Sunteți pe pagina 1din 11

1.

Stratigrafia peretelui tubului digestiv generalitati



Tubul digestiv, cu exceptia cavitatii bucofaringiene, este alcatuit din 4 tunici:
1. mucoasa
2. submucoasa
3. musculara
4. tunica externa(adevntice/seroasa)
Mucoasa
Are trei componente:
1. epiteliul de acoperire
2. corion
3. musculara mucoasei
Epiteliul de acoperire
Are doua aspecte morfologice, in functie de segmentul de tub digestiv in care
se afla. El poate fi:
epiteliu pluristratificat pavimentos nekeratinizat(esofag,canal anal)
epiteliu simplu cilindric(stomac->colon)
Tranzitia intre cele doua zone se face de obicei brusc dar uneori se poate
face si treptat.
Corionul
Este format din tesut conjunctiv lax ce cuprinde:
celule imunocompetente, semn ca aici exista o intensa activitate imunologica
capilare sangvine si limfatice, ce reprezinta locul unde vor trece moleculele
absorbite atunci cand se realizeaza absorbtia.
terminatii nervoase vegetative cu rol de control a activitatii de la acest nivel
glande - foarte dese cu exceptia esofagului
Musculara mucoasei
rol: micri independente ale mucoasei
caracteristic tubului digestiv

Este formata din tesut muscular neted ce are aceeasi organizare ca la tunica
musculara: un strat circular intern si unul longitudinal extern. De la acest nivel se
desprind benzi musculare spre corion care se grupeaza in jurul glandelor si au rol de
a ajuta la eliminarea produsilor de secretie.
Exista modificari ale mucoasei in diverse segmente:
evaginari
invaginari
Evaginarile pot sa intereseze doar mucoasa si atunci se numesc vilozitati
sau pot sa antreneze si submucoasa si atunci se numesc pliuri. Scopul este de a
mari suprafata de absorbtie.
Invaginarile mucoasei spre corion, fara sa depaseasca musculara mucoasei -
alcatuiesc glandele mucoase, iar daca depasesc musculara mucoasei si ajung
pana in submucoasa se numesc glande submucoase. Acestea au rol de a mari
suprafata de secretie a glandelor. Invaginarile care strabat tot peretele tubului
digestiv sunt canalele glandelor anexe.
Cele mai multe modificari, de-a lungul tubului digestiv, apar la nivelul
epiteliului de acoperire (la diverse etaje ale tubului). Musculara mucoasei asigura
miscari independente ale mucoasei si reprezinta si o bariera ce impiedica migrarea
celulelor. Acest lucru este foarte important in conditii patologice deoarece
musculara mucoasei impiedica migrarea celulelor neoplazice.
Submucoasa
Este alcatuita din tesut conjunctiv moderat dens, iar comparativ cu corionul
are mai multe fibre de colagen, fibre elastice si mai putine celule. De asemenea
submucoasa mai contine:
vase limfatice si sangvine mari
tesut limfoid (difuz sau nodular)
plezul nervos Meissner
glande (doar la nivelul esofagului si duodenului).
Musculara
Cu exceptia partii superioare a esofagului si a partii terminale a canalului
anal, unde exista fibre musculare striate, in rest musculara contine fibre musculare
netede. Ele se organizeaza in doua straturi: circular intern si longitudinal extern. De
fapt, ambele straturi au dispozitie helicoidala, insa stratul circular are buclele
orizontale si foarte stranse, in timp ce stratul longitudinal are buclele oblice,
aproape verticale, si cu pasul larg. Intre cele doua paturi exista tesut conjunctiv lax
cu vase de sange si plexul nervos Auerbach.
Stratul circular prezinta din loc in loc ingrosari - sfinctere. Prin contractia
stratului intern are loc comprimarea si amestecarea continutului digestiv, iar prin
contractia paturii externe se scurteaza segmentul de tub digestiv si, prin
intermediul undelor peristaltice, are loc deplasarea continutului digestiv.
Tunica externa
Dupa caz, poate fi adventice sau seroasa.
Adventicea este formata din tesut conjunctiv lax care adera si ancoreaza
segmentul de tub digestiv de organele din jur: esofagul toracic, rectul si celelalte
segmente ale tubului digestiv care adera la peretele abdominal posterior (duodenul,
colonul ascendent si descendent).
Tunica externa din restul tubului digestiv este seroasa, fiind alcatuita din
tesut conjunctiv lax dar care este acoperit de mezoteliul ce reprezinta foita
viscerala a peritoneului.
Tunica externa contine vase sangvine si nervi.
2. Tesutul limfoid asociat tubului digestiv
Este de doua feluri:
1. tesut limfoid difuz - localizat de obicei in mucoasa
2. tesut limfoid nodular, localizat in mucoasa cu posibilatea de a se extinde si in
submucoasa
In tesutul limfoid difuz exista numeroase limfocite, macrofage, plasmocite (in
special cele care secreta IgA), eozinofile si mastocite. Acest tesut este sediul major
in activitatea imunologica la nivel local.
Nodulii limfatici pot fie solitari, fie sub forma de agregate nodulare. Nodulii
solitari se gasesc in esofag, la nivelul jonctiunii esogastrice si in corionul din jurul
canalelor de secretie ale esofagului. De asemenea ei se mai gasesc in stomac, in
regiunea pilorica si in general la orice nivel al intestinului subtire si gros. Agregatele
nodulare se gasesc la nivelul ileonului si al apendicelui vermiform, sub forma
placilor Peyer.
In tesutul limfoid difuz predomina limfocitele T. In tesutul limfoid nodular
avem atat limfocite T cat si B.
In initierea raspunsului imun un rol important il are celula M (M de la
microfald). Ea se localizeaza la nivelul epiteliului tubului digestiv, aflandu-se in
raport cu nodulii limfatici ce fac parte din agregatele nodulare si care se gasesc la
nivelul apendicelui si ileonului.
In ME de baleiaj, celula M prezinta la suprafata microfalduri si microvili care
sunt mai lungi si mai grosi dar mai putini decat la nivelul polului apical al
enterocitelor. Corpul celulei este scobit de catre limfocite si de pseudopodele
macrofagelor.
Celule M are rol in initierea raspunsului imun local. Celula M endociteaza
antigenul si il elibereaza apoi in zona in care detecteaza prezenta limfocitelor si
macrofagelor. Macrofagele vor fagocita antigenul si il vor prezenta apoi pe
suprafata. Limfocitele vor citi antigenul prezentat si vor sintetiza anticorpi. Acestia
vor migra prin circulatia sangvina pana la nivelul corionului unde vor stimula
limfocitele B din tesutul limfoid difuz sa secreta noi cantitati, mult mai mari, de
anticorpi IgA. Enterocitele, la polul bazal, au receptori pentru IgA si deci moleculele
de IgA vor traversa enterocitul si se vor fixa pe versantul extracitoplasmatic al
moleculei proteinei J care se afla la polul apical al enterocitului. Fixarea la nivelul
glicocalixului de proteina J a IgA se face pentru a proteja molecula de anticorp de
actiunea proteazelor intestinale. Se tapeteaza astfel mucoasa intestinala cu
molecule de IgA si ea va fi aparata de agresiunea antigenului.
Plexurile intramurale
Localizare: esofag -> sfincter anal intern
Format din:
ganglioni vegetativi mici (3-50 neuroni)
neuroni senzitivi
interneuroni
neuroni motori excitatori/ inhibitori i
secretori
fibre nervoase amielinice
celule gliale
Plexul submucos Meissner
bine dezvoltat la nivelul intestinului subire
controleaz:
activitatea secretorie a mucoasei
activitatea muscularei mucoasei
vasele sangvine din submucoas
Plexul mienteric Auerbach
toat lungimea tubul digestiv
controleaz:
activitatea motorie a tubului digestiv
activitatea secretorie

fibre care ajung n:
plexul submucos
vezica biliar
pancreas

3. Esofagul
La nivelul toracelui se prezinta ca un tub rectiliniu cu lungimea de 25 cm. Este
acoperit de adventitie. Dupa ce strabate diafragma devine esofag abdominal care
are o lungime de 2-4 cm si care este acoperit de seroasa, fiind fixat la peretele
posterior al abdomenului.
Mucoasa
Este alcatuita dintr-un epiteliu pluristratificat pavimentos nekeratinizat
25% din indivizi prezinta in epiteliu celule endocrine ce apartin sistemului
neuroendocrin difuz. In acest caz exista riscul crescut de aparitie a
carcinoamelor primare cu celule mici, endocrine.
4-8% din indivizi pot contine in epiteliul bazal melanocite. Si in acest caz exista
riscul de aparitie a melanoamelor primare la nivelul esofagului.
celule Langerhans care se gasesc in stratul bazal si sunt niste celule
prezentatoare de antigen.
Tranzitia de la epiteliul pluristratificat pavimentos la cel simplu cilindric de la
nivelul stomacului se face brusc, dar deasupra jonctiunii esogastrice cu 0,5-1,5 cm.
Deci 0,5-1,5 cm din esofag vor fi captusiti de epiteliu simplu cilindric. De aceea,
cand se produc refluxuri gastroesofagiene repetate apar leziuni la nivelul epiteliului
simplu cilindric (ulceratii, inflamatii etc.).
Cand, in timpul vietii intrauterine, epiteliul simplu cilindric al esofagului nu se
transforma complet in epiteliu pluristratificat pavimentos apar zone ale esofagului
cu epiteliu simplu cilindric. Acest esofag se numeste esofag Barret, la care
incidenta carcinoamelor este mult crescuta.
Corionul mucoasei formeaza la nivelul epiteliului pluristratificat pavimentos
papile conjunctive inalte. Acest corion este mai sarac celular comparativ cu cel de
la nivelul altor organe. La nivelul corionului pot aparea glandele esofagiene
superficiale, care se gasesc doar la nivelul extremitatilor esofagului (inferioara si
superioara). Ele sunt glande simple, tubulare ramificate si secreta un mucus neutru.
Sunt deci glande mucoase.
Musculara mucoasei, in 2/3 superioare ale esofagului contine numai fibre cu
orientare longitudinala, doar in 1/3 inferioara aparand si stratul circular intern.
Submucoasa
In submucoasa creste numarul fibrelor elastice ce asigura distensia elastica a
esofagului la trecerea bolului alimentar. Are un continut ridicat de vase sangvine
mari, sistemul venos fiind foarte bine dezvoltat, acesta fiind sediul uneia din
anastomozele portocave.
Glandele de la nivelul submucoasei sunt glandele esofagiene propriu-zise.
Morfologic difera de glandele esofagiene superficiale, fiind simple, tubuloacinoase
Ramificate cu duct excretor tapetat de epit. simplu. D.p.d.v. functional sunt glande mucoase si
secreta un mucus acid.
Canalul lor de excretie se deschide la suprafata epiteliului, la varsare fiind mai larg
(cisterna Schaffer). Ocazional acest orificiu se poate obstrua.
Ocazional, in structura glandelor se pot gasi si alte celule:
celule secretoare de lizozim
celule pesinogene
peste varsta de 50 de ani pot aparea oncocitele (celule mari - oncos = mare).
Nu se cunoaste functia lor. Ele sunt celule epiteliale alterate. Au citoplasma
acidofila si granulata. Contin de asemenea si multe mitocondrii, si ele alterate.
Musculara
Este alcatuita din tesut muscular neted si striat. In treimea superioara a
esofagului se gasesc exclusiv fibre musculare striate, in treimea mijlocie se gasesc
si fibre musculare striate si netede iar in treimea inferioara se gasesc numai fibre
musculare netede.
Ca la toate nivelele tubului digestiv, si la nivelul esofagului musculara este
impartita in doua straturi: unul circular intern si unul longitudinal extern.
4. Stomacul structura si criterii morfofunctionare de delimitare a
regiunilor gastrice
Funcii:
rol de rezervor de alimente
macerarea i digestia parial -> chim gastric
funcie secretorie exocrin (HCl, pepsin, electrolii, mucus) suc gastric
funcie secretorie endocrin SNED
funcie de absorbie

Stomacul prezinta mai multe regiuni anatomice:
regiunea cardiala
regiunea fundica si a corpului gastric
regiunea canalului piloric
Musculara
La nivelul stomacului se afla cea mai groasa zona a tunicii musculare. Fibrele
musculare netede sunt situate in trei straturi:
intern - oblic
mijlociu - circular
extern - longitudinal
Fibrele musculare oblice se gasesc doar la nivelul cardiei si corpului gastric.
Fibrele circulare sunt dispuse intr-un strat continuu, in toate regiunile
stomacului. Ele formeaza sfincterele.
Fibrele longitudinale sunt intr-un strat discontiinuu si se concentraza de-a
lungul celor doua curburi ale stomacului.
Mucoasa
Mucoasa prezinta numeroase pliuri ce dispar la distensia stomacului.
De asemenea, suprafata este brazdata de numeroase santuri putin adanci ce
delimiteaza ariile gastrice cu dimensiuni de 1-4 mm. La nivelul unei arii se deschid
la suprafata epiteliului mai multe milioane (3,5 mil.) de invaginari ale epiteliului
gastric ce se numesc foveole gastrice =cripte gastrice. Acestea nu sunt glande
ci la nivelul fundului lor se deschid canalele de secretie ale glandelor gastrice.
Epiteliul de acoperire este epiteliu simplu cilindric, alcatuit dintr-un singur
tip de celule: celulele mucoase de suprafata care secreta mucus. Aceasta este o
celula cillindrica, cu un nucleu oval, situat spre polul bazal, polul apical al celulei
fiind clar care contine granule de secretie (cu mucus). Acelasi epiteliu exista si in
cripte, numai ca exista mai putine granule de secretie si mai mici. La ME, aceste
granule sunt dense la fluxul de electroni. Rolul acestor celule mucoase este de a
secreta un mucus neutru. O parte din acest mucus se varsa in cavitatea gastrica si
intra in componenta sucului gastric iar alta parte are rol de protectie impotriva
acidului clorhidric.
Corionul permite diferentierea celor trei regiuni histologice ale stomacului:
regiunea cardiala - contine cripte putin adanci (1/4 din grosimea corionului) si
glande lungi, sinuoase, cu lumen larg. Mai multe glande se deschid in aceeasi
cripta.
regiunea corpului si fundului stomacului - contine cripte lungi (1/2 din grosimea
corionului) si glande mai scurte, sinuoase si cu lumen larg.
regiunea pilorica (antrul si canalul piloric) - contine cripte scurte si glande lungi,
drepte, cu lumen stramt, care se pot bifurca la capete.
Glandele cardiale si pilorice contin in principal celule mucoase. Rareori
mai pot contine si:
celule parietale (oxintice)
celule care secreta lizozim
celule nediferentiate
celule endocrine ce apartin sistemului neuroendocrin difuz si care se gasesc
numai in glandele pilorice.
Glandele de la nivelul fundului si corpului gastric sunt glandele
gastrice propriu-zise. Ele sintetizeaza HCl si enzimele digestive. Ele contin
urmatoarele tipuri celulare:
celule mucoase ale colului
celule parietale (oxintice)
celule principale (pepsinogene)
celule nediferentiate
celule ce apartin sistemului neuroendocrin difuz.
5. Glande fundice structura functi i
Glandele de la nivelul fundului si corpului gastric sunt glandele gastrice
propriu-zise. Ele sintetizeaza HCl si enzimele digestive. Ele contin urmatoarele tipuri
celulare:
celule mucoase ale colului
celule parietale (oxintice)
celule principale (pepsinogene)
celule nediferentiate
celule ce apartin sistemului neuroendocrin difuz.
Celula parietala (oxintica)
- Celulele parietale (oxintice) apartin glandelor gastrice propriuzise
si se gasesc pe tot cuprinsul lor dar se aglomereaza insa in partea
superioara a lor, in zona colului si corpului glandei.
- D.p.d.v. morfologic aceste celule sunt sferice sau piramidale, au
un nucleu mare, situat central dar este posibil uneori ca aceste celule sa
fie binucleate.
- In MO se observa citoplasma intens acidofila iar la ME se
observa ca polul bazal intra in raport cu MB a epiteliului glandular iar polul
apical nu ajunge pana la suprafata epiteliului glandular. Dar polul apical
comunica cu lumenul. De asemenea se observa continutul mare in
organite cu membrane netede: mitocondrii, REN. Celula oxintica prezinta
si un sistem canalicular intracelular si un sistem tubulovezicular.
- Rolul celulei oxintice este in sinteza si secretia de HCl si factor intrinsec
Castle. Factorul intrinsec este o glicoproteina cu greutate moleculara
mare care asigura absorbtia vitaminei B12 la nivelul ileonului. In caz de
aclorhidrie, care se datoreaza absentei celulelor parietale, urmeaza
absenta absorbtiei vitaminei B12 care este urmata de aparitia anemiei
pernicioase Biermer, vitamina B12 fiind implicata in maturarea
eritroblastelor.
Celulele principale (pepsinogene)
Sunt situate de-a lungul intregii glande gastrice propriu-zise dar predomina in
partea bazala. Ele au caracteristicile unor celule ce sintetizeaza proteine de export.
La MO apar ca niste celule inalte, piramidale, cu nucleul oval sau rotund,
situat la polul bazal. La polul bazal au citoplasma bazofila iar la polul apical au
citoplasma acidofila. Partea acidofila de la nivelul polului apical poate lipsi atunci
cand in urma prepararii se pierd granulele de secretie (prin fixare).
La ME se observa ca celula principala are contact cu MB a epiteliului
glandular iar polul apical ajunge pana la suprafata epiteliului. Organitele sunt
reprezentate de RER situat in zona bazala si laterobazala, mitocondrii, aflate printre
cisternele RER, aparat Golgi situat supranuclear si granule de secretie aflate la polul
apical.
Aceste celule au mai multe roluri:
- sintetizeaza si secreta pepsinogen, proenzima proteazica ce se activeaza in
lumenul glandei
- sintetizeaza si secreta lipaza (putina) care ajuta la digestia lipidelor
- sintetizeaza si secreta renina - functie recent dovedita
Celulele nediferentiate
- Sunt localizate printre celulele mucoase ale colului, in partea apicala a
glandei si nu la baza cum ar fi normal. Sunt singurele celule din componenta
glandelor gastrice care prezinta mitoze, fapt care permite diferentierea acestor
celule la MO.
- Sunt celule columnare, cu nucleu oval si citoplasma bazofila. Sunt celulele
care se pot diferentia in oricare din celulele componente ale glandei gastrice. In
mod obisnuit numarul lor este redus dar ele cresc ca numar atunci cand
mucoasa este agresata.
-
Celulele endocrine ce apartin sistemului neuroendocrin difuz
- Se gasesc in regiunea glandelor gastrice propriu-zise. Ele prezinta granule de
secretie care se aglomereaza la polul apical.
6. Enterocitul
Sunt principale celule epiteliale de suprafata. Ele apar in numar mic si in criptele
Lieberkuhn.
La polul apical prezinta platoul striat. Au citoplasma bazofila. Nucleul este
oval, situat la polul bazal. Prezinta un numar mare de microvili (aprox. 3.000
microvili / celula) care sunt acoperiti de un glicocalix gros.
La ME se observa ca au foarte multe organite. Exista REN abundent, iar REN
si lizozomii se gasesc in zona apicala, imediat sub placa terminala. Mitocondriile
sunt raspandite in toata citoplasma, sunt alungite, iar in zona apicala au un ax
paralel cu axul celulei. Ele au de asemenea o tendinta de aglomerare in zona bazala
a celulei. RER este situat in zona bazala a celulei, aparatul Golgi este supranuclear.
Prezinta putine granule de secretie care sunt mici, situate la polul apical si care
contin enzime sintetizate de enterocit.
Celule sunt unite la nivelul apical prin complexe jonctionale care impiedica
trecerea continutului intestinal din lumen in spatiul intercelular. Aceste complexe
jontionale sunt responsabile si pentru mentinerea celor doua zone ale membranei
eritrocitare. In zona bazala exista spatii intercelulare care se maresc atunci cand se
transporta apa, ioni, lipide.
Rolul enterocitelor este in procesul de digestie. Ele sintetizeaza enzime care
termina digestia glucidelor si proteinelor. Ele secreta aceste enzime prin polul apical
dar enzimele nu ajung in lumen ci se fixeaza la glicocalix prin legaturi hidrofobe
(sunt adsorbite). Enterocitele intervin in absorbtie, aici avand loc absorbtia tuturor
principiilor alimentare, a ionilor si a apei.
Enterocitele sintetizeeaza trigliceride la nivelul REN din acizii grasi absorbiti.
Se formeaza chilomicroni in aparatul Golgi.
7. Glandele Liberkuhn
Criptele Lieberkuhn
Reprezinta invaginari simple, tubulare, ale epiteliului de acoperire ce nu
depasesc musculara mucoasei. Ele se deschid in lumen intre bazele a doua vilozitati
intestinale. La nivelul lor se gasesc celule nediferentiate din care se formeaza toate
celulele din mucoasa intestinala. O glanda Lieberkuhn da nastere tuturor celulelor
din 3-6 vilozitati intestinale.
Suprafata totala a mucoasei intestinale este de 200 m2.
Epiteliul intestinal este de tip simplu cilindric si are un turn-over crescut.
Acesta variaza in functie de specie, la om fiind de 6 zile. In 6 zile se inlocuieste tot
epiteliul de suprafata si epiteliul glandelor Lieberkuhn.
Corionul mucoasei intestinale este subtire. Sub epiteliu apare o teaca formata
din fibroblaste stelate care se numeste teaca subepiteliala (pericriptala).
Fibroblastele stabilesc intre ele jonctiuni gap iar in citoplasma prezinta
microfilamente de actina si miozina care le confera proprietati contractile. Ele au si
proprietati secretorii, realizand sinteza si secretia de colagen. Exista un singur strat
de colagen care se organizeaza in fibre de reticulina si proteoglicani. Acest strat
este situat sub MB si ele regleaza ritmul de difuzie a moleculelor absorbite.
Fiind o mucoasa expusa la actiunea agentilor agresori, corionul contine o
cantitate mare de tesut limfoid. Acesta poate fi nodular (in partea distala a ileonului
se grupeaza in placile Peyer) sau difuz. Placile Peyer sunt situate in grosimea
peretelui intestinal, in partea opusa insertiei mezenterului. In total exista 30-40
placi Peyer, fiecare cu cate 10-70 de noduli limfoizi. Nodulii din corion pot ajunge
pana in submucoasa. In dreptul placii Peyer criptele Lieberkuhn sunt scurte sau
lipsesc. In dreptul nodulilor, epiteliul contine celule M.
Tipuri de celule la nivelul intestinului subtire
celule de suprafata - enterocite
celule caliciforme
celule Paneth
celule ce apartin sistemului neuroendocrin difuz
celule M (doar la nivelul epiteliului din dreptul placilor Peyer)
celule nediferentiate
celule intermediare
celule migrate, sangvine - limfocite T ce se gasesc intre doua celule absorbante
8.Vilozitatea intestinala
Reprezinta proiectii permanente ale mucoasei. Ele exista doar in intestinul subtire si
dispar in apropierea valvulei ileocecale.
Vilozitatile difera intre ele ca forma si ca numar / unitatea de suprafata.
Ca forma - lungimea vilozitatilor diminua de la duoden spre ileon. Ca aspect
variaza in functie de segmentul intestinului subtire si in functie de varsta individului:
La nivelul duodenului exista vilozitati largi, asemanatoare cu o frunza
In jejun vilozitatile sunt cilindrice, digitiforme
In ileon gasim vilozitati mai scurte, ca o maciuca
Numarul este mai mare in duoden si jejun (40 vilozitati / mm2) fata de ileon (10
vilozitati / mm2).
Vilozitatile au rolul de a mari suprafata mucoasei de 8 ori.
Structura vilozitatii la MO: prezinta un ax conjunctiv care este o extensie din
corion care este acoperit de epiteliu simplu cilindric. El contine 2 tipuri principale de
celule: celule absorbante (enterocite) si celule caliciforme. De asemenea mai exista
limfocite migrate de la nivelul tesutul limfoid asociat mucoasei intestinale.
Axul conjunctiv este bogat in celule:
celule conjunctive (predomina fibroblastele si miofibroblastele)
celule imunocompetente
Miofibroblastele au axul lung perpendicular pe axul longitudinal al vilozitatii,
fiind orientate orizontal. Dintre celulele imunocompetente, predomina limfocitele,
macrofagele, plasmocitele.
La nivelul axului conjunctiv exista o retea vasculara formata dintr-o arteriola,
capilare fenestrate care se aduna in final in una sau mai multe venule. Exista si un
capilar limfatic (chiliferul limfatic central) care se vede doar cand este dilatat.
De asemenea pot sa apara fibre musculare netede care se desprind din
musculara mucoasei. Ele reprezinta a doua populatie de elemente contractile. Ele
au axul longitudinal paralel cu axul vilozitatii. Ansamblul fibrelor musculare netede
alcatuiesc m. Brucke.
La nivelul axului conjunctiv exista si fibre nervoase vegetative pentru vasele
din vilozitate si pentru fibrele musculare netede. Aceste fibre provin din plexul
submucos Meissner.
Vilozitatea prezinta contractii rimice cu frecventa de 6 contractii / min. Aceste
contractii intervin in absorbtie, facilitandu-se trecerea susbstantelor nutritive din
enterocit in capilarul sangvin sau limfatic. Contractia este asigurata de
miofibroblaste care asigura ingustarea si alungirea vilozitatii si de fibrele musculare
netede care determina scurtarea si latirea vilozitatii.
Exista o situatie patologica cu caracter genetic - boala celiaca sau
enteropatia glutenica. Ea apare in jurul varstei de 1 an si este determinata de
modificari ale vilozitatii intestinale de la nivelul jejunului.
27. Colonul
Mucoasa este acoperita de epiteliu simplu cilindric cu celule absorbante si celule
caliciforme. Corionul are un continut mare de glande Lieberkuhn, mai lungi si care
sunt inconjurate de o teaca subepiteliala de fibroblaste. Aceste glande au aceleasi
tipuri de celule cu glandele de la nivelul intestinului subtire cu exceptia:
au mai putine celule absorbante
au mai multe celule caliciforme
au mai putine tipuri de celule endocrine
prezinta numai ocazional celule Paneth, la nivelul glandelor din cec si colonul
proximal iar in restul intestinului gros lipsesc.
Corionul este bogat in tesut limfoid. Prezinta noduli limfoizi mari care se
extind pana in submucoasa.
Celulele absorbante si cele caliciforme se deoasebesc de cele din intestinul
subtire:
Celulele absorbante
Celulele absorbante au un platou striat mai subtire (microvilii sunt mai
subtiri), au placa terminala mai putin dezvoltata, glicocalixul nu are enzime
digestive. Ele se gasesc in epiteliul de suprafata si in cripte.
Celulele absorbante sunt cele mai numeroase iar raportul celule absorbante /
celule caliciforme este 4 / 1. Acest raport se modifica langa rect unde este 1 / 1.
Celulele caliciforme apar insa ca fiind mai multe deoarece ele sunt mai voluminoase
si comprima celulele absorbante. In cripte exista mai multe celule caliciforme decat
absorbante.
Rolul celulelor absorbante este de absorbi apa si ioni si de a sintetiza
glicoproteine care vor fi eliberate la nivelul glicocalixului sau in lumen. La nivelul
colonului proximal se pot absorbi si principii - acizi grasi, din care se vor sintetiza
trigliceride si apoi chilomicroni dar cu intensitate mai mica decat in celula
absorbanta intestinala.
Celulele caliciforme
Sunt mai multe in intestinul gros decat in intestinul subtire si mai multe in
cripte decat in epiteliul de suprafata. In 2/3 inferiare ale criptelor Lieberkuhn se
gasesc celule caliciforme in exclusivitate.
Celulele caliciforme au putine granule de secretie, deoarece mucusul se
secreta permanent si in cantitati mari, deci se stocheaza in granule de secretie doar
putin mucus.
Submucoasa
Prezinta 2 particularitati:
1. vascularizatia este mai bogata decat in alte segmente ale tubului digestiv
2. are mai multe adipocite.
Musculara
Are doua straturi de fibre musculare netede: circular inteern si longitudinal
extern.
Stratul longitudinal extern are o grosime neuniforma si formeaza 3 benzi
(condensari de fibre musculare netede) numite tenii. Intre tenii, stratul muscular
longitudinal este subtire, uneori chiar discontinuu. Cele trei tenii sunt mezenterica,
omentala si ...................
La intervale regulate, din tenii se desprind benzi care se orienteaza si patrund
in stratul circular intern. Aceste benzi vor delimita arii musculare care se pot
contracta independent de restul musculaturii. Alaturi de aceste arii, teniile
determina si niste proeminente sacciforme spre exterior numite haustre. Intre
doua haustre, mucoasa sufera si ea modificari, formand plicile semilunare.
Tunica externa
Prezinta multe acumulari de tesut adipos care merg de-a lungul teniilor in
special. Ele lipsesc la nivelul cecului. Aceste acumulari formeaza apendicii epiploici.
28. Apendicele
Are patru tunici, cea externa fiind seroasa.
Mucoasa este formata dintr-un epiteliu simplu cilindric in care apar celule
absorbante, celule M si mai putine celule caliciforme. Corionul prezinta glande
Lieberkuhn si tesut limfoid. Glandele Lieberkuhn sunt mai putine si uneori mai
scurte. De obicei sunt grupate, cu o lungime variabila si ocazional la baza lor pot sa
apara celule Paneth si celule endocrine.
Tesutul limfoid este in special nodular , iar nodulii sunt dispusi ca o coroana si
ei se extind si in submucoasa, fapt pentru care musculara mucoasei nu se vede.
Tesutul limfoid se organizeaza astfel dupa nastere, in jurul varstei de 10 ani. La 40
de ani acest tesut limfoid se reduce si va fi inlocuit cu tesut conjunctiv care contine
in special fibre de colagen.
Musculara prezinta doua straturi: circular intern si longitudinal extern care
sunt continui si nu exista tenii. Musculara este subtire iar acesta este un element ce
favorizeaza trecerea infectiei de la apendice la peritoneu (apendicita este insotita
adesea de peritonita).
29. Histologia rectulu i
El are doua componente:
1. segmentul superior - rectul propriu-zis - 12 cm lungime
2. segmentul inferior - canalul anal - 2-3 cm lungime
Rectul continua colonul sigmoid si se situeaza intre planul vertebrei S3 si
diafragma pelvina. Ampula rectala reprezinta partea sa inferioara. Canalul anal
continua rectul, de la diafragma pelvina pana la orificiul anal extern.
Rectul propriu-zis
Este captusit de un epiteliu simplu cilindric. Are un corion cu multe glande
Lieberkuhn, mai lungi ca la nivelul colonului si cu multi noduli limfatici. Din aceasta
cauza exista la suprafata interna a mucoasei niste proeminente determinate de
nodulii limfoizi.
Musculara are doua straturi, stratul longitudinal redevenind continuu.
Canalul anal
Are trei componente:
1. zona columnara (hemoroidala), intre diafragma pelvina si valvele anale
2. zona intermediara, intre valvele anale si linia anocutanata
3. zona cutanata, intre linia anocutanata si orificiul anal
Linia anocutanata reprezinta tranzitia intre epiteliul simplu cilindric si
epiteliul pluristratificat pavimentos keratinizat.
Zona columnara
La acest nivel mucoasa formeaza 5-10 pliuri longitudinale care se numesc
coloane anale (columne rectale Morgagni). Aceste pliuri sunt mai evidente in
copilarie, apoi se sterg. In partea inferioara ele se unesc prin intermediul unor pliuri
transversale care se numesc valve anale. In spatele valvelor (pliurilor) anale exista
niste depresiuni, ca niste buzunare care se numesc sinusuri anale.
Mucoasa, in partea superioara a columnelor are un epiteliu simplu cilindric iar
in partea inferioara a columnelor are un epiteliu pluristratificat pavimentos
nekeratinizat. In sinusuri exista de asemenea epiteliu simplu cilindric. Tranzitia intre
cele doua tipuri de epitelii se face dupa o linie dintata, linia pectinata, si se poate
face brusc, de la epiteliu simplu cilindric la epiteliu pluristratificat pavimentos
nekeratinizat sau lent de la epiteliu simplu cilindric la epiteliu pluristratificat cilindric
- epiteliu pluristratificat cubic - epiteliu pluristratificat pavimentos nekeratinizat. In
final, in ambele cazuri avem epiteliu pluristratificat pavimentos nekeratinizat.
Cand s-a facut trecerea la epiteliul pluristratificat pavimentos nekeratinizat,
in corion nu mai exista glande Lieberkuhn. Musculara mucoasei dispare si ea insa
inainte de tranzitia intre cele doua epitelii.
In sinusurile anale, la nivelul corionului exista glande - glandele anale care
pot reprezenta frecvent sediul unor inflamatii. Ele se deschid in criptele anale. Ele
sunt glande mucoase, simple tubulare ramificate iar in profunzime pot ajunge in
submucoasa si chiar pana in musculara.
Zona intermediara
Este acoperita de epiteliu pluristratificat pavimentos. Are un corion care
contine:
fibre elastice
corpusculi Pacini
glande sebacee ce nu sunt asociate firelor de par.
Zona terminala
Se intinde de la linia anocutanata pana la nivelul sfincterului anal intern. Este
acoperita de epiteliu pluristratificat pavimentos moderat keratinizat. La nivelul
dermului din aceasta regiune se gasesc:
glande sudoripare
foliculi pilosi
glande sebacee
vene care alcatuiesc plexul hemoroidal extern
Glandele sudoripare se grupeaza si formeaza glandele circumanale, situate
in jurul orificiului anal. Acestea sunt glande apocrine care isi declanseaza activitatea
la pubertate, secretia lor fiind controlata de hormonii sexuali.
Tunica musculara a canalului anal cuprinde si ea doua straturi musculare:
circular intern si longitudinal extern. Stratul circular intern se ingroasa pe toata
lungimea canalului anal si formeaza sfincterul anal intern.
Patura musculara longitudinala este subtire si se termina in regiunea
cutanata intre sfincterul intern si cel extern.
Sfincterul anal extern este format din fibre musculare striate.