Sunteți pe pagina 1din 4

Implicarea Moscovei în problema Transilvăneana

Înca de la începutul celui de al 2-lea Război Mondial, problema teritoriilor basarabene și cea transilvăneană erau în strânsă corelație în concepția sovietică. Politica dusă de Comitern care punea în

vedere României să cedeze Transilvania împreuna cu Bucovina și Dobrogea. Poziția României în Comitern a fost marginalizată încă „de la inființarea sa, la începutul lui martie 1919 și pană la dizolvarea

În perioada primilor ani ai existenței Comiternului, România a fost singura care

nici măcar nu era reprezentată la congres, cu atât mai puțin în forurile de decizie și în aparatul

administrativ” 1 .

Generalul ceh Henrik Wert, un veteran al operațiunilor Armatei Roșii maghiare din prima campanie transilvăneană din 1919, a prezentat planurile unei ofensive militare în Transilvania cu ajutorul organizatiilor paramilitare precum Asociația Trăgătorilor de Elită Maghiari care erau antrenați în ordinele militare ale celor 22 de contingente militare ungare etnice din cadrul armatei române, cu scopul evident al infiltrării și subversiunii 2 .

Rongyos Garda, formată mai ales din veterani maghiari din Transilvania și-a câștigat reputația de a fi de o brutalitate excesivă în perioada în care a activat pentru dezmembrarea Cehoslovaciei, ocuparea Ruteniei, invazia germană în Polonia și atroci- tățile din Serbia 3 .

În 1939, la începutul lui decembrie, fostul șef al PCR, și secesionist militant al Dobrogei - Boris Stefanov a publicat un articol în ziarul Comiternului în care sugera cesiunea iminentă a provinciilor românești și pleda pentru necesitatea stabilirii de baze militare sovietice în aceste teritorii 4 . Guvernul maghiar și conducerea armatei „s-au anga- jat instantaneu în pregatiri militare și diplomatice frecvente” care urmeaza sa le permită să acționeze la izbucnirea unui conflict româno-sovietic 5

În prima parte a anului 1940 ambasadorul germanl la Budapesta raporta cât de deschis „ambasadorul sovietic de aici încuraja Ungaria să treacă la acțiune armată împotriva Transilvaniei”, idee pe care o exprimase și fata de ambasadorului german 6 .

La începutul lui 1944, dupa încheierea unor acorduri cu forțele sovietice pe frontul de est, conducatorii ungari din jurul lui Horty au reînnoit tentativele de a face înțelegeri cu sovieticii și de a ataca Romania. La mijlocul lui martie, același an, un grup de lideri militari, politici și religiosi transilvăneni au propus un plan prin care Horty urma să mearga în nortul Transilvaniei, în timp ce întreaga comunitate

sa oficială, în 1943 [

].

1 Larry L. Watts, “Ferește-mă, Doamne, de Prieteni”, 2011, p. 103-104

2 Poconcea si Rogojean, 2007, p. 91-92

3 Istoria Ungariei, Budapesta, Akademiai Kaido, 1976, vol. III, p. 411

4 Boris Stefanov, “The Imperialist War and Rumania”, Communist International, 2 decembrie 1939

5 Gyula Juhasz, Hungarian Foreign Ploicy 1919-1945, Budapesta, Akademia Kiado, 1979, p. 168-199

6 Larry L. Watts, “Ferește-mă, Doamne, de Prieteni”, 2011, p. 125

maghiară unita sub Partidul Maghiar Transilvănean și organizațiile adiacente să mearga în tandem cu rușii 7 .

Mai târziu, un comunist maghiar transilvănean afirma existența unui cerc în Transilvania de nord, care înainte de eliberare era compus din persoane care formaseră comitete cu fasciști și care au devenit imediat mari prieteni ai Uniunii Sovietice, arătând că în orice situație, Transilvania nu va fi românească.

O redistribuire masivă a agenților lui Horty a permis Budapestei să insiste ca Romania să admită în sudul Transilvaniei aproximativ 200.000 de maghiari, pe care ia caracterizat drept victime ale represiunii naționale ale regimului Antonescu. Ulterior, comisia germano-italiană a stabilit că numai 60.000 de maghiari din totalul de 462.000 părăsiseră sudul Transilvaniei și ca nu toți pot fi considerati refugiați:

„Numerosi maghiari au emigrat în Ungaria după Arbitrajul de la Viena, din proprie voință, din motive patriotice, unii dintre ei chiar înainte de intrarea tru- pelor maghiare în nordul Transilvaniei. Alții au fost motivați de dorința de a fi cu familiile lor sau de perspectiva unor avantaje financiare, fara ca autoritatile române sa exercite vreo presiune asupra lor” 8

Comisia menționa că 25.000 de funcționari oficiali fuseseră transferați din Ungaria la posturi din nordul Transilvaniei, înainte de intrarea trupelor magiare, dar nu se oferă nici o indicație dacă transferurile au fost cerute sau impuse într-o manieră deja cunoscută, Moscova trata Romania aliată ca pe inamic și stabilea o coordonare prietenească cu inamicul maghiar din Axă, împotriva ei.

Fără știința conducerii comuniștilor maghiari, Moscova hotărâse deja că Transil- vania nu va fi unită cu Ungaria. Existau două motive principale pentru această schimbare de poziție: în primul rand, URSS având acum în posesie Basarabia și nordul Bucovinei prin propriile eforturi, nu mai avea nici o obligatie față de Ungaria și nici intenția de a ceda Transilvania fără un caștig corespunzător.

În 1944, pentru a cerceta problemele ordinii postbelice, Moscova a format comisia Litvinov, compusa din trei comisari adjuncți pentru afaceri externe alături de cațiva experți. Pe 5 iunie 1944, într-un document numit „Despre Transilvania”, Litvinov le-a transmis lui Stalin, Molotov, Vorosilov si Vișinschi evaluările asupra alocării viitoare a teritoriului românesc. Cea mai bună soluție era recunoașterea statutului de independență a Transilvaniei în afara oricăror alianțe și federații. „astfel, rămânând un sâmbure de conflict între cei doi vecini, România și Ungaria, ea nu va putea exista fără patronajul unui stat vecin puternic, în acest caz URSS, care are frontieră comună cu aceasta” 9

Suveranitatea românească asupra Transilvaniei a fost atacată pe diverse fronturi, de la Budapesta, din URSS, de agenți sovietici și unguri și chiar cadrul PCR.

În ultima zi a lucrarilor Comitetului Politic Consultativ din 1978, presa din Romania a reafirmat faptul că o destindere de durată necesita un cod de conduită interna- ționala care sa consacre principriul universal al respectarii stricte a suveranitații si inde- pendenței naționale, care exclude în mod categoric toate formele de ingerința și afectare a integritații teritoriale a oricatui altui stat 10 .

Acest cod ideologic cu caracter neutru, despre care ceilalți membri ai pactului au declarat că nu are o bază de clasa, trebuie sa fie egal aplicabil tuturor, punct insistat de București, deoarece, declara el, nu

7 Macartney, 1956, vol. II, p. 219

8 Pușcaș, 1995, p. 52

9 Vasile Șandru, “Conexiunea moscovită a problemei transilvane”, Magazin Istoric, nr. 10 octombrie 2000 10 Agerpres, 23 noiembrie 1978

pot existata doua standarde în relațiile interstatale, unele țari fiind obligate să respecte aceste principii, iar altele nu, aceste declarații fiind o referire indirectă, dar evidentă la propaganda sovietică și magiară referitoare la Basarabia, Moldova și Transilvania.

„După părerea tovarășului Ceaușescu, prioritare trebuie să fie implementarea ferma a măsurilor convenite la Helsinki și buna pregătire pentru întrunirea de la Belgrad, astfel încat la aceasta din urmă să poată fi adoptat un program de măsuri specifice și aranjamente practice, menite să asigure securitatea și cooperarea în Europa” 11

În acest scop s-au impus măsuri care să îi oblige pe toți membri CSCE

Să reducă și în final să elimine manevrele militare și orice demonstrație de forțe de-a lungul frontierelor altor țari;

Să închidă bazele militare-în special cele nucleare și să retragă trupele străine de pe teritoriul altor state;

Să diminueze, ca un prim pas, cu 10% până la 15% din nivelul armamentului și al efectivelor militare staționate pe teritoriul altor state și să reduca forțele armate ale tuturor participanților CSCE cu 5% până la 10% în prima fază 12

Amintind modul în care descrisese Gheorghiu-Dej atitudinea sovietică, referindu-se în mod precis la tentativele sovietice de subordonare a serviciilor de informatii din Romania, Ceaușescu a adăugat că relațiile de colaborare nu pot fi concepute ca relații de subordonare în fața unui superior, mai ales când în joc sunt armatele unor națiuni independente. Trebuie înteles faptul că armata este responsabilă în fața poporului, fiind subordonata partidului și statului, în nici un caz unui organism supranațional.

În noiembrie 1977, Karoly Kiraly, membru de prim rang al CC al PCR și fost vice prim-ministru al Romaniei, un etnic maghiar a redactat o scrisoare prin care critica politica Romaniei față de minoritați ca având ca obiectiv secret distrugerea identitații maghiare. Scrisorile au fost înaintate concomitent Bucureștiului și regimului de la Budapesta, care le-a publicat, iar în traducere au fost difuzate la Radio Romania Libera.

Ulterior, o echipă a Congresului SUA și alta separată, trimisa de Departamentul de Stat, s-a întalnit cu Kiraly în aprilie 1980 și a constatat că acuzațiile sale erau nefondate. De remarcat este faptul că aserțiunile lui Kiraly serveau scopurilor politice ale sovieticilor față de România, de asemenea amintea pregnant de ordinele emise de Budapesta către agenții ei din Romania înca din 1946, cele care au dictat tonul competiției clandestine Romano-Maghiare pentru Transilvania în cursul Razboiului rece:

Veți lua măsurile dictate de circumstanțe pentru a împlini ordinele noastre, știind că dorim ca în viitor să intram în posesia unor date cât mai exacte cu privire la situația socială și economică a fraților noștri din Transilvania, semnalând fără întarziere abuzurile la care vor fi supuși de guvernul român. Numai printr-o propaganda bine direcționată, bazată pe elemente devotate cauzei noastre, poate fi împlinit idealul comun, iar în acest sens recomandăm urmatoarele:

Elementele noastre de încredere se vor înfiltra în PCR pe orice cale posibila, unde vor acționa în mod disciplinat și intensiv, câștigând încrederea necesara pentru a obiține posturi importante, îndeosebi în administrație de stat;

11 Summery of Speeches by Communist Party Leaders, 25 noiembrie 1978

12 Ibidem

Dacă este posibil, frații nostri porniți pe căi greșite, care colaboreaza în prezent cu organismele democratice românești, vor fi convinsi să participe la cauza noastră prin intermediul voturilor;

trebuie înștiințați să nu dea naștere

la incidente în perioada alegerilor; dimpotrivă, să susțină în mod convingător partidele române din opoziție, deoarece avem promisiuni că, daca va exista o autonomie locală pentru populația

maghiară din Transilvania, situația elementelor noastre va deveni mai mult decât mulțumitoare în toate domeniile;

Tineretul maghiar progresist trebuie să încerce să activeze autonomia, dând curs în mod cât se poate de abil mișcării noastre de rezistența. În acest scop va fi efectuată o atentă verificare a cadrelor, iar în viitor va trebui ca noii membri să beneficieze de cele mai bune recomandări.13

În 1987, Mihail Gorbaciov trimitea un vehicul diplomatic sovietic în mod special pentru a îl aduce pe Kiraly de la Târgu Mureș, la o receptie organizată la ambasada URSS cu ocazia vizitei liderului sovietic la București. Reliefând limpede susținerea și protecția pe care Moscova o acordă disidentului pregătit în URSS, Gorbaciov a discutat circa 10 minute, sub privirile liderului roman, în ruseste, cu Kiraly.

În timpul Revoluției din 1989, Karoly Kiraly a convins recent constituitul Front al Salvării Naționale să-i confere autoritate asupra filialei FSN din Targu Mureș 14 . Iliescu l-a numit pe Kiraly vice presedinte al FSN, la insistențele acestuia, astfel Kiraly devenind al doilea om în stat ca autoritate politică.

Aceasta filială, care fusese atent structurata de elitele locale pentru a reflecta raportul de 50% - 50 % din județ și din oraș, a fost apoi desființade Kiraly și împinsă pe calea ridicalizării si intoleranței, care au culminat cu ciocnirile cu caracter etnic înregistrate în martie 1990 la Târgu Mureș.

Kiraly s-a folosit de noua sa autoritate pentru a dizolva rapid consiliul și a forma unul nou în care, între liderii comunitaților recunoscute, exista acum un raport inegal cu 57% etnici maghiari, inclusiv un numar de separatiști de prim rang, situatia a degenerat în continuu culminat cu ciocnirile etnice din martie 1990, a căror înregistrare pe peliculă fost atent regizată pentru a îi înfatișa pe etnicii români ca fiind agresorii în contrast cu imaginea de șovinism și xenofobie a regimului din Romania, creată de măsurile active sovietice. Răspunsul la scrisorile din 1977 ale lui Kiraly a fost unul conciliant, care oglindea interes, nu unul represiv. Ceaușescu și ceilalți oficiali ai partidului chiar au recunoscut deficiențele politicii în domeniul minoritaților, discutând pe larg mijloace de a le remedia.

Cu ceea ce observatorii occidentali au considerat a fi un ton mai degraba împaciuitor, liderul român a recunoscut abuzurile din trecut, a reiterat dreptul la educație până la cel mai înalt nivel în limba minoritaților, a încurajat discutarea problemei și chiar a susținut ca absolvenții, în special profesorii, dar și specialiști în medicină și agronomie, să fie trimiși în localitațile din care provin, ca reacție la afirmația că etnicii maghiari erau trimiți în afara regiunilor de limba maghiară, iar cei români în interiorul acestora. Ceaușescu a recomandat ca tineretul să se înscrie la școli și mai târziu să fie repatriați la locuri de munca în județe sau localitați a caror limbă o cunosc 15 .

Atat membrii, cât și liderii organizațiilor noastre patriotice [

]

13 Ordinul este prezentat atât în maghiara origilană, cât și în română. Documentul este situat în Arhivele Serviciului Roman de Informații ( SRI )

14 Ion Iliescu, Revoluție și Reformă, 1994, București, Editura Enciclopedică, p. 110-121

15 Agerpres, 15 martie 1978