tiu de ce eti alb i nepstoare ...

Carnea ta e suflet ngheat; de ger,

Aburii stau nc i ninsoare
Toata dimineaa zilei lui prier.
erul dimineii i!al copilriei
"inuiete!n tine, dezmorit puin ...
#$nii duri, doi turturi, spun din creul iei
%rourul &ieii rece i senin.
Carnea i!e de suflet, sufletul de carne,
'nul i acelai sloi, de ce s!l rup(
)!a!nceput n aburi gheaa s se!ntoarne,
Alb, numai suflet, suflet nca trup*...
"ar, ncet, sub ochiul soarelui de &ar,
+oleit!n z$mbet, sau n lacrimi noi,
Toat amintirea str$ns!n carnea clar
Aburind, sui!& sufletul napoi ...
,z&orsc din carne sufletele oare(
tiu at$t, c dac astzi eti de stei,
Carnea!nduioat i!atottiutoare
-i &a face!un suflet din topirea ei.