
drumuri, cu un scop magistral nedepit pNn astzi. Adam !mit, pionier al
gNndirii economice moderne, a marcat nceputurile unui domeniu la care
odinioar puini aveau acces. &in acutul su sim de observaie a aprut
aceast sintez a sistemelor economice care a Mrupt gura tNrguluiD.
$iteste si'
O M$oacing pentru performanE
O )ditura ,niversul =uridic a publicat D$odul muncii comentatE
O J carti care-ti scimba viata
)diia care a aprut la "ublica este o selecie ce include multe dintre citatele
i e#emplele faimoase din te#tul original. Astfel, cititorii obin o e#punere
focalizat a principalelor argumente ale lui !mit. "oate c pe alocuri, ideile
pot prea depite, fr relevan actual, dar substana ideilor referitoare la
interaciunea dintre social i economic dovedesc o dinamic a gNndirii
economice ctre modern. !tilul direct, ideile noi i puternice, l-au fcut
accesibil pe Adam !mit politicienilor, descizNnd marea er a pieelor
libere, competiiei i prosperitii din secolul al PIP-lea.
Qece ani a petrecut !mit scriind MAvuia naiunilorD. @ucrarea
demonstreaz de ce avuia unei naiuni nu const n cantitatea de aur din
vistieria sa, ci n volumul produciei sale i comerului su C produsul
naional brut. Adam !mit susinea libera iniiativ i necesitatea liberului
scimb i considera munca drept o msur real a valorilor de scimb a
tuturor mrfurilor, banii reprezentNnd valoarea unei anumite cantiti de
munc.
*unca este Mprima monedD conform ideilor sale. n cartea sa, !mit a
conturat clar domeniul de cercetare economic i a tiut s foloseasc foarte
bine descoperirile liberalismului politico-filosofic i ideile fiziocrailor
pentru a-i construi propriul su sistem economic.
"Nn la !mit, economia a fost subordonat politicii, moralei i problemelor
teologice. n cartea sa, Adam !mit urmrete nu doar transmiterea de
informaie, ci i plasarea ei ntr-un cadru atractiv.
,n om nu trebuie s fie profund virtuos pentru ca sistemul economic s
funcioneze n sensul de a ma#imiza avuia. "otrivit lui !mit cele patru
virtui principale n viaa unei persoane sunt %ustiia, prudena, bunvoina i
autocontrolul. Bumai prin e#ercitarea controlului de sine, poate un om s-i
controleze propriile impulsuri, comportamentul i s-i orienteze interesul
spre obinerea unui ma#imum de binefacere. !mit spune, de asemenea, c
oamenii au o dorin interioar de a fi empatici i tot lor le face plcere s-i
vad propriile sentimente manifestNndu-se la ceilali. >aza moralitii,
pentru Adam !mit, este empatia C abilitatea de a stabili o punte comun cu
emoiile celorlali oameni. Famenii sunt ncNntai cNnd descoper c
sentimentele lor corespund cu cele ale altor oameni. -egulile generale se
bazeaz pe ncercrile individuale de a simpatiza cu aciunile specifice.
"otrivit lui Adam !mit, toi oamenii pot dezvolta aceste emoii empatice
fa de oameni n general, ciar dac i cunosc personal sau nu. )moiile de
natur empatic formeaz un fel de gid pentru %udecile morale, dar nu
constituie singurul criteriu pentru %udecata moral propriu-zis, care depinde
de corespondena emoiilor empatice ale unei anumite persoane cu cele ale
unui presupus observator neutru, pe care Adam !mit l numete Momul
dinuntru, omul tainicE.
!mit presupune e#istena unei armonii naturale ntre interesele personale
ale fiecruia, aa ncNt binele general al comunitii ntregi nu poate fi
ameninat niciodat. @a noi, n -omNnia, din ntreaga sa oper, publicat n
timpul vieii i postum, nu s-a tradus decNt MAvuia BaiunilorD, dar desigur
o carte pe care trebuie s o parcurg toi cei care studiaz economia.

S-ar putea să vă placă și