iar celelalte trei volume evideniaz aspectele normative pe care le implic aceasta, inclusiv o serie de comparaii de istorie economic. Ideea central a lucrrii, aa cum reise i din titlul ei, o constituie definirea noiunii de "avuie" sau "bogie" a naiunilor i analiza factorilor sau forelor de producie ce concur la crearea i sporirea ei. n consens cu fiziocraii, pn la un punct. i criticndu-i veement pe mercantiliti, !mit consider avuia naiunii ca fiind format din "totalitatea bunurilor materiale de care dispune pentru a-i satisface nevoile i, implicit, n munca anual a fiecrei naiuni care poate produce aceste bunuri". "rin urmare, influena fiziocrailor asupra economistului scoian a fost profund cci doctrina fiziocrat i-a ntrit convingerile n materie de liberalism economic. "e urm, !mit pare a fi "mprumutat" de la fiziocrai o serie de idei, cum ar fi cele referitoare la distribuirea venitului anual ntre diversele clase sociale. !pre deosebire de fiziocrai, care e#acerbau rolul agriculturii n cadrul sistemului economic, Adam !mit, "s-a aezat de la nceput n centrul fenomenelor n punctul cel mai nalt, stabilit mai ales de producerea bogiilor era cea mai larg icea mai ntins". n "Avuia naiunilor", !mit privete "universul economic ca un vast atelier creat de diviziunea muncii, mobilul psiologic al productorilor reprezentndu-l dorina de a-i mbunti situaia economic. "olitica economic este interpretat de !mit nu ca e#presie a unui interes partinic, al unei clase sau alteia ci ca pe e#presia interesului cel mai general al comunitii". Astfel el ofer o analiz intercorelat a agriculturii, industriei i comerului. $artea nti a "Avuiei naiunilor" constituie miezul teoriei elaborate de Adam !mit privitor la valoare i la repartiie. n analiza valorii, !mit pornete de la ilustrarea avanta%elor diviziunii muncii, ndeosebi pentru cazul manufacturier caracteristic timpului, deoarece, n accepiunea sa, sistemul economic nu poate fi privit dect ca o reea vast de interrelaii dintre productorii specializai pe obinerea unui anumit produs i reunii ulterior de "tendina scimbului n natur i n bani". &iviziunea muncii, consider el, deriv din nclinaia omului de a scimba unele mrfuri cu altele, deci de a face troc, ea reprezint "instituia" prin care se efectueaz fr sforare i n mod natural, cooperarea tuturor membrilor societii n vederea satisfacerii, pe ct posibil, a nevoilor fiecruia, este adevratul izvor al progresului i bunstrii. Importana diviziunii muncii, consider !mit, deriv din' abilitatea lucrtorului lsat mereu s produc acelai fel de lucru( timpul de lucru redus, ca urmare a evitrii trecerii de la o ocupaie la alta i investiiile i perfecionrile pe care, "faptul de a fi absorbit ntr-o singur munc oarecare le sugereaz n mod natural celor ce o e#ecut zilnic. !mit nu ignor ns, nici dezavanta%ele pe care le presupune diviziunea muncii, relevnd ciar i unele soluii pentru nlturarea lor. Astfel, se consider c, e#ercitnd doar un anumit gen de operaiuni, lucrtorul nu are prile%ul a-i e#ercita inteligena i puterea de invenie n a gsi mi%locul de nlturare a unor greuti care nu-i apar niciodat, fiind aferente altor segmente de munc. )l risc astfel s devin ignorat. "entru a nltura e#cesul de specializare, !mit propune nfiinarea colilor primare pltite, n parte, din bugetul statului. Iat aici, se ntrevede doar o e#cepie de la regula pe care !mit a urmrit-o consecvent n doctrina sa. &iviziunea muncii are i o serie de limite scrie !mit, limitele acesteia sunt e#tinderea pieei i acumularea prealabil a capitalului. "$nd piaa este prea mic, scrie Adam !mit, nimeni nu-i ncura%at s se consacre n ntregime unei ocupaii, din cauza imposibilitii de a scimba tot ceea ce, n produsul muncii sale, ntrece propria lui consumaie, contra produselor altor oameni de care are nevoie". &in aceast perspectiv, aprecia !mit, numai comerul cu strintatea i coloniile sunt n stare s sporeasc avuia, deoarece vor determina o e#tindere a pieei produselor industriale. n ceea ce privete acumularea prealabil a capitalului, !mit este de prere c e#tinderea diviziunii muncii pentru orice industria nu se poate realiza, dect n msura n care "capitalurile sunt tot mai puternice". ns la nivelul societii procesul acumulrii prealabile de capitaluri n unele uzine, mai arat !mit, are drept rezultat restrngerea posibilitilor celorlali industriai de a se dezvolta i de amplifica n mod corespunztor diviziunea muncii. Ideea este ine#act, confuz i a fost deseori criticat de e#egeii lui !mit. &ealtfel, nsui economistul scoian remarca ntr-un alt pasa% din opera sa, c volumul de capitaluri care poate fi ntrebuinat ntr-o industrie depinde esenialmente de cantitatea de munc ce poate fi ntrebuinat, contrazicndu-i propriile idei emise anterior. "rin urmare, diviziunea muncii, determin specializarea lucrtorilor pentru obinerea n final a bunurilor destinate vnzrii-cumprrii pe pia, sub form de mrfuri. *unca este cea care st la baza aprovizionrii societii cu "bunurile necesare i utile vieii", pe care aceasta le consum n fiecare an "i care constau ntotdeauna, fie din produsul imediat al muncii, fie din ceea ce se cumpr cu acest produs de la alte naiuni". !mit relev munca drept "adevratul izvor de bogie", i cum bogia este alctuit dintr-o serie de mrfuri menite a satisface nevoile de consum ale societii, rezult c, la baza valorii oricrei mrfi se afl munca. *sura muncii ncorporate n marfa este pltit prin intermediul banilor. "entru Adam !mit, producia de mrfuri este o form etern i natural a produciei. &e aceea, problema mrfii ca form social istoricete determinat a produsului muncii nu numai c nu o nelege, dar nici nu-l intereseaz. $eea ce l preocup pe !mit este valoarea de scimb i eforturile sale sunt ndreptate spre aflarea regulii care determin proporiile n care o marfa se scimb pe o alt marf. +rebuie fcut de la nceput precizarea c, Adam !mit distinge clar cele dou forme ale valorii' valoarea de ntrebuinare, e#primat cu a%utorul utilitii i valoarea de scimb, determinat de puterea pe care o marf o are de a cumpra alte mrfuri. n acest sens el scrie' "$uvntul valoare trebuie s observm c are dou nelesuri' uneori e#prim utilitatea unui anumit obiect, iar alteori puterea de cumprare a altor bunuri, pe care o d posesiunea acelui obiect. ,na poate fi numit valoarea de ntrebuinare, alta, valoarea de scimb". )fectund aceast distincie, !mit nu observ legtura dialectic dintre valoarea de ntrebuinare i valoarea de scimb i, prin urmare, el nu a%unge nici la surprinderea i analiza dublului caracter al muncii productoare de marfa i nici nu pune problema condiiilor sociale n care celtuiala cu munca creeaz valoare. "entru !mit, valoarea de scimb este ecivalentul "preului natural"sau "preului real" al mrfii, iar teoria sa obiectiv asupra valorii mrfii conine ideea determinrii valorii de scimb prin cantitatea de munc celtuit sau ncorporat n produsul cu care se scimb mrfurile respective. "entru aceast idee el va fi criticat ulterior de &avid -icardo care "cur teoria valorii de o prim confuzie e#istent prin identificarea muncii celtuite pentru producerea unei mrfi, cu munca obinut n scimbul ei i elaboreaz o teorie unitar a valorii-munc". Atunci cnd trece la e#aminarea raportului dintre valoare i pre, confuziile lui !mit se nmulesc. +otui el are meritul de a fi sesizat, c, n condiiile procesului de producie capitalist, preurile mrfurilor nu oscileaz direct n %urul valorii determinate de munc, ci n %urul a ceea ce el a numit "preul natural" al mrfii. "!cematiznd puin, esenialul teoriei clasice smitiene poate fi rezumat la dou propoziii' valoarea unui bun este determinat prin costul su de producie", deseori redus numai la coninutul munc( preul de pia oscileaz n %urul preului natural, preul normal( este problema numit "a gravitaiei preurilor". Avnd n vedere problema oscilaiilor preurilor pe pia n %urul preului natural, toate luate la nivelul mediu al domeniului sau al regiunii, !mit evideniaz faptul c aceste oscilaii sunt datorate raportului cerere-ofert de mrfuri. "reul natural, adic apro#imativ valoarea mrfii apare drept o categorie determinat social, care se modeleaz pe pia, n procesul vnzrii-cumprrii, realizndu-se sub forma preului de pia, ca urmare a influenelor modelatoare ale ofertei i cererii concurenei manifestate ntre vnztori i cumprtori ca i ntre membrii fiecrei categorii n parte. "reul de pia poate fi egal cu cel natural, cnd oferta este egal cu cererea, adic pentru care cumprtorii au nu numai dorina, dar i posibilitatea de a le procura. $nd cererea este mai mic dect oferta, preul de pia scade sub cel natural i se ridic peste acesta. n cazul invers, n care cererea este mai mare dect oferta, preul de pia oscileaz, n %urul unei mrimi obiective, adic preul natural sau valoarea determinat de munca celtuit i care st la baza celor trei forme de venit' salariul, profit i rent./0,pa1234, sau cum spune !mit' ""reul natural este, deci, ca s zicem aa, preul central n %urul cruia graviteaz continuu preurile tuturor mrfurilor". Acesta este raionamentul care se afl la baza principiului "minii invizibile" drag autorului "Avuiei naiunilor". &up prerea lui !mit, mecanismul "impersonal" al pieei va purta cel mai bine de gri% societii, "dac este lsat s funcioneze nestigerit, altfel nct legile evoluiei s duc societatea la rsplata fgduit".5,pa1674. "rin urmare, "mna invizibil" regleaz, cu a%utorul concurenei preurile reale i aloc prin intermediul lor resursele i asigur distribuirea factorilor de producie pe produse, clase i categorii de produse, precum i pe domenii de activitate. "rin intermediul "minii invizibile" a pieei se tinde spre realizarea armonizrii intereselor particulare cu interesul general al societii, deci are loc punerea n practic a doctrinei "laissez-faire-ului". n ocii si, un guvern este cu att mai bun, cu ct se implic mai puin n viaa economic. +otui, Adam !mit nu se opune n mod absolut oricrei aciuni, din partea guvernului, ci este adeptul interveniei acestuia atunci cnd spune el, "are drept scop i promovarea bunstrii generale". !mit este mpotriva imi#tiunii statului n mecanismul pieei. )ste mpotriva restriciilor la importuri i a stimulentelor pentru e#porturi, mpotriva legiferrilor guvernamentale ce au drept scop prote%area industriei autotone fa de concuren i mpotriva celtuielilor guvernamentale cu destinaii neproductive. $u toate c sistemul smitian a suferit ulterior ample amendri, "marea panoram a pieei rmne o izbnd remarcabil. &e bun seam, !mit nu a descoperit piaa' alii naintea sa artaser n ce mod interaciunea intereselor i a concurenei asigura bunul mers al societii. !mit a fost primul care a formulat scema de ansamblu ntr-un mod cuprinztor i sistematic. )l a fost omul care a oferit Angliei i ntregii lumi occidentale posibilitatea de a nelege cum anume realizeaz piaa o coeziune a societii i primul care, pe temelia acestei nelegeri, a construit un edificiu al ordinii sociale". !tns legat de teoria obiectiv a valorii se afl i teoria repartiiei veniturilor factorilor de producie i a venitului naional. &ei a fost preocupat cu precdere de analiza microeconomic, Adam !mit a efectuat i unele reflecii cu privire la macroeconomie - avuia naional, venitul naional, interesul general al societii, procesul de ansamblu la repartiiei venitului naional. 8astitatea subiectului i diversitatea intereselor la nivel macroeconomic, ndeosebi cu privire la repartiia venitului naional, l- au determinat pe !mit s consemneze o serie de generalizri teoretice i aspecte practice n ceea ce privete e#plicarea naturii respectivelor categorii economice, insistnd asupra raportului dintre interesele particulare ale diferitelor grupuri sociale i interesele generale ale societii. !mit are meritul de a fi formulat cteva principii generale pentru nelegerea proceselor manifestate la nivel macroeconomic, inclusiv a crerii i repartiiei venitului naional. n concepia sa, venitul naional este acea parte cu care sporete anual avuia unei ri, el fiind creat n toate ramurile produciei sociale de ctre muncitorii salariai( dar n acelai timp, el se mparte ntre cele trei clase sociale specifice economiei de pia 9muncitori, capitaliti, proprietari funciari:, sub denumiri distincte' salariu, profit i rent, precum i dup o serie de reguli diferite, iar raportul dintre aceste venituri i interesele generale ale societii difer foarte mult de la un venit la altul. ;a de precursorii si liberali, ce abordau fragmentar problemele repartiiei venitului naional, Adam !mit are meritul de a fi prezentat o viziune nou de ansamblu i de a fi ncercat s identifice specificul fiecrei forme de venit n parte, precum i regulile sau "legile naturale" care coordoneaz micarea lor. n analiza teoriei repartiiei veniturilor factorilor de producie, Adam !mit pornete de la evidenierea componentelor preului natural, apro#imativ valoarea, avnd la baz urmtoarea e#plicaie. &ac n condiiile economiei naturale, ine#istena proprietii private asupra pmntului i capitalului fcea necesar repartiia veniturilor obinute, acestea aparinnd n totalitate individului, n condiiile proprietii private, produsul muncii trebuie s se mpart ntre muncitor care primete salariul( capitalist, care ncaseaz profitul i proprietarul funciar, cruia i revine renta funciar. "rin urmare, pe baza repartiiei veniturilor factorilor de producie ce concur la realizarea produsului muncii, valoarea acestuia se compune i<sau descompune n' salariu, profit i rent. Aceast definiie dat valorii mrfii a rezultat din folosirea metodei e#oterice bazat pe analiza practic aa cum aprea la suprafaa economiei i a societii. ,lterior, ea va deveni punct de plecare i surs de inspiraie pentru o serie de economiti. &e e#emplu, =ean >aptiste !a? pe baza metodei e#oterice va formula teoria factorilor de producie i a veniturilor acestora, precum i legea debueelor. Adam !mit face distincia ntre salariu, considerat singurul venit care se bazeaz pe munca proprie a beneficiarilor si, i celelalte venituri primare - profitul i renta funciar - ce sunt considerate sczminte din valoarea nou creat, deci nsuire de munc strin. !alariul este preul muncii pe care lucrtorul o vinde capitalistului. )l este o mrime variabil n timp, determinat de necesitatea asigurrii mi%loacelor de subzisten necesare muncitorului i familiei sale. !mit consider c e#ist dou tipuri de salarii' nominal i real i susine c salariile mari sunt o dovad a prosperitii societii i nu un stimulent pentru muncitori de a lucra mai bine. "rofitul e#prim venitul proprietarului de capital i el nu trebuie confundat cu salariul, deoarece, mrimea lui depinde de mrimea capitalului de care dispune patronul, deci i de numrul lucrtorilor pe care i poate folosi. @a !mit, profitul apare sub dou accepiuni' n sens general ca un plusprodus sau surplusul total din valoarea creat de muncitori peste salariul ncasat de ei 9ceea ce va numi ulterior A.*ar# "plusvaloare":, ct i n sens restrns beneficiu sau profitul propriu-zis al patronului i, n acest caz, el semnaleaz tendina de egalizare a ratei profitului la scara ntregii economii naionale, ca urmare a migraiei capitalurilor dintr-o ramur n alta, ca urmare a manifestrii concurenei. Adam !mit a identificat profitul propriu-zis ca un "mobil al activitilor lucrative", iar alteori l e#plic drept "recompens pentru riscul n afaceri" la care este supus ntreprinztorul. n ceea ce privete renta funciar, concepia lui !mit este destul de ambigu. Atunci cnd ncearc a-i defini natura, !mit arat c renta prezint anumite particulariti fa de salarii i profit. )l afirm c, renta funciar intr n alt mod n structura preurilor mrfurilor dect salariul i profitul, cci ea se pltete pentru c pmntul se afl n proprietate privat. )l oscileaz n ceea ce privete sursa rentei' uneori o consider drept sczmnt din valoarea creat de muncitori, alteori ca un "ca un dar al naturii", iar alteori, o consider un venit %ustificat ce revine proprietarului de pmnt, fr a arta ns n virtutea crui fapt sau argument. $iar dac analiza sa este cu precdere static, !mit formuleaz, n treact, i unele idei referitoare la dinamica economic. &in acest punct de vedere interesant este ncercarea sa de a surprinde anumite tendine pe termen lung n ceea ce privete raportul dintre creterea avuiei, respectiv a venitului naional i micarea celor trei venituri primare. )l susine c evoluia salariului i rentei are loc n acelai sens cu creterea avuiei, iar evoluia profitului are loc n sens invers' cnd crete avuia, cresc salariile i renta, iar profitul scade. !mit constat, nu fr oarecare nemulumire, c cei ce sunt avanta%ai cel mai mult, la o sporire a avuiei naionale, sunt proprietarii funciari, dei aportul lor la creterea avuiei este nul. $onvins fiind c izvorul bogiei fiecrei ri se gsete n interiorul ei i c, dincolo de msurile luate de indivizi i stat e#ist o "ordine natural n economie", !mit a considerat c dac fiecare agent economic i urmrete propriul su interes i dac este lsat s ia n mod liber decizii economice, atunci se va realiza "binele general", care s determine "funcionarea normal", ecilibrat a economiei naionale, precum i "realizarea armoniei generale" la scara societii. ",rmrindu-i interesul su - scrie Adam !mit despre agentul economic - el deseori promoveaz interesul societii mai efectiv dect atunci cnd intenioneaz s-l promoveze el e condus de o mn invizibil ca s promoveze un scop ce nu face parte din intenia lui". "ornind de la avanta%ele diviziunii muncii ntre indivizi i ri ndeosebi creterea productivitii muncii nationale, Adam !mit elaboreaz "teoria diviziunii muncii ntre ti i a comerului dintre ele" sau altfel spus, "teoria avanta%elor absolute". "&ac ntr-o ar strin, scria el, nu poate furniza bunuri mai ieftine dect le-am produce noi, e mai bine s le cumprm de la ea, cu o parte din produsul activitii noastre, utilizate ntr-un mod din care am putea trage oarecare folos". "rin urmare, Adam !mit recunoate c utilitatea practicrii comerului e#terior pentru fiecare ar i consider c la baza operaiunilor sale comerciale st "principiul avanta%ului absolut". n viziunea smitian, "avanta%ul absolut" n comerul e#terior decurge din diferena de cost i respectiv, de pre, pentru aceeai marfa produs n ri diferite, cu condiii diferite de producie sau care au dobndit specializare mai mare n combinarea, utilizarea i valorificarea acestor factori. !cimburile de mrfuri au loc, potrivit concepiei smitiene, pe baza legii valorii, coparnd costurile de producie pentru o marf dat, idiferent dac avem de-a face cu comerul interior sau e#terior. "Avanta%ul absolut" al scimburilor const n "diferena de costuri, adic n "economia de celtuieli de producie" pentru marfa dat, "pe baza comparaiei mrimii absolute a acestor costuri" ntre productorii autotoni sau strini". n acest conte#t, !mit consider comerul ca fiind "reciproc avanta%os" pentru parteneri, iar condiia esenial de realizare a acestei reciprociti este "deplina libertate economic", respectiv absena restriciilor comerciale i a monopolurilor de orice fel. "Interesul unei naiuni n relaiile ei comerciale cu alte naiuni, apreciaz Adam !mit, este ca i al unui comerciant fa de persoanele cu care face comer, de a cumpra ct mai ieftin i de vinde ct mai scump. ns este mai probabil c ea va cumpra mai ieftin cnd, printr-o libertate ct mai complet a comerului, ea va ncura%a toate naiunile s-i aduc ei mrfurile pe care are nevoie s la cumpere i, pentru aceleai motive, pare a fi mai probabil c va vinde scump, atunci cd pe pia se va afla un numr ct mai mare de cumprtori". Adam !mit se delimiteaz net de mercantiliti i n ceea ce privete comerul internaional, fiind adeptul liber-scimbului i oponent al protecionismului vamal. n acest sens el scrie' "comerul ntre dou ri, fcut fr restricii i cu regularitate, este ntotdeauna avanta%os, dei nu ntotdeauna egal de avanta%os pentru ambele. "rin avanta% sau ctig nu neleg mrimea cantitii de aur sau argint, ci aceea a valorii de scimb a produciei anuale a pmntului i muncii rii sau sporirea venitului anual al locuitorilor si9...:. &ac balana va fi ecilibrat, iar comerul ntre cele dou ri va consta n ntregime n scimburi de produse indigene, ele nu numai c vor ctiga ambele, n cele mai multe cazuri, dar ambele vor ctiga egal sau aproape egal". +otui inegalitatea avanta%elor va spori pe msura accenturii diferenierilor de nivel i structur ale economiilor lumii. Adam !mit s-a strduit s demonstreze c inegalitatea avanta%elor nu poate conduce dect la fenomene negative n practicarea comerului internaional i, implicit, la srcirea sau rmnerea n urm a unor ri fa de celelalte ri mai prospere. "rin urmare, rile srcite devin clienii insolvabili ai rilor bogate sau furnizorii sraci care nu mai pot oferi mrfurile de care acetia din urm au nevoie. Acest adevr va fi reluat ulterior de o serie de reprezentani ai statelor ce s-au confruntat cu efectele negative ale practicrii acestui comer e#terior dezavanta%os, fiind formulate n acest sens, teorii ale scimbului inegal ntre ri. Bu putem omite, consideraiile istoricului ;ernand >raudel rezultate din urmrirea dezvoltrii istorice a lumii pe baza unui orizont larg de timp, care i-a permis s constate c n economia lumii se scieaz cel puin "trei arii" crora se circumscriu trei categorii de ri' un centru restrns, reuniuni de ordinul al doilea dezvoltate i zonele marginale sau periferice. )ste elaborat astfel "teoria cercurilor concentrice" unde, spune >raudel' $entrul reunete tot ceea ce e#ist mai avansat i mai diversificat. Inelul urmtor nu are dect o parte din aceste avanta%e, cu toate c particip la ele' aceasta este o zona strlucirilor de gradul al doilea. "eriferia uria, mai slab populat, reprezint, dimpotriv araismul, napoierea, e#ploatarea lesnicioas de ctre alii. "entru !mit a constituit o problem important i studierea avanta%elor i dezavanta%elor scimburilor dintre metropole i colonii, tiindu-se faptul c Anglia timpului su era o mare putere colonial. )l consider c teritoriile colonizate au de cstigat de la naiunile civilizate deoarece, "colonitii aduc cu ei pricepere n agricultur i n alte ndeletniciri. )i aduc obinuina unei discipline, o concepie de guvernare organizat un sistem de legi pe care s se spri%ine guvernarea i principiile unei bune administrri a %ustiiei, iar societatea progreseaz mai rapid spre avuie i putere. Avanta%e vor obine i statele colonizatoare ca urmare a lrgirii pieei pentru produsele proprii e#cedentare. +otodat, din colonii puteau fi obinute mari cantiti de materii prime, care au dus la impulsionarea produciei mainiste. n aceste condiii s-au accentuat interdependenele de tip colonial, iar decala%ul ntre avanta%ele absolute ale unor grupuri de ri au crescut pn la a se transforma pentru unele, n dezavanta%e relative. Adam Smith Avutia natiunilor Conceptul de impozit Impozitul este o prelevare obligatorie si gratuita efectuata de catre stat asupra resurselor sau bunurilor individuale sau ale colectivitatii 9in cazul nostru capitalul: si platita in bani. )l constituie o sursa a finantarii celtuielilor de interes general al statului si al administratiei locale, fiind un instrument al politicii economice, prin care se redistribuie o parte a veniturilor, putand fi stimulate investitiile si inviorarea con%uncturii economice. Impozitul reprezinta izvorul principal al formarii veniturilor bugetului de stat si al finantarii celtuielilor publice. )l este o functie crescatoare a venitului' la o rata de impunere fiscala data , el sporeste cand venitul creste. &in punct de vedere economic , impozitul imbraca diferite forme' direct, indirect( pe consum si pe venit( pe capital, pe dobanda etc. Bu este posibil si nici ecitabil sa se practice un impozit unic. Aceasta deoarece elementele impozabile C venitul, averea, produsele ce fac obiectul scimbului, serviciile etc. C pot fi mai bine diferentiate si impuse prin aplicarea mai multor forme de impozite. Impozitul pe venit C este un impozit anual, perceput de catre stat asupra venitului persoanelor fizice si a celor %uridice 9unitati economice, industriale, agricole, comerciale, bancare, institute de cercetare stiintifica, unitati din domeniul culturii si artei etc.:."entru persoanele fizice se diferentiaza in dependenta de marimea venitului si de starea sociala a contribuabililor. "rogresivitatea impunerii veniturilor unora dintre persoanele fizice si acordarea de facilitati altora este cunoscuta sub denumirea de ecitate verticala. !e mai foloseste si notiunea de ecitate fiscala orizontala, care presupune perceperea de impozite egale la venituri egale, indiferent de sursa veniturilor. $a pargie economica, impozitul pe venit, indeosebi cel pe profitul societatii comerciale, este folosit pentru stimularea investitiilor intreprinderilor, a cercetarii stiintifice, progresului tenic, largirea e#portului, sau dezvoltarea economica. Impozite pe profit in Avutia Natiunilor ADAM SMITH $unoscutul economist si filosof scotian, Adam Smith, este considerat DparinteleE economiei politice moderne mai ales datorita tratatului sau DF cercetare asupra natiunilor si cauzelor avutiei natiunilorE 9publicat in G662:, tradus in limba romana sub titlul 'EAvutia natiunilorE. @ucrarea contine si patru ma#ime formulate de Adam !mit, care trebuie luate in considerare atunci cand se discuta despre impozit' G. +rebuie ca supusii fiecarui stat sa contribuie, pe cat posibil, la sustinerea statului, in raport cu posibilitatile lor, adica in raport cu venitul fiecaruia. /. Impozitul pe care fiecare persoana este obligata sa il plateasca trebuie sa fie bine precizat si nu arbitrar. )poca 9adica termenul: de plata, modalitatea si suma de plata trebuie sa fie clare si evidente, atat pentru contribuabili, cat si pentru orice alta persoana. 7. Frice impozit trebuie sa fie perceput la timpul si modul care reies a fi cele mai convenabile pentru contribuabil ca sa-l plateasca. H. Frice impozit trebuie sa fie astfel conceput incat sa scoata si sa Dinstraineze din buzunareleE populatiei cat mai putin posibil, peste atat cat poate aduce in tezaurul public al statului. Impozitul poate frana activitatea economica a contribuabililor, asadar toate tarile, tinand cont de aceste principii, au incercat sa stabileasca impozite cat mai %ust repartizate, atat ca termen cat si ca modalitate de plata, in functie de venitul populatiei. 8enitul sau profitul obtinut din capital se imparte in mod firesc in doua parti' partea care reprezinta dobanda si apartine proprietarului capitalului, si surplusul, care depaseste suma necesara pentru plata dobanzii. )vident ca aceasta din urma parte nu poate fi impusa direct. )a reprezinta o compensatie pentru riscul si osteneala utilizarii capitalului. $el ce utilizeaza un capital trebuie sa obtina aceasta compensatie, pentru ca altfel ar disparea motivatia de a utiliza capitalul in felul respectiv. "rin urmare, daca ar fi impus direct, in proportie cu intregul profit, ar fi nevoie fie sa urce rata profitului, fie sa faca astfel incat impozitul sa cada pe dobanda banilor, adica sa plateasca o dobanda mai mica. &aca i-ar da destinatia de capital agricol, folosindu-l in cultura pamantului, el ar putea urca rata profitului, sau retine o parte cat mai mare din productia pamantului sau. Aceasta se poate realiza doar printr-o reducere a arenzii, ceea ce face ca plata impozitului sa cada in sarcina proprietarului. &aca ar utiliza capitalul in comert sau in manufactura, el ar putea urca rata profitului numai printr-o urcare a pretului marfurilor( in acest caz, plata finala ar cadea in intregime in sarcina consumatorului acelor marfuri. &obanda pare, la prima vedere la fel de apta sa faca obiectul unui impozit direct, ca si renta pamantului. !i ea este un produs net care ramane dupa completa compensare a riscului si ostenelii depuse in folosirea capitalului. &upa cum un impozit asupra rentei nu poate urca arenzile, tot astfel un impozit pe dobanda banilor nu poate urca procentul dobanzii, deoarece se presupune ca, dupa plata impozitului, cantitatea de capital mobiliar sau de bani din tara, ca si intinderea de pamant, ramane aceeasi ca si inainte. -ata obisnuita a profitului e determinata pretutundeni de cantitatea de capital disponibil pentru plasament, in raport cu totalitatea plasamentelor sau cu afacerile ce urmeaza a fi facute cu aceste capitaluri. +otalitatea plasamentelor sau afacerilor ce se pot face cu capital nu poate fi nici sporita si nici redusa prin impozite asupra dobanzii banilor, prin urmare, daca asemenea impozite nici nu sporesc, nici nu reduc cantitatea de capital disponibil, rata normala a profitului ramane desigur aceeasi. In acest caz, partea din profit necesara pentru compensarea riscului si ostenelii celui ce investeste capitalul ramane si ea nescimbata, asa cum nici osteneala nu se modifica. "rin urmare, la prima vedere, dobanda banilor pare tot atat de potrivita pentru a face obiectul unei impuneri directe, ca si renta pamantului. )#ista insa doua impre%urari in care dobanda este mult mai putin ridicata pentru a face obiectul unei impuneri directe, decat renta pamantului. *ai intai, nici intinderea si nici valoarea pamantului posedat de cineva nu pot fi vreodata secrete, ba pot fi contatate ciar cu mare e#actitate. +otalul capitalului, insa, este aproape in toate cazurile secret, si cu greu poate fi evaluat, ciar cu o e#actitate relativa. )l este totodata supus variatiilor aproape continue. -areori trece un an, adeseori nici o luna, uneori nici ciar o zi, in care capitalul sa nu se modifice intr-o masura mai mare sau mai mica. In al doilea rand, pamantul este un obiect ce nu poate fi mutat dintr-un loc intr-altul, pe cand capitalul poate fi cu usurinta deplasat. "roprietarul de pamant este neaparat cetatean al tarii in care se afla proprietatea sa, pe cand proprietarul de capital este propriu-zis un cetatean al lumii si nu neaparat legat de o anumita tara. Adam !mit subliniaza unul din avanta%ele proprietarului de capital, si anume acela de a-si transfera capitalul, dintr-o unitate in alta, sau dintr-o tara in alta, mai ales atunci cand acesta este supus unor cercetari Dve#atoriiE in scopul de a-l impune la dari impovaratoare. &e aceea natiunile care au incercat sa puna impozite pe venitul capitalului, au fost nevoite sa se multumeasca, in locul unor cercetari riguroase, cu o evaluare foarte vaga, si deci, mai mult sau mai putin arbitrara . Astfel, observa Adam !mit, orice cetatean vazandu-se impus cu mult sub venitul sau real, nu poate protesta, ciar daca vecinul sau ar fi impus cu ceva mai putin decat el. In toate tarile a e#istat gri%a de a se evita cercetarile severe in ceea ce priveste situatia materiala a particularilor. In Iamburg C e#emplifica !mit C fiecare locuitor este obligat sa plateasca statului un anumit procent din tot ceea ce poseda si, dat fiind ca averea populatiei din Iamburg consta mai ales in capital, acest impozit poate fi considerat aplicat asupra capitalului. ;iecare se impune singur si, in prezenta functionarului public, depune in fiecare an o anumita suma de bani la tezaurul public, declarand sub %uramant ca acea suma reprezinta GJK din tot ceea ce poseda el, fara a declara insa la cat se ridica averea sa si fara a fi supus vreunei cercetari in aceasta privinta. Intr-o republica mica, in care populatia are deplina incredere in autoritatea publica si este convinsa de necesitatea impozitului, pentru sustinerea statului si incredintata ca i se va da in mod corect aceasta destinatie, se poate de obicei conta ca plata lui sa se faca constiincios, si de buna voie. In Flanda, dupa inaltarea principelui de Frania la demnitatea de stattouder, intreaga avere a unui cetatean era impusa la o stare de /K. $a si in Iamburg, populatia din Flanda aplica aceeasi metoda. Intr-o tara in care dobanda curenta pe piata depaseste rareori 7K, un impozit de /K ecivaleaza cu G7 silingi si H peni la lira pe un ma#im de venit net pe care-l produce in general capitalistul C observa !mit in anul G662. )ste un impozit pe care putini oameni l-ar putea plati fara a le fi afectat, mai mult sau mai putin capitalul.$iar daca este destul de greu de suportat, in caz de necesitate nationala, populatia plateste acest impozit, cedand ciar o parte din capitalul sau, in scopul de a spri%ini statul. Bu este insa posibil sa se constituie acesta timp mai indelungat, caci impozitul ar ruina in curand pe contribuabili, facandu-i cu desavarsire inapti de o asemenea spri%inire. Impozitul pe capital, stabilit prin legea impozitului funciar din Anglia, desi e proportional cu capitalul, totusi nu a fost pus cu intentia de a stirbi sau de a prelua vreo parte din capital. )l e conceput numai ca un impozit pe dobanda banilor, in aceeasi proportie ca si renta pamantului. !e observa ca impozitul din Iamburg a fost conceput ca un impozit nu de capital, ci pe dobanda sau pe venitul net al capitalului, in timp ce impozitul din Flanda era creat intentionat ca impozit pe capital. In unele tari se pun impozite e#traordinare pe profitul capitalului, atunci cand capitalul e utilizat uneori in anumite ramuri de comert, iar alte ori in agricultura.
Bilio!rafie" Dictionar de economie C $oordonator Bita &obrota C )ditura )conomica C >ucuresti 9G555: Avutia natiunilor C Adam !mit )ditura ,niversitas C $isinau 9G55/: $e nevoie ar mai putea avea societatea actual de o carte aprut la G662L -spunsul e simplu. MAvuia BaiunilorD este un clasic, fr ndoial, cea mai bun carte de economie politic scris vreodat, desciztoare de drumuri, cu un scop magistral nedepit pNn astzi. Adam !mit, pionier al gNndirii economice moderne, a marcat nceputurile unui domeniu la care odinioar puini aveau acces. &in acutul su sim de observaie a aprut aceast sintez a sistemelor economice care a Mrupt gura tNrguluiD. $iteste si' O M$oacing pentru performanE O )ditura ,niversul =uridic a publicat D$odul muncii comentatE O J carti care-ti scimba viata )diia care a aprut la "ublica este o selecie ce include multe dintre citatele i e#emplele faimoase din te#tul original. Astfel, cititorii obin o e#punere focalizat a principalelor argumente ale lui !mit. "oate c pe alocuri, ideile pot prea depite, fr relevan actual, dar substana ideilor referitoare la interaciunea dintre social i economic dovedesc o dinamic a gNndirii economice ctre modern. !tilul direct, ideile noi i puternice, l-au fcut accesibil pe Adam !mit politicienilor, descizNnd marea er a pieelor libere, competiiei i prosperitii din secolul al PIP-lea. Qece ani a petrecut !mit scriind MAvuia naiunilorD. @ucrarea demonstreaz de ce avuia unei naiuni nu const n cantitatea de aur din vistieria sa, ci n volumul produciei sale i comerului su C produsul naional brut. Adam !mit susinea libera iniiativ i necesitatea liberului scimb i considera munca drept o msur real a valorilor de scimb a tuturor mrfurilor, banii reprezentNnd valoarea unei anumite cantiti de munc. *unca este Mprima monedD conform ideilor sale. n cartea sa, !mit a conturat clar domeniul de cercetare economic i a tiut s foloseasc foarte bine descoperirile liberalismului politico-filosofic i ideile fiziocrailor pentru a-i construi propriul su sistem economic. "Nn la !mit, economia a fost subordonat politicii, moralei i problemelor teologice. n cartea sa, Adam !mit urmrete nu doar transmiterea de informaie, ci i plasarea ei ntr-un cadru atractiv. ,n om nu trebuie s fie profund virtuos pentru ca sistemul economic s funcioneze n sensul de a ma#imiza avuia. "otrivit lui !mit cele patru virtui principale n viaa unei persoane sunt %ustiia, prudena, bunvoina i autocontrolul. Bumai prin e#ercitarea controlului de sine, poate un om s-i controleze propriile impulsuri, comportamentul i s-i orienteze interesul spre obinerea unui ma#imum de binefacere. !mit spune, de asemenea, c oamenii au o dorin interioar de a fi empatici i tot lor le face plcere s-i vad propriile sentimente manifestNndu-se la ceilali. >aza moralitii, pentru Adam !mit, este empatia C abilitatea de a stabili o punte comun cu emoiile celorlali oameni. Famenii sunt ncNntai cNnd descoper c sentimentele lor corespund cu cele ale altor oameni. -egulile generale se bazeaz pe ncercrile individuale de a simpatiza cu aciunile specifice. "otrivit lui Adam !mit, toi oamenii pot dezvolta aceste emoii empatice fa de oameni n general, ciar dac i cunosc personal sau nu. )moiile de natur empatic formeaz un fel de gid pentru %udecile morale, dar nu constituie singurul criteriu pentru %udecata moral propriu-zis, care depinde de corespondena emoiilor empatice ale unei anumite persoane cu cele ale unui presupus observator neutru, pe care Adam !mit l numete Momul dinuntru, omul tainicE. !mit presupune e#istena unei armonii naturale ntre interesele personale ale fiecruia, aa ncNt binele general al comunitii ntregi nu poate fi ameninat niciodat. @a noi, n -omNnia, din ntreaga sa oper, publicat n timpul vieii i postum, nu s-a tradus decNt MAvuia BaiunilorD, dar desigur o carte pe care trebuie s o parcurg toi cei care studiaz economia.