Conceptia formei este data de linia asimetrica care se termina printr-o miscare ca de bici, ce ii

confera un aspect energic si constituie principala caracteristica de ornamental al stilului.

Decoratiunile in stil art nouveau prezinta capacitatea de a sublinia structura formei si in acelasi
timp, de a contopi atat obiectul, cat si ornamental lui intr-o entitate organica. Ansamblul prezinta
unitate i sinteza
Chiar si cand esti impotriva unei miscari, esti totusi parte din ea"- Picasso
Art Nouveau este o micare artistic de tranziie ctre ceea ce urma s devin modernismul secolului al XX lea.
Dei Art Nouveau a fcut uz de unele dintre inovaiile tehnologice ale sfritului secolului al XIX-lea, folosind
frecvent fier att n structura de susinere a cldirii, ct n realizarea unor vitralii sau decoraiuni reprezentnd
elemente naturale, stilul este abandonat treptat pentru a face loc mult mai geometricului Modernism.
Linii curbe ample care curg firesc rednd elemente naturale, animale marine, insecte, mamifere mici,
forme vegetale
Utilizarea parabolelor sau hiperbolelor din fier forjat n realizarea decoraiunilor
Utilizarea vitraliilor, a elementelor din sticl att pentru iluminare ct pentru sistemele de acoperire
Realizarea unor construcii zvelte avnd structura de rezisten vizibil n volumetrie
Evitarea decorrii excesive
Stilizarea elementelor decorative specific perioadei baroce, precum forma de flacr sau de scoic
mbinarea formelor geometrice cu formele organice
Esena Art Nouveau este o linie, o curb ntins, erpuitoare, perceptibil n orice model al acestui stil. Art
Nouveau respinge ordinea impus de linia dreapt i de unghiul drept, n favoarea unei micri mai naturale. Fie c
sunt utilizate n descrierea unor forme naturale sau ca forme abstracte care evoc vitalitatea organic, aceste linii
erpuitoare pun accentul pe elementul decorativ.
Soliditatea, permanena, imobilitatea se afl n opoziie cu stilul Art Nouveau. Lipsa de substan a liniei a fost cel
mai bine exploatat pe materiale uor maleabile sau pe cele ce pot fi modelate s par astfel.
Una din calitile predominante ale arhitecturii Art Noveau este posibilitatea expunerii structurii unei cldiri, n
special elementele din fier, n aa fel nct s ctige funcie decorativ. Sticla este folosit n combinaie cu
fierul iar peretele de sticl s-a bucurat n perioada art nouveau de o dezvoltare independent i ampl. Se folosesc
scrile din sticl i fier. O alt trstur esenial o reprezint predilecia stilului Art Nouveau pentru asimetrie,
fie n distribuia maselor de construcie, fie n detalii mai puin importante, cum ar fi amplasarea ferestrelor i
uilor.
http://ro.scribd.com/doc/57390287/Art-Nouveau
http://www.eptort.bme.hu/doc/egyeb/bekacomb.pdf
Una din calitatile predominante ale arhitecturii Art Nouveau este posibilitatea de a pune in practica
teoria structurii expunand elementele constructive ale unei cladiri, in special fierul, in asa fel incat
sa devina elemente aparente ale fatadei, cel mai adesea cu functie decorativa. Prin ornament
aceasta abordare structurala se accentueaza, devenind simbolica. Aceasta expunere a materialelor
de constructie poate fi gasita in Franta, la temelia Scolii fondate de Viollet-le-Duc si la o serie de
constructii remarcabile din fonta care au fost ridicate in cea de a doua jumatate a secolului al XIX-
lea. Totusi maniera deosebita in care formele decorative realizate din fier subliniaza constructia si
pun in lumina structura sunt specifice arhitecturii Art Nouveau. De fapt, aceasta s-ar putea numi
simbolism arhitectonic al structurii.

Predilectie pentru sticla
Sticla era demult folosita in combinatie cu fierul,
dar din ultimul deceniu al secolului al XIX-lea
aceasta a inceput sa se dezvolte ca o modalitate
de expresie arhitectonica proprie. Peretele de
sticla, combinat cu diferite materiale si procedee
arhitectonice, a avut parte in perioada Art Nouveau
de o dezvoltare independenta si ampla. Totodata,
scarile din sticla si fier au capatat valente noi, un
exemplu remarcabil fiind cea realizata de Victor
Horta pentru Maison du Peuple. Mai mult, in ceea
ce priveste corpul cladirii, modelarea devine acum
un scop in sine. In stransa legatura cu aceasta
apare ritmul lunecator al diferitelor parti ale cladirii,
executate adesea cu un contur ferm si auster, asa
cum se poate observa in cladirile lui Horta sau
Antoni Gaudi. Alte aspecte ale stilului se refera la
rotunjimea domoala a colturilor, arcadelor si altor
elemente precum si la aspiratia catre o silueta
inchisa si un efect sintetic care se afla in stransa
similitudine cu tendintele contemporane din pictura
si sculptura.
Predilectie pentru asimetrie
O alta trasatura esentiala a arhitecturii 1900 o
reprezinta predilectia pentru asimetrie, fie in distributia maselor de constructie, fie in detalii mai putin
importante, cum ar fi amplasarea ferestrelor si a usilor. Aceste trasaturi erau in stransa concordanta
cu pasiunea pentru Evul Mediu, in timp ce folosirea arcului deschis amplasat asimetric folosit mai
cu seama in arhitectura comerciala se datora probabil, cel putin in parte, influentei arhitectului
american Richardson. Pe de alta parte, arcul putin aplanat, cu o usoara rotunjire a bazei isi avea
originea probabil in necesitatile structurale ale cladirilor masive, cum ar fi fabricile sau garile. Unul
dintre exemplele cele mai mari si mai timpurii este Halle des Machines ridicata de Dutert si
Contamin in 1889, la Expozitia Internationala de la Paris. Aceasta forma, care a fost introdusa initial
din considerente tehnice, a fost continuata in cele din urma in scopuri pur estetice, evolutie ce urma
sa devina una din trasaturile speciale ale arhitecturii Art Nouveau.
Sentimentul spatiului prin care disparea conturul precis al unei incaperi, contopindu-se imperceptibil
cu cele invecinate, a reprezentat o alta caracteristica a arhitecturii 1900. Exemplul clasic il
ofera Casa Mila, executata de Gaudi intre anii 1905-1907. Arhitectii stilului erau interesati si de
relatia stransa dintre cladire si mediul inconjurator, adesea partea inferioara a cladirii creand iluzia
ridicarii din teren.
Predilectie pentru simbolism
Cunoscand preferinta curentului Art Nouveau pentru simbolism, aceasta caracteristica poate fi
privita ca o expresie a relatiei stranse dintre arhitectura si natura.
Fatade decorative
Este de mentionat in cele din urma, ca trasatura a arhitecturii Art
Nouveau, tratarea fatadei ca o entitate decorativa dupa cum reiese,
de exemplu, din lucrarile lui Paul Hankar executate la Bruxelles.
Placile de ceramica, pe atunci la moda, erau extrem de folosite in
acest scop de catre Otto Wagner la Majolika Haus din Viena, de
Joseph Maria Olbrich la Darmstadt si la Paris de catre Alexandre
Bigot si Jules Lavirotte.
In general, arhitectura 1900 reprezinta o dihotomie care este
reflectata stilistic, cronologic si geografic. Arhitectura de factura
strict plastica, de inspiratie medievala uneori, avand adesea un
caracter structural simbolic abstract, care uzeaza de fier si de
sticla, apartine unei perioade mai timpurii, fiind raspandita mai mult
in Belgia si Franta. O conceptie rectilinie, bidimensionala, mai
austera fara linii ondulatorii, prezentand predilectie catre
ornamentul geometric s-a instalat in a doua etapa si s-a raspandit
mult in Germania si Austria.
https://www.google.ro/url?sa=t&rct=j&q=&esrc=s&source=web&cd=
8&cad=rja&uact=8&ved=0CGIQFjAH&url=http%3A%2F%2Fedoqs.org%2Fdownload%2Fbfdbef3dfafab56
9800a63f18046a42e&ei=9JqaU6GhDIma0AW5iYCABg&usg=AFQjCNFqVI55M3bCcAk1vN-qpxHlxLr1Vg