Carte Raluca

SERIA
MATEMATC APLICAT I INDUSTRIAL

28

Raluca-Mihaela GEORGESCU

BIFURCAIE N DINAMICA BIOLOGIC
CU METODE DE TEORIA GRUPURILOR

EDITURA UNIVERSITII DIN PITETI
2009

Editura Universittii din Pitesti
Str. Trgu din Vale, nr.1,
110040, Piteti, jud. Arge
tel/fax: 40248 21.64.48

Copyright 2009 Editura Universitii din Piteti

Toate drepturile asupra acestei ediii sunt rezervate
Editurii Universitii din Piteti.
Nici o parte din acest volum nu poate fi reprodus
sub orice form, fr permisiunea scris a autorului.

Editor: lector univ. dr. Sorin FIANU

Refereni tiinifici:
Acad. Prof. univ. dr. Adelina GEORGESCU
C.S.III Anca Veronica ION

Descrierea CIP a Bibliotecii Naionale a Romniei

GEORGESCU, RALUCA
Bifurcaie n dinamica biologic cu metode de teoria
grupurilor / Raluca Mihaela Georgescu. - Piteti :
Editura Universitii din Piteti, 2009
Bibliogr.
Index
ISBN 978-973-690-880-4

51

Cuprins
Prefat a 5
Introducere 9
1 Bifurcat ie si teoria grupurilor 13
1.1 Elemente de teoria bifurcat iei . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 13
1.1.1 Sisteme dinamice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 13
1.1.2 Bifurcat ia static a . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 16
1.1.3 Bifurcat ia dinamic a . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 18
1.1.4 Forme normale ale c ampurilor de vectori cu singularit at i ne-
hiperbolice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 19
1.2 Elemente de teoria grupurilor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 25
1.2.1 Forma tensorial a a sistemelor de ecuat ii diferent iale ordinare . 25
1.2.2 Grupuri de transform ari liniare ale spat iului fazelor . . . . . . . 26
1.2.3 Invariant ii si comitant ii transform arilor ane ale unui s.e.d.o. 28
1.2.4 Algebre Lie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 29
1.2.5 Orbitele unui sistem bidimensional de ecuat ii diferent iale or-
dinare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 31
1.2.6 Curbe algebrice invariante . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 32
1.2.7 Curbe integrale la innit. Discul lui Poincare . . . . . . . . . . 33
1.2.8 Cei mai important i GL-comitant i (T-comitant i) asociat i dreptelor
invariante . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 34
2 Modele matematice din biologie 39
2.1 Modele care descriu dinamica unei singure populat ii . . . . . . . . . . 39
2.2 Modele care descriu dinamica a dou a populat ii . . . . . . . . . . . . . 41
2.2.1 Cazul general . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 42
2.2.2 Modele de tip Lotka-Volterra . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 42
2.2.3 Modelul lui Gauss . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 43
2.2.4 Alte modele matematice de dinamic a de tip prad a-r apitor a
dou a populat ii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 44
2.3 Modele matematice n enzimologie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 49
2.4 Modele matematice n ziologie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 53
3
3 Studiul sistemelor liniare bidimensionale 57
3.1 Cazul general . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 57
3.2 Model care descrie activitatea catului uman . . . . . . . . . . . . . . 63
4 Cateva modele de tip Lotka-Volterra 67
4.1 Clasicarea modelelor de tip Lotka-Volterra . . . . . . . . . . . . . . . 67
4.1.1 Num arul si multiplicit at ile punctelor singulare nite . . . . . . 68
4.1.2 Tipul punctelor singulare nite . . . . . . . . . . . . . . . . . . 71
4.1.3 Sisteme dinamice topologic neechivalente . . . . . . . . . . . . 89
4.2 Cazuri particulare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 133
4.2.1 Modelul clasic Lotka-Volterra . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 134
4.2.2 Un model cu doi parametri . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 140
4.2.3 Un model cu un parametru . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 149
4.3 Modelul lui Gauss . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 153
4.3.1 Dinamica populat iilor aate n competit ie . . . . . . . . . . . . 153
4.3.2 Dinamica populat iilor aate n relat ii de simbioz a . . . . . . . . 161
4.3.3 Dinamica populat iilor aate n relat ii de tip prad a-r apitor . . . 163
5 Doua modele de tip prada-rapitor 167
5.1 Modelul lui Bazykin (dou a cazuri particulare) . . . . . . . . . . . . . . 167
5.1.1 Cazul = 1, = 0 . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 168
5.1.2 Cazul = 1, = 0 . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 176
5.2 Modelul lui Odell . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 184
Concluzii 191
Anexa 1 193
Anexa 2 194
Bibliograe 198
4
Prefat a
Prezenta lucrare se singularizeaz a printre celelalte lucr ari de dinamic a neliniar a
si bifurcat ii conduse de noi p an a acum prin folosirea preponderent a a metodelor de
teoria grupurilor si de algebra Lie n probleme de bifurcat ie dinamic a. Ideea unei
astfel de abord ari s-a conturat de-a lungul anilor, c and la Conferint ele de Matematic a
Aplicat a si Industrial a (CAIM), erau prezentate, pe de o parte lucr arile grupului
nostru de la Pitesti, n care clasicarea sistemelor dinamice folosea metode topologice
si pe de alt a parte, lucr arile colegilor din Republica Moldova, care foloseau metode
algebrice. Fiecare dintre aceste dou a direct ii se baza pe o anumit a echivalent a: noi
pe echivalent a topologic a, domniile lor pe cea dat a de comitant i si invariant i. Pe noi
ne interesa investigarea ntregului portret de faz a, pe domniile lor, doar variet at ile
invariante de form a polinomial a dat a.

In plus, n lucr arile colegilor de la Chisin au,
n reprezent arile de grupuri transform arile funct iilor de stare erau intrinsec legate
de cele ale parametrilor, n timp ce la noi aceast a legatur a nu era explicit a, chiar
dac a simt eam c a ea era cumva ascuns a de stabilitatea structural practic a pe care o
foloseam. Pentru noi nu avea sens matematic punctul de echilibru de la innit, n timp
ce pentru colegii din Republica Moldova acel punct constituia o parte important a a
studiului. Toate acestea au culminat cu propunerea temei lucr arii de fat a, o lucrare
de doctorat ind cea mai potrivit a ocazie pentru o astfel de abordare ampl a, care
s a stabileasc a leg atura dintre cele dou a direct ii de cercetare.

In prima, autoarea
avea o preg atire sucient a, realizat a n teza domniei sale de masterat condus a de
noi. Pentru partea algebric a autoarea a fost nevoit a s a nceap a o documentare (n
mare masur a n limba rus a), care n-ar putut dus a la cap at ntr-un timp rezonabil
dac a n-ar beneciat de sprijinul domnilor profesori Nicolae Vulpe si Mihail Popa
din Chisin au si de discut ii claricatoare cu fosti sau actuali doctoranzi ai domniilor
lor. Astfel, lucrarea de fat a este un studiu comparat, realizat cu ajutorul celor dou a
metode, a dinamicii si bifurcat iei unor clase de modele particularizate apoi la modele
din biologie. Lucrarea are cinci capitole, o sect ine de concluzii, dou a anexe si o list a
bibliograc a.
Capitolul 1 prezint a succint elemente, strict necesare lucr arii, de teoria bifurcat iei
si cea a grupurilor si algebrelor Lie.
Capitolul 2 trece n revist a, n ordinea cresc and a a complexit at ii lor, principalele
modele matematice de dinamica populat iilor, unele studiate n extenso n Capitolele
3-5, iar altele legate de acestea, si modele din enzimologie si ziologie, a c aror analiz a
ulterioar a s-ar putea efectua cu metodele folosite n lucrare. Exprim and un punct
5
de vedere personal si subsumat scopului propus, caracterul monograc al expunerii
confer a Capitolul 2 o oarecare not a de originalitate.
Urm atoarele trei capitole sunt n intregime originale si constituie partea principal a
a lucr arii.
Capitolul 3 are dou a p art i distincte. Prima (Sect iunea 3.1) realizeaz a un studiu
paralel si sistematic al dinamicii generate de un model liniar, bidimensional, general,
cu ajutorul metodelor bazate, pe de o parte, pe valorile proprii ale matricei asociate,
iar pe de alta, pe comitant ii si invariant ii sistemului fat a de un grup de transform ari.
Pentru simplitatea exprim arii, mai departe ne vom referi la metode (studii) topo-
logice si respectiv algebrice. O prim a comparat ie este dat a n Tabelul 3.1, n care
clasicarea punctelor de bifurcat ie este realizat a n urma unui studiu topologic n
care echivalen a dinamicilor de faz a este cea topologic a. Portretele de faz a corespun-
zatoare sunt reprezentate n g. 3.1. O a doua comparat ie este realiazat a cu ajutorul
g.3.2, const and din reprezent ari pe discul lui Poincare ale portretelor de faz a core-
spunzatoare cazurilor din Tabelul 3.1 si g.3.1, si conduc and la clasic ari algebrice
ale dinamicilor din acel disc dup a dimensiunea orbitelor grupului de transform ari.
O prim a concluzie (Propozit ia 3.2) este aceea c a aceste dou a criterii, si anume unul
bazat pe echivalent a topologic a si altul pe dimensiunea orbitelor, conduc la clase de
echivalent a diferite. Apoi, pentru ecare caz din clasicarea topologic a autoarea de-
termin a singularit at ile de la innit, corespunz atoare punctelor de echilibru situate pe
frontiera discului lui Poincare si, asa cum era de asteptat din construct ia cu ajutorul
proiect iei stereograce a acestui disc, g aseste c a num arul acestor singularit at i este
egal cu cel al direct iilor asimptotice (la timpi mari) ale traiectoriilor de faz a din R
2
(Propozitia 3.3). A doua parte a Capitolului 3 (Sect iunea 3.2) trateaz a, cu ajutorul
celor dou a metode, un model concret care guverneaz a activitatea catului uman. Se
determin a diagramele de bifurcat ie static a si dinamic a si dimensiunea orbitelor din
spat iul parametrilor. Se d a o interpretare biologic a a rezultatelor g asite.
Capitolul 4 este cel mai dezvoltat din lucrare (106 pag.) si are un caracter pre-
ponderent original. Reprezint a o tratare algebric a, folosind teoria comitant ilor, a
invariant ilor si a orbitelor din spat iul parametrilor. Corespunz ator, el este n primul
r and un studiu al unor modele de tip Lotka-Volterra cu neliniarit at i p atratice, pentru
care n Sect iunea 4.1 se realizeaz a o clasicare complet a si apoi aceste rezultate sunt
aplicate unor cazuri particulare de modele concrete, n Sect iunile 4.2 si 4.3. Anal-
iza este extrem de laborioas a din cauza multitudinii (sute) de cazuri ce pot ap area
n spatiul 6-dimensional al parametrilor. Se foloseste o caracterizare echivalent a a
sistemelor de tip Lotka-Volterra, ele ind acele sisteme de ecuat ii diferent iale or-
dinare de ordin doi cu neliniarit at i p atratice care posed a dou a drepte invariante reale
care se intersecteaz a. Prin aceasta studiul este redus la acela al num arului singu-
larit at ilor de la innit de pe discul lui Poincare. Analiza din Capitolul 4 este foarte
bine organizat a. Se cerceteaz a num arul si multiplicitatea punctului de echilibru de la
distant a nit a, i.e. singularit at i nite, folosindu-se tot metoda algebric a. Urmeaz a
determinarea tipurilor acestor puncte construindu-se n prealabil anumite polinoame
an invariante (GL-comitant i cu ajutorul c arora se t ine seama de baza polinomial a
a T-comitant ilor). Sunt investigate pe r and sistemele cu singularit at i nite de mul-
tiplicitate total a patru, trei, doi si unu. Studiul alterneaz a apoi cu o tratare part ial
6
topologic a privind sistemele dinamice topologic echivalente. Spunem part ial deoarece
n descrierea traiectoriilor nu se t ine seama de sensul de parcurs pe ele. Din cele 162
de cazuri (n cazul sistemelor cu singularit at i de multiplicitate total a patru) se g asesc
66 topologic neechivalente n sensul ment ionat (i.e. f aru a s ageata timpului). Mai
departe se revine la tratarea algebric a, determin andu-se condit ii echivalente, simple,
compacte, exprimate cu ajutorul invariant ilor si comitant ilor care s a conduc a la acele
portrete de faz a netopologic echivalente. Se reprezint a grac portretele de faz a (pe
discul lui Poincare) a celor 66 de cazuri. Autoarea lucr arii face remarca interesant a
c a, din punct de vedere biologic, este important s a discernem ntre propriet at ile de
atractivitate si de repulsivitate (legate de sensul pe traiectorii), date de teoria topo-
logic a si s a studiem m arginirea sau nu a traiectoriilor de faz a corespunz and traiec-
toriilor tranziente descris a cu metoda algebric a. Credem c a Sect iunea 4.1.3 n care
se a a acest studiu al portretelor de faz a netopologic echivalente este cea n care se
face cea mai profund a legatur a dintre cele dou a abord ari.

In Sectiunea 4.2 autoarea
revine la aplicat ii de dinamic a biologic a, si anume la modelul clasic Lotka-Volterra,
folosind metoda integr arii numerice, cea a formelor normale, o variant a analitic a a
metodei formelor normale extins a la cazul ntregului spat iu al parametrilor (nu nu-
mai n punct), metoda bazat a pe teoria invariant ilor (calcul and si dimensiunea
GL-orbitelor). Dup a acest model autoarea investigheaz a dinamica de faz a a unui
model propus de Hirsch, Smale si Devaney (Sect iunea 4.2.2), realiz and mai nt ai un
studiu topologic si apoi unul algebric. Pe acest model d-na R.-M. Georgescu pune
n evidenta variet at i invariante date de studiul algebric, care se reg asesc n mare
m asur a n portretul de faz a obt inut n urma studiului topologic. De aceea, modelul
din Sect iunea 4.2.2 poate constiui un punct de plecare nncercarea de stabilire a unei
leg aturi mai str anse ntre cele dou a metode.

Intr-adevar, se stabileste o leg atur a ntre
dimensiunea GL-orbitelor si anumite straturi din portretul parametric.

In Sect iunea
4.2.3 se studiaz a topologic si algebric un model al lui Verhulst, pun andu-se si aici n
evident a o leg atur a ntre dimensiunea GL-orbitelor si anumite straturi din portretul
de faz a. Ca si n Sect iunea 4.2.2, se construiesc algebrele Lie ale ec arui sistem.

In
Sect iunea 4.3 se investigheaz a modelul lui Gauss cu ajutorul teoriei formelor normale,
d andu-se diagrama de bifurcat ie dinamic a. Sunt date si interpret ari biologice.
Capitolul 5 este n ntregime original si foloseste cu prec adere metode topolog-
ice. El trateaz a (n Sect iunea 5.1) modelul lui Bazykin de dinamica populat iilor de
tip prad a-r apitor stabilindu-se punctele de echilibru si natura lor, nedegenerescent a
sau degenerescent a lor, n nal determin andu-se diagrama de bifurcat ie dinamic a.
Fiecare subcaz este nsot it de interpretarea bilologic a.

In Sect iunea 5.2 se studiaz a
modelul lui Odell, studiul culmin and cu gasirea diagramelor de bifurcat ie static a si
dinamic a. Pentru unele subcazuri se aplic a si metoda algebric a dezvoltat an principal
n Capitolul 4.
Cele dou a anexe cont in lista cu GL-comitant ii si respectiv T-comitant ii unui sistem
de ecuat ii diferent iale ordinare cu neliniaritat i p atratice.
Lista bibliograc a ncheie lucrarea. Ea cont ine 114 titluri strict legate de tema
lucr arii. Sunt incluse si 14 lucr ari ale autoarei (dintre care 10 singur a). De asemenea
apar lucr ari ale grupurilor de dinamic a neliniar a si bifurcat ie de la Pitesti si de teoria
algebrelor si grupurilor Lie de la Chisinau.
7
Lucrarea de fat a este prima ncercare rom aneasc a serioas a de a uni dou a scoli
matematice bazate pe tipuri de studii (topologic si algebric) privind dinamica si
bifurcat ia unor probleme Cauchy pentru sisteme de dou a ecuat ii diferent iale ordinare
de ordin nt ai cu neliniarit at i p atratice. Metodele sunt foarte diferite si ambele im-
plic a un num ar imens de calcule literale n metoda algebric a cu multe subcazuri.

In
afara acestei dicult at i de calcul, care nu ntotdeauna sunt de acelasi tip, dicultatea
principal a a studiului const a n g asirea relat iei profunde dintre cele dou a abord ari,
a semnicat iei din punct de vedere matematic si aplicativ, biologic, a rezultatelor
furnizate cu ajutorul lor. Autoarea a dep asit ambele tipuri de dicult at i: pe prima
cu o organizare si optimizare judicioas a a conducerii studiului si cu folosirea celor
dou a seturi de programe (Mathematica si Maple), pe cea de-a doua cu asimilarea
profund a a unei metode noi, dup a ce pe cea topologic a o st ap anea deja din anii mas-
teratului. Astfel avem n doamna asistent Raluca Mihaela Georgescu un specialist
care stap aneste dou a metode fundamentale n studiul dinamicii si bifurcat iei si un
specialist de leg atur a ntre dou a scoli de matematic a.
Forma lucr arii este deosebit de ngrijit a, clar a, sintetic a, bine organizat a. Rezul-
tatele sunt prezentate sub forma a zeci de propozit ii si teoreme cu demonstrat ii,
observat ii si comentarii. Studiul algebric alterneaz a cu cel topologic. Fiecare rezultant
important pentru modele concrete de dinamic a biologic a este nsot it de interpret ari
biologice.
Rezultatele teoretice generale originale sunt numeroase. Dintre ele cit am: clasi-
carea modelelor de tip Lotka-Volterra (num arul si multiplicit at ile punctelor singulare,
tipul lor, portretele de faz a topologic neechivalente), g asirea diagramelor de bifurcat ie
static a si dinamic a pentru nou a modele concrete importante din biologie, g asirea an-
umitor leg aturi dintre tipul de rezultate ce se pot obt ine cu metoda topologic a si cu
cea algebric a, realizarea unei leg aturi ntre dou a scoli matematice.
Prof. univ. dr.
Adelina Georgescu
8
Introducere
Scopul prezentei lucr ari este studiul comparat cu metode topologice si algebrice
al dinamicii si bifurcat iei unor sisteme dinamice care modeleaz a fenomene biologice.
Pe parcursul lucr arii expunem pe scurt c ateva not iuni si rezultate din literatur a,
urmate de rezultate originale, care ocup a cea mai mare parte a prezentei teze. Metoda
principal a de lucru este cea algebric a, dar ea reuseste s a descrie doar part ial dinamica
si bifurcat ia. De aceea am simt it nevoia ca, pe l ang a metodele algebrice s a folosim si
metode topologice, n principal teoria formelor normale, investig and pentru ecare caz
tratat posibilitatea folosirii metodelor alternative algebrice, care, se sper a s a releve
noi aspecte n problemele de dinamic a biologic a.

In acest sens ment ion am folosirea
unor leme si teoreme bazate pe invariant i si comitant i n determinarea num arului si
tipului punctelor de echilibru (Lemele 1.8, 1.9, 4.1, Teoremele 4.1, 4.2, 4.3, 4.4).
Rezultatele complementare aduse de teoria grupurilor Lie n studiul dinamicii
si bifurcat iei se refer a n special la forme explicite ale anumitor variet at i invariante
denite de ecuat ii polinomiale, rezultate pe care teoriile topologice nu le furnizeaz a.

In
c ateva exemple concrete (Sect iunile 4.2.1, 4.2.2, 4.2.3) am localizat n spat iul fazelor
pozit ia variet at ilor invariante g asite cu metode algebrice n raport cu ntregul portret
de faz a.
Studiul algebric bazat pe teoria algebrelor si grupurilor Lie este o direct ie init iat a
la Chisin au n anii 70 de c atre renumitul matematician Konstantin Sibirsky si a
fost continuat de scoala sa, care azi num ar a peste 20 de membri. Cel mai mult
noi am folosit rezultatele urm atorilor cercet atori: Nicolae Vulpe, Mihail Popa, Elena
Naidenova, Andrei Braicov, Oxana Diaconescu, Mircea Lupan, Angela Pascanu si
Vitalie Put untic a.
Principalul obiectiv n studiul nostru a fost g asirea leg aturii dintre teoriile de
dinamic a neliniar a dezvoltate la Pitesti si Chisin au. Am reusit s a g asim multe dintre
aceste leg aturi, sintetizate ntr-o sect iune de Concluzii, n care ar at am si punctele care
mai r am an de elucidat.
Modelele alese de noi pentru studiu au prezentat, n principal, puncte de echilibru
de tip sa-nod si Hopf nedegenerate sau degenerate. Am tratat aceste modele n prin-
cipal cu metoda (topologic a a) formelor normale si variet at ii invariante de tip dreapt a
cu metodele folosite de grupul de la Chisin au. Asa cum se stie, calculele implicate
sunt deosebit de complicate si au fost realizate (literal) cu programele Mathematica
si Maple.

In lucrare am considerat doar variet at i invariante de tip dreapt a, deoarece
n cazul multor parametri si/sau a coexistent ei multor puncte de echilibru, studiul
9
algebric, chiar pentru un model relativ simplu, a implicat investigarea unui num ar
de circa 100 de cazuri. Ment in am c a si de data aceasta s-a dovedit c a prezent a unui
num ar mare de parametri conduce la o mare dicultate a studiului teoretic, nu numai
c and sunt folosite metode topologice, ci si cele algebrice. Posibil ca o ncercare de
g asire cu metode algebrice a unor variet at i invariante doi dimensionale ar impli-
cat investigarea teoretic a a sute de cazuri, chiar pentru un model simplu. Totusi,
rezultatele noastre completeaz a pe cele ale colegilor de la Chisin au, prin nceperea
introducerii unor clasic ari topologice n mult imea portretelor de faz a.
Lucrarea este alc atuit a din cinci capitole, o sect iune cu concluzii, dou a anexe si o
list a bibliograc a.
Capitolul 1 este structurat n dou a sect iuni si are un caracter teoretic, n el ind
introduse principalele not iuni si rezultate de teoria bifurcat iei (Sect iunea 1.1) si de
teoria grupurilor (Sect iunea 1.2) folosite n lucrare. Astfel, n Sect iunea 1.1 sunt
denite sistemele dinamice, echivalent a topologic a a sistemelor si schemelor dinamice,
stabilitatea structural a si bifurcat ia, bifurcat ia static a si dinamic a, formele normale.
In Sect iunea 1.2 se prezint a not iuni importante de teoria grupurilor, e.g. grupuri de
transform ari, invariant i, comitant i.
In Capitolul 2 se face o scurt a prezentare a c atorva modele matematice din biolo-

gie. Astfel, se formuleaz a modele care descriu dinamica uneia sau a dou a populat ii
(Sect iunile 1.1 si 1.2), modele din enzimologie (Sect iunea 1.3) si modele din ziologie
(Sect iunea 1.4). Desi n dinamica biologic a exist a multe alte direct ii de cercetare, ne
limit am la c ateva, care sunt direct legate de studiul nostru.
Capitolul 3 este n mare parte original, mai ales n ceea ce priveste abordarea. El
cuprinde dou a sect iuni, si este dedicat studiului sistemelor liniare.

In Sect iunea 3.1
se studiaz a natura punctelor de echilibru n cazul sistemelor liniare, bidimensionale,
generale folosindu-se at at caracterizarea topologic a, i.e. cu ajutorul valorilor proprii,
c at si pe cea algebric a, realizat a cu ajutorul relat iilor dintre invariant i. Se compar a
cele dou a clasic ari ce pot obt inute folosind aceste abord ari.

In Sect iunea 3.2, t in and
seama de rezultatele din Sect iunea 3.1, se studiaz a bifurcat ia dinamic a si static a si
dimensiunile orbitelor pentru un model matematic concret, care descrie funct ionarea
catului uman. Se d a apoi o interpretare biologic a.
Capitolul 4 este structurat n trei sect iuni si are, n cea mai mare parte, un caracter
original, majoritatea rezultatelor prezentate ind publicate n diferite reviste sau n
volumele unor conferint e nat ionale si internat ionale.

In acest capitol se d a o clasicare
complet a a sistemelor de tip Lotka-Volterra (Sect iunea 4.1), pun andu-se n evident a
num arul, multiplicit at ile si tipul punctelor singulare nite (Subsect iunile 4.1.1, 4.1.2),
portretele de faz a topologic neechivalente (n sensul teoriei grupurilor) (Subsect iunea
4.1.3), apoi se studiaz a natura punctelor de echilibru folosind rezultatele din Sec-
tiunea 4.1, admisibilitatea algebrelor Lie, dimensiunile orbitelor, precum si aparit ia
bifurcat iei pentru c ateva cazuri particulare (Sect iunea 4.2), urm and lucr arile noastre
[40], [41], [42], [45], [46].

In Sect iunea 4.3, se studiaz a dinamica a dou a populat ii
pentru modelul lui Gauss, urm and articolele proprii [34], [35], [39].

In general, car-
acteriz arile dinamice realizate cu ajutorul metodei algebrice bazate pe invariant i si
comitant i sunt mult mai complicate dec at cele obt inute cu metode topologice. Totusi,
unele rezultate se obt in imediat cu metoda algebric a, n timp ce calculele bazate pe
10
metoda topologic a sunt, practic, imposibil de realizat de la un ordin ncolo, e.g. Teo-
rema 1.15 aplicat a sistemului (4.111).
Capitolul 5 este structurat n dou a sect iuni si cuprinde numai rezultate originale.
In acest capitol se studiaz a, folosindu-se (n principal) metode topologice, dou a modele

care guveneaz a dinamica a dou a populat ii aate n relat ii de tip prad a-r apitor. Se
studiaz a doar din punctul de vedere al teoriei bifurcat iei. Pentru modelul lui Bazykin
(Sect iunea 5.1) se determin a natura punctelor de echilibru, se construiesc diagramele
de bifurcat ie global a si se studiaz a degenerescent a echilibrului de tip Hopf si a sa-
nodurilor, aceste rezultate ind sintetizate n lucr ari ale noastre precum [36], [44],
[38], [43].

In Sect iunea 5.2 se determin a diagramele de bifurcat ie static a si dinamic a
pentru modelul lui Odell [37]. Rezultatele bazate pe studiul algebric din Cap. 4 sunt
particularizate aici la cazuri specice.
Cele dou a anexe cuprind formulele GL-comitant ilor si T-comitant ilor folosit i n
lucrare.
In concluzie, compar and cele dou a abord ari (cea topologica si cea algebric a), se
constat a c a ele au unele puncte comune, dar si deosebiri; o abordare complet and-o
pe cealalt a. Astfel, desi putem determina tipul punctelor de echilibru ale unui sis-
tem cu ambele metode, teoria grupurilor nu ne ajut a s a determin am degenerescent a
sau nedegenerescent a punctelor de echilibru nehiperbolice, ind nevoie s a apel am la
teoria formelor normale.

In schimb, cu ajutorul algebrelor Lie (atunci c and ele sunt
admise de un sistem), putem g asi usor integralele prime ale sistemului. Condit iile de
an invariant a se obt in, uneori, destul de greu, necesit and o atent ie deosebit a, mai
ales asupra reprezent arii geometrice. Aceste condit ii au, ns a, avantajul de a mai
condensate, d and o clasicare mai general a a punctelor de echilibru.
Autoarea
11
12
Capitolul 1
Bifurcat ie si teoria grupurilor
Sunt introduse principalele not iuni si rezultate de teoria bifurcat iei folosite n lucrare: sisteme
dinamice, echivalent a topologic a a sistemelor si a schemelor dinamice, stabilitatea structural a si
bifurcat ia, bifurcat ie static a si dinamic a, forme normale (Sect iunea 1.1).

In Sect iunea 1.2 se prezint a
not iuni importante de teoria grupurilor, e.g. grupuri de transform ari, invariant i, comitant i.
1.1 Elemente de teoria bifurcat iei
Sunt prezentate principalele not iuni de teoria bifurcat iei. Astfel, sunt introduse elemente de
sisteme dinamice, bifurcat ie static a si dinamic a si forme normale.
1.1.1 Sisteme dinamice
Se denesc not iunile de sistem dinamic, mult imi care guverneaz a portretul de faz a, tipurile de
echivalent a de sisteme dinamice si se caracterizeaz a topologic, cu ajutorul sistemului liniarizat n
jurul echilibrelor, aceste echilibre.
Fie / un spat iu topologic, numit spat iul fazelor, si s a not am cu /
M
mult imea
tuturor aplicat ilor spat iului fazelor /n el nsusi.
Denit ia 1.1. [27]. Se numeste sistem dinamic perechea (/,
t
tR(sauZ)
), unde
t
: // este o familie de operatori (de evolut ie) ce satisfac propriet at ile

0
= id
M
,

t+s
=
t

s
, t, s R (sau Z).
Parametrul t care indexeaz a acesti operatori se numeste timp. Uneori sistemul
dinamic este notat doar cu
t
. C and t R, sistemul dinamic este continuu, c and
t Z, sistemul dinamic este discret.
S a not am cu T mult imea de variat ie a parametrului timp. Dac a parametrul t
variaz a n domeniul T
+
(i.e. R
+
, respectiv N) spunem c a sistemul este semidinamic.
Fie x / un punct arbitar al spat iului fazelor.
13
14 CAPITOLUL 1. BIFURCAT IE SI TEORIA GRUPURILOR
Denit ia 1.2. [2].
Aplicat ia
x
: T /,
x
(t) :=
t
(x) se numeste miscare a punctului x sub
act iunea sistemului dinamic (/,
t
).
Imaginea aplicat iei
x
: T /n spat iul /, i.e. mult imea
Or(x) =
x
(t)[t T =
t
(x)
tT
,
se numeste orbit a sau traiectorie de faz a prin punctul x / a sistemului dinamic
(/,
t
).
Orice punct care este orbit a, i.e.
t
(x) = x, t T, se numeste punct de
echilibru (n cazul continuu) sau punct x (n cazul discret). Un punct al spat iului
fazelor care nu este punct de echilibru (x) se numeste punct ordinar.
Produsul direct T/ se numeste spat iul fazelor extins.
Gracul unei misc ari n spat iul T/ se numeste curb a integral a.
Totalitatea traiectoriilor de faz a ale unui sistem dinamic se numeste portret de
faz a.
Intre sistemele dinamice continue, sistemele de ecuat ii diferent iale ordinare

(s.e.d.o.) si c ampurile de vectori exist a o leg atur a, ce poate enunt at a astfel
Teorema 1.1. [2]. Fie s.e.d.o. autonom x = f (x), f : R
n
R
n
, a c arui solut ie
x = x(t, x
0
) R
n
corespunz atoare datei init iale x
0
R
n
exist a si este unic a pentru
orice x
0
R
n
si pentru orice t R. Atunci acestei e.d.o. (si implicit c ampului de
vectori f ) i se poate atasa sistemul dinamic continuu = (
t
)
tR
av and X = R
n
drept spat iu al fazelor si
t
: R
n
R
n
,
t
(x
0
) := x(t, x
0
).
Fie aplicat ia f : R
n
R
n
cu componentele f
i
, i = 1, n, f
i
: R
n
R.
Denit ia 1.3. Curbele f
i
= 0, i = 1, n, corespunz atoare unei componente nule a
c ampului de vectori f din sistemul x = f (x), se numesc nullclinurile sistemului di-
namic. Nullclinurile mpart spat iul fazelor n regiuni cu orient ari diferite ale c ampului
de vectori.
Punctele de echilibru au un rol deosebit n portretul de faz a. Tipul topologic
al unora dintre ele (si anume cele hiperbolice) este complet determinat de sistemul
liniarizat n jurul lor dup a cum urmeaz a. Fie s.e.d.o.
x = f (x), x R
n
, f : R
n
R
n
, (1.1)
c aruia i se asociaz a sistemul dinamic continuu (
t
)
tR
,
t
: R
n
R
n
, e x
0
un punct
de echilibru al s.e.d.o. si e Df (x
0
) matricea Jacobi a lui f n punctul x
0
. Sistemul
X = Df (x
0
)X se numeste liniarizatul sistemului (1.1) n jurul punctului de echilibru
x
0
.
Denit ia 1.4. [27]. Fie x
0
un punct de echilibru pentru (1.1).
x
0
se numeste punct Liapunov-stabil dac a > 0, () > 0 astfel nc at orice x
care veric a [x x
0
[ < implic a [
t
(x) x
0
[ < , t 0.
1.1. ELEMENTE DE TEORIA BIFURCAT IEI 15
x
0
se numeste punct atractiv dac a exist a vecin atatea U
x
0
si un T > 0 cu pro-
prietatea c a x U
x
0
, t > T are loc
t
(x) U
x
0
si lim
t
[
t
(x) x
0
[ = 0. x
0
se
numeste punct repulsiv dac a lim
t
[
t
(x) x
0
[ = 0.
x
0
se numeste punct asimptotic-stabil dac a este stabil si atractiv.
Observat ia 1.1. Atractorii (repulsorii) sunt mult imi atractive particulare, si anume
care atrag ntr-o ntreag a vecin atate a lor, n timp ce mult imile atractive care nu sunt
atractori, atrag doar dup a anumite direct ii. De cele mai multe ori, n lucrare, un
punct de echilibru care este atractor va denumit punct de echilibru stabil (instabil).
Fie x
0
un punct de echilibru al sistemului (1.1) si e n
, n
0
si n
+
num arul valorilor
proprii
i
cu p art ile reale negative, nule si respectiv pozitive ale matricei Df (x
0
).
Denit ia 1.5. Punctul x
0
se numeste punct de echilibru hiperbolic dac a n
0
= 0 (i.e.
'e(
i
) ,= 0, i = 1, n). Punctul x
0
se numeste punct de echilibru nehiperbolic dac a cel
put in o valoare proprie are partea real a nul a.
Principiile de liniarizare reduc studiul propriet at ilor unui sistem neliniar la cel
al propriet at ilor unuia liniar asociat. Dintre acestea prezent am principiul Liapunov-
Perron (care caracterizeaz a stabilitatea unui punct de echilibru hiperbolic), teorema
Hartman-Grobman si cea a variet at ii stabile (care fac leg atura dintre comportamentul
portretului de faz a n jurul punctului de echilibru hiperbolic al unui sistem dinamic
neliniar cu cel n jurul originii al sistemului liniarizat n jurul acelor echilibre).
Teorema 1.2 (principiul Liapunov-Perron). Fie sistemul dinamic neliniar aso-
ciat sistemului (1.1), cu f cel put in de clas a (
1
, e x
0
un punct de echilibru hiperbolic
al sistemului, i.e. f (x
0
) = 0, si e A = Df (x
0
) matricea Jacobi a lui f n x
0
care
deneste sistemul liniarizat

X = AX.
Dac a toate valorile proprii
i
ale matricei A au 'e(
i
) < 0, atunci x
0
este punct
de echilibru neliniar asimptotic stabil.
Dac a cel put in o valoare proprie
j
a matricei A are 'e(
j
) > 0, atunci x
0
este
punct de echilibru neliniar instabil.
Teorema 1.3 (Hartman-Grobman). [54]. Fie x
0
al sistemului (1.1). Atunci, n spat iul fazelor, exist a dou a vecin at at i U
x
0
si V
x
0
ce
corespund c ampului de vectori f neliniar si respectiv c ampului de vectori liniarizat n
jurul lui x
0
(

X = Df (x
0
)X), si exist a homeomorsmul h : V U ntre acestea care
p astreaz a sensul orbitelor (poate ales astfel nc at s a p astreze si parametrizarea n
raport cu timpul pe orbite), deci local portretele de faz a ale sistemului neliniar si ale
celui liniarizat sunt topologic echivalente.
Teorema 1.4 (a varietat ii stabile). [54]. Fie x
0
al sistemului (1.1). Atunci exist a variet at ile stabil a W
s
si instabil a W
u
ale lui x
0
,
si acestea au aceleasi dimensiuni n
, n
+
cu E
s
si respectiv E
u
, variet at ile stabil a si
instabil a ale originii pentru sistemul dinamic liniarizat

X = Df (x
0
)X.

In plus, E
s
si
E
u
sunt tangente n x
0
la W
s
si respectiv W
u
.
Un rol important n clasicarea sistemelor dinamice l au echivalent ele. Spunem c a
dou a sisteme dinamice sunt echivalente dac a portretele de faz a ale lor sunt
,,
calitativ
asemenea, e.g. dac a un portret de faz a poate obt inut din altul printr-o transformare
continu a [63]. Exist a trei tipuri particulare de echivalent e: echivalent a difeomorc a,
echivalent a topologic a si echivalent a orbital a.
S a consider am dou a sisteme dinamice (/
1
, (
t
)
tR
) si (/
2
, (
t
)
tR
), denite pe
spat iile fazelor /
1
si respectiv /
2
de c ampurile vectoriale f
1
si respectiv f
2
, de
ecuat iile diferent iale x = f
1
(x) si respectiv y = f
2
(y).
Denit ia 1.6. [64]. Sistemele dinamice se numesc topologic echivalente dac a exist a
un homeomorsm h : /
1
/
2
, h(
t
(x)
t
(h(x)), care p astreaz a sensul pe
traiectoriile de faz a.
Denit ia 1.7. [64]. Sistemele dinamice (/
1
, (
t
)
tR
) si (/
2
, (
t
)
tR
) se numesc
neted echivalente sau difeomorfe dac a exist a un difeomorsm
h : /
1
/
2
, h(x) = y astfel nc at pentru orice x /
1
s a aib a loc f
2
(h(x)) =
dh(x)
dx
f
1
(x), unde
dh(x)
dx
este matricea Jacobi asociat a lui h.
Pentru sistemele difeomorfe valorile proprii ale punctelor de echilibru corespunz atoare
sunt aceleasi, iar ciclurile limit a difeomorfe au aceiasi multiplicatori (care se denesc
ca valorile proprii ale unui punct periodic p = (f
n
)
(z
0
), n Z, z
0
C al unui sistem
dinamic discret asociat) si aceeasi perioad a.
Denit ia 1.8. [64]. Dou a sisteme dinamice se numesc topologic orbital echivalente
dac a exist a un homeomorsm h : /
1
/
2
ce transform a curbe orientate din spat iul
fazelor ale primului sistem n curbe orientate din spat iul fazelor ale celui de al doilea
sistem.
In cazul /
1
= /
2
= R
n
cele dou a sisteme dinamice se numesc orbital echivalente
dac a exist a o aplicat ie scalar a = (x) > 0 neted a astfel nc at f
2
(x) = (x)f
1
(x).
Denit ia 1.9. [27]. Mult imea
R
m a sistemelor dinamice, unde este un
parametru vectorial, se numeste schem a dinamic a. Ea se mai noteaz a cu ().
Fie dou a scheme dinamice (), () generate de s.e.d.o. x = f (, x) si y =
g(, y), unde , R
m
, x, y R
n
, f , g sunt netede si e U
, V
dou a regiuni (i.e.

mult imi nchise) din R
n
ce depind de parametri.
Denit ia 1.10. [64]. Schema dinamic a () se numeste topologic echivalent a n
U
R
n
cu schema dinamic a () n V
R
n
dac a:
1. exist a homeomorsmul h : R
m
R
m
cu h(0) = 0;
2. exist a homeomorsmele h
: R
n
R
n
, care depind de parametrul R
m
cu
h
(U
) = V
h()
, h
(0) = 0 astfel nc at, pentru orice , h
duce orbitele lui ()

din U
n orbitele lui (), cu = h() din V

h()
, cu p astrarea sensului.
1.1.2 Bifurcat ia statica
Teoria bifurcat iei pentru problemele stat ionare denite de c ampuri vectoriale se numeste teoria
bifurcat iei statice. Ea priveste localizarea punctelor de bifurcat ie si determinarea ramurilor de solut ii
ce pleac a din acele puncte. Aici introducem not iunea de diagram a de bifurcat ie static a si caracteris-
ticile ei.
Fie ecuat ia
f (, x) = 0, R
m
, x R
n
, (1.2)
unde este parametru, x este vectorul funct ie necunoscut a, iar f este o aplicat ie
neliniar a.
Denit ia 1.11. [27].
Perechea (, x) ce satisface (1.2) se numeste solut ia ecuat iei (1.2). Relat ia dintre
mult imea acestor x si mult imea acestor este o funct ie multiform a notat a cu x()
si numit a tot solut ia ecuat iei (1.2).
S
= x() R
n
[f (, x()) = 0 se numeste mult imea solut iilor pentru
R
m
xat, iar S =: S
R
m se numeste mult imea tuturor solut iilor ecuat iei (1.2).
Dac a propriet at ile topologice ale mult imii S sau/si cele de netezime ale lui x()
se modic a c and (, x) trece prin (
0
, x
0
), punctul (
0
, x
0
) S se numeste punct de
bifurcat ie static a al ecuat iei (1.2). Parametrul se numeste parametru de bifurcat ie
static a, iar
0
se numeste valoare de bifurcat ie static a. Un punct (, x) care nu este
punct de bifurcat ie se numeste punct regulat sau punct ordinar.
Cu unele mici modic ari, ultimele cinci not iuni au denit ii asem an atoare si n
cazul dinamic.

In cazul static am folosit urm atoarele
Denit ia 1.12. Valoarea =
este valoare de bifurcat ie static a pentru S
R
m
dac a n orice vecin atate a lui
n R
m
exist a dou a valori
1
si
2
ale parametrului
astfel nc at card(S
1
) ,= card(S
2
).
Denit ia 1.13. Punctul (
, x
) R
m
R
n
corespunz ator valorii
de bifurcat ie
static a se numeste punct de bifurcat ie static a.
O condit ie necesar a ca (
, x
) s a e punct de bifurcat ie static a este ca diferent iala

Fr echet (i.e. matricea Jacobi D
x
f (
, x
)) s a nu e inversabil a.
Denit ia 1.14. Mult imea , g(x())[ R
m
, x R
n
, x() S
, unde g este
o funct ional a injectiv a, se numeste diagram a de bifurcat ie static a.
Cum, n general, g nu exist a sau/si m > 2, acest concept desemneaz a mult imea
m + n dimensional a R
m
S, a c arei reprezentare grac a este posibil a doar c and
m+n = 2 sau 3.
Diagrama de bifurcat ie static a este format a din port iuni conexe maximale numite
ramuri de solut ii de puncte regulate pentru ecuat ia dat a. Printr-un punct regulat
trece o ramur a de solut ii si numai una, iar n punctele de bifurcat ie se nt alnesc dou a
sau mai multe ramuri. Clasicarea propriet at ilor topologice locale ale diagramelor de
bifurcat ie se realizeaz a cu ajutorul codimensiunii, a formelor normale ale c ampului
vectorial neperturbat f (0, x) si ale desf asur arilor universale asociate [4], [55].
1.1.3 Bifurcat ia dinamica
Dup a introducerea not iunilor de stabilitate structural a si de bifurcat ie dinamic a, se discut a codi-
mensiunea si se deneste diagrama de bifurcat ie dinamic a (const and din portretul parametric si
potrtetele de faz a corespunz atoare ec arui strat n parte).
In cazul valabilit at ii teoremei de existent a si unicitate global a a problemei Cauchy

asociat a e.d.o. ce depinde de un parametru se pune problema clasic arii bifurca-
t iilor dinamice.

In comparat ie cu cazul static aici mai introducem formele normale n
singularit at i (i.e. ale c ampurilor de vectori singulare) si desf asur arile miniversale ale
acestor singularit at i care permit clasicarea sistemelor dinamice analizate ulterior.
Mai nt ai denim sistemele dinamice structural stabile. Conform unei prime
denit ii, un sistem dinamic (/,
0
) este structural stabil dac a n mult imea sis-
temelor dinamice care au pe / drept spat iu al fazelor exist a o vecin atate a lui
0
n
care toate sistemele dinamice sunt topologic echivalente cu
0
.

Intr-o a doua denit ie,
vecin atatea lui
0
se ia n mult imea sistemelor dinamice ale unei scheme dinamice.
Fie parametrul din aceast a schem a si s a not am cu
0
valoarea parametrului ce
corespunde lui
0
. Cea de a treia denit ie, singura folosit a mai departe, este numit a
stabilitate structural a practic a, pe scurt, stabilitate structural a. Conform acesteia
0
este structural stabil dac a exist a o vecin atate a lui
0
astfel nc at oric arui parametru
din acea vecin atate i corespunde un sistem dinamic topologic echivalent cu
0
.
Mai departe ne intereseaz a sistemele dinamice care nu sunt structural stabile, nu-
mite bifurcat ii. Pentru a clasica tipurile de aspecte locale ale portretului de faz a,
mult imea sistemelor dinamice care sunt bifurcat ii se mparte n clase de echivalent a.
Denit ia 1.15. [27]. O submult ime conex a, maximal a de parametri ce corespund
unor sisteme dinamice topologic echivalente se numeste strat.
O varietate din spat iul parametrilor care separ a straturile se numeste frontier a
de bifurcat ie.
Totalitatea straturilor si a frontierelor lor din spat iul parametrilor formeaz a
portretul parametric.
Fie ecuat ia
x = f (, x), R
m
, x R
n
. (1.3)
si s a not am cu () schema dinamic a asociat a.
Denit ia 1.16. [27]. Aparit ia sistemului dinamic (
) topologic neechivalent cu
() c and parametrul variaz a n jurul lui
se numeste bifurcat ie dinamic a n

schema dinamic a
R
m. Amintim c a sistemul (
) nsusi este o bifurcat ie

dinamic a.
Denit ia 1.17. Parametrul
corespunz ator unei bifurcat ii dinamice

0
se numeste
valoare de bifurcat ie.
Fie s.e.d.o. (1.3) scris sub forma
x = f
(x), x R
n
, R
m
. (1.4)
De fapt, f
(x) este egal cu f (, x) din (1.2), din cazul static. Simbolul f
este mai
potrivit n cazul dinamic si sugereaz a faptul c a, pentru orice xat, f
este unul din

c ampurile de vectori ce genereaz a un sistem dinamic al schemei dinamice generate de
(1.4).
La variat ia parametrului echilibrele sistemului (1.4) sunt descrise de funct ii (n
general multiforme) ce depind de si sunt netede. Fiecare din aceste funct ii este
reprezentat a grac printr-o ramur a de echilibre ale s.e.d.o. (1.4). Deci, n cazul static
bifurcat ia priveste n principal modicarea cardinalului mult imii echilibrelor.
In cazul dinamic, bifurcat ia priveste schimb arile topologic neechivalente ale portre-
tului de faz a la variat ia parametrilor. Mai departe ne intereseaz a doar bifurcat ia di-
namic a local a. Ea are loc c and portretul de faz a al unui sistem dinamic, care are un
punct de echilibru (
0
, x
0
), sufer a transform ari topologic neechivalente atunci c and
variaz a n jurul lui
0
. C and punctul de echilibru (
0
, x
0
) este hiperbolic, teorema
Hartman-Grobman ne permite imediat studiul bifurcat iei. De aceea s a presupunem
c a (
0
, x
0
) este nehiperbolic. Tipul topologic al lui este dat de codimensiune, car-
acterizat a de valorile proprii ale iacobienei D
x
f
, c at si de coecient ii (Liapunov) ai
termenilor de ordin superior din dezvoltarea n serie Taylor a c ampului f
n jurul
lui x
0
.
Diagrama de bifurcat ie dinamic a este o schem a de reprezentre a bifurcat iilor di-
namice ale ecuat iei (1.3). Mai precis, diagrama de bifurcat ie dinamic a global a a unei
scheme dinamice () const a din portretul parametric si din c ate un portret de faz a
schematic pentru ecare strat parametric.
Diagrama de bifurcat ie dinamic a local a este o parte a diagramei de bifurcat ie
dinamic a global a din jurul unei anumite valori de bifurcat ie
0
.
1.1.4 Forme normale ale campurilor de vectori cu singularitat i
nehiperbolice
Se descrie metoda formelor normale, iar la sf arsitul sect iunii se denesc bifurcat iile Hopf, sa-nod,
Bogdanov-Takens, Bautin si se dau caracteriz arile lor.
In cazul punctelor de echilibru x

0
nehiperbolice teorema Hartman-
Grobman nu mai este valabil a. Astfel, apare necesitatea informat iilor suplimentare
asupra derivatelor de ordin superior ale c ampului de vectori corespunz ator lui
0
n
jurul lui x
0
. Pentru a studia comportamentul portretului de faz a n jurul punctelor
de echilibru nehiperbolice si a le clasica, se poate folosi teoria formelor normale, ce
se bazeaz a tocmai pe derivatele de ordin superior ale c ampului de vectori.
S a consider am sistemul dinamic continuu (1.3) cu Rsi f (0, 0) = 0. Clasicarea
local a a portretelor de faz a se realizeaz a cu ajutorul formelor normale ale c ampului de
vectori f (0, x), care deneste portretul de faz a. Formele normale ale lui f sunt cele n
care s-au anulat anumit i coecient i din dezvolt arile Taylor n jurul lui x = 0 ale lui f
n urma unor transform ari netede. Prin aceasta au disp arut termenii corespunz atori
a c aror absent a nu modic a tipul topologic. Forma normal a a unui c amp de vectori
este polinomial a si cea mai simpl a, iar sistemul dinamic corespunz ator acesteea este
topologic echivalent cu cel corespunz ator c ampului dat. La anularea cel put in a unuia
dintre coecient ii formei normale apare bifurcat ia, schimb arile portretului de faz a
ind topologic neechivalente. Din aceast a cauz a punctele de bifurcat ie se denesc n
funct ie de anumite ipoteze asupra valorilor proprii ale matricei Jacobi asociate si de
condit iile de degenerescent a care mpiedic a anumit i coecient i s a se anuleze.
S a scriem sistemul (1.3) pentru = 0 (deci n singularitate, sau mai exact, core-
spunz ator sistemului dinamic cu = 0 al c arui c amp de vectori are o singularitate n
origine (i.e. originea este punct de echilibru)) sub forma
x = X
1
(x) +X
2
(x) +... +X
n
(x) +O([x[
n+1
), pentru [x[ 0, (1.5)
unde
X
r
(x) =
_
r
m
1
=0
...
r
m
n
=0
a
(1)
m
x
m
, ...,
r
m
1
=0
...
r
m
n
=0
a
(n)
m
x
m
_
sau
X
r
=
r
m
1
=0
...
r
m
n
=0
n
j=1
a
(j)
m
x
m
e
j
,
unde m = (m
1
, ..., m
n
), m
i
0, i = 1, ..., n,
n
i=1
m
i
= r, x = (x
1
, ..., x
n
)
T
,
x
m
= x
m
1
1
...x
m
n
n
, [e
1
, ..., e
n
] reprezint a baza natural a a lui R
n
, X
r
H
r
, H
r
este
spat iul vectorial real al c ampurilor de vectori componentele c arora sunt polinoame
omogene de grad r, X
1
(x) = DX(0)x
def
= Ax, iar DX(0) este diferent iala Frechet
a lui X n punctul de echilibru 0. Deocamdat a presupunem c a 0 este punct de
echilibru si f (, x) e nu depinde de parametrul , e acesta este luat nul, = 0.
Rezultatele obt inute vor locale si se vor aplica sistemelor dinamice pentru care f
admite o dezvoltare n serie Taylor n jurul lui 0.

In loc de f , n (1.5) aveam, de
fapt X, deoarece n geometria si topologia diferent ial a X este notat ia uzual a pentru
c ampurile de vectori.
Denit ia 1.18. Expresia L
A
h
r
(y) = Dh
r
(y)AyAh
r
(y) se numeste paranteza Lie
(sau Poisson) a c ampurilor vectoriale Ay si h
r
(y).
Paranteza Lie L
A
: H
r
H
r
este o aplicat ie liniar a si valorile ei proprii
m,i
pot
exprimate n funct ie de valorile proprii
i
ale lui A = DX(0). De exemplu, c and
i
sunt reale si disjuncte, atunci
m,i
= m
i
. Evident, L
1
A
exist a dac a si numai
dac a toate valorile sale proprii sunt nenule.
Propozit ia 1.1. Dac a L
A
este inversabil, atunci prin transformarea x = y +h
r
(y),
unde h
r
(y) = L
1
A
X
r
(y), e.d.o.
x = Ax +X
r
(x) +O([x[
r+1
)
cu X
r
H
r
, r 2, devine
y = Ay +O([y[
r+1
).
Fie
1
, ...,
n
valorile proprii ale matricei A = DX(0).
Denit ia 1.19. n-tuplul = (
1
, ...,
n
) se numeste rezonant de ordin r dac a exist a
ntregii m
j
, cu

n
j=1
m
j
= r si ntregii i, unde i=1,...,n astfel nc at
i
=
n
j=1
m
j
j
sau, echivalent,
m,i
= 0.
Prin urmare, n cazul rezonant L
1
A
este neinversabil.
In cazul nerezonant obt inem h

m,i
=
X
m,i
m
i
, unde h
m,i
si X
m,i
sunt coordonatele
lui h
r
si respectiv X
r
n baza format a de vectorii proprii ai lui A.
In cazul rezonant efectu am descompunerea H

r
= B
r
(
r
, unde B
r
= L
A
(H
r
),
iar (
r
este complementul ortogonal al lui B
r
. Componentele
r
din (
r
ale lui X
r
nu se pot ndep arta succesiv asa cum se nt amplase cu componentele din B
r
ale lui
X
r
. Deci prin transformarea x = y + h
r
(y) nu putem distruge tot i termenii lui X
r
ci r am an asa-numit ii termeni rezonant i
r
.
Teorema 1.5 (teorema formei normale). [4]. Fiind dat un c amp vectorial X(x)
pe R
n
cu X(0) = 0, exist a o transformare polinomial a astfel nc at, n coordonatele
noi, y, ecuat ia diferent ial a x = X(x) s a ia forma
y = Jy +
N
r=2
w
r
(y) +O([y[
N+1
), (1.6)
unde J este forma real a Jordan a matricei A = DX(0) si w
r
(
r
, subspat iul com-
plementar n H
r
a lui B
r
= L
A
(H
r
).
Denit ia 1.20. Membrul drept al expresiei (1.6) se numeste form a normal a a lui
X(x).
Formal, h
m,i
se determin a cu ajutorul formulei de mai sus chiar n cazul rezonant,
dar ea furnizeaz a numai termenii nerezonant i.
In cazul c ampurilor vectoriale bidimensionale X : R

2
R
2
cu x = 0 punct
singular nehiperbolic avem urm atoarele posibilit at i:
a) una din valorile proprii reale ale lui DX(0) este nul a, iar cealalt a este nenul a,
i.e. DetDX(0) = 0, TrDX(0) ,= 0;
b) valorile proprii ale lui DX(0) sunt pur imaginare, i.e. DetDX(0) > 0, TrDX(0) =
0;
c) ambele valori proprii ale lui DX(0) sunt nule, dar matricea DX(0) este nenul a,
i.e. DetDX(0) = TrDX(0) = 0, DX(0) ,= 0;
d) ambele valori proprii ale lui DX(0) sunt nule si matricea DX(0) este nul a,
DX(0) = 0.
Denit ia 1.21. [4]. Condit iile de denire ale punctelor de echilibru nehiperbolice
exprimate prin egalit at i (inegalit at i) cu zero se numesc condit ii de degenerescent a
(respectiv condit ii de nedegenerescent a).
Echilibrele unui sistem dinamic sunt singularit at ile c ampului de vectori asociat.
Propozit ia 1.2 (cazul a)). [4]. Fie X(x) un c amp vectorial neted care n origine
are o singularitate care satisface condit iile DetDX(0) = 0, TrDX(0) ,= 0. Atunci
forma normal a real a a lui X este
_
1
0
0 0
__
y
1
y
2
_
+
N
k=2
_
a
k
y
1
y
k1
2
b
k
y
k
2
_
+O
_
[y[
N+1
_
, (1.7)
unde a
k
, b
k
R.
Dac a b
2
,= 0 atunci x = 0 punctul se numeste singularitate sa-nod nedegenerat a.
Propozit ia 1.3 (cazul b)). [4]. Fie X(x) un c amp vectorial neted care n origine
are o singularitate care satisface condit iile DetDX(0) > 0, TrDX(0) = 0. Atunci
forma normal a real a a lui X este
_
0
0
__
y
1
y
2
_
+
[
1
2
(N1)]
k=1
(y
2
1
+y
2
2
)
k
_
a
k
_
y
1
y
2
_
+b
k
_
y
2
y
1
__
+O
_
[y[
N+1
_
, (1.8)
unde = (DetDX(0))
1/2
, N 3, [] reprezint a partea ntreag a a lui si a
k
, b
k
R.
Constantele a
k
si b
k
se numesc coecient i Liapunov. Singularitatea pentru care
a
1
,= 0 se numeste singularitate Hopf nedegenerat a. Dac a a
k
= 0, k = 1, l 1, a
l
,= 0,
ea se numeste singularitate Hopf degenerat a de ordinul l.
Teorema 1.6. [18]. Fie s.e.d.o.
x = f (, x), R
m
, x R
2
, (1.9)
si s a presupunem c a valorile proprii ale sistemului liniarizat n jurul punctului de
echilibru 0 are forma () i() si c a (0) = 0. Atunci forma normal a complex a
a lui (1.9)
=0
este
w = i
0
w +c
1
w
2
w +c
2
w
3
w
2
+... +c
k
w
k+1
w
k
+O([w[
2k+3
), (1.10)
unde w = y
1
+iy
2
este noua funct ie complex a de stare, coecient ii c
k
sunt coecient ii
Liapunov complecsi iar l
k
= 'e(c
k
)/ sunt coecient ii Liapunov reali corespunz atori.
Teorema 1.7. [18]. Dac a n = 0 (1.9) se scrie sub forma
_
v = (0)w +F
1
(v, w),
w = (0)v +F
2
(v, w),
(1.11)
unde F
1
, F
2
= O([v, w[
2
), (0) ,= 0, atunci pentru orice n 1 exist a o funct ie neted a
F(v, w) =
(0)
2
(v
2
+w
2
) +O([v, w[
3
) astfel nc at
< gradF, F >=
n
i=1
V
i
(v
2
+w
2
)
i+1
+O([v, w[
n+1
),
unde F = (F
1
, F
2
), iar coecient ii V
i
sunt coecient i Liapunov.
Denit ia 1.22. [18]. Punctul de echilibru (0, 0) se numeste punct singular Hopf
degenerat de ordin k (k > 1) pentru (1.9) dac a (0) = 0, (0) =
0
,= 0 si 'e(c
1
) =
'e(c
2
) = ... = 'e(c
k1
) = 0, 'e(c
k
) ,= 0, unde c
1
, ..., c
k
sunt coecient ii complecsi
din forma normal a complex a (1.10) a sistemului (1.9)
=0
. Se zice c a originea este
focar slab de ordin k. C and k = , originea este centru (neliniar).
Propozit ia 1.4 (cazul c)). [4]. Fie X(x) un c amp vectorial neted care n origine are
o singularitate care satisface condit iile DetDX(0) = TrDX(0) = 0, dar X(0) ,= 0.
Atunci forma normal a a lui X este
_
0 1
0 0
__
y
1
y
2
_
+
N
k=2
_
a
k
y
k
1
b
k
y
k
1
_
+O
_
[y[
N+1
_
, (1.12)
sau
_
0 1
0 0
__
y
1
y
2
_
+
N
k=2
_
0
b
k0
y
k1
1
y
2
+b
k1
y
k
1
_
+O
_
[y[
N+1
_
. (1.13)
unde a
k
, b
k
, b
k0
, b
k1
R,
Singularitatea pentru care b
2
,= 0 (in cazul (1.12)) sau b
20
,= 0, b
21
,= 0 (in cazul
(1.13)) se numeste singularitate Bogdanov-Takens nedegenerat a.
Formele normale n punct descriu comportamentul sistemului dinamic
0
pe care-
l studiem, n jurul echilibrului x
0
= 0, pentru valoarea
0
= 0 a parametrului
0
. Determinarea formei normale n punct (singularitate) este doar primul pas
important n studiul bifurcat iei dinamice, al c arui scop este g asirea celei mai simple
desf asur ari polinomiale a formei normale n punct topologic echivalent a cu schema
dinamic a dat a
sau care o induce pe aceasta, numit a desf asurare miniversal a. Prin

desf asurare nt elegem o perturbare iar not iunile de induct ie si miniversalitate sunt
denite mai jos. Deoarece desf asur arile miniversale cont in parametrul si anume
valori mici ale lui, apropiate de valoarea
0
= 0 din punct, nseamn a c a ele sunt cele
care denesc tipul bifurcat iei, i.e. al sistemului dinamic singular
0
si al singularit at ii
x
0
din origine, at at pentru valori din jurul parametrului
0
, c at si al tipului portretului
de faz a din jurul echilibrului x
0
= 0.
Uneori desf asur arile miniversale sunt numite tot forme normale.
S a consider am mai nt ai cazul unui parametru R. Pentru a distinge cazul c and
forma normal a este pentru = 0 (deci n singularitate) sau pentru ,= 0 (i.e. n
jurul singularit at ilor), n ultimul caz vom folosi termenul de desf asurare miniversal a.
Denit ia 1.23. [4]. Desf asurarea particular a de forma
F(, x) = F(0, x) +
i=1
i
u
i
este desf asurarea miniversal a sau forma normal a (topologic a), unde u
i
sunt polinoame
omogene de grad i si anume catastrofe elementare.
S a remarc am c a aceast a desf asurare este a c ampului de vectori si nu a sistemelor
dinamice. Echivalent a topologic a implicat a priveste, de asemenea, c ampurile de vec-
tori si nu sistemele dinamice. Totusi, ea se refer a si la sistemele dinamice asociate
datorit a unicei determin ari a c ampului de vectori de un sistem dinamic si invers. O
situat ie analoag a va avea loc n cele ce urmeaz a.
Fie X(, x), Y(, x) dou a familii de c ampuri vectoriale, unde R
m
, x
R
n
, X, Y : R
m
R
n
R
n
.
Denit ia 1.24. [4]. Orice familie local a X(, x) n (0, 0) se numeste desf asurare
a c ampului de vectori X(0, x) = X
0
(x). C and X
0
(x) are o singularitate n x =
0, X(, x) se numeste desf asurare a singularit at ii.
Denit ia 1.25. [4]. Dou a familii locale X si Y se numesc topologic echivalente dac a
exist a o aplicat ie h : N R
m
R
n
R
n
, continu a n (0, 0), h(0, 0) = 0, astfel nc at
pentru orice , h
() = h(, ) este un homeomorsm care duce portretele de faz a

ce corespund familiei X
n portretele de faz a ce corespund familiei Y
topologic
echivalente cu X
.
Denit ia 1.26. [4]. O familie local a X este indus a de familia Y : R
l
R
n
R
n
cu
ajutorul aplicat iei continue : R
m
R
l
, (0) = 0, dac a X(, x) = Y((), x).
Denit ia 1.27. [4]. O familie local a m-parametric a Y(, x) pe R
n
, unde = ()
este noul parametru, se numeste desf asurare versal a a c ampului de vectori X(0, x) =
X
0
(x) dac a orice alt a desf asurare este echivalent a cu una indus a de familia Y(, x).
Denit ia 1.28. [4]. O desf asurare versal a a c ampului vectorial X(0, x) = X
0
(x)
se numeste desf asurare miniversal a dac a dimensiunea spat iului s au parametric este
cea mai mic a dintre dimensiunile spat iilor parametrice ale tuturor desf asur arilor lui
X
0
(x).
Remarca 1.1. Dac an Denit ia 1.26 avem l = m, deci num arul noilor parametri este
egal cu cel al celor vechi, si este homeomorsm, n locul Denit iei 1.25 a schemelor
dinamice se foloseste Denit ia 1.10. Corespunz ator, jacobianul transform arii nu se
anuleaz a n 0, iar desf asurarea miniversal a este topologic echivalent a cu c ampul vec-
torial dat de X. Aceast a situat ie are loc n cazul singularit at ilor numite nedegenerate.
In continuare prezent am formele desf asur arilor miniversale pentru cele trei cazuri
prezentate anterior. Acestea sunt
Y(, y) =
_
y
1
(
1
+a
2
y
2
)
+b
2
y
2
2
_
+O([y[
3
), (1.14)
(bifurcat ie sa-nod nedegenerat a, [4])
1.2. ELEMENTE DE TEORIA GRUPURILOR 25
Y(, y) =
_

__
y
1
y
2
_
+
+
[
1
2
(N1)]
k=1
(y
2
1
+y
2
2
)
k
_
a
k
_
y
1
y
2
_
+b
k
_
y
2
y
1
__
+O([y[
N+1
), (1.15)
(bifurcat ie Hopf nedegenerat a, [4])
Y(, y) =
_
0 1
1 0
__
y
2
y
1
_
+
+
k=s
a
k
(y
2
1
+y
2
2
)
k
_
y
1
y
2
_
+
s1
i=0
s
(y
2
1
+y
2
2
)
s
_
y
1
y
2
_
(1.16)
(bifurcat ie Hopf degenerat a de ordin s, [4])
Y(, y) =
_

2
1
0 0
__
y
1
y
2
_
+
_
a
2
y
2
1
1
+b
2
y
2
1
_
+O([y[
3
), (1.17)
( bifurcat ie Bogdanov-Takens nedegenerat a [4])
1.2 Elemente de teoria grupurilor
Sunt prezentate cele mai importante not iuni de teoria grupurilor: grupuri de transform ari,
invariant i, comitant i, algebre Lie, orbite ale unui sistem bidimensional de e.d.o., curbe algebrice
invariante, discul lui Poincare, cu ajutorul c arora caracteriz am dinamica de faz a si bifurcat ia.
1.2.1 Forma tensoriala a sistemelor de ecuat ii diferent iale or-
dinare
Este prezentat a forma tensorial a e sistemelor de ecuat ii diferent iale ordinare, precum si c ateva
cazuri particulare de sisteme scrise form a tensorial a studiade n lucrare.
Fiind dat un s.e.d.o
x
j
=
m
i
p
j
m
i
(x
1
, ..., x
n
) p
j
(x), (j = 1, n; i = 1, s), (1.18)
unde = m
i
s
i=1
este o mult ime de numere ntregi nenegative diferite, iar p
j
m
i
sunt
polinoame omogene de gradul m
i
n raport cu variabilele x
1
, ..., x
n
, atunci, tensorial,
sistemul (1.18) se scrie ca
x
j
=
a
j
j
1
j
2
...j
x
j
1
x
j
2
...x
j
, (j, j
1
, j
2
, ..., j
= 1, n), (1.19)
unde x
j
i
sunt funct ii necunoscute, iar coecient ii a
j
j
1
j
2
...j
sunt simetrici n indicii

inferiori, i.e. valoarea lor nu depinde de ordinea indicilor. Dac a mult imea este
innit a, atunci partea dreapt a este format a din serii formale.
S a consider am o mult ime nit a de astfel de sisteme de forma (1.19), un sistem
diferind de altul doar prin coecient i.

In acest caz mult imea de sisteme se scrie
x
j
=
a
j
j
0
j
1
...j
()x
j
0
x
j
1
...x
j
, (j, j
0
, j
1
, ..., j
= 1, n; T), (1.20)
unde este num arul (eticheta) sistemului, iar T reprezint a mult imea numerelor sis-
temelor.
Mai departe studiem numai s.e.d.o. bidimensionale (n = 2). C ateva exemple de
sisteme de forma (1.20) studiate n lucrare sunt
Exemplul 1.1. Pentru = 1, m
1
= 1, s = 1, deci s.e.d.o. (1.19) este sistemul
liniar
x
j
= a
j
k
x
k
, (j, k = 1, 2). (1.21)
Pentru = 0, 1, 2, m
1
= 0, m
2
= 1, m
3
= 2, s = 3, deci s.e.d.o. (1.19) este
sistemul p atratic (complet)
x
j
= a
j
+a
j
k
x
k
+a
j
kl
x
k
x
l
, (j, k, l = 1, 2). (1.22)
Pentru = 1, 2, m
1
= 1, m
2
= 2, , s = 2, deci s.e.d.o. (1.19) este sistemul
p atratic f ar a termeni liberi
x
j
= a
j
k
x
k
+a
j
kl
x
k
x
l
, (j, k, l = 1, 2). (1.23)
Pentru = 1, 2, 3, m
1
= 1, m
2
= 2, m
3
= 3, s = 3, deci s.e.d.o. (1.20) este
sistemul cubic f ar a termeni liberi
x
j
= a
j
k
x
k
+a
j
kl
x
k
x
l
+a
j
klp
x
k
x
l
x
p
, (j, k, l, p = 1, 2). (1.24)
In toate cazurile se subnt elege sumarea dup a indicii care se repet a.

S a not am cu x = (x
1
, x
2
, ..., x
n
) vectorul variabil a (dependent a, i.e. funct ia vec-
torial a de stare) a sistemului (1.20), cu a coecient ii membrului drept ai sistemului
(1.20), cu c(a) spat iul euclidian al coecient ilor sistemului (1.20), iar cu c(x, a) spa-
t iul euclidian produs cartezian al spat iului c(x) al variabilelor si c(a) al coecient ilor
sistemului (1.19).
1.2.2 Grupuri de transformari liniare ale spat iului fazelor
Sunt prezentat a denit iile si propriet at ile grupului de transform ari, precum si a unor grupuri de
transform ari ce vor utilizate n lucrare (grupurile Aff(n, R), GL(n, R), T(n, R)).
Denit ia 1.29. [82]. Spunem c a familia G
1
= T
de funct ii
y
j
= f
j
(x, ), b
j
j
1
j
2
...j
= g
j
j
1
j
2
...j
(a, ), (j, j
1
, j
2
, ..., j
= 1, n) (1.25)
ce depind continuu de un parametru , formeaz a un grup G
1
uniparametric de trans-
form ari dac a: 1) T
= T
, unde T
, iar = (, ) este derivabil a de un

num ar sucient de ori; 2) T
0
= I sau T
0
= I (existent a unit at ii); 3) T
1
= T
1
(existent a elementului invers); 4) T
(T
) = (T
)T
(asociativitatea nmult irii).

Deocamdat a transform arile x y, din (1.25) nu sunt legate ntre ele
dec at prin propozit iile 1)-4).
Observat ia 1.2. Dac a acum n (1.25) transform arile f
j
sunt liniare n x, i.e.
y
j
= f
j
(x, ) (1.26)
si formeaz a un grup uniparametric, atunci, aplic andu-le sistemului (1.20), obt inem
urm atoarea relat ie ntre vechii coecient i a si noii coecient i b
b
j
j
1
j
2
...j
= g
j
j
1
j
2
...j
(a, ), (j, j
1
, j
2
, ..., j
= 1, n; T), (1.27)
relat ie ce deneste un grup de transform ari liniare ale spat iului coecient ilor c(a) ai
sistemului (1.20). Prin urmare, transformarea a b dat a de (1.27) depinde at at de
(1.26), c at si de (1.20).

In general, nu orice funct ii g
j
j
1
j
2
...j
din (1.25 ) veric a (1.27)

pentru sistemul dat (1.20). C and acestea au loc, atunci spunem c a grupul G
1
este
admis de sistemul (1.20).
Aceast a proprietate de homomore este cea care reduce un anumit tip de studiu
pentru sistemul (1.20) la acela din spat iul coecient ilor.
Grupul (1.27) este homomorf cu grupul (1.26), relat ia (1.27) determin and o reprezentare
liniar a a grupului (1.26) n c(a).
Denit ia 1.30. Dac a ntr-un grup de transform ari num arul de parametri este r,
atunci grupul se numeste grup r-parametric. Aceast a denit ie a grupului r-parametric
coincide cu Denit ia 1.29, cu deosebirea c an ea parametrul este un vector r-dimensional.
Observat ia 1.3. Fie q matricea n n a unei transform ari liniare a spat iului n-
dimensional A al fazelor vectorilor x si e y = (y
1
, y
2
, ..., y
n
) noul vector funct ie de
faz a. Atunci o transformare liniar a poate scris a sub forma
y = qx, (1.28)
n care amnlocuit pe f cu q deoarece grupul de transform ari liniare G
1
= T
, care
este complet determinat de matricea q, se noteaz a cu Q = q.
Aplic and sistemului (1.20) transformarea (1.28), obt inem sistemul
y
j
=
b
j
j
1
j
2
...j
()x
j
1
x
j
2
...x
j
, (j, j
1
, j
2
, ..., j
= 1, n; T). (1.29)
Observat ia 1.4. Dac a b sunt coecient ii sistemului (1.29), atunci avem b = b(a, q).
Cele mai importante grupuri de transform ari (1.28) ale spat iului fazelor ce apar
n prezenta lucrare [82], sunt:
1) Aff(n, R) (Aff(n, C)) - grupul transform arilor ane de forma y
1
= x
1
+
x
2
+h
1
, y
2
= x
1
+x
2
+h
2
, cu det q ,= 0 ale spat iului n-dimensional al fazelor cu
domeniu real (complex);
2) GL(n, R) (GL(n, C)) - grupul transform arilor centro-ane (i.e. liniare) de forma
y
1
= x
1
+ x
2
, y
2
= x
1
+ x
2
, cu det q ,= 0 ale spat iului n-dimensional al fazelor
cu domeniu real (complex);
3) T(n, R) (T(n, C)) - grupul translat iilor de forma y
1
= x
1
+ h
1
, y
2
= x
2
+ h
2
ale spat iului n-dimensional al fazelor cu variabile (dependente) reale (complexe).
Observat ia 1.5.

Intre aceste grupuri avem relat iile GL(n, R) Aff(n, R), T(n, R)
Aff(n, R).
1.2.3 Invariant ii si comitant ii transformarilor ane ale unui
s.e.d.o.
Sunt prezentate denit iile invariant iilor si comitant iilor transform arilor ane ale unui s.e.d.o.
Denit ia 1.31. [82]. Polinomul I(a) de coecient ii sistemelor (1.20) se numeste
invariant polinomial al sistemelor (1.20) n raport cu grupul Q, dac a exist a o funct ie
(q), care depinde doar de elementele grupului, astfel nc at s a aib a loc identitatea
I(b) = (q)I(a), (1.30)
pentru orice q Q si a /. Funct ia (q) se numeste multiplicator. Dac a (q)
1, atunci invariantul I(a) se numet e invariant absolut, n caz contrar, se numeste
invariant relativ.
Lema 1.1. [94]. Determinantul
q
(format cu elementele transform arii q) este
polinom ireductibil de n
2
variabile q
j
l
, (j, l = 1, n).
Teorema 1.8. [94]. Multiplicatorul invariantului polinomial an este dat de relat ia
(q) =
q
, unde Z.
Denit ia 1.32. Num arul se numeste ponderea invariantului.
Denit ia 1.33. [94]. Invariantul polinomial I(a) se numeste reductibil dac a se poate
exprima cu ajutorul invariant ilor de grad inferior.
Denit ia 1.34. [94]. Mult imea polinoamelor invariante ireductiblie I
(a),
ale sistemului (1.20) prin grupul Q se numeste baz a polinomial a (funct ional a) a
invariant ilor sistemului (1.20) relativ la grupul Q, dac a orice invariant polinomial
I(a) pentru sistemul (1.20) relativ la grupul Q se scrie n mod unic ca polinom de
invariant ii I
(a). Aici, este o mult ime oarecare de numere nite sau transnite.
Denit ia 1.35. [94]. Baza polinomial a (funct ional a) a invariant ilor sistemului (1.20)
prin grupul Q se numeste minimal a dac a, prin nl aturarea oric arui invariant nu se
mai obt ine o baz a polinomial a (funct ional a).
Denit ia 1.36. [82]. Polinomul K(a, x) de coecient ii sistemelor (1.20) si de vari-
abilele necunoscute x
1
, x
2
, ..., x
n
se numeste comitant al sistemelor (1.20) n raport
cu grupul Q dac a exist a o funct ie (q) astfel nc at
K(b, y) (q)K(a, x)
pentru q Q, a c(a) si x A arbitrare.
Dac a (q) 1, comitantul se numeste absolut, n caz contrar el se numeste relativ.
Observat ia 1.6. Dac a grupul Q din Denit ia 1.36 este Q = GL(2, R), Q = Aff(2, R)
sau T(n, R) atunci comitantul se numeste GLcomitant, respectiv Aff comitant,
T comitant.
Teorema 1.9. [94]. Coecient ii comitantului sistemelor transformate sunt propor-
t ionali cu coecient ii comitantului transformat.
Denit ia 1.37. [82]. Dou a sisteme de tipul (1.20) cu aceleasi si T se numesc
Q-echivalente dac a exist a o transformare q Q care duce mult imea unuia n cea a
celuilalt, cu p astrarea lui T. Pentru Q = GL putem vorbi respectiv de echivalent e
ane.
Teorema 1.10. [94]. Pentru ca dou a sisteme (1.20) s a e Q-echivalente este necesar
ca invariant ii absolut i ai lor n raport cu grupul Q s a coincid a.
1.2.4 Algebre Lie
Sunt prezentate denit ia algebrei Lie, Teorema lui Lie, condit ia ca o funct ie F(x, a) (F(a) )
s a e comitantul (invariantul) unui s.e.d.o. bidimensional pentru un grup de transform ari, precum
si condit ia ca un s.e.d.o. bidimensional s a admit a un grup de transform ari generat de operatorul
innitezimal al lui Lie.
Un spat iu liniar L peste c ampul R se numeste algebr a Lie dac a pentru oricare
dou a elemente u, v L este denit a operat ia de comutare [u, v] L (unde [u, v] se
numeste comutatorul acestor elemente) care satisface urm atoarele axiome:
1. biliniaritate: dac a u, v, w L si , R atunci
[u +v, w] = [u, v] +[v, w], [u, v +w] = [u, v] +[u, w];
2. antisimetrie: dac a u, v L atunci
[u, v] = [v, u];
3. identitatea lui Jacobi: dac a u, v, w L atunci
[[u, v], w] + [[v, w], u] + [[w, u], v] = 0.
Dimensiunea algebrei Lie L este dimensiunea spat iului vectorial L si, n cazul
dimensiunii nite, r, se scrie L
r
, iar algebra Lie se numeste nit dimensional a.
Teorema 1.11 (Lie). [82]. Dac a funct iile f (x, ) si g(a, ) din(1.25), scrise n
form a vectorial a, satisfac propriet at ile de grup
f (f (x, ), ) = f (x, + ), g(g(a, ), ) = g(a, + ) (1.31)
si, pentru 0, au dezvoltarea y = x+(x)+o(), b = a+(a)+o(), atunci
ele sunt solut iile problemelor Cauchy pentru e.d.o. (numite ecuat iile Lie)
f = (f ), f [
=0
= x,
g = (g), g[
=0
= a,
(1.32)
unde derivarea se face n raport cu .
Reciproc, pentru ecare c amp vectorial neted ((x), (a)) (unde funct iile (x) si
(a) sunt continuu diferent iabile), solut ia problemei Cauchy (1.32) (solut ie care local
exist a si este unic a) satisface proprietatea de grup (1.31).
Teorema 1.12. [82]. Funct ia F(x, a) este comitantul s.e.d.o. (1.20) cu n = 2
pentru grupul (1.25) dac a si numai dac a satisface ecuat ia
2
j1
j
(x)
F(x, a)
x
j
+
2
j=1
s
i=1
m
i
k=0
j,i
k
(a)
F(x, a)
a
j,i
k
= 0, (1.33)
unde
j
(x) =
f
j
(x, )
=0
,
j,i
k
(x) =
g
j,i
k
(a, )
=0
. (1.34)
Consecint a 1.1. [82]. Pentru ca funct ia F(a) s a e invariantul s.e.d.o. (1.20) cu
n = 2 n raport cu grupul (1.25) este necesar si sucient ca ea s a satisfac a ecuat ia
2
j=1
s
i=1
m
i
k=0
j,i
k
(a)
F(a)
a
j,i
k
= 0. (1.35)
S a introducem operatorul diferent ial scris n coordonate
X =
2
j=1
j
(x)

x
j
+D, (1.36)
unde
D =
2
j=1
s
i=1
m
i
k=0
j,i
k
(a)

a
j,i
k
, (1.37)
iar
j
(x) si
j,i
k
(a) sunt dat i de (1.34). Atunci condit ia necesar a si sucient a de
invariant a (1.33) pentru comitant i si (1.35) pentru invariant i ai grupului (1.25) se
scrie respectiv sub forma
a) XF = 0, b) DI = 0. (1.38)
Denit ia 1.38. Operatorul X (D) se numeste operator innitezimal al lui Lie (sau,
simplu operator) al grupului de transform ari (1.25) ale spat iului c(x, a) (c(a)).
Propozit ia 1.5. [82]. S.e.d.o. (1.18) pentru n = 2 admite un grup de transform ari
generat de operatorul X =
1
(x
1
, x
2
)

x
1
+
2
(x
1
, x
2
)

x
2
dac a si numai dac a funct ia
=
1
1
p
1
2
p
2
(1.39)
este factor integrant al ecuat iei p
2
(x
1
, x
2
)dx
1
p
1
(x
1
, x
2
)dx
2
= 0.
1.2.5 Orbitele unui sistem bidimensional de ecuat ii diferen-
t iale ordinare
Este denit a G
r
-orbita unui punct a pentru un s.e.d.o., sunt prezentate dou a teoreme referitoare
la dimensiunile GL(2, R)-orbitelor unui s.e.d.o. liniar, respectiv p atratic, apoi este dat a o condit ie
ca originea unui s.e.d.o. p atratic s a e centru.
Fie s.e.d.o. (1.18) si un grup r-parametric de transform ari liniare G
r
ale planului
fazelor mpreun a cu reprezentarea lui n spat iul coecient ilor ai acestui sistem. S a
presupunem c a acest grup este admis de (1.18) si c a ecare element q G
r
este dat
de (1.25). Fie a c(a) si s a not am cu a(q) punctul din c(a) ce corespunde sistemului
obt inut din (1.18) cu coecient ii a prin transformarea q G
r
[82].
Denit ia 1.39. [82]. Mult imea O(a) = a(q); q G
r
se numeste G
r
-orbit a a
punctului a pentru s.e.d.o. (1.18).
Teorema 1.13. [82]. GL(2, R)-orbitele s.e.d.o. (1.21) au dimensiunile 2 pentru
K
2
, 0 si 0 pentru K
2
0, unde K
2
= a
2
1
(x
1
)
2
+ (a
1
1
a
2
2
)x
1
x
2
+ a
1
2
(x
2
)
2
(i.e.
a
2
1
= a
1
2
= 0, a
1
1
= a
2
2
).
Semnicat ia acestui rezultat pentru dinamica de faz a generat a de (1.20) este aceea
c a, deoarece variet at ile invariante pentru (1.20) sunt comitant i, nseamn a c a dimen-
siunea orbitelor este legat a de existent a acelor variet at i.
Teorema 1.14. [15]. GL(2, R)-orbitele s.e.d.o. (1.23) au dimensiunile:
4, dac a K
5
(K
9
+) ,= 0,
sau K
5
, 0, K
9
+ 0, K
1
, 0, W
1
, 0,
sau K
5
, 0, K
9
+ 0, K
1
0, K
2
, 0, W
2
, 0,
sau K
5
0, K
1
, 0, I
4
,= 0;
3, dac a K
5
, 0, K
9
+ 0, K
1
, 0, W
1
0,
sau K
5
, 0, K
9
+ 0, K
1
0, K
2
, 0, W
2
= 0,
sau K
5
, 0, K
9
+ 0, K
1
0, K
2
0, K
7
, 0,
sau K
5
0, K
1
, 0, I
4
= 0, K
2
, 0;
2, dac a K
5
, 0, K
9
+ 0, K
1
0, K
2
0, K
7
0,
sau K
5
0, K
1
, 0, I
4
= 0, K
2
0,
sau K
5
0, K
1
0, K
2
, 0;
0, dac a K
5
0, K
1
0, K
2
0,
unde = 27I
8
I
9
18I
7
, W
1
= K
1
(2K
11
I
1
K
5
2K
1
K
2
) +K
2
K
6
, W
2
= 3K
2
K
7
2K
3
K
5
, iar invariant ii I
1
, I
4
, I
7
, I
8
, I
9
si comitant ii K
1
, K
2
, K
5
, K
6
, K
7
, K
9
, K
11
au expresiile [94]
I
1
= a
, I
4
= a
p
a
q
a
pq
, I
7
= a
pr
a
q
a
pq
rs
, I
8
= a
pr
a
q
a
s
a
pq
rs
,
I
9
= a
pr
a
q
a
s
a
pq
rs
, K
1
= a
, K
2
= a
p
pq
, K
3
= a
,
K
5
= a
p
x
p
pq
, K
6
= a
, K
7
= a
, K
9
= a
p
a
q
a
,
K
11
= a
p
x
q
pq
.
Teorema 1.15. [94]. Originea, punctul de echilibru al sistemului (1.23), este un
centru dac a si numai dac a
I
2
< 0, I
1
= I
6
= 0 (1.40)
si este ndeplinit a cel put in una din urm atoarele condit ii
(i) I
3
= 0; (ii) I
13
= 0; (iii) 5I
3
2I
4
= 13I
3
10I
5
= 0, (1.41)
unde
I
1
= a
, I
2
= a
, I
3
= a
p
a
q
a
pq
, I
4
= a
p
a
q
a
pq
,
I
5
= a
p
a
q
a
pq
, I
6
= a
p
a
q
a
pq
, I
13
= a
p
a
qr
a
s
a
pq
rs
.
Acesta este un prim rezultat de dinamic a neliniar a exprimat explicit cu ajutorul
invariant ilor din spat iul coecient ilor.
1.2.6 Curbe algebrice invariante
Sunt introduse not iunile de curb a integral a, curb a invariant a algebric a, dreapt a invariant a.
Fie s.e.d.o.
_
x = p(x, y),
y = q(x, y),
(1.42)
unde p(x, y) si q(x, y) sunt polinoame de grad n. S.e.d.o. (1.42) este echivalent cu
ecuat ia diferent ial a (e.d.) q(x, y)dx p(x, y)dy = 0.
S a introducem operatorul A asociat sistemului (1.42) ca ind c ampul vectorial
polinomial de forma
A = p

x
+q

y
. (1.43)
Fie curba ( denit a de ecuat ia (x, y) = 0, care poate alc atuit a din mai multe
ramuri [83]. Curba ( va alc atuit a din traiectorii ale sistemului (1.42) dac a si numai
dac a
A = p(x, y)
(x, y)
x
+q(x, y)
(x, y)
y
(1.44)
Denit ia 1.40. [83]. Curba (x, y) = 0 se numeste curb a integral a a sistemului
(1.42), dac a ea const a din traiectorii ale sistemului (1.42).
Denit ia 1.41. [83]. Curba (x, y) = 0 se numeste curb a invariant a algebric a (curb a
integral a algebric a, integral a particular a algebric a) a sistemului (1.42), dac a exist a un
polinom K(x, y), numit cofactorul curbei, astfel nc at
(x, y)
x
p(x, y) +
(x, y)
y
q(x, y) (x, y)K(x, y). (1.45)
Observat ia 1.7.

In cazul general (x, y), K(x, y) C[x, y], unde C[x, y] este inelul
polinoamelorn variabilele x si y cu coecient i complecsi. Dac a n = maxdeg p, deg q,
atunci cofactorul curbei are gradul n 1.
Observat ia 1.8. [69]. Cumn ecare punct nesingular al curbei invariante algebrice
(x, y), gradientul (/x, /y) este ortogonal pe c ampul vectorial A = (p, q),
rezult a c a A este tangent la curba (x, y) = 0n aceste puncte. Deci curba (x, y) = 0
este format a din traiectorii ale c ampului vectorial A. Aceasta justic a numele de
invariant a dat curbei (x, y) = 0 care satisface (1.45), anume c a ea este invariant a la
dinamica denit a de A.
Observat ia 1.9. [83]. Vom c auta curbe invariante algebrice sub form a de polinom
(x, y) =
m
i+j=0
c
ij
x
i
y
j
= 0 av and cofactorul K(x, y) =
m1
i+j=0
ij
x
i
y
j
= 0, unde
coecient ii c
ij
si
ij
sunt reali sau complecsi.
Denit ia 1.42. Dac a (x, y) = 0 este de forma (x, y) = x + y + = 0, atunci
curba algebric a invarian a se numeste dreapt a invariant a.
1.2.7 Curbe integrale la innit. Discul lui Poincar e
Este prezentat a metoda de transformare a unui s.e.d.o. pentru a se g asi punctele de echilibru de
la innit.
Studiul unui s.e.d.o. nu poate considerat complet dac a nu se studiaz a compor-
tamentul traiectoriilor ce tind la innit [1]. Pentru sistemele diferent iale polinomiale
comportamentul acestor traiectorii poate reprezentat grac pe discul lui Poincare.
Pentru aceasta se consider a un s.e.d.o. si o sfer a de raz a unu, tangent a la plan n
origine.
Mai precis, s a consider am planul fazelor sistemului (1.19) si o sfer a de raz a unu,
tangent a la plan n origine. Fiec arui punct M(x, y) al planului i corespund pe sfer a
dou a puncte M
si M
situate pe dreapta ce trece prin punctul M si centrul sferei.

Punctele situate pe ecuatorul sferei corespund punctelor de la innit ale planului.
Curbele integrale din plan se transform a n curbe corespunz atoare pe sfer a, punctele
singulare p astr andu-si tipul. Pe sfer a vor ap area puncte singulare noi situate pe ecu-
ator, ce vor corespunde punctelor singulare de la innit, mai departe numite puncte
singulare innite ale sistemului.
Proiect and ortogonal semisfera de jos pe plan, obt inem un disc ce se numeste
discul lui Poincar e. Oric arui punct M al planului i corespunde un singur punct

M
pe disc si oric arei traiectorii a sistemului diferent ial i corespunde o curb a pe disc.
In plus, discul lui Poincare cont ine si punctele singulare innite, permit and astfel
reprezentarea comportamentului traiectoriilor ce pleac a spre innit.
Pentru a studia punctele singulare innite ale sistemului (1.19) consider am planul
(x, y) ca ind planul Z = 1 n spat iul R
3
cu coordonatele X, Y, Z [93]. C ampurile
vectoriale polinomiale plane U, V obt inute pentru X = 1 (cu coordonatele locale
(u, z)) si, pentru Y = 1 (cu coordonatele locale (v, z)), respectiv prin schimbarea de
coordonate x = 1/z, y = u/z si, respectiv x = v/z, y = 1/z, ajut a la deteminarea
punctelor singulare innite. Prima transformare permite studierea punctelor singulare
innite ale sistemului cu except ia punctelor situate la
,,
capetele axei Oy, iar a doua,
except and
,,
capetele axei Ox [1]. C ampurile vectoriale U si V sunt de forma [93]
U :
_
u = C(1, u, z),
z = zP(1, u, z),
si V :
_
v = C(v, 1, z),
z = zQ(v, 1, z),
(1.46)
unde P(X, Y, Z) = Z
n
p(X/Z, Y/Z), Q(X, Y, Z) = Z
n
q(X/Z, Y/Z), C(X, Y, Z) =
Y P(X, Y, Z) XQ(X, Y, Z).
Punctele de la innit sunt situate pe dreapta z = 0. Astfel, punctele singu-
lare N
i
(u
i
, 0) ale sistemului U corespund punctelor singulare innite M
i
(1, u
i
, 0), iar
punctele singulare N
j
(v
j
, 0) ale sistemului V corespund punctelor singulare innite
M
j
(v
j
, 1, 0).
1.2.8 Cei mai important i GL-comitant i (T-comitant i) asociat i
dreptelor invariante
Sunt prezentat i cei mai important i GL-comitant i (T-comitant i) asociat i dreptelor invariante,
precum si unele propriet at i ale lor.
S a consider am acum familia tuturor s.e.d.o. p atratice de forma
_
x = p
0
(x, y) +p
1
(x, y) +p
2
(x, y) = p(x, y),
y = q
0
(x, y) +q
1
(x, y) +q
2
(x, y) = q(x, y),
(1.47)
unde p
0
(x, y) = a
00
, q
0
(x, y) = b
00
, p
1
(x, y) = a
10
x + a
01
y, q
1
(x, y) = b
10
x + b
01
y,
p
2
(x, y) = a
20
x
2
+ 2a
11
xy + a
02
y
2
, q
2
(x, y) = b
20
x
2
+ 2b
11
xy + b
02
y
2
, si s a not am cu
QS mult imea tuturor acestor s.e.d.o.
Este cunoscut faptul c a pe mult imea QS act ioneaz a grupul transform arilor ane
Aff(2, R) [93]. Pentru ecare subgrup G Aff(2, R) exist a o act iune a grupului
G indus a pe QS. Vom identica mult imea QS cu o submult ime a lui R
12
printr-o
aplicat ie QS R
12
care asociaz a ec arui sistem (1.47) 12-tuplul a = (a, b, ..., n),
unde am notat cu a, b coecient ii termenilor liberi, cu c, d, e, f coecient ii termenilor
liniari si cu g, h, k, l, m, n coecient ii termenilor p atratici.
S a introducem polinoamele
C
i
(a, x, y) = yp
i
(a, x, y) xq
i
(a, x, y), i = 0, 1, 2;
D
i
(a, x, y) =

x
p
i
(a, x, y) +

y
q
i
(a, x, y), i = 1, 2.
Observat ia 1.10. Polinoamele
C
0
(a, x, y), C
1
(a, x, y), C
2
(a, x, y), D
1
(a, x, y), D
2
(a, x, y)
sunt GL-comitant i pentru sistemele de tip (1.47) [94], [106].
Denit ia 1.43. [52], [76]. Fie f, g R[a, x, y], unde R[a, x, y] este inelul polinoamelor
n x si y, de coecient i reali a, si s a introducem notat ia
(f, g)
(k)
=
n
h=0
(1)
h
_
k
h
_

k
f
x
kh
y
h
k
g
x
h
y
kh
. (1.48)
Atunci (f, g)
(k)
R[a, x, y] se numeste transvectantul de ordin k al lui (f, g).
Teorema 1.16. [106]. Orice GL-comitant al sistemului (1.47) poate construit cu
C
0
, C
1
, C
2
, D
1
, D
2
cu ajutorul operat iilor: +, ., , si aplic and operatorul diferent ial
(f, g)
(k)
.
Notat ia 1.1. [91]. Fie polinomul
,
= P + Q R[a, X, Y, Z, , ], unde
P = Z
2
p(X/Z, Y/Z), Q = Z
2
q(X/Z, Y/Z), p, q R[a, x, y] si
max(deg
(x,y)
p, deg
(x,y)
q) = 2. Atunci
,
= c
11
(, )X
2
+ 2c
12
(, )XY +c
22
(, )Y
2
+ 2c
13
(, )XZ+
+2c
23
(, )Y Z +c
33
(, )Z
2
,
(a, , ) = det |c
ij
(, )|
i,j{1,2,3}
, D(a, x, y) = 4(a, y, x),
H(a, x, y) = 4
_
det|c
ij
(a, y, x)|
i,j{1,2}
Lema 1.2. [91]. Fie m 3 direct ii distincte n planul an, unde prin direct ie
nt elegem un punct [v : u] P
1
(C)O condit ie necesar a ca, pentru ecare din
aceste direct ii, s a existe o dreapt a invariant a cu aceeasi direct ie, este ca polinoamele
C
2
(a, x, y) si D(a, x, y) s a aib a m factori comuni distinct i peste C.
Fie urm atorii T-comitant i [91]:
B
3
(a, x, y) = (C
2
, D)
(1)
= Jacob(C
2
, D),
B
2
(a, x, y) = (B
3
, B
3
)
(2)
6B
3
(C
2
, D)
(3)
,
B
1
(a) = Res
x
(C
2
, D)/y
9
= 2
9
3
8
(B
2
, B
3
)
(4)
,
unde Jacob indic a matricea iacobian a.
Lema 1.3. [93]. Pentru existent a n planul an a unei drepte invariante ntr-o
direct ie (respectiv 2,3 direct ii distincte) este necesar ca B
1
= 0 (respectiv B
2
=
0, B
3
= 0).
S a aplic am acum polinoamelor p(a, x, y) si q(a, x, y) translat ia x = x
+x
0
, y = y
+
y
0
. Astfel obt inem p( a(a, x
0
, y
0
), x
, y
) = p(a, x
+x
0
, y
+y
0
), q( a(a, x
0
, y
0
), x
, y
) =
q(a, x
+x
0
, y
+y
0
). S a construim urm atoarele polinoame
i
(a, x
0
, y
0
) Res
x
(C
i
( a(a, x
0
, y
0
), x
, y
), C
0
( a(a, x
0
, y
0
), x
, y
)) /(y
)
i+1
,
i
(a, x
0
, y
0
) R[a, x
0
, y
0
], (i = 1, 2), (1.49)
c
i
(a, x, y) =
i
(a, x
0
, y
0
)[
x)0=x,y)0=y
R[a, x, y], (i = 1, 2)
si s a not am H(a, x, y) = gcd (c
1
(a, x, y), c
2
(a, x, y)) R[a, x, y], unde Res reprezint a
rezolventa unui polinom, iar gcd reprezint a cel mai mare divizor comun a dou a poli-
noame.
Observat ia 1.11. Polinoamele c
1
(a, x, y) si c
2
(a, x, y) sunt comitant i ani ai sis-
temelor (1.47) si sunt polinoame omogene n coecient ii a
00
, ..., b
02
si neomogene n
x, y, iar deg
a
c
1
= 3, deg
(x,y)
c
1
= 5, deg
a
c
2
= 4, deg
(x,y)
c
2
= 6.
Important a pentru dinamica generat a de (1.47) a acestor polinoame este dat a de
urm atoarea lem a, mult folosit a n prezenta lucrare.
Lema 1.4. [93]. Dreapta L(x, y) ux +vy +w = 0, u, v, w C, (u, v) ,= (0, 0) este
dreapt a invariant a pentru un sistem p atratic (1.47) dac a si numai dac a polinomul
L(x, y) este factor comun al polinoamelor c
1
(a, x, y) si c
2
(a, x, y) peste C, i.e.
c
i
(a, x, y) = (ux +vy +w)
W
i
(x, y), (i = 1, 2), (1.50)
unde

W
i
(x, y) C[x, y] (inelul polinoamelor cu coecient i complecsi).
S a consider am acum urm atorii GL-comitant i [93], [92]:
M(a, x, y) = 2Hess(C
2
(a, x, y)) = (C
2
(a, x, y), C
2
(a, x, y))
(2)
, (1.51)
K(a, x, y) = Jacob(p
2
(a, x, y), q
2
(a, x, y)) = (p
2
(a, x, y), q
2
(a, x, y))
(1)
, (1.52)
0
(a) = Discrim(K(a, x, y))/16, (a) = Discrim(C
2
(a, x, y)), (1.53)
N(a, x, y) = K(a, x, y) +H(a, x, y), (1.54)
(a) = Discrim(N(a, x, y)) = (N(a, x, y), N(a, x, y))
(2)
, (1.55)
unde Hess desemneaz a hessiana iar Discrim desemneaz a discriminantul.
Important a pentru caracterizarea dinamicii generate de (1.47) a acestor polinoame
rezult a din urm atoarele trei leme:
Lema 1.5. [93]. Fie un sistem de tipul (1.47) S QS si e a R
12
. Punctele
comune ale polinoamelor P = 0 si Q = 0 pe dreapta Z = 0 sunt date de factorii
comuni liniari peste C ai polinoamelor p
2
(x, y) si q
2
(x, y) din S. Mai mult,
deggcd(p
2
(x, y), q
2
(x, y)) =
_
_
_
0 dac a
0
(a) ,= 0,
1 dac a
0
(a) = 0, K(a, x, y) ,= 0,
2 dac a K(a, x, y) = 0,
unde prin deggcd am notat gradul celui mai mare divizor comun a dou a polinoame.
Lema 1.6. [93]. O condit ie necesar a pentru existent a unei perechi (respectiv dou a
perechi) de drepte invariante paralele ale unui sistem (1.47), corespunz ator unui a
R
12
este (a) = 0 (respectiv N(a, x, y) = 0).
Lema 1.7. [93]. Coordonatele singularit at ilor innite sunt determinate de factorii
liniari n C[x, y] ai polinomului C
2
= yp
2
(x, y) xq
2
(x, y) ,= 0 iar tipurile acestor
puncte sunt date de urm atoarele condit ii:
3 reale > 0,
1 real a si 2 complexe < 0,
2 reale(1simpl a si 1 dubl a) = 0, M ,= 0,
1 real a (tripl a) = M = 0.
In [7] este considerat operatorul diferential L = xL

2
yL
1
, unde
L
1
= 2a
00
a
10
+a
10
a
20
+
1
2
a
01
a
11
+ 2b
00
b
10
+b
10
b
20
+
1
2
b
01
b
11
;
L
2
= 2a
00
a
01
+a
01
a
02
+
1
2
a
10
a
11
+ 2b
00
b
01
+b
01
b
02
+
1
2
b
10
b
11
.
Cu ajutorul acestui operator se construiesc urm atoarele polinoame:
i
(a, x, y) =
1
i!
L
(i)
(
0
), i = 1, .., 4, unde L
(i)
(
0
) = L(L
(i1)
(
0
)). (1.56)
Aceste polinoame sunt, de fapt, GL(2, R)-comitant i pentru sistemul (1.47). Impor-
tant a pentru g asirea num arului singularit at ilor de la innit ale lui (1.47) si a multi-
plicit at ii echilibrului din origine a spat iului fazelor este scoas an evident a de urm atoarele
dou a leme.
Lema 1.8. [93]. Pentru un sistem p atratic de forma (1.47), sistemul
P(X, Y, Z) = Q(X, Y, Z) = 0 are m (1 m 4) solut ii [X
i
: Y
i
: Z
i
] cu Z
i
=
0 (i = 1, ..., m) (considerate cu multiplicit at i) dac a si numai dac a pentru orice i
0, 1, ..., m1 avem
i
(a, x, y) = 0 n R[a, x, y] si
m
(a, x, y) ,= 0.
Lema 1.9. [7], [93]. Punctul M
0
(0, 0) este punct singular de multiplicitate k (1
k 4) pentru un sistem p atratic de forma (1.47), dac a si numai dac a pentru orice
i 0, 1, ..., k 1 avem
4i
(a, x, y) = 0 n R[a, x, y] si
4k
(a, x, y) ,= 0.
Capitolul 2
Modele matematice din
biologie
In acest capitol facem o scurt a prezentare a c atorva modele matematice din biologie. Astfel
formul am modele care descriu dinamica uneia sau a dou a populat ii (Sect iunile 2.1 si 2.2), modele
din enzimologie (Sect iunea 2.3) si modele din ziologie (Sect iunea 2.4). Desi n dinamica biologic a
exist a multe alte direct ii de cercetare, ne limit am la c ateva, care sunt direct legate de studiul nostru.
In acest sens, un mare capitol, cel referitor la studiul cancerului, nu va prezentat (cit amns a, [98]).
2.1 Modele care descriu dinamica unei singure po-
pulat ii
Prezent am patru exemple ce descriu dinamica unei populatii.
Modelul exponent ial (Malthus). Cel mai simplu model de crestere a unei populat ii
este modelul exponent ial. Unul dintre primii cercet atori n dinamica populat iei a fost
Thomas Malthus (1766-1834), de numele c aruia este legat acest model. Ideea lui,
care a d ainuit peste 150 de ani, a fost c a rata de crestere este direct proport inal a
cu populat ia ns asi. Pentru a forma acest model t inem seama de faptul c a populat ia
creste deoarece oamenii (indivizii) au copii. Cu c at sunt mai mult i oameni (indivizi),
cu at at se nasc mai mult i copii. Aceastanseamn a c a num arul de copii este constant n
raport cu num arul de oameni (indivizi) prezent i n populat ie. Astfel, rata de crestere
a populat iei este direct proport ional a cu num arul indivizilor populat iei. Trebuie s a
t inem cont c a exist a si o rat a de mortalitate a populat iei.

In aceste condit ii rata
de crestere a unei populat ii (r) reprezint a diferent a dintre rata natalit at ii (b) si rata
mortalit at ii (d), i.e. r = bd > 0.

In acest caz cresterea este nelimitat a. Acest model
este descris de urm atoarea problem a Cauchy
x = rx, x(0) = x
0
, (2.1)
39
40 CAPITOLUL 2. MODELE MATEMATICE DIN BIOLOGIE
unde x reprezint a num arul de indivizi la un moment dat, r- rata de crestere, iar x
0
-
num arul init ial de indivizi. Problema (2.1) poate scris a, echivalent, ca
x = (b d)x, x(0) = x
0
. (2.2)
Pentru unele organisme, pentru care densitatea populat iei este mic a, g asirea unui
partener potrivit este problematic a. Atunci, o ecuat ie mai realist a pentru cresterea
populat iei este [113]
x = rx
2
, r > 0, x(0) = x
0
. (2.3)
Observat ia 2.1. Modelul (2.3) nu este exponent ial, desi ca form a matematic a pare
apropiat de (2.2).
Modelul logistic (Verhulst).

In modelele (2.2) si (2.3) populat ia crestea nelim-
itat.

In realitate, ns a, cresterea populat iei trebuie s a aibe o limit a superioar a. De
aceea, n 1836, Pierre Verhulst [73] a propus urm atorul model mult mai realist
x = rx(1 x/K) , x(0) = x
0
, (2.4)
unde x este num arul de indivizi ai populat iei, r si K sunt constante pozitive, si anume
K reprezint a un plafon biologic (o capacitate (de hran a si de alte condit ii necesare
viet ii) a mediului n care tr aieste acea populat ie), numit capacitate portant a. Pentru
acest model rata de crestere r(1 x/K) depinde de x, iar x este funct ia logistic a. De
aceea acest model este cunoscut si sub numele de model de crestere logistic a a unei
populat ii.
Ca variante ale acestui model g asim [113]
x = rx
2
(1 x/K) , x(0) = x
0
, r, K > 0 (2.5)
si
x = rx
_
1 x
2
/K
_
, x(0) = x
0
, r, K > 0. (2.6)
Dinamica unei populat ii care este recoltata. Exist a situat ii n care anumite
specii sunt recoltate. De exemplu, o plant a, a c arei dinamic a este guvernat a de o lege
logistic a, este m ancat a de cornute. Dac a ad aug am un termen de recoltare la ecuat ia
diferent ial a logistic a, obt inem [114]
x = x(a bx) h(x), (2.7)
unde a si b sunt parametri pozitivi, iar h(x) reprezint a rata de recoltare a plantelor.
De cele mai multe ori, rata de recolatre este modelat a de o funct ie de forma [114]
h(x) = qsx/(x + 0.05d), unde q reprezint a cantitatea maxim a de vegetat ie m ancat a
de o cornut a pe zi, d reprezint a cantitatea de plante necesar a unui animal pentru a
95% s atul, iar s num arul cornutelor.
Alt model ce descrie dinamica unei populat ii recoltate este cel propus n [73]
x = rx(1 x/K) Ex, (2.8)
2.2. MODELE CARE DESCRIU DINAMICA A DOU
A POPULAT II 41
unde r, K si E sunt constante pozitive, Ex reprezint a product ia recoltat a pe unitatea
de timp, iar E este o m arime a efortului depus.
O problem a major a n Canada o reprezint a viermele de molid care desprinde
r asina de brad ntr-un mod s albatic [73]. Ludwig si colaboratorii s ai [71] consider a c a
dinamica populat iei de viermi este guvernat a de ecuat ia
x = rx(1 x/K) P(x), (2.9)
unde r reprezint a rata de nastere a viermilor, iar K este capacitatea portant a, care
depinde de densitatea frunzisului din pomi. Termenul P(x) este reprezentat de
pr ad atori, n general de c atre p as ari.

In [71], P(x) se alege de forma bx
2
/(a
2
+ x
2
),
unde a si b sunt constante pozitive, astfel c a dinamica populat iei de viermi este gu-
vernat a de ecuat ia
x = rx(1 x/K) bx
2
/(a
2
+x
2
). (2.10)
Dup a o reparametrizare si o rescalare a timpului de forma u = x/a, r = ar/b, q =
K/a, = bt/a, ecuat ia (2.10) devine [73]
u = ru(1 u/q) u
2
/(1 +u
2
). (2.11)
Un model alternativ pentru dinamica viermelui de molid este [113]
x = rx qx
2
ax
2
e
cx
, r, q, a, c > 0. (2.12)
Modelul lui Gompertz a fost propus de Gompertz n 1825 pentru a reprezenta
datele de actuariat. El este, ns a, folosit cu bune rezultate si pentru modelarea cresterii
unor organisme, n special vertebrate. Acest model este problema Cauchy x(0) = x
0
pentru ecuat ia
x = rxln(K/x), r > 0, (2.13)
unde x reprezint a num arul de indivizi ai populat iei, r - rata de crestere, iar K > 0 -
capacitatea portant a. Pentru x = 0 c ampul de vectori ce deneste (2.13), i.e. funct ia
din membrul drept al lui (2.13), nu este denit a, dar poate prelungit a p an a la o
funct ie contiun a pe x [0, ).
2.2 Modele care descriu dinamica a doua populat ii
Descriem 13 modele (cu variante ale lor) care descriu dinamica a dou a populatii: cazul general,
modele de tip Lotka-Volterra, modelul lui Gauss, alte c ateva modele de dinamic a a dou a populat ii
de tip prad a-r apitor.
2.2.1 Cazul general
Intre dou a populat ii se pot stabili urm atoarele relat ii: de competit ie, de simbioz a
(sau mutualism) si interact iuni de tip prad a-r apitor. Not and cu x si y num arul in-
diviziilor celor dou a specii, atunci dinamica celor dou a populat ii este guvernat a de
urm atorul sistem [58]
_
x = M(x, y)x,
y = N(x, y)y,
(2.14)
unde ratele de crestere M si N ale ambelor specii sunt funct ii de cele dou a variabile.
In funct ie de relat iile dintre cele dou a specii, M si N satisfac anumite condit ii.
Relat ii de competit ie. Cum cele dou a populat ii concureaz a pentru aceleasi resurse,
dac a num arul de indivizi al ec arei specii creste atunci rata de crestere a celeilalte
scade. Deci este necesar ca M/y < 0 si N/x < 0. C and num arul de indivizi
al uneia dintre populat ii este foarte mare, ambele populat ii vor descreste, deci ex-
ist a K > 0 astfel nc at M(x, y) < 0 si N(x, y) < 0 dac a x K sau y K.

In
absent a uneia dintre specii, cealalt a specie are o rat a de crestere pozitiv a p an a la
un anumit prag, apoi rata va descreste. Astfel, exist a constantele K
1
, K
2
> 0 ast-
fel nc at M(x, 0) > 0 pentru x < K
1
si M(x, 0) < 0 pentru x > K
1
, iar N(0, y) >
0 pentru y < K
2
si N(0, y) < 0 pentru y > K
2
.
Relat ii de simbioz a (sau mutualism).

In acest caz cresterea oric areia dintre populat ii
duce la cresterea ratei celeilalte, i.e. M/y > 0 si N/x > 0. Presupun and c a
hrana este limitat a, rezult a c a exist a constantele K
1
, K
2
> 0 astfel nc at M(x, y) < 0
dac a x > K
1
si N(x, y) < 0 dac a y > K
2
. Dac a num arul ambelor populat ii este foarte
mic, atunci ambele populat ii vor creste, deci M(0, 0) > 0 si N(0, 0) > 0.
Relat ie prad a-r apitor. Apar urm atoarele condit ii: dac a nu este destul a prad a
x, atunci num arul r apitorilor y descreste. De asemenea, dup a un anumit num ar
populat ia prad a trebuie s a descreasc a. Deci, exist a constantele K
1
, K
2
> 0 astfel nc at
N(x, y) < 0 dac a x < K
2
si M(x, y) < 0 dac a x > K
1
. O crestere a pradei implic a
o crestere a r apitorilor si o crestere a r apitorilor duce la o descrestere a pradei, deci
N/x > 0 si M/y < 0.

In absent a r apitorilor, o mic a parte a populat iei prad a va
creste, deci M(0, 0) > 0.
Modelul prad a-r apitor este o generalizare a modelului Lotka-Volterra, sub forma
sa cea mai general a ind formulat de Kolmogorov [63]. Acest model a fost mult
studiat, e.g. n [84], [72].
2.2.2 Modele de tip Lotka-Volterra
Un sistem p atratic este de tip Lotka-Volterra dac a printr-o transformare an a
sistemul poate adus la forma [104]
_
x = x(a
0
+a
1
x +a
2
y),
y = y(b
0
+b
1
x +b
2
y).
(2.15)
Parametrii a
0
si b
0
reprezint a coecient ii de crestere a num arului indivizilor din specia
respectiv an absent a altor interact iuni. Parametrii a
1
si b
2
m asoar a efectul populat iei
unei specii asupra ratei de crestere a num arului indivizilor din acea specie. Dac a
A POPULAT II 43
a
1
> 0 (b
2
> 0), atunci ntre indivizii speciei exist a cooperare, iar dac a a
1
< 0 (b
2
< 0)
atunci ntre indivizii aceleiasi speciei exist a competit ie. Parametrii a
2
si b
1
m asoar a
efectul ec arei specii asupra ratei de crestere a celeilalte specii. Ei se numesc constante
de interact iune. Pentru cazul interact iunii dintre cele dou a specii, c and a
2
b
1
,= 0, sunt
posibile patru situat ii: cooperare (simbioz a, mutualism) (a
2
> 0, b
1
> 0); competit ie
(a
2
< 0, b
1
< 0); prad a-r apitor (dac a a
2
< 0, b
1
> 0 atunci specia y este pr ad atorul
si specia x este prada, iar dac a a
2
> 0, b
1
< 0 atunci specia x este pr ad atorul si
specia y este prada).
2.2.3 Modelul lui Gauss
Ecuat iile care descriu dinamica a dou a populat ii si au la baz a modelul propus de
Gauss se obt in din ecuat ia logistic a prin ad augarea unui termen suplimentar liniar
care exprim a act iunea celei de a doua populat ii [47]. De obicei se foloseste o ecuat ie
de forma x = x(a bx +cy), unde a si b, ind caracteristicile modelului logistic, sunt
pozitive, iar c modeleaz a act iunea celeilalte populat ii. Astfel, c este pozitiv (negativ)
dac a aceast a act iune este benec a (malec a) pentru prima populat ie. Parametrii a
si b din modelul lui Gauss pot avea urm atoarele valori, corespunz atoare modelului
logistic, a = r, b = r/K, iar c = rp/K [47].
Forma general a a unui astfel de model este o problem a Cauchy pentru s.e.d.o.
_
x = x(a
1
b
1
x +c
1
y),
y = y(a
2
b
2
y +c
2
x).
(2.16)
Se observ a c a sistemul (2.16) este de tip Lotka-Volterra. Adapt and notat iile la modelul
logistic, modelul lui Gauss are forma
_
x = r
1
x(1 x/K
1
+p
12
y/K
1
),
y = r
2
y(1 y/K
2
+p
21
x/K
2
),
(2.17)
unde p
12
, p
21
sunt parametri care descriu tipul relat iei ce se stabileste ntre dou a
populat ii, si anume: pentru cazul competit iei p
12
si p
21
sunt negative, pentru simbioz a
p
12
si p
21
sunt pozitive, pentru interact iuni de tip prad a-r apitor p
12
este negativ si
p
21
este pozitiv, unde x reprezint a populat ia prad a iar y populat ia r apitoare) [47].
Dup a o reparametrizare si o rescalare a timpului si a funct iilor necunoscute u
1
=
x/K
1
, u
2
= y/K
2
, = r
1
t, = r
2
/r
1
, q
12
= p
12
K
2
/K
1
, q
21
= p
21
K
1
/K
2
, sistemul
(2.17) se reduce la un sistem cu trei parametri de forma [73]
_
u
1
= u
1
(1 u
1
+q
12
u
2
),
y = u
2
(1 u
2
+q
21
u
1
).
(2.18)
In cazul populat iilor aate n relat ie de competit ie, n literatura de specialitate,

sistemul (2.16) apare n mai multe forme particulare studiate sau propuse ca aplicat ii,
e.g.
_
x = x(a bx ry),
y = y(a by sx),
(2.19)
cu a > 0, s r > b > 0 [82],
_
x = x(a x ay),
y = y(b y bx),
(2.20)
cu a, b > 0 [58],
_
x = x(1 x ay),
y = y(1 y ax),
(2.21)
cu a > 0 [101].
2.2.4 Alte modele matematice de dinamica de tip prada-rapitor
a doua populat ii
Exist a numeroase alte modele de dinamica a dou a populat ii aate in relat ii de tip
prad a-r apitor. Ne vom opri numai asupra c atorva.
Modelul clasic Lotka-Volterra este cel mai cunoscut astfel de model. El a fost
descoperit de Lotka [70] si de Volterra [103], este foarte mult studiat si st a la baza
multor altor modele. Modelul Lotka-Volterra descrie dinamica populat iilor care se
dezvolt a n medii cu capacitate practic nelimitat a, K = . Forma lor cea mai
cunoscut a este
_
x = ax bxy,
y = cy +dxy,
(2.22)
unde a, b, c, d > 0. Presupun and c a efectele se nsumeaz a, acest model poate inter-
pretat n felul urm ator: prada x creste exponet ial datorit a termenului ax; r apitorul
consum a o cantitate de prad a bxy n acelasi timp asigur and o cantitate pentru
propria sa dezvoltare dxy; r apitorul are o lege de mortalitate exponent ial a dat a de
termenul cy [47]. Dup a o schimbare de coordonate si de parametri si o rescalare a
timpului, u = dx/c, v = by/a, = at, = d/a, [73], (2.22) devine
_
u = (1 v)u,
v = (u 1)v,
(2.23)
cu > 0.
In sistemele dinamice corespunz atoare modelului Lotka-Volterra punctul de

echilibru (1,1) este un centru. Corespunz ator, cele dou a specii au misc ari tranziente
continue, armonice n jurul unei valori de echilibru care nu poate atins a niciodat a.
Aceste sisteme nu sunt structural stabile, ceea ce reprezint a un neajuns major din
punct de vedere practic, aplicativ.
Modelul lui Samuelson.

In 1967 Samuelson a completat modelul lui Voltera in-
troduc and termeni care reect a relat ii de competit ie sau de cooperare ntre membrii
aceleiasi specii. Astfel, modelul propus de Samuelson [99] este
_
x = x(a by +x),
y = y(c +dx +y),
(2.24)
A POPULAT II 45
unde x
2
reect a competit ia (cooperarea) intern a a membrilor populat iei x pentru
< 0 ( > 0), iar y
2
reect a competit ia (cooperarea) intern a a membrilor populat iei
y pentru < 0 ( > 0), iar a, b, c, d > 0.
Modelul lui Gause. O generalizare a modelului Lotka-Volterra a fost propus a de
Gause [51] sub forma
_
x = xr(x) yp(x),
y = y[b +q(x)],
(2.25)
unde r(x) este rata de crestere a populat iei x, p(x) reprezint a inuent a pr ad atorilor
care afecteaz a nefavorabil populat ia prad a, iar q(x) reprezint a inuent a pradei care
afecteaz a favorabil populat ia pr ad atoare. Astfel, chiarn absent a pr ad atorilor, populat ia
prad a nu poate creste cu o rat a constant a ca n cazul modelului Lotka-Volterra, ci cu
r(x). De asemenea, efectul pradei n lupta cu populat ia pr ad atoare nu este cxy ca n
cazul modelului Lotka-Volterra, ci yp(x).
Modelul lui Kolmogorov reprezint a o alt a generalizare a modelului Lotka-Volterra
[85] si are forma
_
x = xr(x) yp(x),
y = yq(x).
(2.26)
Pentru acest model exist a mai multe ipoteze:
- pr ad atorii nu interact ioneaz antre ei, i.e. coecientul de proliferare a pr ad atorilor
q si cantitatea de prad a p consumat a de un pr ad ator pe unitatea de timp sunt inde-
pendente de y;
- cresterea pr azii n prezent a pr ad atorilor este egal a cu diferent a dintre cresterea
acesteia n absent a pr ad atorilor si cantitatea de prad a consumat a de pr ad atori;
- coecientul de proliferare a pr azii n absent a pr ad atorilor descreste monoton cu
cresterea cantit at ii de prad a, ceea ce reect a limitarea hranei si altor resurse (dr/dx <
0);
- odat a cu cresterea pr azii, coecientul de proliferare a pr ad atorilor creste monoton
cu cresterea cantit at ii de prad a, trec and de la valori negative (c and nu exist a nimic
de m ancat) la valori pozitive (dq/dx < 0, q(0) < 0 < q());
- cantitatea de prad a consumat a de un pr ad ator pe unitatea de timp este p(x) > 0,
iar p(0) = 0.
O analiz a a acestui model [85] conduce la concluzia c a oscilat iile sistemului prad a-
r apitot au loc dac a num arul pr ad atorilor este limitat de prezent a pr azii. C and can-
titatea de prad a este limitat a de prezent a resurselor de care are nevoie, sau c and
num arul pr ad atorilor este limitat nu de cantitatea de prad a ci de alt i factori, atunci
oscilat iile sistemului sunt amortizate. Astfel de oscilat ii apar si atunci c and prada
este inaccesibil a pr ad atorilor.
Modelul lui Waltman.

In 1964 Waltman [111] introduce un parametru n mod-
elul lui Kolmogorov (2.26), model care devine
_
x = M(x, y)x,
y = N(x, y)y.
(2.27)
Waltman arat a c a exist a anumite valori ale lui pentru care apare o bifurcat ie Hopf.
Controlul optimal al modelelor de tip prada-rapitor. Goh, Leitmann si Vin-
cent [50] au folosit m arimi chimice si biologice, care s a stopeze uctuat iile din modelul
Lotka-Volterra si s a conduc a cele dou a populat ii c atre t inta dorit a. Un pesticid ideal
este un produs chimic, aplicat cu o rat a u(t) care omoar a prada x sau pr ad atorii y,
sau ambele populat ii, si nu las a reziduuri. Acest model are forma [73]
_
x = (
1
1
y)x b
1
ux,
y = (
2
x
2
)y b
2
uy,
(2.28)
cu x(0) = x
0
, y(0) = y
0
, x(T) =
2
/
2
, y(T) =
1
/
1
la t inta nal a la o perioad a
T nespecicat a, si 0 u u
max
. Dac a numai prada (pr ad atorul) trebuie controlat
atunci b
2
= 0 ,= b
1
(b
1
= 0 ,= b
2
), iar dac a ambele populat ii trebuie s a e controlate,
atunci b
1
,= 0 ,= b
2
. Obiectivul este de a minimiza costul total al pesticidelor.
Controlul chimic este foarte ecient, d and rezultate imediate, dar cauzeaz a polu-
area. O alternativ a a acestui control o reprezint a controlul biologic care const a din
lansarea pr ad atorilor cu o rat a v prin controlul pr azii, sau lansarea pr azii cu o rat a u
n scopul prevenirii extinderii pr ad atorilor [73]. Atunci modelul Lotka-Volterra devine
_
x = (
1
1
y)x +u,
y = (
2
x
2
)y +v,
(2.29)
cu aceleasi condit ii ca n sistemul (2.28).
Astfel, cu o aplicare selectiv a a pesticidelor sau cu o lansare a speciilor cu rate
corespunz atoare, miscarea armonic a este t inu a sub control iar cele dou a populat ii sunt
conduse spre t inta dorit a.
Modele de tip Holling. Forma general a a acestora este
_
x = rx(1 x/K) yp(x),
y = sy(1 y/(hx)),
(2.30)
unde p(x) are diferite forme de tip Holling.
Un model cu p(x) dat de o funct ie de tip Holling II este [68]
_
x = rx(1 x/K) bxy/( +x),
y = dy +cxy/( +x),
(2.31)
unde r, b, c, d si sunt parametri pozitivi.
Un model cu p(x) dat de o funct ie de tip Holling IV este [67]
_
x = rx(1 x/K) mxy/(b +x
2
),
y = sy(1 y/(hx)),
(2.32)
unde r, K, b, c, s si h sunt parametri pozitivi. Dup a o schimbare de parametri sistemul
(2.32) devine [67]
_
x = x(1 x) xy/(a +x
2
),
y = y( y/x)),
(2.33)
A POPULAT II 47
cu a, , parametri pozitivi.
Un model de tip prad a-r apitor care este structural stabil este modelul Holling-
Tanner [3] si el are forma
_
x = rx(1 x/K) wxy/(D +x),
y = sy(1 Jy/x),
(2.34)
cu r, s, K, D, J > 0.
O variant a acestui model este propus a ca aplicat ie de Arrowsmith si Place [4] si
are forma
_
x = 11/5x(1 x/11) 10xy/(2 + 3x),
y = y(1 y( +x)/(x)),
(2.35)
cu si constante pozitive.
Modele de tip prada-rapitor mai realiste. Pornind de la forma general a (2.14),
un model mai realist corespunde funct iei M(x, y) [73]
M(x, y) = r(1 x/K) yR(x). (2.36)
Aici R(x) reprezint a react ia pr ad atorului la schimbarea cantit at ii de prad a si poate
lua diferite forme, cum ar
R(x) = a/(x +b), R(x) = ax/(x
2
+b
2
), R(x) = a(1 e
x
)/x, (2.37)
unde a si b sunt constante pozitive. Funct ia N(x, y), poate
N(x, y) = k(1 hy/x), N(x, y) = d +eR(x), (2.38)
unde k, h, d, e sunt constante pozitive, iar R(x) poate lua una din formele din (2.37).
Modelele lui Bazykin. Urm atorul sistem este o generalizare a modelului Lotka-
Volterra, facut a de Bazykin si Khibnik [14]
_
x = x
2
(1 x)/(n +x) xy,
y = y(mx),
(2.39)
unde m, n si sunt parametri pozitivi.
Un alt model studiat de Bazykin [9] este
_
x = x xy/[(1 +
1
x)(1 +
2
y)],
y = y +xy/[(1 +
1
x)(1 +
2
y)].
(2.40)
El prezint a puncte de bifurcat ie Bogdanov-Takens nedegenerate [64].
Un model Lotka-Volterra modicat de Bazykin n [8] are forma
_
x = ax bxy/(1 +x) ex
2
,
y = cy +dxy/(1 +x) my
2
.
(2.41)
Pentru = 1 si e = m = 0 se obt ine modelul clasic Lotka-Volterra.
Un caz particular al sistemului (2.41), studiat si de Kuztetsov [64], l g asim n
aceeasi lucrare [8] si are forma
_
x = x xy/(1 +x) x
2
,
y = y +xy/(1 +x) y
2
,
(2.42)
unde , , si sunt parametri nenegativi care descriu comportamentul populat iilor
izolate si interact iunile lor ( determin a saturat ia pr ad atorilor, () reprezint a ratele
de competit ie ale pr azii (pr ad atorilor), iar reprezint a rata de mortalitate natural a
a pr ad atorilor).
Modelul lui Odell. Un alt s.e.d.o care modeleaz a dinamica a dou a populat ii aate
n relat ii de tip prad a-r apitor este cel propus de Odell [74]si are forma
_
x = x[x(1 x) y],
y = y(x a),
(2.43)
unde x si y sunt cele dou a populat ii, iar a > 0 este un parametru real.
Alte generalizari ale modelului Lotka-Volterra. Dac a se t ine seama de efectul
saturat iei cauzat a de un mare num ar al indivizilor populat iei prad a [101], rezult a
modelul
_
x = ax bxy/(1 +sx),
y = bxy/(1 +sx) cy,
(2.44)
cu a, b, c, s pozitive.
Modic ari ale modelului de tip prad a-r apitor sunt si cele propuse n [58]
_
x = x(1 x) axy/(1 +x),
y = y(1 y),
(2.45)
si
_
x = x(1 x) xy/(a +x),
y = y(1 y),
(2.46)
cu a > 0.
O alt a variant a, propus a ca aplicat ie n [73], are forma
_
x = rx[(K x) by/(c +x)] ,
y = dy [x/(c +x) ay] ,
(2.47)
unde r, K, a, b, c, d sunt constante pozitive. Dup a anumite transform ari (2.47) devine
_
x = x[(k x) by/(1 +x)] ,
y = dy [x/(1 +x) ay] .
(2.48)
Un model propus de Kuznetsov [64] ca aplicat ie, pentru a ar ata existent a unei
bifurcat ii Hopf este
_
x = rx(1 x) cxy/( +x),
y = dy +cxy/( +x),
(2.49)
2.3. MODELE MATEMATICE

IN ENZIMOLOGIE 49
unde r, c, d si sunt parametri care caracterizeaz a comportamentul populat iilor izo-
late si interact iunile lor.
2.3 Modele matematice n enzimologie
Prezent am c ateva exemple din enzimologie: modelul Michaelis-Menten, trei modele de auto-
cataliz a, modelul lui Goodwin de control prin feedback, modelul lui Thomas pentru un mecanism de
inhibit ie cu substrat si modelul Gray-Scott, care a fost studiat am anunt it n [20].
Ecuat iile care descriu legea de act iune a masei. Existent a viet ii (a unui organ-
ismu viu) este fundamental legat a de producerea unor react ii chimice. Astfel, react iile
de degradare si sintez a, care denesc metabolismul, sunt react ii chimice. Multe dintre
acestea au loc prea ncet pentru a ment ine viat a. De aceea, n organism exist a asa
numit ii catalizatori, printre care si enzimele, care m aresc considerabil viteza acestor
react ii chimice.
Modelele matematice din enzimologie trateaz an general cinetica react iei enzimat-
ice n condit iile st arii de echilibru cinetic. Ele sunt prezentate pe larg n [20]; aici le
vom descrie pe scurt.
Cel mai simpu model chimic const a n transformarea substratului S, n prezent a
enzimei E, n produsul P, trec and printr-o stare intermediar a de complex ES, conform
relat iei E+S ES E+P. La baza modelului matematic corespunz ator st a legea de
act iune a masei, lege de bilant fundamental a a react iei biochimice, si anume viteza de
react ie este proport ional a cu produsul concentrat iilor reactant ilor. Astfel, consider and
react ia reversibil a A + B
k
1
k
1
P cu factorii de proport ionalitate k
1
, k
1
(ratele
constante direct a, respectiv indirect a), legea masei se exprim a matematic, local n
timp, sub forma unui s.e.d.o.
_
[A] = k
1
[A][B] +k
1
[P],
[B] = k
1
[A][B] +k
1
[P],
[P] = k
1
[A][B] k
1
[P],
(2.50)
unde viteza de react ie este v = d[P]/dt, iar [x] este concentrat ia molar a a reactantului
(produsului).
Modelul matematic al react iei catalizate enzimatic E +S
k
1
k
1
ES
k
2
E +P este
problema Cauchy pentru s.e.d.o.
_
[S] = k
1
[E][S] +k
1
[ES],
[E] = k
1
[E][S] +k
1
[ES] +k
2
[ES],
[ES] = k
1
[E][S] k
1
[ES] k
2
[ES],
[P] = k
2
[ES].
(2.51)
Modelul Michaelis-Menten. Fie s.e.d.o. (2.51) cu condit iile init iale [S]
t=0
=
S
i
, [E]
t=0
= E
i
, [P]
t=0
= P
i
, [ES]
t=0
= C
i
. Aceast a problem a Cauchy este cunoscut a
drept modelul Michaelis-Menten, dup a numele celor care au contribuit la estimarea
vitezei de react ie. Not and concentrat iile substant elor din react ie cu [S] = s, [E] =
e, [ES] = c si [P] = p, sistemul (2.51) devine
_
_
s = k
1
es +k
1
c,
e = k
1
es +k
1
c +k
2
c,
c = k
1
es k
1
c k
2
c,
p = k
2
c,
(2.52)
cu condit iile init iale s(0) = s
0
, e(0) = e
0
, c(0) = 0, p(0) = 0. Prin rezolvarea
sistemului se determin a automat si vitezele de react ie ca funct ie de timp. Deoarece
pentru aceast a problem a Cauchy nu este posibil a construct ia explicit a a unei solut ii,
studiul s au este calitativ. Din punct de vedere zic nu au sens dec at concentrat iile
nenegative, deci vom considera s, c, p, e 0. Dac a se presupune c a e(t) = e
0
c(t), iar
condit iile init iale sunt s(0) = s
0
, c(0) = 0, atunci sistemul (2.52) devine urm atorul
sistem redus, ce cont ine doar dou a ecuat ii cu dou a funct ii necunoscute (s si c)
_
s = k
1
e
0
s + (k
1
s +k
1
)c,
c = k
1
e
0
s (k
1
s +k
1
+k
2
)c.
(2.53)
Introduc andn (2.52) noile variabile (u, v) si noul timp , = k
1
e
0
t, u() = s(t)/s
0
, v() =
c(t)/e
0
, si not and K = (k
1
+k
2
)/(k
1
s
0
), = k
2
/(k
1
s
0
), = e
0
/s
0
, sistemul redus
devine
_
u = u + (K )v +uv,
v = u Kv uv,
(2.54)
cu condit iile init iale u(0) = 1, v(0) = 0, iar constantele K si K sunt pozitive.
Modele de autocataliza. Numeroase sisteme au ncorporate n ele mecanisme
de control prin feedback (autocontrol ).

In react ia enzimatic a, feedback-ul const a n
aceea c a produsul obt inut ntr-o etap a din sirul de react ii are efect asupra etapelor
urm atoare din sir. Efectul este, n general, neliniar si poate conduce la inhibit ie sau
activare. Autocataliza este procesul prin care o substant a chimic a este implicat a n
propria-i product ie, deci este un feedback. Exist a mai multe modele care guverneaz a
fenomenul de autocataliz a. Aici vom prezenta doar trei dintre acestea [20].
1. Cel mai simplu model de autocataliz a este cel n care se consider a react ia
chimic a A+X
k
1
k
1
2X si se presupune c a Asi p astreaz a concentrat ia constant a a.
Atunci modelul asociat se scrie ca
x = k
1
ax k
1
x
2
. (2.55)
In aceast a react ie de autocataliz a se presupune fenomenul de feedback, aici rolul

produsului react iei depinz and de viteza de react ie (x
2
are coecient negativ).

IN ENZIMOLOGIE 51
2. Un alt model de autocataliz a corespunde react iei chimice A+X
k
1
k
1
2X, B+
X
k
2
C, unde se presupune c a reactant ii A si B sunt ment inut i la concentrat ii con-
stante a si respectiv b. Modelul matematic asociat acestei react ii autocatalitice este
x = k
1
ax k
1
x
2
k
2
bx = (k
1
a k
2
b)x k
1
x
2
. (2.56)
3. Un al treilea model de autocataliz a pe care l amintim n aceast a lucrare
este modelul lui Lotka [70]. El este ast azi cunoscut sub numele de modelul Lotka-
Volterra, deoarece este acelasi cu cel obt inut de Volterra pentru sistemele de tip
prad a-r apitor. Lotka a propus acest model pentru o react ie chimic a, react ie care s a
prezinte periodicitate n concentrat iile substant elor implicate, si anume A + X
k
1
2X, X +Y
k
2
2Y, Y
k
3
B. Modelul matematic asociat este
_
x = k
1
ax k
2
xy,
y = k
3
y +k
2
xy.
(2.57)
Cu ajutorul rescal arilor u = k
2
x/k
3
, v = k
2
y/k
1
a, = k
1
at, = k
3
/(k
1
a), se poate
ajunge la sistemul (2.23).
Modelul lui Goodwin de control prin feedback. C and unele culturi de celule
sunt prezente n num ar foarte mare, anumite enzime desf asoar a o activitate periodic a.
Periodicitatea sugereaz a, astfel, existent a unor mecanisme de reglare a activit at ii, deci
a unor mecanisme de autocontrol.
Modelul prezentat n [20] este o generalizare a modelului propus de Goodwin
[51] n 1965 pentru descrierea procesului prin care produsul react iei inhib a enzimele
esent iale n propria lui sintez a (inhib a transcrierea moleculei de ADN n mesagerul
ARN (mARN), care este sablonul enzimei). Acest model matematic este problema
Cauchy M(0) = M
0
, E(0) = E
0
, P(0) = P
0
pentru s.e.d.o.
_
_
_
M = V/(K +P
m
) aM,
E = bM cE,
P = gE eP,
(2.58)
unde M este concentrat ia de mARN, E este concentrat ia enzimei, P este concentrat ia
produsului din react ia enzim a - substrat iar V, K, m, a, b, c, g si e sunt parametri
constant i, pozitivi. O ipotez a suplimentar a este aceea c a substratul este ment inut
la un nivel constant.
Modelul lui Thomas pentru un mecanism de inhibit ie cu substrat descrie o
react ie particular a ntre substraturile oxigen si acid uric, react ie ce are loc n prezent a
enzimei. S.e.d.o. corespunz ator acestui model este
_
u = a u R(u, v),
v = (b v) R(u, v),
(2.59)
unde u corespunde acidului uric, v corespunde oxigenului, funct ia R este R(u, v) =
uv/(1 + u + Ku
2
), iar a, b, , , K sunt constante pozitive.

In funct ie de valoarea
parametrilor, sistemul dinamic corespunz ator admite un singur punct de echilibru,
dou a sau trei puncte de echilibru ( de coordonate pozitive). Analiza calitativ a a mod-
elului presupune un studiu de bifurcat ie. Astfel au fost puse n evident a: fenomenul
de prag, histerezisul, fenomenul de comutare si existent a unui ciclu limit a [20].
Modelul Gray-Scott. Cel mai complet studiu al acestui model a fost efectuat n
teza de doctorat a d-nei Rodica Curtu, publicat a ca [20]. Acest model descrie procesul
chimic care are locntr-o cuv a cu agitator alimentat an debit continuu. Sunt implicat i
doi reactant i A si B cu concentrat iile [A] = a si [B] = b.

In principal, procesul const a
dintr-un pas autocatalitic cubic (3-molecular) A+2B 3B, astfel c a forma cea mai
general a a modelului chimic const a din grupul de react ii
_
_
_
(1)A B, viteza de react ie = /
u
a,
(2)A+ 2B 3B, viteza de react ie = /
1
ab
2
,
(3)B C, viteza de react ie = /
2
b.
Aceasta include: transformarea necatalizat a a lui An B; schema cinetic a pentru au-
tocataliza cubic a; schema cinetic a pentru descompunerea liniar a a lui B si C. Modelul
rezultat este
_
a = (a
0
a)/t
res
/
1
ab
2
/
u
a,
b = (b
0
b)/t
res
+/
1
ab
2
+/
u
a /
2
b,
care, dup a adimensionalizarea t t/
1
a
0
, = a/a
0
, = b/a
0
,
res
= t
res
/
1
a
2
0
,
k
u
= /
u
/(/
1
a
2
0
),
0
= b
0
/a
0
, k
2
= /
2
/(/
1
a
2
0
), devine
_
= (1 )/
res
2
k
u
,
= (
0
)/
res
+
2
+k
u
k
2
.
(2.60)
Tot i parametrii sunt pozitivi si au urm atoarea semnicat ie chimic a/zic a:
res
este
timpul de sedimentare, k
u
corespunde conversiei necatalizate,
0
corespunde inuxului
de catalizator, iar k
2
ratei de descompunere a catalizatorului. Cu notat iile = u =
1 w, = v, 1/
res
= a, k
u
= b,
0
= c, k
2
= d, sistemul (2.60) devine
_
u = a(1 u) uv
2
bu,
v = a(c v) +uv
2
+bu dv,
(2.61)
sau, echivalent,
_
w = (a +b)w+v
2
wv
2
+b,
v = bw(a +d)v +v
2
wv
2
+b +ac.
(2.62)
Aceasta este forma de la care se pleac a n analiza bifurcat iei statice si dinamice [20]:
este studiat a am anunt it diagrama de bifurcat ie static a, prin sect iuni n ea, punctele
de echilibru hiperbolice si nehiperboloce, iar n cazul dinamic sunt analizate puncte
de bifurcat ie sa-nod, cuspidal a, Bogdanov-Takens, Hopf, Bautin.

IN FIZIOLOGIE 53
2.4 Modele matematice n ziologie
Prezent am trei tipuri de exemple din ziologie, insist and asupra a dou a modele care guverneaz a
transmiterea impulsului nervos (modelul Hodgkin-Huxley si modelul FitzHugh-Nagumo) si c ateva
modele care guverneaz a activitatea inimii.
Un model simplu care descrie activitatea catului uman. O metod a simpl a
de a studia funct ionalitatea catului o reprezint a injectarea de bromsulftaleina (BSP)
n s ange. BSP este un colorant care se elimin a n bil a si permite, prin m asurarea
vitezei cu care dispare din s ange aprecierea funct iei excretorii hepatice. Not and cu
x, y, z cantit at ile de BSP din s ange, cat si bil a la un timp t, un model simplu care
descrie extragerea de BSP din acestea este urm atoarea problem a Cauchy [17]
_
_
_
x = ax +by,
y = ax (b +d)y,
z = dy,
(2.63)
unde a, b, d sunt ratele de transfer, care caracterizeaz a starea clinic a a omului, iar
x(0) = I > 0, y(0) = 0, z(0) = 0. Cum z(t) se determin a din relat ia z(t) =
I x(t) y(t) pentru t 0, r am ane de investigat sistemul bidimensional [17]
_
x = ax +by,
y = ax (b +d)y,
(2.64)
unde a, b, d sunt parametri pozitivi.
Modele care guverneaza transmiterea impulsului nervos. Elementul cel
mai important al sistemului nervos este neuronul, considerat ca ind celula cea mai
specializat a n procesarea (i.e. generarea si transmiterea) informat iei sub forma im-
pulsului electric. Comunicarea neuronal a este una din cele mai importante direct ii
de studiu n domeniul medical. Facem o scurt a prezentare a transmisiei impulsului
nervos, dup a care prezent am modelele matematice propuse de Hodgkin si Huxley si
FitzHugh si Nagumo, modele ce guverneaz a transmiterea impulsului nervos.
Modelul Hodgkin - Huxley. Caracteristicile principale ale tuturor membranelor
celulare animale sunt transportul activ de Na
+
si K
+
si propriet at ile lor de transmisie.
In plus, membrana unei celule excitabile are anumite propriet at i specice. Aceste pro-
priet at i au fost descrise cu precizie de Hodgkin si Huxley n studiile lor clasice asupra
comportamentului unui axon gigant de miriapod c and potent ialul din membrana sa
este ment inut constant prin mijloace articiale (clamparea potent ialului) [89].
In teoria Hodgkin - Huxley, presupunerea de baz a este c a exist a canale separate

pentru sodiu, potasiu si alt i ioni, cum ar clorul, calciul. Putem considera aceste
canale n termenii unui circuit electric astfel: ecare canal este reprezentat de o celul a
voltaic a V n serie cu coductant a g mpreun a cu un condensator C
m
de-a lungul
ntregului ansamblu. Modelul Hodgkin-Huxley pentru impulsul nervos la axonul de
miriapod la o temperatur a standard de 6.3 grade Celsius este
_
V =
_
g
Na
m
3
h(V E
Na
) +g
K
n
4
(V E
K
) +g
l
(V E
l
) I
/C,
m =
m
(V )(1 m) +
m
(V )m,
n =
n
(V )(1 n) +
n
(V )n,
h =
h
(V )(1 h) +
h
(V )h,
(2.65)
unde g
Na
= 120 mS cm
2
, g
K
= 36 mS cm
2
, g
l
= 0.3 mS cm
2
,
E
Na
= 55 mV, E
K
= 72 mV, E
l
= 49.387 mV, C = 1 F cm
2
, I este curentul
total, care este presupus e puls periodic, e curent constant, iar
i
si
i
au forma
[13]
m
= 0.1(V + 35)/(1 exp((V + 35)/10)),
m
= 4 exp((V + 60)/18),
h
= 0.07 exp((V + 60)/20),
h
= 1/(exp((V + 30)/10) + 1),
n
= 0.01(V + 50)/(1 exp((V + 50)/10)),
n
= 0.125 exp((V + 60)/80).
Deoarece ecuat iile modelului Hodgkin-Huxley formeaz a un sistem patru-dimensional,
studiul traiectoriilor de faz a este foarte dicil.
Modelul FitzHugh-Nagumo.

In 1940, Bonhoeer a descoperit c a poate descrie
propriet at i de baz a electroziologice, cum ar excitabilitatea, refract ia, acomodarea
sau automatismul, cu ajutorul unui sistem bidimensional care are portretul de faz a
foarte asem an ator cu oscilatorul Van de Pol [14]. Mai t arziu, FitzHugh a modicat
forma ecuat iilor lui Van der Pol pentru a se apropia de sistemul lui Bonhoeer, numind
aceste ecuat ii ecuat iile Bonhoeer-Van-der Pol [23]. FitzHugh a mai descoperit c a n
ecuat iile Hodgkin-Huxley, variabilele V si m urmau una dup a alta n timpul act iunii
unui potent ial, astfel c a, una putea exprimat a ca o relat ie algebric a de cealalt a (
acelasi lucru are loc si pentru h si n) [13].

In aceeasi perioad a cu FitzHugh, lucreaz a
si Nagumo la transmisia nervoas a si ajunge, ntr-un anumit sens, la aceleasi ecuat ii.
Astfel apar ecuat iile cunoscute ast azi sub denumirea de ecuat iile FitzHugh-Nagumo
_
x = c(x +y x
3
/3 +S(t)),
y = (x a +by)/c,
(2.66)
unde x reprezint a potent ialul la traversarea membranei si excitabilitatea (nlocuieste
variabilele V si m din sistemul Hodgkin-Huxley), iar y reprezint a refrat ia si aco-
modarea (nlocuieste variabilele h si n din sistemul Hodgkin-Huxley). Funct ia S(t)
reprezint a stimulul, iar a, b, c sunt parametri.
Printr-o schimbare de tipul y = y + S(t), a = a + bS(t), si apoi prin renotarea
variabilelor y si a cu y, respectiv a [86], sistemul (2.66) devine
_
x = c(x +y x
3
/3),
y = (x a +by)/c.
(2.67)
Sistemul (2.67) a fost studiat ntr-o serie de lucr ari, unde s-au dedus si investigat
teoretic si numeric diagrame de bifurcat ie static a si dinamic a (e.g. bifurcat ii de codi-

IN FIZIOLOGIE 55
mensiune unu si doi) [28], [29], [30], [31], [32], [33], [86], [87], [88], [95] etc. Cu toate
acestea, r am an numeroase probleme deschise.
Intr-o serie de lucr ari [61], [62], [73], [96], drept sistem FitzHugh-Nagumo este
studiat sistemul
_
v = v(v 1)(v a) w +I,
w = b(v rw),
(2.68)
unde a (0, 0.5), iar b si r sunt constante pozitive. Dac a I = I
0
este constant, atunci,
printr-o schimbare de variabile v = x +, w = y +, t = [86], sistemul (2.68)
se reduce la (2.67).
Alte modele care guverneaza activitatea inimii. Inima este o pomp a com-
plex a si se a a ntr-una din urm atoarele dou a st ari: starea de relaxare (diastola) si
starea de contract ie (sistola). C and nu mai bate, inima se a a n diastol a, care este un
echilibru stabil. Fiecare br a r am ane contractat a, apoi se relaxeaz a rapid, cauz and
un salt napoi la echilibru [99].
In [108], [109], Zeeman modeleaz a aceste fenomene cu ajutorul ecuat iilor Van der
Pol si Lienard. Cel mai simplu model care caracterizeaz a dinamica b at ailor inimii
este
_
x = x b x
3
,
b = x x
0
,
(2.69)
unde x reprezint a lungimea brei musculare, x
0
> 1/
3, iar > 0 si b sunt parametri

de control electro-chimic. Este important de observat c a n aplicat ii parametrii pot
anumite cantit at i zice care, din punct de vedere matematic, sunt funct ii de stare.
Modelul (2.69) este un caz particular al lui (2.67) si se obt ine f ac and n (2.67)
schimb arile: y b, b
0
= 0, a x
0
, t/c (timpul din (2.69)), c
2
.
O alt a form a a sistemului (2.69), apart in andu-i tot lui Zeeman [90], este
_
x = (x
3
+ax +b),
b = x x
a
,
(2.70)
unde x reprezint a lungimea brei musculare, iar > 0 si b sunt parametri de control
electro-chimic, a reprezint a tensiunea, iar x
a
reprezint a lungimea tipic a a brei c and
inima este n diastol a.
O alt a generalizare a ecuat iilor Van der Pol si Lienard duce la cel mai simplu
model pentru descrierea init ierii impulsului cardiac este [26]
_
x = p
1
(x
3
/3 p
2
x y),
y = x/p
1
,
(2.71)
care este identic cu (2.67) pentru p
1
= c, p
2
= 1, a = 0 si b = 0.
Capitolul 3
Studiul sistemelor liniare
bidimensionale
In Sect iunea 3.1 se studiaz a natura punctelor de echilibru n cazul sistemelor liniare, bidimen-
sionale, generale folosindu-se at at caracterizarea topologic a, i.e. cu ajutorul valorilor proprii, c at si
cea algebric a, realizat a cu ajutorul relat iilor dintre invariant i. Se compar a cele dou a clasic ari ce
pot obt inute folosind aceste abord ari.

In Sect iunea 3.2, t in and seama de rezultatele din Sect iunea
3.1, se studiaz a bifurcat ia dinamic a si static a si dimensiunile orbitelor pentru un model matematic
concret, care descrie funct ionarea catului uman. Se d a apoi o interpretare biologic a.
3.1 Cazul general
Se arat a c a metodele topologice conduc la clasic ari ale sistemelor dinamice diferite de cele
obt inute cu ajutorul celor algebrice. Se stabileste c a num arul direct iilor asimptotice pentru timpi
mari ale traiectoriilor de faz a este egal cu cel al singularit at ilor de pe frontiera discului lui Poincare.
Fie s.e.d.o. liniar, bidimensional
_
x = cx +dy,
y = ex +fy,
(3.1)
unde c, d, e, f sunt parametri reali. El poate scris, echivalent, sub forma

X = AX,
unde X =
_
x
y
_
, iar A este matricea sistemului, A =
_
c d
e f
_
. Valorile proprii
ale acestei matrici sunt r ad acinile ecuat iei caracteristice
2
tr A + det A = 0, si
anume
1,2
=
tr A
tr
2
A4 det A
2
=
tr A
2

_
tr A
2
_
2
det A.
57
58 CAPITOLUL 3. STUDIUL SISTEMELOR LINIARE BIDIMENSIONALE
In funct ie de semnul si natura valorilor proprii ale matricei A, sistemul dinamic

bidimensional, liniar are un singur punct de echilibru (originea O(0, 0)) sau o innitate
de puncte de echilibru.
O prim a evaluare, desi nu complet a a codimensiunii lui O se face urm arind doar
semnul urmei tr A si al determinantului det A, f ar a a mai calcula efectiv valorile
proprii.
Observat ia 3.1. Printr-o schimbare de baz a, matricea A poate adus a la forma
sa Jordan. Transformarea este difeomorf a, deci sistemul nou obt inut este echivalent
difeomorc (are comportamentul perfect identic) cu cel init ial.
S a consider am acum grupul transform arilor centro-ane GL(2, R).
In [82] si [94] sunt calculat i invariant ii si comitant ii sistemului (3.1). Astfel, sunt
g asit i I
1
= c +f, I
2
= c
2
+ 2de +f
2
, K
2
= ex
2
+ (c f)xy +dy
2
.
Teorema 3.1. [94]. Comitant ii I
1
, I
2
, K
2
formeaz a baza polinomial a minimal a a
comitant ilor ani ai sistemului (3.1).
Observat ia 3.2.

Intre tr A, det A si invariant ii I
1
, I
2
au loc relat iile
tr A = I
1
, (3.2)
det A = (I
2
1
I
2
)/2, (3.3)
tr
2
A4 det A = 2I
2
I
2
1
. (3.4)
In funct ie de semnele lui tr A, det A si tr

2
A 4 det A si a faptului dac a aces-
tea sunt nule sau nenule, distingem 14 cazuri distincte de portrete de faz a si, core-
spunz ator, de caracteriz ari ale echilibrului din origine al sistemului dinamic asociat.

In
Tabelul 3.1 prezent am toate aceste cazuri, pun and n evident a si relat iile (3.2)-(3.4).
In teoria bifurcat iei n care suntem interesat i de clase de sisteme dinamice topologic
echivalente, din cele 14 cazuri ret inem doar 8 cazuri: atractorii (si anume nodurile
atractive cu una, dou a sau o innitate de direct ii asimptotice la t si focarele
atractive), repulsorii (si anume nodurile repulsive cu una, dou a sau o innitate de
direct ii asimptotice la t si focarele repulsive), seile, centrele, cazul 11, cazul
12, cazul 13 cunoscut ca
,,
dublu zero si cazul 14. Cum prin schimbarea t t repul-
sivitatea devine atractivitate, este sucient s a consider am doar 6 cazuri: atractorii,
seile, centrele, cazul
,,
dublu zero, cazul 11 si cazul 14 [27].
Accentu am faptul c a n cazul teoriei (geometrice a) bifurcat iei nu se t ine cont de
punctele de la innit.
T in and cont de Teorema 1.13, obt inem c a GL(2, R)-orbita sistemului (3.1) are
dimensiunea 0 n cazurile 7, 9 si 14, si are dimensiunea 2 n celelalte cazuri.
3.1. CAZUL GENERAL 59
Nr.
crt.
Condit ii pt.
I
1
, I
2
, K
2
Condit ii pt.
tr A si det A sau A
Valorile
proprii
Denumire
1. I
2
< I
2
1
< 2I
2
tr A > 0 det A > 0
1
,
2
R nod repulsiv
I
1
> 0 tr
2
A4 det A > 0
1
,
2
> 0 nedegenerat
2. I
2
< I
2
1
< 2I
2
tr A < 0, det A > 0
1
,
2
R nod atractiv
I
1
< 0 tr
2
A4 det A > 0
1
,
2
< 0 nedegenerat
3. I
2
> I
2
1
det A < 0

1
,
2
R
1
< 0 <
2
sa
4.
2I
2
< I
2
1
I
1
> 0
tr A > 0, det A > 0
tr
2
A4 det A < 0
1
,
2
C
'(
i
) > 0
focar repulsiv
5.
2I
2
< I
2
1
I
1
< 0
tr A < 0, det A > 0
tr
2
A4 det A < 0
1
,
2
C
'(
i
) < 0
focar atractiv
6. I
1
= 0, tr A = 0, det A > 0
1
,
2
C centru
I
2
< 0 '(
i
) > 0
7.
K
2
= 0
I
1
> 0
surs a
8. 2I
2
= I
2
1
tr A > 0
1
,
2
R nod repulsiv
I
1
> 0 tr
2
A4 det A = 0
1
=
2
> 0 degenerat
K
2
,= 0 cu o direct ie
asimptotic a
9.
K
2
= 0
I
1
< 0
put
10. 2I
2
= I
2
1
tr A < 0
1
,
2
R nod atractiv
I
1
< 0 tr
2
A4 det A = 0
1
=
2
< 0 degenerat
K
2
,= 0 cu o direct ie
asimptotic a
11.
I
2
1
= I
2
I
1
> 0
tr A > 0
det A = 0
1
,
2
R
1
= 0
2
> 0
dreapt a innit a
de pct. de echil.
repulsive
12.
I
2
1
= I
2
I
1
< 0
tr A < 0
det A = 0
1
,
2
R
1
= 0
2
< 0
dreapt a innit a
de pct. de echil.
atractive
13.
I
1
= I
2
= 0
K
2
,= 0
A , O
1
=
2
= 0
dreapt a innit a
de pct. de echil.
f ar a dir. de atr.
14.
I
1
= 0
K
2
= 0
A O
1
=
2
= 0
o innitate de
pct. de echil.
Tabel 3.1. Tipul originii n cazul liniar.
Prin urmare, este adev arat a urm atoarea propozit ie
Propozit ia 3.1. Clasicarea bazat a pe dimensiunea orbitelor si legat a de invariant ii
s.e.d.o. este diferit a de cea bazat a pe echivalent a topologic a a sistemelor dinamice
asociate.
In continuare, n g. 3.1 reprezent am schematic n plan, portretele de faz a core-

spunz atoare ec arui caz n parte (din Tabelul 3.1), iar n g. 3.2 reprezent am aceleasi
portrete, ns a pe discul lui Poincare, pun and, astfel, n evident a si punctele de la
innit.
Fig. 3.1. Portretele de faz a n cazurile din Tabelul 3.1.
Fie
1
,
2
R si s a consider am
1
,=
2
.

In acest caz originea este nod sau sa,
cu dou a direct ii asimptotice. Sistemul (3.1) adus la forma canonic a este
_
x =
1
x,
y =
2
y,
(3.5)
si, t in and cont de (1.46), sistemele vericate de singularit at ile de la innit au forma
_
u = (
2
1
)u,
z =
1
z,
_
v = (
1
2
)v,
z =
2
z,
(3.6)
iar singularit at ile lor innite sunt N
1
(1, 0, 0), cu

1
=
1
(
1

2
), si respectiv
N
2
(0, 1, 0), cu

2
=
2
(
1

2
), de unde rezult a c a

2
=
1
2
(
1

2
)
2
,
3.1. CAZUL GENERAL 61
deci, sign

2
= sign
1
2
(unde

1
si

2
sunt determinant ii matricelor formate
de membrii drept i ai sistemelor (3.6)). Pentru
1
2
> 0 (i.e. originea este nod), avem
2
< 0, deci un punct de la innit este nod, iar cel alalt este sa, situat ie ce core-
spunde cazurilor (1) si (2) (g. 3.2). Pentru
1
2
< 0 (i.e. originea este sa), avem
2
> 0, deci cele dou a puncte de la innit sunt noduri, situat ie ce corespunde
cazului (3) (g. 3.2).
(1) (2) (3) (4)
(5)
(6) (7)
(9) (10)
(11) (12)
(8)
(13) (14)
Fig. 3.2. Portretele de faz a din g. 3.1 de pe discul lui Poincare. Liniile punctate sunt
formate numai din puncte de echilibru.
Dac a
1
=
2
si exist a doi vectori proprii liniar independent i, atunci originea
sistemului (3.1) este put sau surs a, i.e. este nod cu o innitate de direct ii asimptotice.
Atunci, t in and cont de (1.46), obt inem sistemele
_
u = 0,
z =
1
z,
_
v = 0,
z =
2
z,
(3.7)
ale c aror singularit at i innite sunt N
1
(1, , 0), cu

1
= 0 si respectiv N
2
(, 1, 0),
cu

2
= 0. Deci, la innit, exist a o innitate de puncte de echilibru atractive sau
repulsive dup a o direct ie. Aceste situat ii corespund cazurilor (7) si (9) (g. 3.2).
Dac a
1
=
2
= si nu exist a doi vectori proprii liniar independent i, atunci
originea sistemului (3.1) este un nod cu o singur a direct ie asimptotic a. Forma canonic a
corespunz atoare sistemului (3.1) este
_
x = x +y,
y = y.
(3.8)
astfel c a, t in and cont de (1.46), obt inem sistemele vericate de singularit at ile de la
innit
_
u = u
2
,
z = z( +u),
_
v = 1,
z = z.
(3.9)
Primul sistem admite un singur punct de echilibru, N
1
(1, 0, 0), cu

1
= 0, deci N
1
este un punct de tip sa-nod, iar cel de al doilea sistem nu admite niciun punct de
echilibru. Aceast a situat ie corespunde cazurilor (8) si (10) (g. 3.2).
Fie cazul
1
= 0 si
2
,= 0. Forma canonic a a sistemului (3.1) este
_
x = 0,
y =
2
y,
(3.10)
caz n care exist a o dreapt a innit a de puncte de echilibru atractive sau repulsive
dup a o direct ie. T in and cont de (1.46), g asim c a singularit at ile de la innit veric a
sistemele
_
u =
2
u,
z = 0,
_
v =
2
v,
z =
2
z,
(3.11)
ale c aror singularit at i innite sunt N
1
(1, 0, 0), cu

1
= 0, si respectiv N
2
(0, 1, 0), cu
2
=
2
2
, deci, N
1
este un punct degenerat atractiv sau repulsiv dup a o direct ie, iar
N
2
este un nod. Aceste situat ii corespund cazurilor (11) si (12) (g. 3.2).
Pentru a obt ine situat ia din cazul (13) (Tabelul 3.1), n care exist a o dreapt a
innit a de puncte de echilibru f ar a direct ie de atract ie, consider am sistemul (3.1) de
forma
_
x = y,
y = 0.
(3.12)
pentru care, t in and cont de (1.46), singularit at ile de la innit veric a sistemele
_
u = u
2
,
z = uz,
_
v = ,
z = 0.
(3.13)
3.2. MODEL CARE DESCRIE ACTIVITATEA FICATULUI UMAN 63
Primul sistem admite un singur punct de echilibru, N
1
(1, 0, 0), pentru care ambele
valori proprii sunt nule, deci N
1
este un punct nehiperbolic, iar cel de al doilea sistem
nu admite nici un punct de echilibru. Aceast a situat ie corespunde cazului (13) (g.
3.2).
In cazul (14) (Tabelul 3.1) avem o innitate de puncte de echilibru, iar c ampurile
de vectori din sistemul (3.1) si din sistemele (1.46) sunt nule. Deci, la innit, avem o
innitate de puncte de echilibru, situat ie ce corespunde cazului (14) (g. 3.2).
Fie acum
1
,
2
C R, deci
1
=
2
= +i. Consider and ,= 0, i.e. originea
sistemului (3.1) este focar (deci nu exist a direct ii asimptotice), atunci forma canonic a
a sistemului (3.1) este [55]
_
x = x +y,
y = x +y
(3.14)
T in and cont de (1.46), sistemele vericate de singularit at ile de la innit sunt
_
u = (u
2
+ 1),
z = z( +u),
_
v = (v
2
+ 1),
z = z( v),
(3.15)
care nu au puncte de echilibru. Aceste situat ii corespund cazurilor (4) si (5) (g. 3.2).
Dac a = 0, i.e. originea sistemului (3.1) este centru (deci, din nou, nu exist a
direct ii asimptotice), atunci sistemele (1.46) sunt de forma
_
u = (u
2
+ 1),
z = zu),
_
v = (v
2
+ 1),
z = zv),
(3.16)
si ele nu au puncte de echilibru, aceast a situat ie corespunz and cazului (6) (g. 3.2).
Din acest studiu rezult a
Propozit ia 3.2. Num arul direct iilor asimptotice ale traiectoriilor de faz a, atunci
c and aceste direct ii exist a, este egal cu num arul punctelor de pe frontiera discului
lui Poincare. Invers, c and pe frontiera discului lui Poincare nu exist a singularit at i,
atunci nu exist a nici direct ii asimptotice n spat iul fazelor.
3.2 Model care descrie activitatea catului uman
T in and seama de rezultatele din Sect iunea 3.1, se studiaz a bifurcat ia dinamic a si static a si di-
mensiunile orbitelor pentru un model matematic concret, care descrie funct ionarea catului uman.
Asa cum am v azut n Cap. 2, un model simplu, redus la un s.e.d.o. bidimensional,
care descrie activitatea catului uman este [17]
_
x = ax +by,
y = ax (b +d)y,
(3.17)
unde a, b, d sunt parametri pozitivi. Matricea acestui sistem liniar este
A =
_
a b
a (b +d)
_
. Avem tr A = (a + b + d) = I
1
, det A = ad, I
2
=
a
2
+ 2ab + (b + d)
2
, K
2
= ax
2
+ (a + b + d)xy + by
2
.

In continuare analiz am toate
situat iile posibile ce pot ap area n cazul c and cei trei parametri variaz a, pun and n
evident a cele dou a tipuri de relat ii evident iate n Tabelul 3.1.
Tot i parametrii nenuli. Avem tr A < 0, det A > 0 (respectiv I
1
< 0, I
2
< I
2
1
<
2I
2
), deci originea este un nod atractiv nedegenerat (cazul 2).
Un singur parametru nul. Dac a a = 0, b, d ,= 0, atunci tr A = (b + d) <
0, det A = 0, (respectiv I
1
< 0, I
2
1
= I
2
, deoarece I
1
= (b + d), I
2
= (b +
d)
2
, K
2
= (b + d)xy + by
2
), deci suntem n cazul 12. Dac a b = 0, a, d ,= 0, atunci
tr A = (a + d) < 0, det A = ad > 0, (respectiv I
1
< 0, I
2
< I
2
1
< 2I
2
, deoarece
I
1
= (a+d), I
2
= a
2
+d
2
, K
2
= ax
2
+(a+d)xy), deci punctul de echilibru este un
nod atractiv nedegenerat (cazul 2). Dac a d = 0, a, b ,= 0, atunci tr A = (a + b) <
1
< 0, I
2
1
= I
2
, deoarece I
1
= (a+b), I
2
= (a+b)
2
, K
2
=
ax
2
+ (a +b)xy +by
2
), deci suntem n cazul 12.
Doar doi parametri nuli.

In acest caz suntem mereu n cazul 12.

Intr-adev ar,
dac a a = b = 0, d ,= 0, atunci tr A = d < 0, det A = 0, (respectiv I
1
< 0, I
2
1
= I
2
,
deoarece I
1
= d, I
2
= d
2
, K
2
= dxy); dac a a = d = 0, b ,= 0, atunci tr A = b <
1
< 0, I
2
1
= I
2
, deoarece I
1
= b, I
2
= b
2
, K
2
= bxy+by
2
);
iar dac a b = d = 0, a ,= 0, atunci tr A = a < 0, det A = 0, (respectiv I
1
< 0, I
2
1
=
I
2
, deoarece I
1
= a, I
2
= a
2
, K
2
= ax
2
+ axy), deci avem o dreapt a innit a de
puncte de echilibru atractive (cazul 12).
Tot i parametrii sunt nuli. Asa cum era de asteptat, deoarece dac a a = b = d = 0,
atunci tr A = det A = 0, A O, (respectiv I
1
= K
2
= 0), nseamn a c a suntem n
cazul 14.
Observat ia 3.3. T in and cont de Teorema 1.13, rezult a c a GL(2, R)-orbita sistemului
(3.17) are dimensiunea 0 n cazul n care tot i parametri sunt nuli si dimensiunea 2 n
celelalte cazuri.
In funct ie de valorile parametrilor a, b, d, sistemul (3.17) are: a) un singur punct de

echilibru, care este nod atractiv; b) o innitate de puncte de echilibru atractive aate
pe o dreapt a; c) tot planul const a din puncte de echilibru. Corespunz ator, diagrama
de bifurcat ie static a este o varietate tridimensional a x = x(a, b, d), y = y(a, b, d) din
spat iul 5-dimensional (a, b, d, x, y), pe care o putem vizualiza doar prin sect iuni n ea.
Portretul parametric (g. 3.3) este format din trei straturi, numerotate 2, 12,
14, corespunz ator cazurilor din Tabelul 3.1, iar portretele de faz a din plan core-
spunz atoare sunt cazurile (2), (12) si (14) (g. 3.1).
3.2. MODEL CARE DESCRIE ACTIVITATEA FICATULUI UMAN 65
Fig. 3.3. Portretul parametric pentru sistemul (3.17).
In afar a de ultimele dou a cazuri, care sunt cazuri degenerate, de important a bi-
ologic a este primul caz, c and punctul de echilibru este un nod atractiv. Se poate
constata c a, dup a un timp, cantit at ile de BSP din s ange si cat ajung la zero, deci
dispar, ceea ce arat a buna funct ionalitate a catului.
Capitolul 4
Cateva modele de tip
Lotka-Volterra
Se d a o clasicare dup a multiplicitatea punctelor singulare nite a sistemelor de tip Lotka-
Volterra (Sect iunea 4.1), apoi, folosind rezultatele din Sect iunea 4.1, se studiaz a natura punctelor
de echilibru, admisibilitatea algebrelor Lie, dimensiunile orbitelor, precum si aparit ia bifurcat iei n
c ateva cazuri particulare, urm and [42], [45]. Notat iile sunt cele din Sect iunea 1.2 si din Anexele 1 si
2.

In general, caracteriz arile dinamice realizate cu ajutorul metodei algebrice bazate pe invariant i si
comitant i sunt mult mai complicate dec at cele obt inute cu metode topologice. Totusi, unele rezultate
se obt in imediat cu metoda algebric a, n timp ce calculele bazate pe metoda topologic a sunt, practic,
imposibil de realizat de la un ordin ncolo, e.g. Teorema 1.15 aplicat a sistemului (4.111).
4.1 Clasicarea modelelor de tip Lotka-Volterra
Se d a o clasicare dup a multiplicitatea punctelor singulare nite a sistemelor de tip Lotka-
Volterra, folosindu-se Lemele 1.7, 1.8 si Teoremele 1.7, 1.14, 1.15, n ecare subcaz privind num arul
singularit at ilor de la innit calcul andu-se comitant ii implicat i t in and seama de expresiile lor n funct ie
de coecient ii din s.e.d.o. O atent ie deosebit a se acord a caracteriz arii unice si c at mai compacte a
numeroaselor subcazuri.
Studiem modelele de tip Lotka-Volterra [56], [107], scrise sub forma
_
x = x(c +gx +hy),
y = y(f +mx +ny).
(4.1)
Se constat a c a un sistem p atratic este de tip Lotka-Volterra dac a si numai dac a el
posed a dou a drepte invariante reale care se intersecteaz a [83].
In continuare studiem doar sistemele nedegenerate (prin sistem nedegenerat nt e-

leg and acel sistem pentru care cel mai mare divizor comun al c ampului de vectori este
o constant a).
67
68 CAPITOLUL 4. C
ATEVA MODELE DE TIP LOTKA-VOLTERRA

4.1.1 Numarul si multiplicitat ile punctelor singulare nite
Lema 4.1. Num arul si multiplicit at ile singularit at ilor sistemului (4.1) sunt determi-
nate de urm atoarele condit ii:
4 simple
0
,= 0, D ,= 0;
2 simple, 1 dubl a
0
,= 0, D = 0, S ,= 0;
2 duble
0
,= 0, D = S = 0, P ,= 0;
1 de multiplicitate 4
0
,= 0, D = S = P = 0;
3 simple
0
= 0,
1
,= 0, D ,= 0;
1 simpl a, 1 dubl a
0
= 0,
1
,= 0, D = 0;
2 simple
0
=
1
= 0,
2
,= 0, U ,= 0;
1 dubl a
0
=
1
= 0,
2
,= 0, U = 0;
1 simpl a
0
=
1
=
2
= 0.
Demonstrat ie. Sistemul (4.1) are urm atoarele puncte de echilibru: M
1
(0, 0),
M
2
(c/g, 0), M
3
(0, f/n), M
4
((fh cn)/(gn hm), (cm fg)/(gn hm)). Toate
aceste puncte r am an n partea nit a a planului fazelor dac a si numai dac a
gn(gn hm) ,= 0. Pe de alt a parte, pentru sistemul (4.1) avem
0
= gn(gn hm).
Cazul
0
,= 0
In acest caz, datorit a transform arii (x, y) (x/g, y/n), putem considera g = n =
1 . Astfel, sistemul (4.1) devine
_
x = x(c +x +hy),
y = y(f +mx +y),
(4.2)
pentru care
0
= 1 hm. Atunci n planul fazelor obt inem urm atoarele puncte de
echilibru: M
1
(0, 0), M
2
(c, 0), M
3
(0, f), M
4
((cfh)/(hm1), (f cm)/(hm1)),
care sunt distincte dac a si numai dac a cf(c fh)(f cm) ,= 0. Pe de alt a parte, pen-
tru (4.2) avem D = c
2
f
2
(cfh)
2
(f cm)
2
. Deci, dac a D ,= 0, atunci sistemul (4.1)
are patru puncte de echilibru distincte. Dac a D = 0, atunci cf(c fh)(f cm) = 0,
iar n continuare vom considera dou a cazuri: cf = 0 si (c fh)(f cm) = 0.
Subcazul cf = 0. F ar a a reduce generalitatea, datorit a schimb arilor x y, c
f, h m, care invariaz a sistemul (4.2), putem considera f = 0 si, astfel, echilibrul
M
3
coincide cu M
1
. Pentru sistemul (4.2) cu f = 0 avem
S = 3c
4
m
2
(x +hy)
2
[3m
2
x
2
2m(hm4)xy + (3h
2
m
2
8hm+ 8)y
2
],
P = c
4
y
2
(mx +y)
2
.
Pentru S ,= 0 (i.e. cm ,= 0) punctele de echilibru M
1
(dublu), M
2
si M
4
sunt distincte.
S a presupunem c a S = 0, i.e. cm = 0. Dac a P ,= 0, atunci c ,= 0 si obt inem
m = 0.

In acest caz punctul M
4
concide cu M
2
, iar din c ,= 0 rezult a c a sistemul (4.2)
are dou a puncte singulare duble. Dac a P = 0, atunci f = c = 0, astfel c a toate cele
patru puncte coincid, i.e. punctul singular M
1
devine de multiplicitate patru.
4.1. CLASIFICAREA MODELELOR DE TIP LOTKA-VOLTERRA 69
Subcazul (c fh)(f cm) = 0. F ar a a reduce generalitatea, datorit a schimb arii
x y, c f, h m, care p astreaz a sistemul (4.2) neschimbat, putem considera
f = cm. Se observ a c a dac a f = cm, atunci punctul M
4
concide cu M
2
. Pe de alt a
parte, pentru sistemul (4.2) cu f = cm avem
S = 3c
4
m
2
(hm1)
4
x
2
(3m
2
x
2
+ 8mxy + 8y
2
),
P = c
4
(hm1)
2
y
2
(mx +y)
2
.
Pentru S ,= 0 (i.e. cm ,= 0) punctele de echilibru M
1
, M
2
(dublu) si M
3
sunt distincte.
Dac a S = 0, atunci, deoarece
0
= 1 hm ,= 0, obt inem cm = 0. Dac a P ,= 0, atunci
c ,= 0 si, astfel, obt inem m = 0.

In acest caz punctul M
4
coincide cu M
1
si, cum
c ,= 0, rezult a c a sistemul (4.2) are dou a puncte singulare duble. Dac a P = 0, avem
c = 0. Atunci f = 0 si, astfel, toate cele patru puncte coincid, deci M
1
devine de
multiplicitate 4.
Cazul
0
= 0,
1
,= 0
Condit ia
0
= 0 pentru sistemul (4.1) implic a gn(gn hm) = 0 si vom considera
dou a cazuri: gn = 0 si gn ,= 0, gn hm = 0.
Subcazul gn = 0. Datorit a schimb arii x y, c f, g n, h m care
invariaz a sistemul (4.1), putem considera g = 0.

In acest caz sistemul (4.1) devine
_
x = x(c +hy),
y = y(f +mx +ny),
(4.3)
pentru care
0
= 0 si
1
= chmny ,= 0, iar punctele de echilibru sunt M
1
(0, 0),
M
2
(0, f/n), M
3
((cn fh)/hm, c/h).
Cum D = c
4
f
2
m
2
(cn fh)
2
, deducem c a pentru D ,= 0 toate cele trei puncte
de echilibru sunt distincte.
S a consider am acum D = 0. Cum
1
,= 0 (i.e. chmn ,= 0), condit ia D = 0 implic a
f(cn fh) = 0 si vom considera dou a cazuri: f = 0 si f ,= 0, cn fh = 0.
Dac a f = 0 atunci punctul M
1
devine dublu si obt inem, astfel, dou a puncte sin-
gulare distincte. Pentru f ,= 0, f ar a a reduce generalitatea, datorit a transform arii
(x, y, t) (fx, fy, t/f), consider am f = 1 si, astfel, obt inem h = cn.

In acest caz
punctul M
3
coincide cu M
2
iar sistemul (4.3) are o solut ie dubl a si una simpl a.
Subcazul gn ,= 0, gn hm = 0. Datorit a schimb arii x x/g putem considera
g = 1 si obt inem n = hm. Astfel, sistemul (4.3) devine
_
x = x(c +x +hy),
y = y(f +mx +hmy),
(4.4)
pentru care
0
= 0 si
1
= hm(f cm)(x + hy) ,= 0, iar punctele de echilibru sunt
M
1
(0, 0), M
2
(c, 0), M
3
(0, f/(hm)). Cum
1
,= 0 (i.e. c
2
+f
2
,= 0), putem arma
c a toate punctele sunt distincte dac a cf ,= 0 si exist a unul dublu si unul simplu dac a
cf = 0. Pe de alt a parte, pentru sistemul (4.4) avem D = c
2
f
2
h
2
(f cm)
4
si cum
1
,= 0 (i.e. h(f cm) ,= 0)) deducem c a D = 0 este echivalent cu cf = 0.
70 CAPITOLUL 4. C

Cazul
0
=
1
= 0,
2
,= 0
Cum
0
= 0 rezult a gn(gn hm) = 0 si vom considera din nou dou a cazuri:
gn = 0 si gn ,= 0, gn hm = 0.
Subcazul gn = 0. Ca si n cazul anterior, putem considera g = 0 si astfel obt inem
sistemul (4.3), pentru care
0
= 0,
1
= chmny,
2
= cy[(m(fh+cn)x+n(cnfh)y].
Deci condit iile
1
= 0,
2
,= 0 implic a hmn = 0.
a) S a consider am mai nt ai h = 0. Atunci obt inem sistemul
_
x = cx,
y = y(f +mx +ny),
(4.5)
pentru care
0
=
1
= 0,
2
= c
2
ny(mh + ny) ,= 0, U = c
2
f
2
x
2
y
2
(mx + ny)
2
.
Punctele de echilibru ale sistemului (4.5) sunt M
1
(0, 0) si M
2
(0, f/n). Punctele M
1
si M
2
se unesc dac a si numai dac a f = 0, iar aceast a condit ie este echivalent a cu
U = 0.
b) S a presupunem c a m = 0.

In acest caz obt inem sistemul
_
x = x(c +hy),
y = y(f +ny),
(4.6)
care are tot singularit at ile M
1
(0, 0) si M
2
(0, f/n), ca si sistemul (4.5). Pentru
sistemul (4.6) avem
0
=
1
= 0,
2
= cn(cn fh)y
2
,= 0, U = c
2
f
2
(cn fh)
2
x
2
y
4
.
Astfel, obt inem iar c a punctele M
1
si M
2
sunt distincte (respectiv se unesc) pentru
U ,= 0 (respectiv U = 0).
c) Fie n = 0.

_
x = x(c +hy),
y = y(f +mx),
(4.7)
pentru care punctele de echilibru sunt M
1
(0, 0) si M
2
(f/m, c/h). Pentru sistemul
(4.7) avem
0
=
1
= 0,
2
= cfhmxy ,= 0, U = c
2
f
2
(cmx fhy)
2
x
2
y
2
. Condit ia
2
,= 0 implic a mh ,= 0. Datorit a condit iei
2
,= 0 (i.e. cf ,= 0), punctele M
1
si M
2
sunt distincte si U ,= 0.
Subcazul gn ,= 0, gn hm = 0. Analog cazului anterior, putem considera
g = 1 si n = hm. Astfel, obt inem familia de sisteme (4.4), pentru care
0
= 0,
1
= hm(f cm)(x + hy),
2
= (f cm)(x + hy)(fx chmy). Condit iile
1
= 0,
2
,= 0 implc a hm = 0.
a) S a consider am mai nt ai h = 0. Atunci obt inem familia de sisteme
_
x = x(c +x),
y = y(f +mx),
(4.8)
pentru care avem
0
=
1
= 0,
2
= f(f cm)x
2
,= 0, U = c
2
f
2
(f cm)
2
x
4
y
2
.
1
(0, 0) si M
2
(c, 0), iar, datorit a
condit iei
2
,= 0, aceste puuncte coincid dac a si numai dac a U = 0.
b) Fie m = 0. Astfel obt inem sistemul
_
x = x(c +x +hy),
y = fy,
(4.9)
pentru care punctele de echilibru sunt M
1
(0, 0) si M
2
(c, 0). Pentru sistemul (4.9)
avem
0
=
1
= 0,
2
= f
2
x(x+hy) ,= 0, U = c
2
f
4
x
2
y
2
(x+hy)
2
, deci aceste puncte
sunt distincte dac a U ,= 0 si coincid dac a U = 0.
Cazul
0
=
1
=
2
= 0
Asa cum am v azut din cazul anterioare, dac a au loc condit iile
0
=
1
= 0, atunci
pot considerate formele canonice (4.5) - (4.9), deci vom continua cu
2
= 0.
Sistemul (4.5). Condit ia
2
= c
2
ny(mh + ny) = 0 implic a cn = 0 si, cum c ,= 0
(altfel am avea sistem degenerat), obt inem n = 0. Evident, punctul (0, 0) este singurul
punct nit.
2
= cn(cn fh)y
2
= 0 implic a cn(cn fh) = 0. Cum
(cn fh) ,= 0 (altfel am avea sistem degenerat), obt inem ori c = 0, ori n = 0.

In
ambele cazuri obt inem un singur punct singular, (0, 0).
2
= cfhmxy = 0 implic a cfhm = 0. Cum cf ,= 0 (altfel
obt inem sistem degenerat), obt inem ori h = 0, ori m = 0.

In ambele cazuri punctul
(0, 0) este singurul punct singular nit al sistemului.
Sistemele (4.8) si (4.9). Pentru sistemul (4.8) (respectiv (4.9)) condit ia
2
=
f(f cm)x
2
= 0 (respectiv
2
= f
2
x(x +hy) = 0) implic a f(f cm) = 0 (respectiv
f = 0). Aceste condit ii conduc la sisteme degenerate, i.e. pentru sistemele (4.8) si
(4.9) condit ia
2
= 0 nu poate satisf acut a. Aceasta este n concordant a cu Lema
1.8, n care, dac a este ndeplinit a condit ia
2
= 0, atunci un punct singular nit se
duce la innit. Sistemul (4.8), ca si sistemul (4.9), are singularit at ile nite M
1
(0, 0)
si M
2
(c, 0), care r am an n partea nit a a planului fazelor pentru
2
= 0, ceea ce
contrazice Lema 1.8.
4.1.2 Tipul punctelor singulare nite
In aceast a sect iune determin am toate congurat iile posibile ale singularit at ilor nite ale unui
sistem de tip Lotka-Volterra, t in and cont de comportamentul traiectoriilor n vecin at at ile lor.
Pentru a determina tipul singularit at ilor nite avem nevoie s a construim mai multe
polinoame ane invariante.
Mai nt ai, folosind polinoamele init iale C
i
(a, x, y) (i = 0, 1, 2) si D
i
(a, x, y) (i =
1, 2) din Sect iunea 1.2.8, vom construi GLcomitant ii de ordin doi (T
i
, i = 1..9) n
raport cu coecient ii sistemului init ial (Anexa 1).
Cu ajutorul T-comitant ilor

A(a),

D(a),

E(a),

K(a),

H(a),

B(a),

F(a) (Anexa 2)
a fost construit a o baz a polinomial a (A
i
, i = 1..42) a T-comitant ilor sistemului (1.22)
[16], baz a ce poate g asit a n Anexa 2.
Folosind invariant ii ani A
i
, i = 1..42 construim polinoamele invariante W
3
si W
4
,
necesare care guverneaz a tipul punctelor singulare [5]:
72 CAPITOLUL 4. C

W
3
(a) = [9A
2
1
(36A
18
19A
2
2
+ 134A
17
+ 165A
19
)+
+3A
11
(42A
18
102A
17
+ 195A
19
) + 2A
2
2
(A
10
+ 3A
11
)+
+102A
3
(3A
30
14A
29
) 63A
6
(17A
25
+ 30A
26
)+
+6A
7
(329A
25
108A)26) + 3A
10
(14A
18
118A
17
+ 153A
19
+
+120A
21
) + 3A
8
(164A
18
+ 153A
19
442A
17
)+
+9A
12
(2A
20
160A
17
2A
18
59A
19
)+
+3A
1
(77A
2
A
14
+ 235A
2
A
15
54A
36
) + 18A
21
(21A
9
5A
11
)+
+302A
2
A
34
366A
2
14
12A
15
(71A
14
+ 80A
15
)]/9,
W
4
(a) = [1512A
2
1
(A
30
2A
29
) + 72A
1
A
2
(49A
25
+ 39A
26
)+
+6A
2
2
(23A
21
1093A
19
) 87A
4
2
+ 4A
2
2
(61A17 + 52A18 + 11A20)
6A
37
(352A
3
+ 939A
4
1578A
5
) 36A
8
(396A
29
+ 265A
30
)+
+72A
29
(17A
12
38A
9
109A
11
) 648A
1
5A
26
+
+12A
30
(76A
9
189A
10
273A
11
651A
12
)
648A
14
(23A
25
+ 5A
26
) 24A
18
(3A
20
+ 31A
17
)+
+36A
19
(63A
20
+ 478A
21
) + 18A
21
(2A
20
+ 137A
21
)
4A
17
(158A
17
+ 30A
20
+ 87A
21
) 18A
19
(238A
17
+ 669A
19
)]/81.
Notat ia 4.1. Pentru un punct singular M
i
(x
i
, y
i
) vom folosi urm atoarele notat ii:
i
= (p
x
(x, y) +q
y
(x, y))[
(x
i
,y
i
)
= tr A
i
,
i
=
x
(x, y) p
y
(x, y)
q
y
(x, y) q
y
(x, y)
(x
i
,y
i
)
= det A
i
,
i
=
2
i
4
i
= tr
2
A4 det A
i
,
unde A
i
este matricea termenilor (liniari) din sistemul liniarizat n jurul punctului
(x
i
, y
i
).
Important a, din punctul de vedere al dinamicii de faz a, a invariant ilor ani W
3
si
W
4
este prezentat a n [5], si anume este adev arat a urm atoarea Propozit ie.
Propozit ia 4.1. [5]. S a presupunem c a sistemul (1.22) are patru singularit at i nite
M
i
, i = 1, ..., 4, care sunt reale sau/si complexe, distincte sau/si coincid. Atunci au
loc urm atoarele relat ii
W
3
=
2
0
1i<j<l4
l
, W
4
=
2
0
4
. (4.10)
4.1.2.1 Sisteme cu singularitat i nite de multiplicitate totala patru
Fie sistemul de tip Lotka-Volterra (4.1). Punctele de echilibru,
i
,
i
si
i
, i =
1, 2, 3, 4 ale acestui sistem sunt:
M
1
(0, 0) :
1
= cf,
1
= c +f,
1
= (c f)
2
;
M
2
_
c
g
, 0
_
:
2
=
c(cmfg)
g
,
2
=
fg cg cm
g
,
2
= (cg +fg cm)
2
;
M
3
_
0,
f
n
_
:
3
=
f(fh cn)
n
,
3
=
cn fn fh
n
,
3
= (cn +fn fh)
2
;
M
4
_
fh cn
gn hm
,
cmfg
gn hm
_
:
4
=
(cmfg)(fh cn)
gn hm
,
4
=
[(cmfg) (fh cn)]
2
+ 4hm(cmfg)(fh cn)
(gn hm)
2
4
=
(cn fh +fg cm)
hmgn
.
(4.11)
Sistemul (4.1) admite patru puncte de echilibru (distincte sau nu) dac a g ,= 0, n ,=
0 si gn hm ,= 0. Astfel, sistemul (4.1) admite patru puncte de echilibru dac a si
numai dac a gn(gnhm) ,= 0. Cum gn(gnhm) ,= 0, datorit a transform arii (x, y)
(x/g, y/n), putem considera g = n = 1 si obt inem sistemul
x = x(c +x +hy),
y = y(f +mx +y).
(4.12)
Observat ia 4.1. Schimbarea (x, y, c, f, h, m) (y, x, f, c, m, h) invariaz a sistemul
(4.12). Deci, pentru cazul cf = 0 putem studia doar cazul c = 0, iar pentru cf < 0
putem studia doar c > 0, f < 0, celelalte cazuri reduc andu-se la acestea. Pentru
cf > 0, datorit a substitut iei (x, y, t) (x, y, t), putem studia doar c > 0, f > 0.
Tipul punctelor de echilibrun cazul singularit at ilor nite de ordin 4 este prezentat
n Tabelul 4.1.
Condit ii asupra parametrilor Tipul punctelor
c = f = 0
punct nehip.
degenerat
m > 0, m ,= 1,
4
0
2N, 1SN
cf = 0,
c
2
+f
2
,= 0
m > 0, m ,= 1
4
< 0
1N, 1F, 1SN
m = 1 1SN, 1N, 1C
m < 0 1SN, 2S
(c fh)(f mc) < 0,
4
0, m > 0
sau 3N, 1S
(c fh)(f mc) > 0, m > 0
c(f mc) < 0, f(c fh) < 0
cf > 0
(c fh)(f mc) < 0,
4
< 0
2N, 1S, 1F
74 CAPITOLUL 4. C

mc f = c fh,
4
< 0
m > 0
2N, 1S, 1C
(c fh)(f mc) > 0, m < 0
c(f mc) > 0, f(c fh) > 0
3S, 1N
1 hm < 0
(c fh)(f mc) = 0
(c fh)
2
+ (mc f)
2
,= 0
m > 0
2N, 1SN
(c fh)(f mc) < 0, m < 0
c(f mc) > 0, f(c fh) > 0
4
0 (
4
< 0) 3S, 1N(F)
sau
(c fh)(f mc) > 0, m < 0
(c fh)(f mc) < 0
c(f mc) < 0, f(c fh) < 0
4
0, m > 0
1S, 3N
cf < 0
mc f = c fh
m > 0
1S, 2N, 1C
(c fh)(f mc) < 0
c(f mc) < 0, f(c fh) < 0
4
< 0, m > 0
1S, 2N, 1F
(c fh)(f mc) = 0
(c fh)
2
+ (f mc)
2
,= 0
m < 0
2S, 1SN
mc f = c fh
m < 0
3S,1C
m > 0
cf = 0, sau 1SN, 1N, 1S
c
2
+f
2
,= 0 m < 0,
4
0
m < 0,
4
< 0 1SN), 1S, 1F
cm+fh = 0 1SN, 1SN
(c fh)(f mc) > 0
c(f mc) > 0, f(c fh) > 0 2N, 2S
4
0
cf > 0 (c fh)(f mc) > 0
c(f mc) > 0, f(c fh) > 0 1N, 2S, 1F
1 hm > 0
4
< 0
(c fh)(f mc) = 0
(c fh)
2
+ (f mc)
2
,= 0
1N, 1S, 1SN
(c fh)(f mc) > 0,
4
0
sau 2S, 2N
(c fh)(f mc) < 0,
cf < 0 c(f mc) < 0, f(c fh) < 0
(c fh)(f mc) > 0,
4
< 0
2S, 1N, 1F
(c fh)(f mc) = 0
(f mc)
2
+ (c hf)
2
,= 0
1N, 1S, 1SN
Tabel 4.1. Tipul punctelor de echilibru pentru sistemul (4.12). Am notat N-nod, S-sa,
F-focar, C-centru, SN-sa-nod.
S a studiem acum tipul punctelor de echilibru ale sistemului (4.12) cu ajutorul
invariant ilor si a comitant ilor.
Se observ a c a
0
= gn(gn hm), deci sistemele cu singularit at i nite de ordin 4
sunt acele sisteme pentru care
0
,= 0.
S a desemn am prin S, N, F, C, SN echilibrele de tip sa, nod, focar, centru, sa-nod.
Teorema 4.1. Fie un sistem p atratic de tip Lotka-Volterra (4.1) pentru care este
ndeplinit a condit ia
0
,= 0. Atunci tipul singularit at ilor nite ale acestui sistem este
determinat de urm atoarele condit ii de invariant a an a:
1) S, S, S, N D ,= 0,
0
< 0, K < 0, W
4
0;
2) S, S, S, F D ,= 0,
0
< 0, K < 0, W
4
< 0, B
3
,= 0;
3) S, S, S, C D ,= 0,
0
< 0, K < 0, W
4
< 0, B
3
= 0;
4) S, N, N, N D ,= 0,
0
< 0, K > 0 si
_
W
4
> 0 sau
W
4
= 0, W
3
0;
5) S, N, N, F D ,= 0,
0
< 0, K > 0 si
_
W
4
< 0, B
3
,= 0 sau
W
4
= 0, W
3
< 0
;
6) S, N, N, C D ,= 0,
0
< 0, K > 0 si W
4
< 0, B
3
= 0;
7) S, S, N, N D ,= 0,
0
> 0 si
_
W
4
> 0 sau
W
4
= 0, W
3
0;
8) S, S, N, F D ,= 0,
0
> 0 si
_
W
4
< 0 sau
W
4
= 0, W
3
< 0;
9) SN, S, S D = 0, S ,= 0,
0
< 0, K < 0;
10) SN, N, N D = 0, S ,= 0,
0
< 0, K > 0 si
_
W
4
> 0 sau
W
4
= 0, W
3
0;
11) SN, N, F D = 0, S ,= 0,
0
< 0, K > 0, W
4
< 0;
12) SN, N, C D = 0, S ,= 0,
0
< 0, K > 0, W
4
= 0, W
3
< 0;
13) SN, S, N D = 0, S ,= 0,
0
> 0, W
4
0;
14) SN, S, F D = 0, S ,= 0,
0
> 0, W
4
< 0;
15) SN, SN D = S = 0, P ,= 0;
16) un punct nehiperbolic degenerat de multiplicitate 4
(a) D = S = P = 0,
0
< 0, > 0, > 0;
(b) D = S = P = 0,
0
< 0, > 0, < 0;
(c) D = S = P = 0,
0
< 0, = 0;
(d) D = S = P = 0,
0
> 0, > 0;
(e) D = S = P = 0,
0
> 0, = 0,
76 CAPITOLUL 4. C

unde (a)-(e) au reprezent arile
Demonstrat ie. Fie sistemul de tip Lotka-Volterra (4.1), pentru care avem
0
= gn(gn
hm). Cum
0
,= 0, datorit a transform arii, (x, y) (x/g, y/n) putem considera
g = n = 1. Astfel, obt inem sistemul (4.12) pentru care
0
= 1 hm, K = 2(mx
2
+ 2xy +hy
2
), D = c
2
f
2
(c fh)
2
(f cm)
2
. (4.13)
Cazul D ,= 0
In aceast a situat ie avem cf(c fh)(f cm) ,= 0, iar sistemul (4.12) are patru
puncte singulare reale distincte:
M
1
(0, 0) :
1
= cf,
1
= (c f)
2
,
1
= c +f;
M
2
(c, 0) :
2
= c(cmf),
2
= (c +f cm)
2
,
2
= f c cm;
M
3
(0, f) :
3
= f(fh c),
3
= (c +f fh)
2
,
3
= c f fh;
M
4
_
fh c
1 hm
,
cmf
1 hm
_
:
4
=
(cmf)(fh c)
1 hm
,
4
=
(c fh +f cm)
hm1
,
4
=
[(cmf) (fh c)]
2
+ 4hm(cmf)(fh c)
(1 hm)
2
,
(4.14)
Observat ia 4.2. Cum punctele M
1
, M
2
si M
3
sunt situate pe dreptele invariante
x = 0 si y = 0, este clar c a determinant ii corespunz atori sunt nenegativi, i.e. aceste
puncte sunt ori noduri, ori sei. Doar punctul M
4
poate focar sau centru n cazul
4
< 0.
Consider and (4.14), obt inem
4
= c
2
f
2
(fh c)
2
(cmf)
2
/(1 hm),
de unde rezult a
sign (
1
4
) = sign (
0
).
Cum un sistem p atratic nu poate avea nici patru anti-sei, nici patru sei [12], rezult a
c a sistemul (4.12) are o sa si trei anti-sei sau trei sei si o anti-sa pentru
0
< 0 si are
dou a sei si dou a anti-sei pentru
0
> 0. (Prin anti-sa nt elegem un punct singular cu
determinantul matricei sistemului liniarizat pozitiv, i.e. nod, focar sau centru.)
Cazul
0
< 0. Aici avem e o sa si trei anti-sei, e trei sei si o anti-sa. Conform
[5], aceste dou a cazuri se deosebesc cu ajutorul T-comitantului K.
Reamintim relat ia
0
= Discrim (K)/16.
Subcazul K < 0. Din (4.13) rezult a h < 0 (care este echivalent cu m < 0) si,
atunci, sistemul (4.12) are trei sei si ori un nod, ori un focar sau centru [5]. Evident
avem nod dac a
4
0 si focar sau centru dac a
4
< 0.
Pe de alt a parte, pentru sistemul (4.12) sunt adev arate relat iile (4.10). Cum
sign (
4
) = sign (W
4
) si cum trei din cele patru puncte singulare sunt sei, deducem
c a, pe l ang a cele trei sei, sistemul (4.12) are un nod dac a W
4
0 si un focar sau un
centru dac a W
4
< 0. Pentru a determina condit iile n care avem centru vom folosi
Teorema 1.15.
Lema 4.2. Punctul singular M
4
este un centru pentru sistemul (4.12) dac a si numai
dac a
4
< 0 si B
3
= 0.
Demonstrat ie. Mai nt ai translat am punctul M
4
n origine. Astfel, sistemul (4.12)
devine
_
x = [(c fh)(hm1) +x](x +hy),
y = [(f cm)(hm1) +y](mx +y),
(4.15)
pentru care obt inem invariant ii
I
1
= (cmf +fh c)/(hm1), 2I
2
= I
2
1
+
4
,
I
3
= [(cmf +fh c)(h m)]/[2(hm1)],
I
6
= (cmf +fh c)[(m
2
1)(2ch fh
2
) (h
2
1)(2fmcm
2
)+
+(h m)(cm+fh)]/[(hm1)
2
].
Din Teorema 1.15, condit ia necesar a ca originea s a e centru este I
1
= 0. Astfel,
obt inem I
6
= I
3
= 0, iar condit ia
4
< 0 implic a I
2
< 0.

In acest fel, condit iile din
Teorema 1.15 sunt satisf acute, de unde rezult a c a pentru sistemul (4.15) originea, iar
pentru sistemul (4.12) punctul M
4
este centru.
Pe de alt a aparte, pentru sistemul (4.12), ca si pentru sistemul (4.15) (cum B
3
este un comitant an), obt inem
B
3
= 3(f c)(cmf +fh c)x
2
y
2
.
Datorit a condit iei
4
< 0, putem arma c a B
3
= 0 este echivalent cu cmf +fhc =
0.

Intr-adev ar, s a presupunem prin absurd c a
4
< 0, B
3
= 0 si cmf +fh c ,= 0.
Atunci f = c si aceasta implic a
4
= c
2
(h +m2hm)
2
/(1 hm)
2
0, i.e. obt inem
o contradict ie.
Subcazul K > 0. Avem h > 0, m > 0. Atunci sistemul (4.12) are o sa si trei
anti-sei [5]. Din Remarca 4.2 avem c a M
4
poate focar sau centru dac a
4
< 0.
Dac a W
4
,= 0, atunci aceast a ultim a condit ie este echivalent a cu W
4
< 0. Mai precis,
78 CAPITOLUL 4. C

conform Lemei 4.2, punctul M
4
este focar dac a B
3
,= 0 si este centru dac a B
3
= 0.
Evident, pentru W
4
> 0 obt inem o sa si trei noduri.
S a presupunem c a W
4
= 0. Cum unul din discriminant i este nul, din (4.10),
rezult a c a invariantul an W
3
este egal cu produsul celorlat i trei. Deci, dac a
4
= 0,
atunci avem o sa si trei noduri, si, n acest caz, W
3
0, deoarece punctele care au
r amas, M
i
(i = 1, 2, 3) sunt noduri sau sei. Dac a exist a i 1, 2, 3 pentru care
discriminantul
i
este nul, atunci, sign (
4
) = sign (W
3
) si obt inem o sa si trei noduri
pentru W
3
> 0 si o sa, dou a noduri si un focar (dac a B
3
,= 0) sau un centru (dac a
B
3
= 0) pentru W
3
< 0.
Mai r am ane de examinat cazul W
4
= W
3
= 0 si de r aspuns la ntrebarea: putem
avea
4
< 0 iar doi discriminant i dintre ceilalt i trei r amasi s a e nuli?
In demonstrat ia Lemei 4.2 s-a ar atat c a dac a

4
< 0, atunci nu putem avea
1
= (c f)
2
= 0 (altfel obt inem
4
0). Astfel, avem o unic a posibilitate, si anume
2
=
3
= 0, i.e. t in and cont de (4.14), avem (c +f cm) = (c + f fh) = 0. Cum
cf ,= 0 (deoarece D ,= 0), obt inem m = (c + f)/c si h = (c + f)/f. Astfel, deoarece
Discrim [(5c
2
+ 6cf + 5f
2
), c] = 64f
2
< 0, obt inem relat ia
4
=
c
2
f
2
(5c
2
+ 6cf + 5f
2
)
(c
2
+cf +f
2
)
2
0.
Deci, dac a W
4
= W
3
= 0, atunci sistemul (4.12) are o sa si trei noduri.
Cazul
0
> 0

In acest caz avem dou a sei si dou a anti-sei. Din (4.10) rezult a c a,
pe l ang a cele dou a sei, sistemul (4.12) are dou a noduri dac a W
4
> 0 , dou a sei, un
nod si un focar dac a W
4
< 0 (un sistem p atratic nu poate avea simultan dou a sei,
un nod si un centru [12], [105]), iar dac a W
4
= 0, atunci anti-seile sunt dou a noduri
c and W
3
0 si un nod si un focar c and W
3
< 0.
Cazul D = 0, S ,= 0
In acest caz, din Lema 4.1, rezult a c a sistemul (4.12) are un punct singular dublu
si dou a simple. Condit ia D = 0 din (4.13) implic a cf(c fh)(f cm) = 0.

In
continuare vom considera dou a subcazuri: cf = 0 si (c fh)(f cm) = 0.
Cazul cf = 0. F ar a a reduce generalitatea, datorit a schimb arii x y, c f, h
m, care invariaz a sistemul (4.12), putem considera f = 0. Deci, f = 0 si punctul M
3
coincide cu punctul M
1
. Astfel, se obt ine sistemul
_
x = x(c +x +hy),
y = y(mx +y),
(4.16)
pentru care
S = 3c
4
m
2
(x +hy)
2
[3m
2
x
2
2m(hm4)xy + (3h
2
m
2
8hm+ 8)y
2
] ,= 0,
0
= 1 hm, K = 2(mx
2
+ 2xy +hy
2
).
Punctele de echilibru ale sistemului (4.16) sunt
M
1,3
(0, 0) :
1,3
= 0,
1,3
= c
2
,
1,3
= c;
M
2
(c, 0) :
2
= c
2
m,
2
= c
2
(m1)
2
;
2
= c(m+ 1); (4.17)
M
4
_
c
1 hm
,
cm
1 hm
_
:
4
=
c
2
m
hm1
,
4
=
c(1 m)
hm1
,
4
=
c
2
[(m+ 1)
2
4hm
2
]
(1 hm)
2
.
Cum c ,= 0, obt inem
1,3
= c ,= 0, deci punctul M
3
este sa-nod.
In continuare mai avem de studiat punctele M

2
si M
4
.
Subcazul
0
< 0.

In acest caz 1 hm < 0, iar T-comitantul K devine o form a
binar a cu semn bine denit (constant). Mai mult, sign (K) = sign (m). Cum
0
< 0,
din (4.17) rezult a c a pentru K < 0 (i.e. m < 0) ambele puncte M
2
si M
4
sunt sei.
S a presupunem K > 0. Atunci m > 0 si punctul M
3
este nod, iar tipul punctului
M
4
este determinat de semnul discriminantului
4
din (4.17). Pe de alt a parte avem
W
4
= (1 hm)
2
c
8
(m1)
2
4
, B
3
= c
2
(m1),
W
3
= (1 hm)
2
c
6
[(m1)
2
+ (2m
2
4m+ 3)
4
].
(4.18)
Dac a W
4
> 0, atunci
4
> 0 si M
4
este nod. Dac a W
4
< 0 atunci M
4
este ori focar,
ori centru. T in and cont de Teorema 4.2, pentru ca M
4
s a e centru, trebuie s a e
ndeplinit a condit ia B
3
= 0. Cum c ,= 0, din (4.18) avem m = 1, ceea ce contrazice
condit ia W
4
< 0, deci W
4
este focar.
Dac a W
4
= 0, datorit a condit iei
0
S ,= 0, avem c(1 hm) ,= 0. Atunci condit ia
W
4
= 0 implic a (m 1)
4
= 0.

In continuare vom demonstra c a nu putem avea
(m1) =
4
= 0.

Intr-adev ar, consider and m = 1 condit ia
4
= 0 implic a 1 h = 0,
ceea ce contrazice
0
= 1 h ,= 0.
Astfel, dac a
4
= 0 atunci avem dou a noduri si, n acest caz, din (4.18) rezult a
W
3
> 0 (deoarece m ,= 1). Consider and
4
,= 0, avem m = 1 si atunci sign (
4
) =
sign (W
3
). Mai mult, n acest caz are loc si condit ia B
3
= 0.
Astfel, t in and cont de Lema 4.2, pentru W
4
= 0 avem dou a noduri dac a W
3
> 0
si un nod si un centru dac a W
3
< 0.
Subcazul
0
> 0.

In acest caz avem 1 hm > 0 si, din (4.17), rezult a c a, pe l ang a
sa-nodul M
1,3
, sistemul (4.16) mai are o sa si o anti-sa. Anti-saua este nod dac a
W
4
0 si este focar sau centru dac a W
4
< 0. Pe de alt a parte, condit ia W
4
< 0
implic a m1 ,= 0 si din (4.18) obt inem B
3
,= 0, i.e. din Lema 4.2 rezult a c a punctul
M
4
nu poate centru, deci el este focar.
Cazul (c fh)(f cm) = 0.

In acest caz, f ar a a micsora generalitatea, datorit a
schimb arii x y, c f, h m, care invariaz a sistemul (4.12), putem considera
80 CAPITOLUL 4. C

f = cm. Deci, f = cm si punctul M
4
2
. Astfel, sistemul (4.12)
devine
_
x = x(c +x +hy),
y = y(cm+mx +y),
(4.19)
pentru care
S = 3c
4
m
2
(hm1)
4
x
2
(3m
2
x
2
+ 8mxy + 8y
2
) ,= 0,
0
= 1 hm, K = 2(mx
2
+ 2xy +hy
2
), W
4
=
2
0
c
8
[(m1)
2
(hmm1)
2
,
W
3
=
2
0
c
6
[(m1)
2
+ (hmm1)
2
+ 2(m1)
2
(hmm1)
2
].
(4.20)
1
(0, 0), M
2,4
(c, 0) (dublu) si
M
3
(0, cm). Cum c ,= 0, avem
2,4
= c ,= 0, deci punctul M
2,4
este sa-nod.
In continuare vom examina doar punctele simple M

1
si M
3
. Deoarece aceste
puncte se a a pe dreptele invariante, rezult a c a ele nu pot dec at noduri sau sei.
Pentru aceste puncte avem respectiv
1
= c
2
m,
3
= c
2
m(hm1). (4.21)
Deci, pentru
0
< 0 (i.e. 1hm < 0) ambele puncte sunt sei dac a m < 0 (i.e. K < 0)
si sunt noduri dac a m > 0 (i.e. K > 0).
Pentru
0
> 0, atunci 1 hm > 0 si, din (4.21), rezult a c a, pe l ang a sa-nod,
sistemul (4.19) mai are o sa si un nod.
In plus, cumn cele de mai sus avem c a pentru sistemul (4.19), conform cu (4.20),
sunt adev arate condit iile W
4
0 si W
3
0, nseamn a c a este inclus a si condit ia
W
4
= W
3
= 0 din aceast a teorem a, c and
0
< 0 si K > 0.
Cazul D = S = 0
In acest caz, t in and cont de Lema 4.1, sistemul (4.12) are dou a puncte duble dac a
P ,= 0 si un punct singular de multiplicitate patru dac a P = 0.
Fie P ,= 0.

In Subsect iunea 4.1.2.1 s-a ar atat c a, dac a sunt ndeplinite condit iile
0
,= 0, D = S = 0 si P ,= 0, atunci, datorit a schimb arii x y, c f, h m, are
loc relat ia f = m = 0. Astfel, sistemul (4.12) devine
_
x = x(c +x +hy),
y = y
2
,
(4.22)
pentru care D = S = 0, P = c
4
y
4
. Punctele de echilibru ale sistemului (4.22) sunt:
M
1,3
(0, 0), M
2,4
(c, 0). Cum c ,= 0 (i.e. urmele matricelor termenilor liniari din
sistemele liniarizate n jurul acestor puncte sunt nenule) rezult a c a aceste puncte sunt
sa-noduri.
Fie P = 0. Atunci, conform Subsect iunii 4.1.2.1, rezult a c = f = 0, iar sistemul
(4.12) devine
_
x = x(x +hy),
y = y(mx +y).
(4.23)
Clasicarea topologic a a sistemelor de tipul (4.23) se g aseste n [94]. Pe de alt a parte,
cum comportamentul traiectoriilor sistemelor omogene n vecin atatea punctelor de la
innit determin a complet portretul de faz a, vom folosi condit iile construite n [93].
Astfel, cum sistemul (4.23) are dou a drepte invariante reale si
0
= 1 hm ,= 0,
t in and cont de [93], pentru
0
< 0 obt inem cazurile (d) (respectiv (e); (f)) dac a
> 0, > 0 (respectiv, > 0, < 0; = 0). Pentru
0
> 0 obt inem cazurile (a)
(respectiv (b)) dac a > 0 (respectiv, = 0).
4.1.2.2 Sisteme cu singularitat i nite de multiplicitate totala trei
Din (4.11) rezult a c a sistemul (4.1) admite trei puncte de echilibru (distincte sau
nu) dac a unul dintre g, n sau gn hm este nul. Astfel, sistemul (4.1) admite trei
puncte de echilibru dac a si numai dac a gn(gn hm) = 0 si g
2
+ n
2
,= 0, g
2
+ (gn
hm)
2
,= 0, n
2
+ (gn hm)
2
,= 0. Schimbarea x y, c f, g n, h m invariaz a
sistemul (4.1), deci vom t ine cont de Observat ia 4.1.
Tipul punctelor de echilibru n cazul singularit at ilor nite de multiplicitate total a
3 este prezentat n Tabelul 4.2.
cf = 0
nh < 0 1SN, 1S
nh > 0,
4
0 (
4
< 0) 1SN, 1N(F)
cn fh = 0 1N, 1SN
cf > 0
nh < 0 1N, 2S
gn = 0
nh > 0,
4
< 0 1N, 1S, 1F
g
2
+n
2
,= 0
nh > 0,
4
0 2N, 1S
cn fh = 0 1S, 1SN
nh > 0,
4
0 1S, 2N
cf < 0 nh > 0,
4
< 0 1S, 1N, 1F
nh < 0,
4
0 2S, 1N
nh < 0,
4
< 0 2S, 1F
cf = 0
m > 0 1SN, 1N
m < 0 1SN, 1S
gn hm = 0 cf > 0
m > 0 2N, 1S
m < 0 1N,2S
cf < 0
m < 0 2S, 1N
m > 0 1S, 2N
Tabel 4.2. Tipul punctelor de echilibru de multiplicitate total a trei. Am notat N-nod,
S-sa, F-focar, SN-sa-nod.
invariant ilor si al comitant ilor.
Conform Lemei 1.8, sistemele cu singularit at i nite de multiplicitate total a trei
sunt acele sisteme pentru care
0
= 0 si
1
,= 0.
82 CAPITOLUL 4. C

Teorema 4.2. Fie un sistem p atratic (1.23) de tip Lotka-Volterra si s a presupunem
c a sunt ndeplinite condit iile
0
= 0,
1
,= 0. Atunci tipul singularit at ilor nite ale
acestui sistem sunt determinate de urm atoarele condit ii de invariant a an a:
1) S, S, N D ,= 0, K < 0, W
4
0;
2) S, S, F D ,= 0, K < 0, W
4
< 0;
3) S, N, N D ,= 0, K > 0 si
_
W
4
> 0, sau
W
4
= 0, W
3
0;
4) S, N, F D ,= 0, K > 0 si
_
W
4
< 0, sau
W
4
= 0, W
3
< 0;
5) SN, S D = 0, K < 0;
6) SN, N D = 0, K > 0, W
4
0;
7) SN, F D = 0, K > 0, W
4
< 0;
Demonstrat ie. Condit ia
0
= 0 pentru sistemul (4.1) implic a gn(gn hm) = 0.

In
continuare consider am dou a cazuri: gn = 0 si gn ,= 0, gn hm = 0.
Cazul gn = 0
In acest caz, datorit a schimb arii x y, c f, g n, h m, care invariaz a

sistemul (4.1), putem considera g = 0. Din (4.11) rezult a c a dac a g 0, atunci
punctul M
2
(c/g, 0) . Pe de alt a parte, dac a g = 0, atunci c ,= 0. Altfel vom
obt ine un sistem degenerat. Astfel, datorit a transform arii (x, y, t) (cx, cy, t/c),
putem considera c = 1, deci sistemul (4.1) devine
_
x = x(1 +hy),
y = y(f +mx +ny),
(4.24)
pentru care
1
= hmny. Cum
1
,= 0, rezult a hmn ,= 0, si putem considera n = 1
datorit a schimb arii y y/n. Astfel sistemul (4.24) devine
_
x = x(1 +hy),
y = y(f +mx +y),
(4.25)
si are punctele de echilibru: M
1
(0, 0), M
3
(0, f), M
4
((1 fh)/(hm), 1/h). Pentru
sistemul (4.25) avem
0
= 0,
1
= hmy ,= 0, K = 2hy
2
, D = f
2
m
2
(1 fh)
2
. (4.26)
Observat ia 4.3. Cum punctele M
1
si M
3
sunt situate pe dreptele invariante, iar
pentru punctul M
4
avem
4
= 1/h ,= 0, rezult a c a sistemul (4.25) nu poate avea
centru.
Subcazul D ,= 0. T in and cont de Lema 4.1, avem c a toate cele trei puncte de
echilibru sunt simple si
1
= f,
3
= f(fh 1),
4
=
1 fh
h
,
4
=
4h
2
f 4h + 1
h
2
. (4.27)
Cum
1
4
= f
2
(1 fh)
2
/h rezult a, sign (K) = sign (
1
4
). Cele trei
echilibre nu pot nici toate sei nici toate anti-sei.

Intr-adev ar, presupun and
3
= f
2
(fh 1) > 0,
3
4
=
f(fh 1)
2
h
> 0
obt inem o contradict ie: fh < 0 si fh 1 > 0.
Astfel, pentru D ,= 0 sistemul (4.25) are dou a sei si o anti-sa pentru K < 0 si o
sa si dou a anti-sei pentru K > 0.
Pentru K < 0 exist a doar o anti-sa. Dac a M
4
este anti-sa, atunci tipul lui M
4
este determinat de semnul lui
4
din (4.27).
Pe de alt a parte, pentru sistemul (4.27) avem
W
4
= h
2
m
4
(1 f)
2
(1 +f fh)
2
4
,
W
3
= h
2
m
4
_
(1 f)
2
(1 +f fh)
2
+ [(1 f)
2
+ (1 +f fh)
2
]
4
.
(4.28)
Deci, dac a W
4
,= 0, rezult a sign (W
4
) = sign (
4
). Atunci, n afar a de dou a sei,
sistemul (4.27) mai are un nod dac a W
4
> 0 si un focar dac a W
4
< 0.
Dac a M
4
este sa, atunci, din (4.28), rezult a c a W
4
> 0.
Fie W
4
= 0. Cum
1
,= 0 (i.e. hm ,= 0) obt inem (1 f)(1 +f fh)
4
= 0. Dac a
f = 1 atunci
4
= (2h 1)
2
/h
2
0. Dac a 1 + f fh = 0, cum K < 0 (i.e. h < 0)
avem f = 1/(h 1), ceea ce implic a
4
=
1 5h
h
2
(1 h)
0. Astfel, pentru W
4
= 0
anti-saua sistemului (4.27) este nod.
Fie K > 0.

In acest caz sistemul (4.25) are o sa si dou a anti-sei. Anti-saua situat a
pe dreapta invariant a este nod. Pe de alt a parte, pentru W
4
,= 0, din (4.28) avem
sign (W
4
) = sign (
4
). Deci, n afar a de o sa si un nod, sistemul (4.25) mai are un
nod dac a W
4
> 0 si un focar dac a W
4
< 0.
Fie acum W
4
= 0, i.e. (1 f)(1 + f fh)
4
= 0. Dac a
4
= 0, atunci ambele
anti-sei sunt noduri iar din (4.28) obt inem W
3
0.
S a presupunem
4
,= 0. Atunci (1 f)(1 + f fh) = 0, iar din (4.28), pentru
W
3
,= 0, obt inem sign (W
3
) = sign (
4
). Dac a W
3
= 0, atunci din (4.28) avem
f = 1, h = 2 si rezult a
4
= 9/4 > 0. Cum sistemul (4.25) nu poate avea centru,
rezult a c a, n afar a de o sa si un nod, sistemul (4.25) mai are un nod dac a W
3
0 si
un focar dac a W
3
< 0.
Ultima posibilitate de examinat este W
4
= W
3
= 0 si
4
,= 0.

In acest caz obt inem
f = c, h = 2n. Atunci
4
= 9c
2
/4 > 0, deci, din nou avem o sa si dou a noduri.
Subcazul D = 0. Cum
1
,= 0, din (4.26) obt inem f(1 fh) = 0.
S a presupunem mai nt ai f = 0. Atunci punctul M
3
1
si
devine sa-nod. T in and seama de (4.27), pentru punctul M
4
, avem
4
= 1/h,
4
=
(1 4h)/h
2
. Deci punctul singular M
4
(1/hm, 1/h) este punct sa pentru h < 0.
Dac a h > 0, atunci M
4
este nod pentru
4
0 si focar pentru
4
< 0. Reamintim c a
punctul M
4
nu poate centru.
Pe de alt a parte, din (4.26) avem sign (K) = sign (h) si W
4
= h
2
m
4
4
. Deci
polinoamele invariante K si W
4
guverneaz a tipul lui M
4
.
84 CAPITOLUL 4. C

S a presupunem acum c a f ,= 0 si 1 fh = 0.

In acest caz obt inem h = 1/f.
Atunci M
4
coincide cu M
3
si devine sa-nod. T in and cont de (4.27), punctul M
1
este
sa dac a f < 0 si nod dac a f > 0. Pe de alt a parte, pentru h = 1/f avem K = 2y
2
/f
si din nou polinomul invariant K este cel care decide cazul c and M
1
este sa si c and
el este nod.
S a remarc am c a pentru f ,= 0 si h = 1/f obt inem W
4
= (1 f)
2
f
2
m
4
0. Deci
condit iile D = 0 si W
4
< 0 implic a f = 0.
Cazul gn ,= 0, gn hm = 0
Consider and (4.11), observ am c a dac a gn hm 0, atunci punctul M
4
((cn
fh/(hmgn), (fg cm)/(hmgn)) . Cum g ,= 0, datorit a schimb ari x x/g,
putem considera g = 1, n care caz obt inem n = hm . Astfel, sistemul (4.1) devine
_
x = x(c +x +hy),
y = y(f +mx +hmy),
(4.29)
pentru care
0
= 0,
1
= hm(f cm)(x+hy), D = c
2
f
2
h
2
(cmf)
2
, K = 2m(x+hy)
2
. (4.30)
1
(0, 0), M
2
(c, 0),
M
3
(0, f/(hm)) si ele sunt simple dac a si numai dac a D ,= 0.
Subcazul D ,= 0. Cum toate singularit at ile sunt situate pe dreptele invariante si
sunt simple, rezult a c a acestea nu pot dec at sei sau noduri. Pentru punctele M
1
,
M
2
, M
3
avem
1
= cf,
2
= c(cmf),
3
=
f(f cm)
m
,
1
3
=
c
2
f
2
(cmf)
2
m
. (4.31)
Deci obt inem sign (K) = sign (
1
3
). Aceste puncte nu pot toate sei sau
toate anti-sei.

Intr-adev ar, presupun and
3
=
cf(cmf)
2
m
> 0,
1
2
= c
2
f(cmf) > 0,
obt inem contradict ie: cfm < 0 si f(cmf) = cfmf
2
> 0. Prin urmare sistemul
(4.29) are dou a sei si un nod pentru K < 0 si o sa si dou a noduri pentru K > 0.
Subcazul D = 0. Cum
1
,= 0, obt inem cf = 0 si c
2
+f
2
,= 0. Un punct dublu se
obt ine numai dac a M
1
se ciocneste cu unul din celelalte dou a. Cum M
1
este situat
la intersect ia celor dou a drepte invariante, rezult a c a punctul dublu este un punct de
tip sa-nod. Astfel, t in and cont c a T-comitantul K guverneaz a tipul celor trei puncte
distincte, rezult a c a punctul simplu r amas aste nod pentru K > 0 si sa pentru K < 0.
Pentru sistemul (4.29) avem
W
4
= h
4
(c f)
2
(m1)
2
(f cm)
2
(c +f cm)
2
(f cmfm)
2
.
Astfel, condit iile
0
= 0,
1
,= 0 si W
4
< 0 implic a gn = 0. S a consider am acum
W
4
= 0,. Cum
1
,= 0 avem (c f)(m1)(c + f cm)(f cmfm) = 0. Pentru
ecare dintre aceste cazuri obt inem, respectiv:
f = c : W
3
= c
6
h
4
(m2)
2
(m1)
4
(2m1)
2
0;
m = 1 : W
3
= 0;
f = cmc : W
3
= c
6
h
4
(m2)
2
(m1)
2
(m
2
m+ 1)
2
0;
c = (f fm)/m : W
3
= f
6
h
4
(m1)
2
(2m1)
2
(m
2
m+ 1)
2
0.
(4.32)
Deci, condit iile
0
= 0,
1
,= 0, W
4
= 0 si W
3
< 0 implic a si gn = 0.
4.1.2.3 Sisteme cu singularitat i nite de multiplicitate totala doi
Din (4.11) se vede c a sistemul (4.1) admite dou a puncte de echilibru (distincte
sau nu) numai dac a dou a dintre expresiile g, n si gnhm sunt nule. Astfel, sistemul
(4.1) admite dou a puncte de echilibru dac a si numai dac a gn(gn hm) = 0, i.e. e
g
2
+n
2
= 0, e g
2
+ (gn hm)
2
= 0, e n
2
+ (gn hm)
2
= 0.
Cum schimbarea x y, c f, g n, h m invariaz a sistemul (4.1), putem
din nou folosi Observat ia 4.1.
In cazul singularit at ilor nite de multiplicitate total a doi tipul punctelor de echili-
bru este prezentat n Tabelul 4.3.
h = 0
f = 0 1SN(double)
cf ,= 0 1S, 1N
f = 0 1SN
cf > 0
fn(cn fh) < 0 2N
g = 0 m = 0 fn(cn fh) > 0 1N, 1S
cf < 0
fn(cn fh) > 0 2S
fn(cn fh) < 0 1N, 1S
n = 0
cf > 0 1N,1S
cf < 0 1N, 1F
c = 0 1SN(double)
cf > 0
f(f cm) < 0 2N
h = 0 f(f cm) > 0 1N, 1S
gn hm = 0
cf < 0
f(f cm) < 0 2S
f(f cm) > 0 1N, 1S
m = 0
c = 0 1SN(double)
cf ,= 0 1N,1S
Tabel 4.3. Tipul punctelor de echilibru de multiplicitate total a doi. Am notat N-nod, S-sa,
F-focar, SN-sa-nod.
86 CAPITOLUL 4. C

Conform Lemei 1.8, sistemele cu singularit at i nite de multiplicitate doi sunt acele
sisteme pentru care
0
= 0 si
1
= 0.
0
= 0,
1
= 0 si
2
,= 0. Atunci tipul singularit at ilor
nite ale acestui sistem sunt determinate de urm atoarele condit ii de invariant a an a:
1) S, S U ,= 0,
2
< 0, K < 0;
2) N, N U ,= 0,
2
< 0, K > 0;
3) S, N
2
,= 0, U ,= 0 si
_
K ,= 0,
2
> 0, sau
K = 0, V
2
< 0;
4) S, C
2
,= 0, U ,= 0, K = 0, V
2
> 0;
5) SN
2
,= 0, U = 0;
Demonstrat ie. Condit ia
0
= 0 pentru sistemul (4.1) implic a gn(gn hm) = 0.

In
continuare consider am dou a cazuri: gn = 0 si gn ,= 0, gn hm = 0.
Cazul gn = 0
Proced am ca n Sect iunea 4.1.2.2. Astfel, se obt ine sistemul (4.24) pentru care
1
= hmny, K = 2hny
2
,
2
= [m(n +fh)x +n(n fh)y]y. (4.33)
Condit ia
1
= 0 implic a hmn = 0, astfel c a n continuare vom considera dou a sub-
cazuri, si anume K ,= 0 si K = 0.
Subcazul K ,= 0.

In acest caz hn ,= 0 astfel c a, din
1
= 0, obt inem m = 0. Cum
n ,= 0, datorit a schimb arii y y/n, putem considera n = 1. Astfel, sistemul (4.1)
devine
_
x = x(1 +hy),
y = y(f +y)
(4.34)
si el adimite doar dou a puncte de echilibru: M
1
(0, 0), M
2
(0, f), pentru care avem,
respectiv,
1
= f,
2
= f(fh 1). Pe de alt a parte, pentru sistemul (4.34) avem
K = 2hy
2
,= 0,
2
= (1 fh)y
2
, U = f
2
(fh 1)
2
x
2
y
4
.
Astfel, dac a U ,= 0, dup a Lema 4.1, ambele puncte singulare sunt simple si
sign (
1
2
) = sign (fh 1) = sign (
2
). Cum ambele singularit at i sunt situ-
ate pe dreptele invariante, rezult a c a pentru
2
> 0 sistemul (4.34) are un nod si o sa.
Pentru
2
< 0, atunci ambele puncte sunt ori noduri, ori sei, n dependent a de semnul
sumei f + f(fh 1) = f
2
h. Cum pentru sistemul (4.34) avem sign (K) = sign (h),
rezult a c a sistemul are dou a noduri pentru K > 0 si dou a sei pentru K < 0.
Fie U = 0. Atunci f(fh 1) = 0, ceea ce implic a f = 0, altfel obt inem
2
= 0,
ceea ce contrazice ipoteza. Astfel punctul M
1
devine sa-nod.
Mai r am ane de observat faptul c a pentru sistemul (4.34) este satisf acut a condit ia
2
,= 0, n caz contrar obt in andu-se un sistem degenerat.
Subcazul K = 0.

In acest caz hn = 0, ceea ce implic a
1
= 0. Cum
2
,= 0, din
(4.33) rezult a c a h
2
+n
2
,= 0.
a) Dac a h = 0, atunci n ,= 0 si, datorit a schimb arii y y/n, putem considera
n = 1. Astfel sistemul (4.24) devine
_
x = x,
y = y(f +mx +y)
(4.35)
si are dou a singularit at i nite (ce pot coincide) situate pe dreapta invariant a x = 0:
M
1
(0, 0) :
1
= f,
1
= 1 +f; M
2
(0, f) :
2
= f,
2
= 1 f.
Pe de alt a parte, pentru sistemul (4.35) avem U = f
2
x
2
y
2
(mx+y)
2
. Astfel, t in and
cont de Lema 4.1 obt inem c a acest sistem are un nod si o sa dac a U ,= 0 si un sa-nod
dac a U = 0.
b) Dac a n = 0, atunci h ,= 0 si, analog, datorit a schimb arii y y/h, putem
considera h = 1. Astfel, sistemul (4.24) devine
_
x = x(1 +y),
y = y(f +mx),
(4.36)
pentru care
2
= fmxy ,= 0 si ale c arui puncte de echilibru sunt
M
1
(0, 0) :
1
= f; M
2
(f/m, 1) :
2
= f,
2
= 0,
2
= 4f.
Dac a f > 0, atunci M
1
este nod si M
2
este sa.
Dac a f < 0, atunci M
1
este sa, iar M
2
este centru.

Intr-adev ar, translat and
punctul M
4
n origine obt inem sistemul
_
x = (mx f)y/m,
y = mx(y 1).
(4.37)
T in and seama de Teorema 1.15, pentru sistemul (4.37) avem
I
1
= 0, I
2
= 2f, I
3
= I
6
= 0.
Cum f < 0, rezult a I
2
< 0. Prin urmare M
2
este centru.
Av and n vedere ipotezele teoremei, remarc am c a pentru sistemul (4.36) avem
V
2
= 8fm
2
si deci sign (V
2
) = sign (f). Pe de alt a parte, pentru sistemul (4.35),
V
2
= 8m
2
< 0 si pentru sistemul (4.36) U = f
2
x
2
y
2
(mx fy)
2
,= 0 (deoarece
2
,= 0).
Cazul gn ,= 0, gn hm = 0
Proced and ca n cazul singularit at ilor de multiplicitate total a trei, pentru cazul
gn ,= 0, gn hm = 0, obt inem sistemul (4.24) pentru care sunt adev arate relat iile
(4.30). Condit ia
1
= 0 implic a hm(f cm) = 0 si, cum pentru f = cm sistemul
degenereaz a, rezult a doar hm = 0.

In continuare vom considera dou a subcazuri:
K ,= 0 si K = 0.
88 CAPITOLUL 4. C

Subcazul K ,= 0. Avem m ,= 0, iar condit ia
1
= 0 implic a h = 0, i.e. (4.24)
devine
_
x = x(c +x),
y = y(f +mx),
(4.38)
pentru care
2
= f(f cm)x
2
, U = c
2
f
2
(f cm)
2
x
4
y
2
, K = 2mx
2
. Sistemul (4.38)
are doar dou a singularit at i nite
M
1
(0, 0) :
1
= cf; M
2
(c, 0) :
2
= c(cmf);
2
= c
2
f(cmf),
1
+
2
= c
2
m.
Dac a
2
,= 0 (altfel sistemul devine degenerat), atunci sign (
2
) = sign (
1
2
) si
sign (K) = sign (
1
+
2
). Astfel, dac a U ,= 0, atunci echilibrele sunt distincte si
anume: o sa si un nod dac a
2
> 0, dou a sei dac a
2
< 0 si K < 0, dou a noduri dac a
2
< 0 si K > 0.
C and U = 0, avem c = 0. Atunci punctul M
1
devine dublu (sa-nod).
Subcazul K = 0. Avem m = 0, ceea ce implic a
1
= 0. Sistemul (4.24) devine
_
x = x(c +x +hy),
y = fy,
(4.39)
pentru care
2
= f
2
x(x+hy), U = c
2
f
4
(x+hy)
2
x
2
y
2
si are dou a singularit at i nite:
M
1
(0, 0) :
1
= cf; M
2
(c, 0) :
2
= cf; iar
1
2
= c
2
f
2
.
In acest caz avem

2
,= 0 (altfel sistemul devine degenerat) si pentru U ,= 0 (i.e.
c ,= 0) obt inem un nod si o sa, n timp ce pentru U = 0 obt inem un punct sa-nod.
De asemenea, pentru sistemul (4.39) avem V
2
= 8f
2
h
2
0, i.e. din condit iile
0
=
1
= K = 0 si V
2
> 0, rezult a gn = 0.
4.1.2.4 Sisteme cu singularitat i nite de multiplicitate totala unu
Din (4.11) se vede c a sistemul (4.1) admite un singur punct de echilibru dac a si
numai dac a tot i numitorii care apar n expresiile punctelor sunt nuli, i.e. dac a si
numai dac a g = n = (gn hm) = 0, si anume pentru cf > 0 el este nod, iar pentru
cf < 0 este sa.
Conform Lemei 1.8, sistemele cu singularit at i nite de multiplicitate 1 sunt acele
sisteme pentru care
0
=
1
=
2
= 0.
0
=
1
=
2
= 0. Atunci tipul singularit at ilor nite
ale acestui sistem sunt determinate de urm atoarele condit ii de invariant a an a:
1) N
3
N
3
> 0;
2) S
3
N
3
< 0.
Demonstrat ie. Din
0
=
1
=
2
= 0 rezult a g = n = gn hm = 0, deci hm = 0.
Astfel, sistemul (4.24) are un singur punct de echilibru M
1
(0, 0), care este nod dac a
f > 0 si sa dac a f < 0. Pe de alt a parte, f ,= 0 (altfel obt inem sistem degenerat) si
este adev arat a relat ia
3
N
3
= 6fx
2
y
2
(mxfhy)
2
. Deci, cum mh = 0 si m
2
+h
2
,= 0
(altfel se obt ine sistem degenerat), rezult a c a sign (
3
N
3
) = sign (f), i.e. acest
polinom invariant determin a existent a nodului sau a seii.
4.1.3 Sisteme dinamice topologic neechivalente
In studiile de dinamic a si bifurcat ie locale bazate pe metode topologice se anal-

izeaz a tipul topologic al ec arui punct de echilibru n parte. Pentru echilibrele hiper-
bolice tipul lor topologic este dat de valorile proprii ale matricei liniarizatului, pentru
cele nehiperbolice, de coecient ii Liapunov ai formei normale n punct.

In acest cadru,
dou a sisteme dinamice sunt topologic echivalente dac a exist a un homeomorsm care
p astreaz a sensul pe traiectorii, care duce un spat iu al fazelor n altul si traiectoriile de
faz a ale primului sistemn cele ale celui de-al doilea. Datorit a faptului c a schimbarea
t t schimb a doar atractivitatea punctelor, l as and traiectoriile neschimbate, pen-
tru usurint a calculului, n aceast a sect iune ne vom referi numai la caracterizarea dat a
de valorile proprii ale matricei liniarizate si nu vom t ine seama de sensul de parcurgere
pe traiectorii. Corespunz ator, nici not iunea de echivalent a topologic a a dou a sisteme
dinamice folosit a aici nu va t ine seama de sensul pe traiectorii. Caracteriz arile pe care
le efectu amn aceast a a sect iune, pentru o mult ime de puncte de echilibru, sunt forme
compacte simple care reunesc toate caracteriz arile punctelor de echilibrun parte, sub
o form a echivalent a mai usor de manevrat, si exprimat a cu ajutorul invariant ilor si
comitant ilor. Mai precis, pentru un sistem dat, nt ai determin am punctele de echili-
bru. Apoi, n funct ie de urma si determinatul matricei asociate sistemului liniarizat,
precum si de discriminantul ecuat iei caracteristice, determin am tipul punctelor de
echilibru. Urmeaz a o ncercare de expunere unitar a care s a nglobeze toate condit ile
ce apar, sub o form a mai simpl a, compact a, dar echivalent a. Ultimul pas este de a
exprima aceste ultime condit ii n funct ie de invariant i si comitant i.
Atragem atent ia c a, n realitate, num arul portetelor de faz a topologic neechivalente
este dublu fat a de cel prezentat de noi, cealalt a jum atate av and aceeasi reprezentare
grac a, dar sens opus pe traiectorii.
4.1.3.1 Cazul singularitat ilor de multiplicitate totala totala patru
In acest caz cele patru singularit at i nite sunt de forma (4.14).

S a g asim acum singularit at ile innite. T in and cont de (1.46) obt inem sistemele
_
u = u(1 m+ (h 1)u + (c f)z),
z = z(1 +hu +cz),
(4.40)
_
v = v(h 1 + (1 m)v + (c f)z),
z = z(1 +mv +fz),
(4.41)
90 CAPITOLUL 4. C

ale c aror singularit at i innite au forma:
N
1
(1, 0, 0) :

1
= 1 m;
N
2
((h 1)/(m1), 1, 0) :

2
= (h 1)(hm1)/(m1);
N
3
(0, 1, 0) :

3
= 1 h,
(4.42)
tipul acestora ind prezentat n Tabelul 4.4.
Nr.
crt.
Condit ii asupra
parametrilor
Tipul
punctelor
a1) m > 1, h > 1 S, N, S
a2) m > 1, h = 1 S, SN
a3) m > 1, h < 1 S, S, N
a4)
1 hm < 0
m = 1, h > 1 SN, S
a5) m < 1, h > 1 N, S, S
a6) m < 1, h < 1 N, N, N
b1) m > 1, h < 1 S, N, N
b2) m = 1, h < 1 SN, N
b3) 1 hm > 0 m < 1, h > 1 N, S, N
b4) m < 1, h = 1 N, SN
b5) m < 1, h < 1 N, N, S
Tabel 4.4. Tipul singularit at ilor innite ale lui (4.40) si (4.41).
Analiz and sistemul (4.1) si forma singularit at ilor (4.11), obt inem urm atoarele
situat ii corespunz atoare tuturor relat iilor posibile dintre parametri.
4
.
1
.
C
L
A
S
I
F
I
C
A
R
E
A
M
O
D
E
L
E
L
O
R
D
E
T
I
P
L
O
T
K
A
-
V
O
L
T
E
R
R
A
9
1
Nr.
crt.
Condit ii pentru
singularit at i nite
Condit ii
pentru
singularit at i
innite
M
1
M
2
M
3
M
4
N
1
N
2
N
3
Cazul
1.1
cf > 0, (f mc)(c fh) > 0
c(f mc) > 0, f(c hf) > 0
m < 1, h < 1 N S S S N N N caz1.1(a6)
1.2
cf < 0, (f mc)(c fh) > 0
c(f mc) < 0, f(c hf) > 0
m < 1, h < 1 S N S S N N N caz1.2(a6)
1.3
cf < 0, (f mc)(c fh) > 0
c(f mc) > 0, f(c hf) < 0
m < 1, h < 1 S S N S N N N caz1.3(a6)
1.4
cf < 0, (f mc)(c fh) < 0
c(f mc) > 0, f(c hf) > 0
4
0
m < 1, h < 1 S S S N N N N caz1.4(a6)
2
cf < 0, (f mc)(c fh) < 0
c(f mc) > 0, f(c hf) > 0
4
< 0,
4
< 0 (
4
> 0)
m < 1, h < 1 S S S F N N N
caz2(a6a)
(caz2(a6b))
3
cf < 0, (f mc)(c fh) < 0
c(f mc) > 0, f(c hf) > 0
4
< 0, f mc = fh c
m < 1, h < 1 S S S C N N N caz3(a6)
4.1
cf < 0, (f mc)(c fh) < 0 m > 1, h < 1 S N N N S S N caz4.1(a3)
c(f mc) < 0, f(c hf) < 0
4
0
m < 1, h > 1 S N N N N S S caz4.1(a5)
cf > 0, (f mc)(c fh) < 0 m > 1, h > 1 N S N N S N S caz4.2(a1)
4.2 m > 1, h = 1 N S N N S SN caz4.2(a2)
c(f mc) > 0, f(c hf) < 0
m > 1, h < 1 N S N N S S N caz4.2(a3)
4
0
m = 1, h > 1 N S N N SN S caz4.2(a4)
m < 1, h > 1 N S N N N S S caz4.2(a5)
9
2
C
A
P
I
T
O
L
U
L
4
.
C
A
T
E
V
A
M
O
D
E
L
E
D
E
T
I
P
L
O
T
K
A
-
V
O
L
T
E
R
R
A
Nr.
crt.
Condit ii pentru
Condit ii
pentru
singularit at i
innite
M
1
M
2
M
3
M
4
N
1
N
2
N
3
Cazul
m > 1, h > 1 N N S N S N S caz4.3(a1)
cf > 0, (f mc)(c fh) < 0 m > 1, h = 1 N N S N S SN caz4.3(a2)
4.3 c(f mc) < 0, f(c hf) > 0 m > 1, h < 1 N N S N S S N caz4.3(a3)
4
0 m = 1, h > 1 N N S N SN S caz4.3(a4)
m < 1, h > 1 N N S N N S S caz4.3(a5)
m > 1, h > 1 N N N S S N S caz4.4(a1)
cf > 0, (f mc)(c fh) > 0 m > 1, h = 1 N N N S S SN caz4.4(a2)
4.4 c(f mc) < 0, f(c hf) < 0 m > 1, h < 1 N N N S S S N caz4.4(a3)
m = 1, h > 1 N N N S SN S caz4.4(a4)
m < 1, h > 1 N N N S N S S caz4.4(a5)
cf < 0, (f mc)(c fh) < 0
c(f mc) < 0, f(c hf) < 0
4
< 0,
4
> 0 (
4
< 0)
m > 1, h > 1 S N N F S N S
caz5.1(a1a)
(caz5.1(a1b))
5.1
cf < 0, (f mc)(c fh) < 0
m > 1, h = 1 S N N F S SN caz5.1(a2)
c(f mc) < 0, f(c hf) < 0
m > 1, h < 1 S N N F S S N caz5.1(a3)
4
< 0
m = 1, h > 1 S N N F SN S caz5.1(a4)
m < 1, h > 1 S N N F N S S caz5.1(a5)
cf > 0, (f mc)(c fh) < 0
m > 1, h > 1 N S N F S N S caz5.2(a1)
5.2 c(f mc) > 0, f(c hf) < 0
m > 1, h = 1 N S N F S SN caz5.2(a2)
4
< 0
m = 1, h > 1 N S N F SN S caz5.2(a4)
m < 1, h > 1 N S N F N S S caz5.2(a5)
cf > 0, (f mc)(c fh) < 0
c(f mc) < 0, f(c hf) < 0
4
< 0,
4
> 0 (
4
< 0)
m > 1, h < 1 N S N F S S N
caz5.2(a3a)
(caz5.2(a3b))
4
.
1
.
C
L
A
S
I
F
I
C
A
R
E
A
M
O
D
E
L
E
L
O
R
D
E
T
I
P
L
O
T
K
A
-
V
O
L
T
E
R
R
A
9
3
Nr.
crt.
Condit ii pentru
Condit ii
pentru
singularit at i
innite
M
1
M
2
M
3
M
4
N
1
N
2
N
3
Cazul
cf > 0, (f mc)(c fh) < 0
m > 1, h > 1 N N S F S N S caz5.3(a1)
c(f mc) < 0, f(c hf) > 0
m > 1, h = 1 N N S F S SN caz5.3(a2)
4
< 0
m > 1, h < 1 N N S F S S N caz5.3(a3)
5.3 m = 1, h > 1 N N S F SN S caz5.3(a4)
cf > 0, (f mc)(c fh) < 0
c(f mc) < 0, f(c hf) > 0
4
< 0,
4
> 0(
4
< 0)
m < 1, h > 1 N N S F N S S
caz5.3(a5a)
(caz5.3(a5b))
6.1
cf < 0, (f mc)(c fh) < 0
c(f mc) < 0, f(c hf) < 0
4
< 0, f mc = fh c
m > 1, h > 1 S N N C S N S caz6.1(a1))
6.2
cf > 0, (f mc)(c fh) < 0
c(f mc) > 0, f(c hf) < 0
4
< 0, f mc = fh c
m > 1, h < 1 N S N C S S N caz6.2(a3)
6.3
cf > 0, (f mc)(c fh) < 0
c(f mc) < 0, f(c hf) > 0
4
< 0, f mc = fh c
m < 1, h > 1 N N S C N S S caz6.3(a5)
cf < 0, (f mc)(c fh) > 0
m < 1, h > 1 S S N N N N S caz7.1(b3)
7.1 c(f mc) > 0, f(c hf) < 0
m < 1, h = 1 S S N N N SN caz7.1(b4)
4
0 m < 1, h < 1 S S N N N S N caz7.1(b5)
cf < 0, (f mc)(c fh) > 0 m > 1, h < 1 S N S N S N N caz7.2(b1)
7.2 c(f mc) < 0, f(c hf) > 0 m = 1, h < 1 S N S N SN N caz7.2(b2)
4
0 m < 1, h < 1 S N S N N S N caz7.2(b5)
9
4
C
A
P
I
T
O
L
U
L
4
.
C
A
T
E
V
A
M
O
D
E
L
E
D
E
T
I
P
L
O
T
K
A
-
V
O
L
T
E
R
R
A
Nr.
crt.
Condit ii pentru
Condit ii
pentru
singularit at i
innite
M
1
M
2
M
3
M
4
N
1
N
2
N
3
Cazul
m > 1, h < 1 S N N S S N N caz7.3(b1)
cf < 0, (f mc)(c fh) > 0
m = 1, h < 1 S N N S SN N caz7.3(b2)
7.3
c(f mc) < 0, f(c hf) < 0
m < 1, h > 1 S N N S N S N caz7.3(b3)
m < 1, h = 1 S N N S N SN caz7.3(b4)
m < 1, h < 1 S N N S N N S caz7.3(b5)
m > 1, h < 1 N N S S S N N caz7.4(b1)
cf > 0, (f mc)(c fh) < 0
m = 1, h < 1 N N S S SN N caz7.4(b2)
7.4
c(f mc) < 0, f(c hf) > 0
m < 1, h > 1 N N S S N S N caz7.4(b3)
m < 1, h = 1 N N S S N SN caz7.4(b4)
m < 1, h < 1 N N S S N N S caz7.4(b5)
m > 1, h < 1 N S N S S N N caz7.5(b1)
cf > 0, (f mc)(c fh) < 0
m = 1, h < 1 N S N S SN N caz7.5(b2)
7.5
c(f mc) > 0, f(c hf) < 0
m < 1, h > 1 N S N S N S N caz7.5(b3)
m < 1, h = 1 N S N S N SN caz7.5(b4)
m < 1, h < 1 N S N S N N S caz7.5(b5)
m > 1, h < 1 N S S N S N N caz7.6(b1)
cf > 0, (f mc)(c fh) > 0 m = 1, h < 1 N S S N SN N caz7.6(b2))
7.6 c(f mc) > 0, f(c hf) > 0 m < 1, h > 1 N S S N N S N caz7.6(b3)
4
0 m < 1, h = 1 N S S N N SN caz7.6(b4)
m < 1, h < 1 N S S N N N S caz7.6(b5)
cf < 0, (f mc)(c fh) > 0 m < 1, h > 1 S S N F N S N caz8.1(b3)
8.1 c(f mc) > 0, f(c hf) < 0 m < 1, h = 1 S S N F N SN caz8.1(b4)
4
< 0 m < 1, h < 1 S S N F N N S caz8.1(b5)
cf < 0, (f mc)(c fh) > 0 m > 1, h < 1 S N S F S N N caz8.2(b1)
4
.
1
.
C
L
A
S
I
F
I
C
A
R
E
A
M
O
D
E
L
E
L
O
R
D
E
T
I
P
L
O
T
K
A
-
V
O
L
T
E
R
R
A
9
5
Nr.
crt.
Condit ii pentru
Condit ii
pentru
singularit at i
innite
M
1
M
2
M
3
M
4
N
1
N
2
N
3
Cazul
8.2 c(f mc) < 0, f(c hf) > 0
m = 1, h < 1 S N S F SN N caz8.2(b2)
4
< 0
cf > 0, (f mc)(c fh) > 0 m > 1, h < 1 N S S F S N N caz8.3(b1)
8.3 c(f mc) > 0, f(c hf) > 0 m = 1, h < 1 N S S F SN N caz8.3(b2)
4
< 0 m < 1, h < 1 N S S F N N S caz 8.3(b5)
9.1 c = 0, h < 0, 1 hm < 0 m > 1, h < 1 SN S S N N N caz9.1(a6)
9.2 f = 0, m < 0, 1 hm < 0 m > 1, h < 1 SN S S N N N caz9.2(a6)
9.3 f mc = 0, m < 0, 1 hm < 0 m > 1, h < 1 S SN S N N N caz9.3(a6)
9.4 c hf = 0, h < 0, 1 hm < 0 m > 1, h < 1 S S SN N N N caz9.4(a6)
10.1
c = 0, h > 0 m > 1, h < 1 SN N N S S N caz10.1(a3)
h ,= 1, 4 0 m < 1, h > 1 SN N N N S S caz10.1(a5)
10.2
f = 0, m > 0 m > 1, h < 1 SN N N S S N caz10.2(a3)
m ,= 1, 4 0 m < 1, h > 1 SN N N N S S caz10.2(a5)
m > 1, h > 1 N SN N S N S caz10.3(a1)
m > 1, h = 1 N SN N S SN caz10.3(a2)
10.3 f mc = 0, m > 0, c ,= 0
m > 1, h < 1 N SN N S S N caz10.3(a3)
m = 1, h > 1 N SN N SN S caz10.3(a4)
m < 1, h > 1 N SN N N S S caz10.3(a5)
m > 1, h > 1 N N SN S N S caz10.4(a1)
m > 1, h = 1 N N SN S SN caz10.4(a2)
10.4 c fh = 0, h > 0, f ,= 0 m > 1, h < 1 N N SN S S N caz10.4(a3)
m = 1, h > 1 N N SN SN S caz10.4(a4)
m < 1, h > 1 N N SN N S S caz10.4(a5)
9
6
C
A
P
I
T
O
L
U
L
4
.
C
A
T
E
V
A
M
O
D
E
L
E
D
E
T
I
P
L
O
T
K
A
-
V
O
L
T
E
R
R
A
Nr.
crt.
Condit ii pentru
Condit ii
pentru
singularit at i
innite
M
1
M
2
M
3
M
4
N
1
N
2
N
3
Cazul
m > 1, h > 1 SN N F S N S caz11.1(a1)
11.1
c = 0, h > 0 m > 1, h < 1 SN N F S S N caz11.1(a3)
h ,= 1, 4 < 0 m = 1, h > 1 SN N F SN S caz11.1(a4)
m < 1, h > 1 SN N F N S S caz11.1(a5)
m > 1, h < 1 SN N F S N S caz11.2(a1)
11.2
f = 0, m > 0 m > 1, h = 1 SN N F S SN caz11.2(a2)
m ,= 1, 4 < 0 m > 1, h < 1 SN N F S S N caz11.2(a3)
m < 1, h > 1 SN N F N S S caz11.2(a5)
12.1
c = 0,
h = 1
m > 1, h = 1 SN N C S SN caz12.1(a2)
12.2
f = 0,
m = 1
m = 1, h > 1 SN N C SN S caz12.2(a4)
c = 0, h < 0 m > 1, h < 1 SN S N S N N caz13.1(b1)
13.1 1 hm > 0, m = 1, h < 1 SN S N SN N caz13.1(b2)
4
0 m < 1, h < 1 SN S N N N S caz13.1(b5)
m > 1, h < 1 SN N S S N N caz13.2(b1)
13.2
c = 0, h > 0
m = 1, h < 1 SN N S SN N caz13.2(b2)
1 hm > 0
m < 1, h > 1 SN N S N S N caz13.2(b3)
m < 1, h = 1 SN N S N SN caz13.2(b4)
m < 1, h < 1 SN N S N N S caz13.2(b5)
f = 0, m < 0
m < 1, h > 1 SN S N N S N caz13.3(b3)
13.3
1 hm > 0,
4
0
m < 1, h = 1 SN S N N SN caz13.3(b4)
m < 1, h < 1 SN S N N N S caz13.3(b5)
4
.
1
.
C
L
A
S
I
F
I
C
A
R
E
A
M
O
D
E
L
E
L
O
R
D
E
T
I
P
L
O
T
K
A
-
V
O
L
T
E
R
R
A
9
7
Nr.
crt.
Condit ii pentru
Condit ii
pentru
singularit at i
innite
M
1
M
2
M
3
M
4
N
1
N
2
N
3
Cazul
m > 1, h < 1 SN N S S N N caz13.4(b1)
f = 0, m > 0
m = 1, h < 1 SN N S SN N caz13.4(b2)
13.4
1 hm > 0
m < 1, h > 1 SN N S N S N caz13.4(b3)
m < 1, h = 1 SN N S N SN caz13.4(b4)
m < 1, h < 1 SN N S N N S caz13.4(b5)
f mc = 0, m < 0
m < 1, h > 1 S SN N N S N caz13.5(b3)
13.5
1 hm > 0, c ,= 0
m < 1, h = 1 S SN N N SN caz13.5(b4)
m < 1, h < 1 S SN N N N S caz13.5(b5)
m > 1, h < 1 N SN S S N N caz13.6(b1)
f mc = 0, m > 0
m = 1, h < 1 N SN S SN N caz13.6(b2)
13.6
1 hm > 0
m < 1, h > 1 N SN S N S N caz13.6(b3)
m < 1, h = 1 N SN S N SN caz13.6(b4)
m < 1, h < 1 N SN S N N S caz13.6(b5)
c hf = 0, h < 0
m > 1, h < 1 S N SN S N N caz13.7(b1)
13.7
1 hm > 0, f ,= 0
m = 1, h < 1 S N SN SN N caz13.7(b2)
m < 1, h < 1 S N SN N N S caz13.7(b5)
m > 1, h < 1 N S SN S N N caz13.8(b1)
c hf = 0, h > 0 m = 1, h < 1 N S SN SN N caz13.8(b2)
13.8 1 hm > 0 m < 1, h > 1 N S SN N S N caz13.8(b3)
m < 1, h = 1 N S SN N SN caz13.8(b4)
m < 1, h < 1 N S SN N N S caz13.8(b5)
c = 0, h < 0
m > 1, h < 1 SN S F S N N caz14.1(b1)
14.1
1 hm > 0, 4 < 0
m = 1, h < 1 SN S F SN N caz14.1(b2)
m < 1, h < 1 SN S F N N S caz14.1(b5)
9
8
C
A
P
I
T
O
L
U
L
4
.
C
A
T
E
V
A
M
O
D
E
L
E
D
E
T
I
P
L
O
T
K
A
-
V
O
L
T
E
R
R
A
Nr.
crt.
Condit ii pentru
Condit ii
pentru
singularit at i
innite
M
1
M
2
M
3
M
4
N
1
N
2
N
3
Cazul
f = 0, m < 0
m < 1, h > 1 SN S F N S N caz14.2(b3)
14.2
1 hm > 0, 4 < 0
m < 1, h = 1 SN S F N SN caz14.2(b4)
m < 1, h < 1 SN S F N N S caz14.2(b5)
cf ,= 0, c = 0, m < 0
m > 1, h < 1 SN SN S N N caz15.1(b1)
15.1
1 hm > 0, h = 0
m = 1, h < 1 SN SN SN N caz15.1(b2)
m < 1, h < 1 SN SN N N S caz15.1(b5)
cf ,= 0, f = 0, m < 0
m < 1, h > 1 SN SN N S N caz15.2(b3)
15.2
1 hm > 0, m = 0
m < 1, h = 1 SN SN N SN caz15.2(b4)
m < 1, h < 1 SN SN N N S caz15.2(b5)
m > 1, h > 1 * * * * S N S caz16(a1)
m > 1, h = 1 * * * * S SN caz16(a2)
c = f = 0, 1 hm < 0
m > 1, h < 1 * * * * S S N caz16(a3)
16
m = 1, h > 1 * * * * SN S caz16(a4)
m < 1, h > 1 * * * * N S S caz16(a5)
m < 1, h < 1 * * * * N N N caz16(a6)
m > 1, h < 1 * * * * S N N caz16(b1)
m = 1, h < 1 * * * * SN N caz16(b2)
c = f = 0, 1 hm > 0 m < 1, h > 1 * * * * N S N caz16(b3)
m < 1, h = 1 * * * * N SN caz16(b4)
m < 1, h < 1 * * * * N N S caz16(b5)
Tabel 4.5. Tipul punctelor de echilibru pentru sistemul (4.12).
Aici * reprezint a punct nehiperbolic de multiplicitate 4.
Printre cele 162 de cazuri din tabelul anterior, doar 66 sunt topologic neechivalente;
pe acestea le reprezent am n g. 4.1.
(1) (2) (3) (4)
(5) (6) (7) (8)
(9) (10) (11) (12)
(13) (14) (15) (16)
(17) (18) (19) (20)
100 CAPITOLUL 4. C

(21) (22) (23) (24)
(25) (26) (27) (28)
(29) (30) (31) (32)
(33) (34) (35) (36)
(37) (38) (39) (40)
(41) (42) (43) (44)
(45) (46) (47) (48)
(49) (50) (51) (52)
(53) (54) (55) (56)
(57) (58) (59) (60)
102 CAPITOLUL 4. C

(61) (62) (63) (64)
(65) (66)
Fig. 4.1. Portrete de faz a topologic neechivalente.
In Tabelul 4.6 prezent am cazurile de topologic neechivalent a si condit iile dintre

invariant i care le deosebesc, urm and ca apoi s a demostr am aceste condit ii. Pentru
aceasta avem nevoie de urm atorii invariant i si comitant i ai sistemului (4.12):
= (h 1)
2
(m1)
2
, B
3
= 3(f c)(fh c +cmf)x
2
y
2
V
11
=
1
(f c)h
2
m
2
(fh c +cmf)/8,
V
12
= 3cf(1 h)(1 m)(c fh)(cmf) = 3
2
3
,
V
13
= (c +f)(c fh +f cm)hm/2,
V
14
=
2
3
[c(fh c)
1
+f(cmf)
3
],
= 30(c f)(c f +fh +cm)
3
.
(4.43)
Cum V
11
B
3
= 3cf(f c)
2
h
2
m
2
(fh c +cmf)
2
x
2
y
2
/8, pentru B
3
,= 0, rezult a c a
sign (V
11
B
3
) = sign (cf). (4.44)
Condit ii asupra invariant ilor
Portrete topologic
echivalente
Fig.
D ,= 0,
0
< 0,
V
11
B
3
0 caz1.1(a6) (1)
K < 0, W
4
0
V
11
B
3
< 0, V
12
> 0 caz1.2(a6), caz1.3(a6) (2)
V
11
B
3
< 0, V
12
< 0 caz1.4(a6) (3)
D ,= 0,
0
< 0 B
3
,= 0 caz2(a6a), caz2(a6b) (4)
W
4
< 0 B
3
= 0 caz3(a6) (5)
,= 0, V
11
B
3
< 0 caz4.1(a3), caz4.1(a5) (6)
caz4.2(a1), caz4.2(a3),
D ,= 0,
0
< 0, caz4.2(a5), caz4.3(a1),
Portrete topologic
echivalente
Fig.
K > 0, si ,= 0, V
11
B
3
0 caz4.3(a3,) caz4.3(a5), (7)
W
4
> 0 caz4.4(a1), caz4.4(a3),
sau caz4.4(a5)
W
4
= 0, W
3
< 0 caz4.2(a2), caz4.2(a4),
= 0 caz4.3(a2), caz4.3(a4), (8)
caz4.4(a2), caz4.4(a4)
V
11
B
3
< 0, V
12
< 0 caz5.1(a1a), caz5.1(a1b) (9)
V
11
B
3
< 0, V
12
= 0 caz5.1(a2), caz5.1(a4) (10)
V
11
B
3
< 0, V
12
> 0 caz5.1(a3), caz5.1(a5) (11)
D ,= 0,
0
< 0, V
11
B
3
> 0, V
12
> 0
caz5.2(a1), caz5.2(a3b),
K > 0 si
V
11
B
3
> 0, V
12
< 0,
V
13
> 0, V
14
< 0
caz5.3(a1), caz5.3(a5b)
(12)
W
4
< 0 V
11
B
3
> 0, V
12
= 0,
caz5.2(a2), caz5.3(a4) (13)
sau V
14
< 0
W
4
= 0, W
3
< 0
V
11
B
3
> 0, V
12
< 0,
V
13
< 0
caz5.2(a3a), caz5.3(a5a) (14)
V
11
B
3
> 0, V
12
= 0,
V
14
> 0
caz5.2(a4), caz5.3(a2) (15)
V
11
B
3
> 0, V
12
= 0,
V
13
> 0, V
14
> 0
caz5.2(a5), caz5.3(a3) (16)
D ,= 0,
0
< 0,
K > 0, W
4
< 0
B
3
= 0
caz6.1(a1), caz6.2(a3),
caz6.3(a5)
(17)
0
> 0, D ,= 0
si W
4
> 0 sau
W
4
= 0, W
3
0
B
3
V
11
< 0, V
12
< 0,
V
14
< 0
caz7.1(b3), caz7.2(b1) (18)
B
3
V
11
< 0, V
12
= 0,
V
14
< 0
caz7.1(b4), caz7.2(b2) (19)
B
3
V
11
< 0, V
12
> 0,
B
3
< 0
B
3
,= 0, V
11
= 0,
V
12
> 0,
B
3
< 0, V
3
> 0
caz7.1(b5), caz7.2(b5) (20)
B
3
V
11
0, V
12
= 0,
V
14
> 0
caz7.3(b2), caz7.3(b4)
B
3
V
11
> 0, V
12
= 0,
V
14
< 0
caz7.4(b4), caz7.5(b2) (21)
B
3
V
11
0, V
12
= 0,
V
14
> 0, V
3
> 0
caz7.6(b2), caz7.6(b4)
B
3
V
11
< 0, V
12
> 0,
B
3
> 0
caz7.3(b1), caz7.3(b3)
B
3
V
11
> 0, V
12
< 0,
V
14
< 0
caz7.4(b3), caz7.5(b1) (22)
104 CAPITOLUL 4. C

Portrete topologic
echivalente
Fig.
B
3
V
11
0, V
12
> 0,
B
3
> 0
caz7.6(b1), caz7.6(b3)
B
3
V
11
0, V
12
= 0,
V
14
> 0, V
3
< 0
caz7.4(b2), caz7.5(b4) (23)
V
12
< 0, V
14
> 0 caz7.3(b5), caz7.4(b1)
B
3
V
11
> 0, V
12
> 0,
B
3
< 0
caz7.4(b5), caz7.5(b3)
(24)
B
3
,= 0, V
11
= 0,
V
12
> 0, B
3
< 0,
V
3
< 0
caz7.5(b5), caz7.6(b5)
V
11
B
3
< 0, V
12
< 0 caz8.1(b3), caz8.2(b1) (25)
D ,= 0,
0
> 0,
V
11
B
3
< 0, V
12
= 0 caz8.1(b4), caz8.2(b2) (26)
si W
4
< 0 sau
V
11
B
3
< 0, V
12
> 0 caz8.1(b5) (27)
W
4
= 0, W
3
0
V
11
B
3
> 0, V
12
> 0 caz8.3(b1) (28)
V
11
B
3
> 0, V
12
= 0 caz8.3(b2) (29)
V
11
B
3
> 0, V
12
< 0 caz8.3(b5) (30)
D = 0, S ,= 0, V
11
= 0 caz9.1(a6), caz9.2(a6) (31)
0
< 0, K < 0 V
11
,= 0 caz9.3(a6), caz9.4(a6) (32)
,= 0, V
11
= 0,
V
6
< 0
caz10.1(a5), caz10.2(a3) (33)
D = 0, S ,= 0, ,= 0, V
11
= 0
caz10.1(a3), caz10.2(a5) (34)
0
< 0, K > 0 V
6
> 0
si W
4
> 0
,= 0, V
11
> 0
caz10.3(a1), caz10.3(a3),
(35)
sau caz10.4(a1), caz10.4(a5)
W
4
= 0, W
3
0 ,= 0, V
11
< 0 caz10.3(a5), caz10.4(a3) (36)
= 0, V
11
,= 0 caz10.3(a2), caz10.4(a4) (37)
= 0, V
11
= 0 caz10.3(a4), caz10.4(a2) (38)
D = 0, S ,= 0,
V
6
< 0, V
5
> 0 caz11.1(a1), caz11.2(a1) (39)
0
< 0, K > 0
V
6
< 0, V
5
< 0 caz11.1(a3), caz11.2(a5) (40)
W
4
< 0
V
6
= 0 caz11.1(a4), caz11.2(a2) (41)
V
6
> 0 caz11.1(a5), caz11.2(a3) (42)
D = 0,
0
< 0,
K > 0, W
4
= 0, caz12.1(a2), caz12.2(a4) (43)
W
3
< 0
0
> 0, D = 0
S ,= 0, W
4
0
B
3
V
11
< 0, V
6
< 0 caz13.5(b3), caz13.7(b1) (44)
B
3
V
11
< 0, V
6
= 0 caz13.5(b4), caz13.7(b2) (45)
B
3
V
11
< 0, V
6
> 0
caz13.1(b5), caz13.3(b5),
(46)
V
11
= 0, B
3
< 0,
V
4
> 0
caz13.5(b5), caz13.7(b5)
B
3
V
11
> 0, B
3
< 0
caz13.2(b5), caz13.4(b5),
(47)
V
11
= 0, B
3
< 0,
V
4
< 0
caz13.6(b5), caz13.8(b5)
Portrete topologic
echivalente
Fig.
B
3
V
11
> 0, B
3
> 0,
V
6
< 0
caz13.6(b3) (48)
B
3
V
11
> 0, V
6
= 0 caz13.6(b4), caz13.8(b2) (49)
B
3
V
11
0, B
3
> 0,
V
6
> 0
caz13.6(b1), caz13.8(b1),
caz13.8(b3)
(50)
V
11
= 0, B
3
> 0,
V
6
< 0, V
4
< 0
caz13.2(b1), caz13.2(b3),
caz13.4(b1), caz13.4(b3)
(51)
V
11
= 0, B
3
> 0,
V
6
< 0, V
4
> 0
caz13.1(b1), caz13.3(b3) (52)
V
11
= 0, B
3
,= 0,
= 0, V
4
< 0
caz13.1(b2), caz13.3(b4) (53)
V
11
= 0, B
3
,= 0,
= 0, V
4
> 0
caz13.2(b2), caz13.2(b4),
caz13.4(b2), caz13.4(b4)
(54)
B
3
= 0 caz13.6(b2), caz13.8(b4) (55)
D = 0, S ,= 0,
V
6
< 0 caz14.1(b1), caz14.3(b3) (56)
0
> 0, W
4
< 0
V
6
= 0 caz14.1(b2), caz14.3(b4) (57)
V
6
> 0 caz14.1(b5), caz14.3(b5) (58)
D = S = 0
V
6
< 0 caz15.1(b1), caz15.2(b3) (59)
P ,= 0 V
6
= 0 caz15.1(b2), caz15.2(b4) (60)
V
6
> 0 caz15.1(b5), caz15.2(b5) (61)
0
< 0, > 0, caz16(a1), caz16(a3),
(62)
D = 0, > 0 caz16(a5)
S = 0,
0
< 0, > 0,
caz16(a2), caz16(a4) (63)
P = 0 < 0
0
< 0, = 0 caz16(a6) (64)
0
> 0, > 0
caz16(b1), caz16(b3),
caz16(b5)
(65)
0
< 0, = 0 caz16(b2), caz16(b4) (66)
Tabel 4.6. Condit ii de invariant a an a pentru portrete topologic neechivalente.
Sisteme cu trei sei si un nod.

In acest caz au loc urm atoarele condit ii
D ,= 0,
0
< 0, K < 0, W
4
0, (4.45)
care pentru sistemul (4.12) sunt echivalente cu
cf(cmf)(fh c) ,= 0, 1 hm < 0, (m < 0, h < 0),
4
0. (4.46)
Lema 4.3. S a presupunem c a pentru sistemul (4.12) sunt adev arate condit iile (4.45)
(i.e. acest sistem are trei sei si un nod). Atunci portretele de faz a ale acestui sis-
tem corespund unuia din cele indicate dac a si numai dac a sunt satisf acute respectiv,
106 CAPITOLUL 4. C

condit iile
V
11
B
3
< 0, V
12
< 0 (3) (fig.4.1);
V
11
B
3
< 0, V
12
> 0 (2) (fig.4.1);
V
11
B
3
0 (1) (fig.4.1)
Demonstrat ie. S a presupunem c a pentru sistemul (4.12) au loc condit iile (4.45). Arm am
ca, dac a sunt indeplinite condit iile (4.45), atunci B
3
= 0 dac a si numai dac a c = f.
Intr-adevar, s a presupunem c a B
3
= 0 si f ,= c. Cum cf ,= 0, obt inem m =
(c + f fh)/c si astfel 1 hm = (1 h)(c fh)/c,
4
= 4(1 h)(c fh)
3
/c.
Cum din condit ia (4.45) are loc relat ia 1 hm < 0, obt inem o contradict ie, si anume
4
< 0. Deci condit ia B
3
= 0 implic a f = c si astfel obt inem
1
= c
2
,
2
= c
2
(m1),
3
= c
2
(h 1),
4
= c
2
(m1)(h 1)/(1 hm).
Cum m < 0, h < 0 si 1 hm < 0 rezult a c a M
1
este nod, M
2
, M
3
, M
4
sunt sei, iar
punctele de la innit N
1
, N
2
, N
3
sunt noduri. Astfel obt inemn mod univoc (1) (g.
4.1).
Cazul V
11
B
3
< 0.

In acest caz avem cf < 0 (i.e.
1
< 0) si astfel punctul de
echilibru M
1
(0, 0) este sa. Rezult a c a oricare din punctele M
2
, M
3
, M
4
poate nod.
F ar a a pierde generalitatea, datorit a schimb arii (x, y, t) (x sign c, y sign c, t sign c),
putem considera c > 0 .
Pe de alt a parte pentru sistemul (4.12) avem V
12
= 3
2
3
(1 h)(1 m) si,
datorit a relat iilor (4.46) si (1 m)(1 h) > 0, obt inem V
12
,= 0 si sign (V
12
) =
sign (
2
3
).
Dac a V
12
< 0 atunci
2
3
> 0 si ambele puncte M
2
si M
3
sunt sei. Astfel obt inem
n mod univoc (3) (g. 4.1).
Dac a V
12
> 0 atunci
2
3
< 0 si unul din punctele M
2
si M
3
este nod, iar cel alalt
este sa. Astfel obt inem (2) (g. 4.1).
Cazul V
11
B
3
> 0. Atunci avem cf > 0 (i.e.
1
> 0) si astfel punctul M
1
(0, 0) este
nod. Deci, celelalte trei puncte sunt sei. Astfel obt inem (1) (g. 4.1).
Sisteme cu trei sei si un focar.

In acest caz au loc condit iile
D ,= 0,
0
< 0, K < 0, W
4
< 0, B
3
,= 0, (4.47)
cf(cmf)(fh c) ,= 0, 1 hm < 0, (m < 0, h < 0),
4
< 0,
4
,= 0. (4.48)
(i.e. acest sistem are trei sei si un focar ). Atunci exist a un singur portret de faz a si
acesta corespunde lui (4) (g. 4.1).
Sisteme cu trei sei si un centru.

D ,= 0,
0
< 0, K < 0, W
4
< 0, B
3
= 0, (4.49)
cf(cmf)(fh c) ,= 0, 1 hm < 0, (m < 0, h < 0),
4
< 0,
4
= 0. (4.50)
(i.e. acest sistem are trei sei si un centru). Atunci exist a un singur portret de faz a si
acesta corespunde lui (5) (g. 4.1).
Sisteme cu trei noduri si o sa.

D ,= 0,
0
< 0, K > 0, si W
4
> 0 sau W
4
= 0, W
3
0, (4.51)
cf(cmf)(fh c) ,= 0, 1 hm < 0, (m > 0, h > 0),
4
> 0. (4.52)
(i.e. acest sistem are trei noduri si o sa). Atunci portretele de faz a ale acestui sis-
condit iile
,= 0, V
11
B
3
< 0 (6) (fig.4.1),
,= 0, V
11
B
3
0 (7) (fig.4.1),
= 0 (8) (fig.4.1).
Demonstrat ie. S a presupunem c a pentru sistemul (4.12) au loc condit iile (4.51).
Cazul ,= 0. Putem arma c a dac a sunt vericate condit ile (4.51), atunci B
3
= 0
doar pentru f = c.

Intr-adev ar, dac a m = (c + f fh)/c obt inem 1 hm =
(1 h)(c fh)/c ,
4
= 4(1 h)(c fh)
3
/c, si, cum din condit iile (4.51) avem
1 hm < 0, obt inem o contradict ie, si anume
4
< 0. Astfel, B
3
= 0 pentru f = c
(i.e. fc > 0), deci are loc relat ia (4.44).
Dac a V
11
B
3
< 0, avem cf < 0 (i.e.
1
< 0) si astfel punctul M
1
(0, 0) este sa.
Rezult a c a M
2
, M
3
, M
4
sunt noduri. Astfel obt inem n mod univoc (6) (g. 4.1).
Dac a V
11
B
3
> 0, avem cf > 0 (i.e.
1
> 0) si astfel punctul M
1
(0, 0) este nod.
Rezult a c a printre M
2
, M
3
, M
4
sunt dou a noduri si o sa. Astfel obt inem n mod
univoc (7) (g. 4.1).
Cazul = 0.

In acest caz avem (m 1)(n 1) = 0, deci m = 1 sau h = 1.
Dac a m = h = 1 atunci 1 hm = 0, si astfel obt inem o contradict ie. Datorit a
schimb arii h m, care invariaz a sistemul (4.12), putem considera doar cazul h = 1,
Astfel obt inem

2
=

3
= 0, deci punctul de la innit N
2
se ciocneste cu punctul
N
3
si devine sa-nod.

In acest fel obt inem n mod univoc (8) (g. 4.1).
108 CAPITOLUL 4. C

Sisteme cu o sa, doua noduri si un focar.

In acest caz au loc urm atoarele
condit ii
D ,= 0,
0
< 0, K > 0, si W
4
< 0, B
3
,= 0 sau W
4
= 0, W
3
< 0, (4.53)
cf(cmf)(fh c) ,= 0, 1 hm < 0, (m > 0, h > 0),
4
< 0,
4
,= 0. (4.54)
(i.e. acest sistem are o sa, dou a noduri si un focar). Atunci portretele de faz a ale
acestui sistem corespund unuia din cele indicate dac a si numai dac a sunt satisf acute
respectiv, condit iile
V
11
B
3
< 0, V
12
< 0 (9) (fig.4.1);
V
11
B
3
< 0, V
12
> 0 (11) (fig.4.1);
V
11
B
3
< 0, V
12
= 0 (10) (fig.4.1);
V
11
B
3
> 0, V
12
< 0, V
13
< 0 (14) (fig.4.1);
V
11
B
3
> 0, V
12
< 0, V
13
> 0, V
14
> 0 (16) (fig.4.1);
_
V
11
B
3
> 0, V
12
< 0, V
13
> 0, V
14
< 0
sau V
11
B
3
> 0, V
12
> 0
(12) (fig.4.1);
V
12
= 0, V
11
B
3
> 0, V
14
< 0 (13) fig.4.1;
V
12
= 0, V
11
B
3
> 0, V
14
> 0 (15) (fig.4.1).
Demonstrat ie. Cazul V
11
B
3
< 0.

In acest caz avem cf < 0 (i.e.
1
< 0) si astfel
punctul M
1
este sa. Evident c a doar punctul M
4
poate focar, deci rezult a c a ambele
puncte M
2
si M
3
sunt noduri. F ar a a reduce generalitatea, datorit a aschimb arii
(x, y, t) (x sign c, y sign c, t sign c), putem considera c > 0.
Astfel, t in and cont de relat ia (4.54) obt inem
c > 0, f < 0, cmf > 0, fh c < 0. (4.55)
Pe de alt a parte, pentru sistemul (4.12) avem V
12
= 3
2
3
(1 h)(1 m) si
cum
2
3
> 0, rezult a sign (V
12
) = sign (1 h)(1 m).
Subcazul V
12
< 0. Atunci (1 h)(1 m) > 0. Cum 1 hm < 0, m > 0, h > 0
rezult a c a m > 1, h > 1, deci

2
> 0,

1
< 0,

3
< 0, si astfel N
2
este nod, N
1
si
N
3
sunt sei. Astfel obt inem n mod univoc (9) (g. 4.1).
Subcazul V
12
> 0. Atunci (1 h)(1 m) < 0. Cum 1 hm < 0, rezult a c a
m > 1, h < 1 sau m < 1, h > 1. F ar a a reduce generalitatea, datorit a schimb arii
x y, c f h m, care invariaz a sistemul (4.12), putem considera m > 1, h < 1.
Obt inem

1
< 0,

2
> 0,

3
> 0, deci N
1
, N
2
sunt sei, iar N
3
este nod. Astfel
obt inem n mod univoc (11) (g. 4.1).
Subcazul V
12
= 0. Atunci (1 h)(1 m) = 0 (i.e. = 0). Rezult a c a m = 1
sau h = 1. Dac a m = h = 1 atunci 1 hm = 0 si astfel obt inem o contradict ie.
Obt inem c a N
2
este sa-nod. Astfel obt inem n mod univoc (10) (g. 4.1).
Cazul V
11
B
3
> 0.

In acest caz avem cf > 0 (i.e.
1
> 0), iar punctul M
1
este
nod. Evident c a doar pucntul M
4
poate focar. Deci saua va unul din punctele
M
2
sau M
3
. F ar a a reduce generalitatea, datorit a schimb arii (x, y, c, f, h, m)
(y, x, f, c, m, h), care invariaz a sistemul (4.12), putem considera c a M
2
este saua.
Mai mult, datorit a schimb arii (x, y, t) (x sign c, y sign c, t sign c), putem consid-
era c > 0. Astfel, consider and condit iile (4.54), obt inem
c > 0, f > 0, cmf < 0, fh c > 0, (4.56)
Pe de alt a parte, t in and cont de condit iile (4.56), obt inem sign (V
12
) = sign (1
h)(1 m).
Subcazul V
12
< 0. Atunci (1h)(1m) < 0. Cum 1hm < 0, rezult a c a

2
< 0,
deci N
2
este sa, iar N
1
, N
3
sunt o sa si un nod sau invers.
Pe de alt a parte putem arma c a, dac a sunt ndeplinite condit iile (4.54) si cf > 0,
atunci V
13
,= 0.

Intr-adev ar, dac a presupunem c a V
13
= 0, atunci c = f si astfel
obt inem contradict ia cf < 0.
Din (12) (g. 4.1), (14) (g. 4.1) si (16) (g. 4.1) se observ a c a n (14) (g.
4.1) nodul M
1
si focarul M
4
au aceeasi atractivitate.

In (12) (g. 4.1) si (16) (g.
4.1), nodul M
1
si focarul M
4
au atractivit at i diferite. Cum 1 hm < 0 obt inem c a
sign (V
13
) = sign (
1
4
).
Subcazul V
13
< 0.

In acest caz avem
1
4
> 0, astfel M
1
si M
4
au aceeasi
atractivitate. Astfel obt inem n mod univoc (14) (g. 4.1).
Subcazul V
13
> 0.

In acest caz avem
1
4
< 0. Putem arma c a V
14
,= 0.
Intr-adev ar, dac a V

14
= 0 atunci c(fh c)(1 m) + f(cm f)(1 h) = 0
c(fhc)(1m) = f(f cm)(1h) cf(fhc)(f cm)(1m) = f
2
(f cm)
2
(1h).
Cum (1 m)(1 h) < 0, obt inem contradict ia sign (1 m) = sign (1 h). Astfel,
V
14
,= 0.
S a consider am acum invariantul V
14
de forma
V
14
= cf(cmf)(c fh)[A+B].
Avem AB = cf(fhc)(cmf)(1h)(1m). Cum punctul M
2
este o sa iar punctul
M
3
este un nod, avem cf(fh c)(cm f) < 0. Pe de alt a parte condit ia V
12
< 0
implic a AB > 0. Astfel rezult a c a
sign (V
14
) = sign(A+B) = sign(A) = sign(B).
Observat ia 4.4. Substitut ia (x, y, c, f, h, m) (y, x, f, c, m, h) invariaz a sistemul
(4.12). Astfel portretele de faz a pentru sistemul (4.12) cu condit iile m > 1, h < 1
(m > 1, h = 1) sunt topologic echivalente cu portretele de faz a pentru sistemul (4.12)
cu condit iile m < 1, h > 1. Deci n continuare vom analiza doar cazul m > 1, h < 1
(h > 1, m = 1).
110 CAPITOLUL 4. C
In (12) (g. 4.1) (respectiv (16) (g. 4.1)), punctul M

1
este nod, iar M
2
, M
3
sunt
sa si nod, (respectiv nod si sa). Astfel obt inem
1
2
= c
2
f(cm f) < 0,
1
3
=
f
2
c(fh c) > 0 (respectiv
1
2
= c
2
f(cmf) > 0,
1
3
= f
2
c(fh c) < 0).
Dac a V
14
> 0, atunci A > 0 si B > 0. Astfel c(fh c) < 0, f(cmf) > 0. Cum
cf > 0, nmult ind cele dou a inegalit at i cu cf obt inem c
2
f(fhc) < 0, f
2
c(cmf) >
0.

In acest caz avem: M
1
, M
3
-noduri M
2
-sa, M
4
-focar, N
3
-nod, N
1
, N
2
-sei. Astfel
obt inem (12) (g. 4.1).
Dac a V
14
< 0, atunci A < 0 si B < 0. Deci c(fh c) > 0, f(cm f) < 0. Cum
cf > 0, nmult ind cele dou a inegalit at i cu cf obt inem c
2
f(fhc) > 0, f
2
c(cmf) <
0.

In acest caz avem: M
1
, M
3
-noduri, M
2
-sa, M
4
-focar, N
1
, N
3
-noduri, N
2
-sa. Astfel
obt inem n mod univoc (16) (g. 4.1).
Subcazul V
12
> 0. Atunci (1 h)(1 m) > 0. Cum 1 hm < 0, rezult a c a
m > 1, h > 1. Astfel

2
> 0, deci N
2
este nod. Pe de alt a parte,

1
= 1 m < 0,
3
= 1 h < 0, deci N
1
si N
3
sunt sei. Astfel obt inem (12) (g. 4.1).
Subcazul V
12
= 0. Atunci (1 h)(1 m) = 0 (i.e. = 0). Rezult a c a m = 1 sau
h = 1, deci N
2
este sa-nod. Dac a m = h = 1, atunci obt inem contradict ia 1hm = 0.
Folosind Observat ia 4.4 putem considera m = 1. Astfel, V
14
devine
V
14
= cf
2
(c f)
2
(c fh)(1 h).
Dac a au loc condit iile (4.54), m = 1 si B
3
,= 0, putem arma c a V
14
,= 0.

Intr-adev ar,
dac a V
14
= 0, atunci obt inem contradict ia 1 h = 0. Astfel, V
14
,= 0 si obt inem
sign V
14
= sign
3
.
Subcazul V
14
< 0. Atunci
3
< 0, iar M
3
este sa. Cum cf > 0, i.e. M
1
este nod,
avem M
2
este nod si M
4
este focar. Astfel obt inem n mod univoc (13) (g. 4.1).
Subcazul V
14
> 0. Atunci
3
> 0, iar M
2
este nod. Cum cf > 0, i.e. M
1
este
nod, rezult a c a M
2
este sa, iar M
4
este focar. Astfel obt inemn mod univoc (15) (g.
4.1).
Sisteme cu o sa, doua noduri si un centru.

D ,= 0,
0
< 0, K > 0, W
4
< 0, B
3
= 0, (4.57)
cf(cmf)(fh c) ,= 0, 1 hm < 0, (m > 0, h > 0),
4
< 0,
4
= 0. (4.58)
Condit ia B
3
= 0 este echivalent a cu c fh+f cm = 0.

Intr-adev ar, dac a f c = 0,
i.e. c = f obt inem contradict ia
4
=
c
2
(h +m2hm)
2
(1 hm)
2
> 0.
(i.e. acest sistem are o sa, dou a noduri si un centru). Atunci exist a un singur portret
de faz a al acestui sistem si el corespunde cazului (17) (g. 4.1).
Sisteme cu doua sei si doua noduri.

D ,= 0,
0
> 0 si W
4
> 0 sau W
4
= 0, W
3
0, (4.59)
cf(cmf)(fh c) ,= 0, 1 hm > 0,
4
0. (4.60)
Condit ia D ,= 0 implic a c ,= 0, si, datorit a transform arii (x, y, t) (cx, cy, t/c),
care invariaz a sistemul (4.12), putem considera c = 1. Astfel, sistemul (4.12) devine
_
x = x(1 +x +hy),
y = y(f +mx +y),
(4.61)
pentru care
0
= 1 hm, D = f
2
(1 fh)
2
(f m)
2
,
= (h 1)
2
(m1)
2
, C
2
= xy
_
(1 m)x + (h 1)y
.
(4.62)
Cum D ,= 0, cele patru puncte singulare distincte ale sistemului (4.61) sunt
M
1
(0, 0) :
1
= f,
1
= (1 f)
2
;
M
2
(1, 0) :
2
= mf,
2
= (1 +f m)
2
;
M
3
(0, f) :
3
= f(fh 1),
3
= (1 +f fh)
2
;
M
4
_
1 fh
hm1
,
f m
hm1
_
:
4
=
(mf)(fh 1)
1 hm
,
4
=
_
(mf) (fh 1)
2
+ 4hm(mf)(fh 1)
(1 hm)
2
,
(4.63)
iar la innit exist a trei puncte
N
1
(1, 0, 0)) :

1
= 1 m;
N
2
(1,
m1
h 1
, 0) :

2
=
(m1)(hm1)
h 1
;
N
3
(0, 1, 0) :

3
= 1 h,
(4.64)
care sunt distincte dac a si numai dac a ,= 0.
B
3
= 3(f 1)(fh f +m1)x
2
y
2
, V
11
=
1
8
f(f 1)h
2
m
2
(fh f +m1),
V
12
= 3
2
3
(1 m)(1 h), V
3
= 48(f 1)(h m)(fh f +m1)
V
14
= f(mf)(1 fh)
_
(fh 1)(1 m) +f(mf)(1 h)
_
,
= 30(1 f)(fh f +m1)(1 m)(1 h).
(4.65)
112 CAPITOLUL 4. C

Observat ia 4.5. Not and A = (fh 1)(1 m) si B = f(mf)(1 h), atunci
AB =
2
3
(1 m)(1 h) implic a sign (AB) = sign (V
12
),
V
14
= f(mf)(1 fh)(A+B).
Observat ia 4.6. Din (4.65) si Observat ia 4.5 avem
(i) dac a V
11
,= 0, atunci sign (B
3
V
11
) = sign (
1
);
(ii) dac a V
12
< 0, atunci sign (V
14
) = sign
_
2
(m1)
_
= sign
_
3
(h 1)
_
;
(iii) dac a B
3
,= 0, atunci sign (B
3
) = sign
_
(1 m)(1 h)
_
;
(iv) dac a D ,= 0, atunci V
12
= 0 = 0;
(v) dac a B
3
= 0, atunci V
12
< 0, V
14
> 0;
(vi) dac a B
3
,= 0, V
11
= 0, atunci sign (V
14
) = sign (V
12
).
T in and cont de Observat ia 4.6 si de expresiile (4.62)(4.65), obt inem lema
(i.e. acest sistem are dou a sei si dou a noduri). Atunci portretele de faz a ale acestui
sistem corespund unuia din cele indicate dac a si numai dac a sunt satisf acute respectiv,
condit iile
B
3
V
11
< 0, V
12
< 0, V
14
< 0 (18) (fig.4.1);
B
3
V
11
< 0, V
12
= 0, V
14
< 0 (19) (fig.4.1);
_
B
3
V
11
< 0, V
12
> 0, B
3
< 0 sau
B
3
,= 0, V
11
= 0, V
12
> 0, B
3
< 0, V
3
> 0
(20) (fig.4.1);
_
_
_
B
3
V
11
0, V
12
= 0, V
14
> 0 sau
B
3
V
11
> 0, V
12
= 0, V
14
< 0 sau
B
3
V
11
0, V
12
= 0, V
14
> 0, V
3
> 0
(21) (fig.4.1);
_
_
_
B
3
V
11
< 0, V
12
> 0, B
3
> 0 sau
B
3
V
11
> 0, V
12
< 0, V
14
< 0 sau
B
3
V
11
0, V
12
> 0, B
3
> 0
(22) (fig.4.1);
B
3
V
11
0, V
12
= 0, V
14
> 0, V
3
< 0 (23) (fig.4.1);
_
_
_
V
12
< 0, V
14
> 0 sau
B
3
V
11
> 0, V
12
> 0, B
3
< 0 sau
B
3
,= 0, V
11
= 0, V
12
> 0, B
3
< 0, V
3
< 0
(24) (fig.4.1);
Sisteme cu doua sei, un nod si un focar.

D ,= 0,
0
> 0 si W
4
< 0 sau W
4
= 0, W
3
< 0, (4.66)
cf(cmf)(fh c) ,= 0, 1 hm > 0,
4
< 0. (4.67)
(i.e. acest sistem are dou a sei, un nod si un focar). Atunci portretele de faz a ale
V
11
B
3
< 0, V
12
< 0 (25) (fig.4.1);
V
11
B
3
< 0, V
12
= 0 (26) (fig.4.1);
V
11
B
3
< 0, V
12
> 0 (27) (fig.4.1);
V
11
B
3
> 0, V
12
> 0 (28) (fig.4.1);
V
11
B
3
> 0, V
12
= 0 (29) (fig.4.1);
V
11
B
3
> 0, V
12
< 0 (30) (fig.4.1).
Demonstrat ie. S a presupunem c a pentru sistemul (4.12) sunt adev arate condit iile
(4.66). T in and cont de (4.67), avem c a
i
,= 0, i = 1, 2, 3, 4. Arm am c a, dac a sunt
adev arate condit iile (4.67), atunci B
3
,= 0.

Intr-adev ar, s a presupunem c a B
3
= 0.
Cum cf ,= 0, obt inem ori f = c, ori m = (c + f fh)/c.

In primul caz obt inem
4
= c
2
(h + m 2hm)
2
/(1 hm))2 0, ceea ce contrazice condit iile (4.67).

In
al doilea caz avem 1 hm = (1 h)(c fh)/c,
4
= 4(1 h)(c fh)
3
/c si, cum
1 hm > 0, obt inem din nou o contradict ie, si anume
4
> 0. Astfel, B
3
,= 0, deci
are loc (4.44).
Cazul V
11
B
3
< 0. Avem cf < 0 (i.e.
1
< 0), deci punctul M
1
este sa. Este
evident faptul c a doar punctul M
4
poate focar. Deci, a doua sa trebuie s a e una
dintre singularit at ile M
2
sau M
3
. F ar a a reduce generalitatea, datorit a schimb arii
(x, y, c, f, h, m) (y, x, f, c, m, h), care invariaz a sistemul (4.12), putem considera c a
punctul M
2
este sa. Mai mult, datorit a schimb arii (x, y, t) (x sign c, y sign c, t sign c),
putem considera c > 0. Astfel, consider and (4.11), obt inem condit iile
c > 0, f < 0, cmf < 0, fh c < 0,
care implic a m < 0, i.e.

1
> 0, deci punctul de echilibru de la innit N
1
este nod.
Pe de alt a parte, pentru sistemul (4.12) avem
V
12
= 3cf(1 h)(1 m)(c fh)(cmf) = 3
2
3
(1 h)(1 m) (4.68)
si, datorit a relat iilor
2
3
< 0 si 1 m > 0, obt inem c a sign (V
12
) = sign (1 h).
Subcazul V
12
< 0. Atunci 1 h < 0 si, din (4.42), avem

3
< 0, i.e. punctul
de echilibru de la innit N
3
este sa. Cum (1 h)(1 m) < 0, din (4.42) rezult a c a
N
2
este nod. Astfel, obt inem n mod univoc (25) (g. 4.1).
Subcazul V
12
= 0. Avem h = 1, i.e. N
3
este sa-nod, obt in andu-se astfel, (26)
(g. 4.1).
SubcazulV
12
> 0. Atunci 1 h > 0, i.e. N
3
este nod, iar N
2
este sa. Astfel se
obt ine (27) (g. 4.1).
114 CAPITOLUL 4. C

Cazul V
11
B
3
> 0. Avem cf > 0 (i.e.
1
> 0), deci punctul M
1
este nod. Cum
punctul M
4
este focar, rezult a c a ambele puncte M
2
si M
3
sunt sei. Cu alte cuvinte,
obt inem condit iile
c > 0, f > 0, cmf < 0, fh c < 0,
iar din (4.68) obt inem sign (V
12
) = -sign [(1 h)(1 m)].
Subcazul V
12
> 0. Atunci (1 h)(1 m) < 0, i.e. ori N
1
, ori N
3
este sa.
F ar a a reduce generalitatea, datorit a schimb arii (x, y, c, f, h, m) (y, x, f, c, m, h),
care invariaz a sistemul (4.12), putem considera c a N
1
este sa, iar cum N
2
este nod,
obt inem (28) (g. 4.1).
Subcazul V
12
= 0. Atunci (1 h)(1 m) = 0 si, f ar a a reduce generalitatea,
datorit a schimb arii (x, y, c, f, h, m) (y, x, f, c, m, h), care invariaz a sistemul (4.12),
putem considera h = 1, i.e. punctul dublu N
3
este sa-nod. Cum pentru h = 1 din
(4.42) rezult a 1 m > 0, obt inem (29) (g. 4.1).
Subcazul V
12
< 0. Atunci (1 h)(1 m) > 0 si, datorit a condit iei 1 hm > 0,
rezult a 1 m > 0 si 1 h > 0. Deci punctele N
1
si N
3
sunt noduri, iar N
2
este sa.
Astfel se obt ine (30) (g. 4.1).
Sisteme cu doua sei si un sa-nod.

D = 0, S ,= 0,
0
< 0, K < 0. (4.69)
Pentru sistemul (4.12) aceste condit ii sunt echivalente cu
cf(cmf)(fh c) = 0, 1 hm < 0, (m < 0, h < 0). (4.70)
(i.e. acest sistem are dou a sei si un sa-nod ). Atunci portretele de faz a ale acestui
condit iile
V
11
,= 0 (32)(fig.4.1);
V
11
= 0 (31)(fig.4.1).
Demonstrat ie. Condit ia D = 0 implic a cf(c fh)(f cm) = 0 si, astfel, trebuie
analizate dou a cazuri: cf = 0 si (c fh)(f cm) = 0.
Cazul cf = 0. Atunci, f ar a a reduce din generalitate, datorit a schimb arii x y,
c f, h m care invariaz a sistemul (4.12), putem considera f = 0. Pentru f = 0
avem
1
=
2
= 0,
3
= mf
2
> 0 si
4
= hf
2
/(1hm) > 0 deci, M
1
este sa-nod,
iar M
3
, M
4
sunt sei. Pe de alt a parte, pentru f = 0 avem V
11
= 0. Astfel obt inem
(31) (g. 4.1).
Cazul (c fh)(f cm) = 0. Atunci, f ar a a reduce din generalitate, datorit a
schimb arii x y, c f, h m care invariaz a sistemul (4.12), putem consid-
era f = cm. Pentru f = cm avem
1
= c
2
m < 0,
3
= mc
2
(hm 1) < 0 si
2
=
4
= 0, deci M
4
este sa-nod, iar M
1
, M
3
sunt sei. Pe de alt a parte, pentru
f = cm avem V
11
,= 0. Astfel obt inem (32) (g. 4.1).
Sisteme cu doua noduri si un sa-nod.

In acest caz au loc urm atoarele condit ii:
D = 0, S ,= 0,
0
< 0, K > 0 si W
4
> 0, sau W
4
= 0, W
3
0. (4.71)
(i.e. acest sistem are dou a noduri si un sa-nod ). Atunci portretele de faz a ale acestui
condit iile
,= 0, V
11
< 0 (36) (fig.4.1);
,= 0, V
11
> 0 (35) (fig.4.1);
,= 0, V
11
= 0, V
6
< 0 (33) (fig.4.1);
,= 0, V
11
= 0, V
6
> 0 (34) (fig.4.1);
= 0, V
11
,= 0 (37) (fig.4.1);
= 0, V
11
= 0 (38) (fig.4.1);
Demonstrat ie. Condit ia D = 0 implic a cf(c fh)(f cm) = 0 si au loc dou a cazuri:
cf = 0 si (c fh)(f cm) = 0.
Cazul cf = 0. F ar a a reduce generalitatea, datorit a schimb arii x y, c f,
h m, care invariaz a sistemul (4.12), putem considera c = 0. Astfel, pentru c = 0
avem
1
=
2
= 0,
3
= hf
2
> 0 si
4
= hf
2
/(1hm) > 0. Deci M
1
este sa-nod,
iar M
3
, M
4
sunt noduri.

In acest caz V
11
= 0.
Pe de alt a parte, = (1 m)
2
(1 h)
2
, si putem arma c a ,= 0.

Intr-adev ar,
dac a = 0, atunci f ar a a reduce generalitatea, datorit a schimb arii x y, c f,
h m, care invariaz a sistemul (4.12), putem considera m = 1.

In acest caz
4
=
f
2
(1 +h)/(1 h). Cum m = 1 si 1 h < 0 obt inem o contradict ie, si anume
4
< 0.
Astfel, ,= 0, i.e. m ,= 1 si h ,= 1.

In (34) (g. 4.1) nodurile M
3
si M
4
au
atractivit at i diferite, pe c and n (35) (g. 4.1) ele au aceeasi atractivitate. Pentru
M
3
si M
4
avem
3
= f(1 + h),
4
= f(1 h)/(1 hm), deci
3
4
= f
2
(1 +
h)(1 h)/(1 hm). Rezult a c a sign
3
4
= sign (h 1). Pe de alt a parte,
4
=
f
2
[(1 +h)
2
4h
2
m]
(1 hm)
2
0, deci m
_
1 +h
2h
_
2
. Dac a h > 1, atunci m < 1 (N
1
este
nod, iar N
2
, N
3
sunt sei), iar dac a h < 1, din 1 hm < 0 avem m > 1 (N
3
este nod,
iar N
1
, N
2
sunt sei). Deci sign (h 1) = sign V
6
, i.e. sign
3
4
= sign V
6
.
Rezult a c a din condit ia h < 1 (i.e. V
6
< 0) obt inem (33) (g. 4.1), iar din condit ia
h > 1 (i.e. V
6
> 0) obt inem (34) (g.4.1).
Cazul (cfh)(f cm) = 0. F ar a a reduce generalitatea, datorit a schimb arii x y,
c f, h m, care invariaz a sistemul (4.12), putem considera f = cm. Astfel,
116 CAPITOLUL 4. C

pentru f = cm avem
1
= c
2
m > 0,
3
= mc
2
(hm 1) > 0 si
2
=
4
= 0. Deci
M
4
este sa-nod, iar M
1
, M
3
sunt noduri. Pe de alt a parte, dac a f = cm, atunci
V
11
= c
4
h
2
m
3
(m1)(hm1)/8, deci sign V
11
= sign (m1).
i) S a presupunem c a ,= 0, i.e. m ,= 0 si h ,= 0. Atunci, pentru m > 1 (i.e.
V
11
> 0) obt inem

1
< 0 si

3
< 0. Deci N
1
este sa, iar dintre punctele N
2
, N
3
unul este nod si unul este sa. Astfel se obt ine (35) (g.4.1). Pentru m < 1 (i.e.
V
11
< 0) avem

1
> 0 si

3
> 0. Deci N
1
este nod, iar N
2
, N
3
nu pot dec at sei.
Intr-adev ar, dac a N

2
, N
3
sunt noduri, atunci avem 1 h > 0, si astfel se obt ine o
contradict ie, si anume 1 hm > 0. Aceste condit ii corespund cazului (36) (g. 4.1).
ii) Dac a = 0, atunci h = 1, m ,= 1 or m = 1, h ,= 1. Primul caz este echivalent
cu V
11
= c
4
m
3
(m 1)
2
,= 0 si obt inem

1
< 0,

2
=

3
= 0, deci N
1
este sa, iar
N
2
= N
3
este sa-nod, obt in andu-se, astfel, (37) (g. 4.1). Al doilea caz este echivalent
cu V
11
= 0 si avem

1
=

2
= 0,

3
< 0, deci N
1
= N
2
este sa-nod, iar N
3
este sa,
obt in andu-se, astfel, (38) (g. 4.1).
Sisteme cu un nod, un focar si un sa-nod.

D = 0, S ,= 0,
0
< 0, K > 0, W
4
> 0. (4.72)
(i.e. acest sistem are un nod, un focar si un sa-nod ). Atunci portretele de faz a ale
V
6
< 0, V
5
> 0 (39) (fig.4.1);
V
6
< 0, V
5
< 0 (40) (fig.4.1);
V
6
= 0 (41) (fig.4.1);
V
6
> 0 (42) (fig.4.1).
Demonstrat ie. Condit ia D = 0 implic a cf(c fh)(f cm) = 0 si arm am c a cf =
0.

Intr-adev ar, dac a cf(c fh)(f cm) = 0, f ar a a reduce generalitatea, datorit a
schimb arii x y, c f, h m, care invariaz a sistemul (4.12), putem considera c a
f = cm, obt in andu-se astfel o contradict ie, si anume
4
= c
2
> 0. Deci cf = 0, si,
f ar a a reduce generalitatea, datorit a schimb arii x y, c f, h m, care invariaz a
sistemul (4.12), putem considera c = 0. Pentru c = 0 obt inem c a M
1
este sa-nod, M
3
este nod, iar M
4
este focar. Pe de alt a parte, avem
V
6
= 288f
2
(h 1)
2
(m1), V
5
= 384f
4
h(h 1).
Astfel obt inem sign V
6
=sign (1 m) si V
5
=sign (h 1). Arm am c a V
5
,= 0.

Intr-
adev ar, dac a V
5
= 0, atunci h = 1, obt in andu-se, astfel, o contradict ie, si anume
4
= 0.
Pentru V
6
< 0 (i.e. m > 1), dac a V
5
> 0 (i.e. h > 1), atunci

1
< 0,

2
> 0,
3
< 0, deci N
1
, N
3
sunt sei, iar N
2
este nod, situat ie corespunz atoare cazului (39)
(g. 4.1). Dac a V
5
< 0 (i.e. h < 1), atunci

1
< 0,

2
< 0,

3
> 0, deci N
1
, N
2
sunt sei, iar N
3
este nod, situat ie corespunz atoare cazului (40) (g. 4.1).
Dac a V
6
> 0 (i.e. m < 1), atunci avem

1
> 0,

2
< 0,

3
< 0, deci N
1
este sa,
iar N
2
, N
3
sunt noduri, situat ie ce corespunde cazului (42) (g. 4.1).
Dac a V
6
= 0, atunci m = 1 si astfel se obt ine (41) (g. 4.1).
Sisteme cu un nod, un centru si un sa-nod.

D = 0,
0
< 0, K > 0, W
4
= 0, W
3
< 0. (4.73)
(i.e. acest sistem un nod, un centru si un sa-nod ). Atunci exist a un singur portret
de faz a si acesta corespunde lui (43)-g. 4.1.
Sisteme cu o sa, un nod si un sa-nod.

D = 0, S ,= 0,
0
> 0, W
4
0. (4.74)
(i.e. acest sistem are o sa, un nod si un sa-nod ). Atunci portretele de faz a ale acestui
condit iile
B
3
V
11
< 0, V
6
< 0 (44) (fig.4.1);
B
3
V
11
< 0, V
6
= 0 (45) (fig.4.1);
_
B
3
V
11
< 0, V
6
> 0 sau
V
11
= 0, B
3
< 0, V
4
> 0
(46) (fig.4.1);
_
B
3
V
11
> 0, B
3
< 0 sau
V
11
= 0, B
3
< 0, V
4
< 0
(47) (fig.4.1);
B
3
V
11
> 0, B
3
> 0, V
6
< 0 (48) (fig.4.1);
B
3
V
11
> 0, V
6
= 0 (49) (fig.4.1);
B
3
V
11
0, B
3
> 0, V
6
> 0 (50) (fig.4.1);
V
11
= 0, B
3
> 0, V
6
< 0, V
4
< 0 (51) (fig.4.1);
V
11
= 0, B
3
> 0, V
6
< 0, V
4
> 0 (52) (fig.4.1);
V
11
= 0, B
3
,= 0, = 0, V
4
< 0 (53) (fig.4.1);
V
11
= 0, B
3
,= 0, = 0, V
4
> 0 (54) (fig.4.1);
B
3
= 0 (55) (fig.4.1);
Sisteme cu o sa, un focar si un sa-nod.

D = 0, S ,= 0,
0
> 0, W
4
< 0. (4.75)
(i.e. acest sistem are o sa, un focar si un sa-nod ). Atunci portretele de faz a ale acestui
condit iile
V
6
< 0 (56) (fig.4.1);
V
6
= 0 (57) (fig.4.1);
V
6
> 0 (58) (fig.4.1).
118 CAPITOLUL 4. C

Demonstrat ie. Condit ia D = 0 implic a cf(c fh)(f cm) = 0 si arm am c a cf =
0.

Intr-adev ar, dac a cf(c fh)(f cm) = 0, f ar a a reduce generalitatea, datorit a
schimb arii x y, c f, h m, care invariaz a sistemul (4.12), putem considera c a
f = cm, obt in andu-se astfel o contradict ie, si anume
4
= c
2
> 0. Deci cf = 0, si, f ar a
a reduce generalitatea, tot datorit a schimb arii x y, c f, h m, care invariaz a
sistemul (4.12), putem considera c = 0. Pentru c = 0 avem
1
=
2
= 0,
3
= hf
2
si
4
= hf
2
/(1 hm). Cum doar M
4
poate focar, rezult a c a M
1
este sa-nod, iar
M
3
este nod, deci h < 0. Pe de alt a parte, avem V
6
= 288f
2
(h 1)
2
(m 1), deci
sign V
6
=sign (1 m).
Dac a V
6
< 0 (i.e. m > 1), atunci

1
< 0,

2
> 0,

3
> 0, deci N
1
este sa, iar
N
2
, N
3
sunt noduri, obt in andu-se, astfel, (56) (g. 4.1).
Dac a V
6
= 0, atunci m = 1.

Intr-adev ar, dac a h = 1 obt inem o contradict ie, si
anume
4
= 0. Astfel se obt ine (57) (g. 4.1).
Dac a V
6
> 0 (i.e. m < 1), atunci

1
> 0,

2
< 0,

3
> 0, deci N
1
, N
3
sunt
noduri, iar N
2
este sa, obt in andu-se, astfel, (58) (g. 4.1).
Sisteme cu doua sa-noduri.

D = S = 0, P ,= 0. (4.76)
(i.e. acest sistem are dou a sa-noduri ). Atunci portretele de faz a ale acestui sis-
condit iile
V
6
< 0 (59) (fig.4.1);
V
6
= 0 (60) (fig.4.1);
V
6
> 0 (61) (fig.4.1).
Demonstrat ie. Condit ia D = 0 implic a cf(c fh)(f cm) = 0, deci trebuie consid-
erate cele dou a cazuri: cf = 0 si (c fh)(f cm) = 0.
Cazul cf = 0. F ar a a reduce generalitatea, datorit a schimb arii x y, c f,
h m, care invariaz a sistemul (4.12), putem considera c = 0. Pe de alt a parte, avem
S = 3f
4
h
2
(mx +y)
2
[(8 8hm+ 3h
2
m
2
)x
2
+ 2h(4 hm)xy + 3h
2
y
2
],
P = f
4
x
2
(hy +x)
2
.
Condit iile S = 0, P ,= 0 implic a h = 0, iar pentru c = 0 avem
1
=
2
=
3
=
4
= 0 si V
6
= 288f
2
(m1). Deci M
1
= M
2
si M
3
= M
4
sunt sa-noduri, iar sign
V
6
= sign (1 m).
Dac a V
6
< 0 (i.e. m > 1), avem

1
< 0,

2
> 0,

3
> 0, deci N
1
este sa, iar N
2
,
N
3
sunt noduri, situat ie ce corespunde cazului (59) (g. 4.1).
Dac a V
6
= 0 (i.e. m = 1), atunci N
1
= N
2
este sa-nod, iar N
3
este nod, situat ie
ce corespunde cazului (60) (g. 4.1).
Dac a V
6
> 0 (i.e. m < 1), avem

1
> 0,

2
< 0,

3
> 0, deci N
1
, N
3
sunt
noduri, iar N
2
este sa, situat ie ce corespunde cazului (61) (g. 4.1).
Cazul (cfh)(f cm) = 0. F ar a a reduce generalitatea, datorit a schimb arii x y,
c f, h m, care invariaz a sistemul (4.12), putem considera f = cm si, astfel, avem
S = 3c
4
m
2
(hm1)
2
x
2
(3m
2
x
2
+ 8mxy + 8y
2
),
P = c
4
(hm1)
2
y
2
(mx +y)
2
.
Condit iile S = 0, P ,= 0 implic a m = 0, deci f = 0. Astfel, acest caz se reduce la
cazul anterior.
Interpretare topologica
Studiul de mai sus a condus la un num ar de 162 de portrete de faz a, dintre care, din
punct de vedere algebric, am ment inut numai 66 ca ind neechivalente. S-a subnt eles
echivalent a a dou a curbe algebrice din portretul de faz a f ar a s a se t in a seama de sensul
pe ele. Pe de alt a parte, prin echivalent a topologic a a dou a sisteme dinamicent elegem
n plus, si p astrarea sensului de parcurs pe traiectorii. De aceea, num arul claselor de
sisteme dinamice topologic neechivalente pentru modelul Lotka-Volterra (4.1) este
mai mare, tocmai cu situat iile n care timpul pe traiectorii este inversat, desi curbele
algebrice prin care se reprezentau traiectoriile de faz a sunt identice.
Din punct de vedere biologic sunt foarte importante propriet at ile topologice de
m arginire ale traiectoriilor de faz a corespunz and dinamicilor tranziente, si atractivi-
tatea punctelor de echilibru.
Mai jos d am dou a exemple de portrete de faz a echivalente algebric, dar netopo-
logic, pe care le reprezent am n plan.
(a
1
) (a
2
)
(b
1
) (b
2
)
Fig. 4.2. Portrete de faz a echivalente algebric, dar netopologic.
Observat ia 4.7. Cazurile (a
1
) si (a
2
) (g. 4.2) corespund cazului (7) (g.4.1).
Cazurile (b
1
) si (b
2
) (g. 4.2) corespund cazului (62) (g.4.1). De asemenea, cazurile
120 CAPITOLUL 4. C

(a
1
) si (a
2
) (g. 4.2) mai corespund si cazului (8) (g.4.1), iar cazurile (b
1
) si (b
2
)
(g. 4.2) corespund si cazului (63) (g.4.1). Acest lucru se nt ampl a datorit a faptului
c a n teoria topologic a nu intereseaz a punctele de la innit.
Rezultatele pentru cazurile prezentate mai departe sunt date doar sub form a
de tabel, enunt ul lemelor si demonstrat iile corespunz atoare ind analoage celor din
aceast a subsect iune.
4.1.3.2 Cazul singularitat ilor de multiplicitate totala trei
Din Lema 4.1, rezult a c a sistemele de forma (4.1) au singularit at i nite de multi-
plicitate total a trei dac a si numai dac a
0
= gn(gnhm) = 0 si
1
,= 0.
In continuare
consider am cele dou a cazuri: gn = 0 si gn hm = 0, gn ,= 0.
Cazul gn = 0. F ar a a reduce generalitatea, datorit a schimb arii x y, c f,
g n, h m, care invariaz a sistemul (4.1), putem considera g = 0. Atunci c ,= 0,
altfel se obt ine un sistem degenerat. Consider and g = 0 n sistemul (4.15), se obt ine
sistemul
_
x = x(c +hy),
y = y(f +mx +ny),
(4.77)
pentru care
0
= 0,
1
= chmny ,= 0 si D = c
4
f
2
m
2
(cn fh)
2
. Rezult a c a m,
c si n sunt nenule. Datorit a schimb arii (x, y, t) (cx/m, cy/n, t/c), care invariaz a
sistemul (4.77), putem considera c = m = n = 1. Astfel se obt ine sistemul
_
x = x(1 +hy),
y = y(f +x +y),
(4.78)
pentru care
0
= 0,
1
= hy, D = f
2
(1fh)
2
, K = 2hy
2
, iar punctele de echilibru
nite sunt
M
1
(0, 0) :
1
= f,
1
= (1 f)
2
,
1
= 1 +f;
M
2
(0, f) :
2
= f(1 fh),
2
= (1 +f fh)
2
,
2
= 1 f fh; (4.79)
M
3
_
1 fh
h
,
1
h
_
:
3
=
1 fh
h
,
3
=
1
h
,
3
=
4h
2
f 4h + 1
h
2
,
Punctele de echilibru de la innit (care sunt distincte dac a h 1 ,= 0) sunt
N
1
(1, 0, 0) :

1
= 0,
1
= 1,

1
= 1;
N
2
_
1,
1
h 1
, 0
_
:

2
=
h
h 1
,
2
=
2h 1
h 1
,

2
=
1
(h 1)
2
; (4.80)
N
3
(0, 1, 0) :

3
= 1 h,
3
= h 2,

3
= h
2
,
iar natura lor este prezentat a n Tabelul 4.8.
Nr.
crt.
Condit ii asupra
parametrilor
Tipul
punctelor
a1) h (, 0) SN, N, N
a2) h (0, 1) SN, S, N
a3) h = 1 SN, SN
a4) h (1, ) SN, N, S
Tabel 4.8. Tipul singularit at ilor innite (4.80).
Natura echilibrelor nite si innite ale sistemului (4.1.3) este prezentat an Tabelul
4.9.
1
2
2
C
A
P
I
T
O
L
U
L
4
.
C
A
T
E
V
A
M
O
D
E
L
E
D
E
T
I
P
L
O
T
K
A
-
V
O
L
T
E
R
R
A
Nr.
crt.
Condit ii pentru
singularit ati nite
Condit ii pentru
singularit at i innite
M
1
M
2
M
3
N
1
N
2
N
3
Figura
1.1 f < 0, h < 0, 1 fh < 0,
4
0 S S N SN N N caz1.1(a1)
1.2 f < 0, h < 0, 1 fh > 0 S N S SN N N caz1.2(a1)
1.3 f > 0, h < 0, 1 fh > 0 N S S SN N N caz1.3(a1)
2 f < 0, h < 0, 1 fh < 0,
4
< 0 S S F SN N N caz2(a1)
3.1 f < 0, h > 0, 1 fh > 0,
4
0 S N N SN S N caz3.1(a2)
f > 0, h > 0
h (0, 1) N S N SN S N caz3.2(a2)
3.2
1 fh > 0,
4
0
h = 1 N S N SN SN caz3.2(a3)
h (1, ) N S N SN N S caz3.2(a4)
f > 0, h > 0
h (0, 1) N N S SN S N caz3.3(a2)
3.3
1 fh < 0
h = 1 N N S SN SN caz3.3(a3)
h (1, ) N N S SN N S caz3.3(a4)
f < 0, h > 0
h (0, 1) S N F SN S N caz4.1(a2)
4.1
1 fh > 0,
4
< 0
h = 1 S N F SN SN caz4.1(a3)
h (1, ) S N F SN N S caz4.1(a4)
4.2 f > 0, h > 0 h (0, 1) N S F SN S N caz4.2(a2)
1 fh > 0,
4
< 0 h = 1 N S F SN SN caz4.2(a3)
h (1, ) N S F SN N S caz4.2(a4)
5.1 f = 0, h < 0 SN S SN N N caz5.1(a1)
5.2 f < 0, h < 0, 1 fh = 0 S SN SN N N caz5.2(a1)
6.1 f = 0, h > 0,
4
0 SN N SN S N caz6.1(a2)
f > 0, h > 0
h (0, 1) N SN SN S N caz6.2(a2)
6.2
1 fh = 0
h = 1 N SN SN SN caz6.2(a3)
h (1, ) N SN SN N S caz6.2(a4)
f = 0, h > 0
h (0, 1) SN F SN S N caz7(a2)
7
4
< 0
h = 1 SN F SN SN caz7(a3)
h (1, ) SN F SN N S caz7(a4)
Tabel 4.9. Natura echilibrelor nite si innite ale sistemului (4.78).
Cazul gn ,= 0, gnhm = 0. Atunci n = hm si, f ar a a reduce generalitatea, datorit a
schimb arii x x/g, care invariaz a sistemul (4.1), putem considera g = 1, iar sistemul
(4.1) devine
_
x = x(c +x +hy),
y = y(f +mx +hmy),
(4.81)
pentru care
1
= hm(f cm)(x +hy), K = 2m(x +hy)
2
, D = c
2
f
2
h
2
(cmf)
2
.
Cum
1
,= 0, obt inem h ,= 0 si c
2
+f
2
,= 0. F ar a a reduce generalitatea, datorit a
transform arii y y/h, care invariaz a sistemul (4.81), putem considera h = 1, iar
sistemul (4.81) devine
_
x = x(c +x +y),
y = y(f +mx +my).
(4.82)
Pe de alt a parte, datorit a transform arii (x, y) (y/m, x/m) si a schimb arii de
parametru (c, f, m) (f, c, 1/m), putem lua c ,= 0. Astfel, se poate considera c = 1,
obt in andu-se tot sistemul
_
x = x(1 +x +y),
y = y(f +mx +my),
(4.83)
pentru care
1
= m(f m)(x+y), K = 2m(x+y)
2
, D = f
2
(mf)
2
. Cum
1
,= 0,
avem m ,= 0 si f m ,= 0. Punctele de echilibru nite pentru sistemul (4.83) sunt
M
1
(0, 0) :
1
= f,
1
= 1 +f,
1
= (1 f)
2
;
M
2
(1, 0) :
2
= mf,
2
= f 1 m,
2
= (1 +f m)
2
;
M
3
_
0,
f
m
_
:
3
=
f(f m)
m
,
3
=
mf fm
m
,
3
=
(mf +mf)
2
m
2
,
(4.84)
deci nu pot exista focare sau centre. La innit avem trei puncte de echilibru distincte
dac a m1 ,= 0, si anume
N
1
(1, 0, 0) :

1
= 1 m,
1
= 2 m,

1
= m
2
;
N
2
(1, 1, 0) :

2
= 0,
2
= m1,
2
= (m1)
2
; (4.85)
N
3
(0, 1, 0) :

3
= m(m1),
3
= 1 2m,
3
= 1
si o innitate de puncte de echilibru dac a m = 1. Natura punctelor de la innit este
prezentat a n Tabelul 4.11.
Nr.
crt.
Condit ii asupra
parametrilor
Tipul
punctelor
b1) m (, 0) N, SN, N
b2) m (0, 1) N, SN, S
b3) m = 1 SN, SN
b4) m (1, ) S, SN, N
Tabel 4.11. Natura punctelor de la innit de forma (4.85).
Natura punctelor de echilibru de la innit, precum si a celor nite, ale sistemului
(4.83) n funct ie de condit iile dintre parametri, este prezentat a n Tabelul 4.12.
124 CAPITOLUL 4. C

Condit ii Condit ii
Nr. pentru pentru
M
1
M
2
M
3
N
1
N
2
N
3
Figura
crt. singularit at i singularit at i
nite innite
1.1
f < 0, m < 0,
mf < 0,
4
0
S S N N SN N caz1.1(b1)
1.2
f < 0, m < 0,
mf > 0
S N S N SN N caz1.2(b1)
1.3
f > 0, m < 0,
mf < 0
N S S N SN N caz1.3(b1)
f < 0, m > 0
m (0, 1) S N N N SN S caz3.1(b2)
3.1
mf > 0
m = 1 S N N SN SN caz3.1(b3)
m (1, ) S N N S SN N caz3.1(b4)
f > 0, m > 0
m (0, 1) N S N N SN S caz3.2(b2)
3.2
mf < 0
m = 1 N S N SN SN caz3.2(b3)
m (1, ) N S N S SN N caz3.2(b4)
f > 0, m > 0
m (0, 1) N N S N SN S caz3.3(b2)
3.3
mf > 0
m = 1 N N S SN SN caz3.3(b3)
m (1, ) N N S S SN N caz3.3(b4)
5 f = 0, m < 0 SN S N SN N caz5(b1)
m (0, 1) SN N N SN S caz6(b2)
6 f = 0, m > 0 m = 1 SN N SN SN caz6(b3)
m (1, ) SN N S SN N caz6(b4)
Tabel 4.12. Natura echilibrelor sistemului (4.83) .
Dintre cele 46 de cazuri din Tabelele 4.11 si 4.12, doar 31 sunt topologic neechiva-
lente; le prezent am n g. 4.3, corespondent a dintre num arul desenului din g. 4.3 si
cazurile din Tabelele 4.12 si 4.13, ind evident iat a n Tabelul 4.13.
(1) (2) (3) (4)
(5) (6) (7) (8)
(9) (10) (11) (12)
(13) (14) (15) (16)
(17) (18) (19) (20)
(21) (22) (23) (24)
126 CAPITOLUL 4. C

(25) (26) (27) (28)
(29) (30) (31)
Portrete topologic
echivalente
Fig.
D ,= 0,
B
3
V
11
< 0, V
12
< 0 caz1.1(a1) (1)
K < 0,
B
3
V
11
< 0, V
12
> 0,
= 0
caz1.2(a1) (2)
W
4
0
B
3
V
11
< 0, V
12
> 0,
,= 0
caz1.1(b1), caz1.2(b1) (3)
B
3
V
11
0 caz1.3(a1), caz1.3(b1) (4)
D ,= 0,
K < 0,
W
4
< 0
caz2(a1) (5)
D ,= 0,
K > 0
si
W
4
> 0
sau
W
4
= 0,
W
3
0
,= 0
B
3
V
11
< 0, = 0 caz3.1(a2) (6)
B
3
V
11
< 0, ,= 0 caz3.1(b2), caz3.1(b4)
(7)
B
3
V
11
> 0, V
12
< 0,
,= 0, V
13
> 0
caz3.2(b4), caz3.3(b2)
B
3
V
11
> 0, V
12
> 0,
V
5
> 0
caz3.2(a4) (8)
B
3
V
11
> 0, V
12
> 0,
V
5
< 0
caz3.3(a2), caz3.2(a2)
(9) B
3
V
11
0, V
12
< 0,
= 0
caz3.3(a4), caz3.2(b2)
B
3
V
11
0, V
12
< 0,
,= 0, V
13
< 0
caz3.3(b4)
= 0
,= 0
caz3.1(b3), caz3.2(b3)
caz3.3(b3)
(10)
Portrete topologic
echivalente
Fig.
= 0, V
5
< 0 caz3.3(a3) (11)
= 0, V
5
> 0 caz3.2(a3) (12)
D ,= 0, V
11
B
3
< 0, V
12
> 0 caz4.1(a2) (13)
K > 0 si V
11
B
3
< 0, V
12
= 0 caz4.1(a3) (14)
W
4
< 0 V
11
B
3
< 0, V
12
< 0 caz4.1(a4) (15)
sau V
11
B
3
0, V
12
< 0 caz4.2(a2) (16)
W
4
= 0, V
11
B
3
0, V
12
= 0 caz4.2(a3) (17)
W
3
< 0 V
11
B
3
0, V
12
> 0 caz4.2(a4) (18)
D = 0,
V
11
= 0, = 0 caz5.1(a1) (19)
K < 0
K > 0, ,= 0 caz5.2(a1) (20)
K < 0, V
11
,= 0 caz5(b1) (21)
V
5
< 0, V
11
,= 0 caz6.2(a2) (22)
D = 0, V
5
< 0, V
11
= 0 caz6.2(b2), caz6.1(b4) (23)
K > 0, V
5
> 0, V
11
,= 0 caz6.2(a4) (24)
W
4
0
V
5
> 0, V
11
= 0,
,= 0
caz6.1(b2), caz6.2(a4) (25)
V
5
> 0, V
11
= 0,
= 0
caz6.1(a2) (26)
V
5
= 0, V
11
,= 0 caz6.2(a3) (27)
V
5
= 0, V
11
= 0 caz6.1(b3), caz6.2(b3) (28)
D = 0, V
6
> 0 caz7(a2) (29)
K > 0, V
6
= 0 caz7(a3) (30)
W
4
< 0 V
6
< 0 caz7(a4) (31)
Tabel 4.13. Portretele topologic echivalente din Tabelele 4.11 si 4.12.
4.1.3.3 Cazul singularitat ilor de multiplicitate totala doi
Din Lema 4.1, rezult a c a sistemele de forma (4.1) au singularit at i nite de multi-
plicitate total a doi dac a si numai dac a
0
=
1
= 0 si
2
,= 0.
In continuare consider am
cele dou a cazuri: gn = 0 si gn hm = 0, gn ,= 0 cu subcazurile h = n = m = 0 si
h = m = 0 (dac a f mc = 0, atunci de obt ine sistem degenerat).
Cazul gn = 0. F ar a a reduce generalitatea, datorit a schimb arii x y, c f,
g n, h m, care invariaz a sistemul (4.1), putem considera g = 0. Pe de alt a
parte, dac a g = 0, atunci c ,= 0, altfel se obt ine un sistem degenerat. Datorit a
schimb arii t t/c, care invariaz a sistemul (4.1), putem considera c = 1 si, astfel,
_
x = x(1 +hy),
y = y(f +mx +ny),
(4.86)
pentru care
0
= 0,
1
= hmny,
2
= [m(n+fh)x+n(nfh)y]y, K = 2hny
2
, U =
f
2
x
2
y
2
(mx fhy +ny)
2
.
128 CAPITOLUL 4. C

Subcazul h = 0. Atunci sistemul (4.86) devine
_
x = x,
y = y(f +mx +ny),
(4.87)
pentru care
0
=
1
= 0,
2
= n(mx ny)y ,= 0, de unde rezult a n ,= 0. Datorit a
schimb arii y y/n, care invariaz a sistemul (4.87), putem considera n = 1. Astfel,
_
x = x,
y = y(f +mx +y),
(4.88)
pentru care
0
=
1
= 0,
2
= (mx ny)y ,= 0, K = 2hy
2
, U = f
2
x
2
y
2
(y +
mx)
2
, V
2
= 8m
2
, iar punctele de echilibru nite sunt
M
1
(0, 0) :
1
= f,
1
= (1 f)
2
,
1
= 1 +f; (4.89)
M
2
(0, f) :
2
= f,
2
= (1 +f)
2
,
2
= 1 f;
Punctele de echilibru de la innit (care sunt distincte dac a m ,= 0) sunt
N
1
(1, 0, 0) :

1
= 0,
1
= m,

1
= m
2
;
N
2
(1, m, 0) :

2
= 0,
2
= m,

2
= m
2
; (4.90)
N
3
(0, 1, 0) :

3
= 1,
3
= 2,

3
= 0.
Punctele N
1
si N
2
sunt sa-noduri dac a m ,= 0 si se contopesc, devenind nehiperbolice
dac a m = 1. Punctul N
3
este nod pentru orice valoare a lui m.
Subcazul n = 0. Atunci sistemul (4.86) devine
_
x = x(1 +hy),
y = y(f +mx),
(4.91)
pentru care
0
=
1
= 0,
2
= mfhy ,= 0, deci m si h sunt nenule. Datorit a
schimb arii (x, y) (x/m, y/h), care invariaz a sistemul (4.91), putem considera h =
m = 1. Astfel, sistemul (4.91) devine
_
x = x(1 +y),
y = y(f +x),
(4.92)
pentru care
0
=
1
= 0,
2
= fxy ,= 0, K = 2hy
2
, U = f
2
x
2
y
2
(x fhy)
2
, V
2
=
8f, iar punctele de echilibru nite sunt
M
1
(0, 0) :
1
= f,
1
= (1 f)
2
,
1
= 1 +f;
M
2
(f, 1) :
2
= f,
2
= 4f,
2
= 0. (4.93)
Punctele de echilibru de la innit sunt
N
1
(1, 0, 0) :

1
= 0,
1
= 1,

1
= 1;
N
2
(1, 1, 0) :

2
= 1,
2
= 2,

2
= 0; (4.94)
N
3
(0, 1, 0) :

3
= 0,
3
= 1,

3
= 1,
deci N
1
si N
3
sunt sa-noduri, iar N
2
este nod.
Subcazul m = 0. Atunci sistemul devine
_
x = x(1 +hy),
y = y(f +ny),
(4.95)
pentru care
0
=
1
= 0,
2
= n(n fh)y
2
,= 0, deci n ,= 0. Datorit a schimb arii
y y/n, care invariaz a sistemul (4.95), putem considera h = 1. Astfel, sistemul
(4.95) devine
_
x = x(1 +hy),
y = y(f +y),
(4.96)
pentru care
0
=
1
= 0,
2
= (1 fh)y
2
,= 0, K = 2hy, U = f
2
x
2
y
4
(1 fh)
2
, iar
punctele de echilibru nite sunt
M
1
(0, 0) :
1
= f,
1
= (1 f)
2
,
1
= 1 +f;
M
2
(0, f) :
2
= f(1 fh),
2
= (1 +f fh)
2
,
2
= 1 f fh. (4.97)
La innit, dac a h ,= 1, atunci sunt dou a puncte de echilibru
N
1
(1, 0, 0) :

1
= 0,
1
= 0,

1
= 0;
N
3
(0, 1, 0) :

3
= 1 h,
3
= h 2,

3
= h
2
,
deci N
1
este un punct de echilibru nehiperbolic, iar N
3
este nod dac a h < 1, si sa
dac a h > 1. Dac a h = 1, atunci la innit sunt o innitate de puncte de echilibru.
Natura echilibrelor nite si innite este prezentat a n Tabelul 4.14.
Condit ii
pentru
singularit ati
nite
Condit ii
pentru
singularit at i
innite
M
1
M
2
N
1
N
2
N
3
Figura
f > 0
m ,= 0 N S SN SN N g3.1
m = 0 N S nehip. N g3.2
h = 0 f < 0
m ,= 0 S N SN SN N g3.4
m = 0 S N nehip. N g3.3
f = 0
m ,= 0 SN SN SN N g5.1
m = 0 SN nehip. N g5.2
n = 0
f > 0 m ,= 0 N S SN N SN g3.5
f < 0 m ,= 0 S C SN N SN g4.1
f < 0
fh 1 > 0
h < 0 S S nehip. N g1.1
f > 0
h < 1 N N nehip. N g2.1
fh 1 > 0
h = 1 N N SN g2.2
h > 1 N N nehip. S g2.3
m = 0
f > 0
h < 1 N S nehip. N g3.6
fh 1 < 0
h = 1 N S SN g3.7
h > 1 N S nehip. S g3.8
130 CAPITOLUL 4. C

Condit ii
pentru
singularit ati
nite
Condit ii
pentru
singularit at i
innite
M
1
M
2
N
1
N
2
N
3
Figura
f < 0
h < 1 S N nehip. N g3.9
fh 1 < 0
h = 1 S N SN g3.10
h > 1 S N nehip. S g3.11
Tabel 4.14. Natura punctelor de echilibru ale sistemului (4.86). (Aici indic a faptul c a
avem o innitate de puncte de echilibru nehiperbolice).
Cazul gn ,= 0, gn hm = 0. Atunci n = hm si, f ar a a reduce generalitatea,
datorit a schimb arii x x/g, care invariaz a sistemul (4.12), putem considera g = 1,
iar sistemul (4.12) devine (4.81), pentru care
1
= hm(f cm)(x +hy) = 0.
Subcazul h = 0. Atunci sistemul (4.81) devine
_
x = x(c +x),
y = y(f +mx),
(4.98)
pentru care
0
=
1
= 0,
2
= f(f cm)x
2
,= 0, deci f ,= 0. Atunci, f ar a a reduce
generalitatea, datorit a schimb arii t t/f, putem considera f = 1. Astfel, sistemul
(4.98) devine
_
x = x(c +x),
y = y(1 +mx),
(4.99)
pentru care
0
=
1
= 0,
2
= (1 cm)x
2
,= 0, K = 2mx
2
, iar U = c
2
(1 cm)
2
x
4
y
4
.
Punctele de echilibru nite ale sistemului (4.99) sunt
M
1
(0, 0) :
1
= c,
1
= 1 +c,
1
= (1 c)
2
;
M
2
(c, 0) :
2
= c(cm1),
2
= 1 mc c,
2
= (1 +c mc)
2
,
(4.100)
deci nu pot exista focare sau centre. La innit avem dou a puncte de echilibru dac a
m ,= 1, si anume
N
1
(1, 0, 0) :

1
= 1 m,
1
= 2 m,

1
= m
2
;
N
3
(0, 1, 0) :

3
= 0,
3
= 0,
3
= 0, (4.101)
deci N
1
este nod pentru m < 1 si sa pentru m > 1, iar N
3
este un punct de echilibru
nehiperbolic. Dac a m = 1, atunci avem o innitate de puncte de echilibru (sa-noduri
degenerate).
Subcazul m = 0. Atunci sistemul (4.81) devine
_
x = x(c +x +hy),
y = yf,
(4.102)
pentru care
0
=
1
= 0,
2
= f
2
x(x + hy) ,= 0, deci f ,= 0. F ar a a reduce
generalitatea, datorit a schimb arii t t/f, putem considera f = 1. Astfel, sistemul
(4.102) devine
_
x = x(c +x +hy),
y = y,
(4.103)
pentru care
0
=
1
= 0,
2
= x(x + hy) ,= 0, K = 0, iar U = c
2
(x + hy)
2
x
2
y
2
.
Punctele de echilibru nite ale sistemului (4.103) sunt
M
1
(0, 0) :
1
= c,
1
= 1 +c,
1
= (1 c)
2
;
M
2
(c, 0) :
2
= c,
2
= 1 c,
2
= (1 +c)
2
,
(4.104)
deci, din nou nu pot exista focare sau centre. La innit avem trei puncte de echilibru
dac a h ,= 0, si anume
N
1
(1, 0, 0) :

1
= 1,
1
= 2,

1
= 0;
N
2
(1, 1/h, 0) :

2
= 0,
2
= 1,

2
= 1; (4.105)
N
3
(0, 1, 0) :

3
= 0,
3
= h,
3
= h
2
,
deci N
1
este nod, iar N
2
si N
3
sunt sa-noduri. Dac a h = 0, atunci avem doar dou a
puncte la innit: N
1
(nod) si N
3
(nehiperbolic).
Natura echilibrelor nite si innite este prezentat a n Tabelul 4.15.
Condit ii
pentru
singularit ati
nite
Condit ii
pentru
singularit at i
innite
M
1
M
2
N
1
N
2
N
3
Figura
c < 0
c(cm1) < 0
m < 0 S S N nehip. g1.2
c > 0
m < 1 N N SN SN nehip. g2.4
c(cm1) > 0
m = 1 N N SN nehip. g2.5
m > 1 N N SN SN nehip. g2.6
m = 0 S N N nehip. g3.12
c < 0 m < 1 S N N nehip. g3.13
c(cm1) > 0 m = 1 S N nehip. g3.14
h = 0 m > 1 S N S nehip. g3.15
m = 0 N S N nehip. g3.16
c > 0 m < 1 N S N nehip. g3.17
c(cm1) < 0 m = 1 N S nehip. g3.18
m > 1 N S S nehip. g3.19
m = 0 SN SN SN nehip. g5.3
c = 0
m < 1 SN SN SN nehip. g5.4
m = 1 SN nehip. g5.5
m > 1 SN SN SN nehip. g5.6
132 CAPITOLUL 4. C

Condit ii
pentru
singularit ati
nite
Condit ii
pentru
singularit at i
innite
M
1
M
2
N
1
N
2
N
3
Figura
c > 0
h ,= 0 N S N SN SN g3.20
h = 0 N S N SN nehip. g3.21
m = 0 c < 0
h ,= 0 S N N SN SN g3.22
h = 0 S N N SN nehip. g3.23
c = 0
h ,= 0 SN N SN SN g5.7
h = 0 SN N nehip. g5.8
Tabel 4.15 Natura echilibrelor sistemului (4.81). (Aici reprezint a o innitate de
echilibre de tip sa-nod degenerat, iar reprezint a o innitate de echilibre nehiperbolice).
Dintre cele 40 de cazuri din Tabelele 4.14 si 4.15, doar 14 sunt topologic neechiva-
lente; pe acestea le prezent amn g. 4.4, corespondent a dintre num arul desenului din
g. 4.4 si cazurile din Tabelele 4.14 si 4.15, ind evident iat a n Tabelul 4.16.
(1) (2) (3) (4)
(5) (6) (7) (8)
(9) (10) (11) (12)
4.2. CAZURI PARTICULARE 133
(13) (14)
Condit ii asupra invariant ilor Portrete topologic echivalente Figura
U ,= 0,
2
< 0, K < 0 caz1.1, caz1.2 (1)
caz2.1, caz2.4 (2)
U ,= 0,
2
< 0, K > 0 caz2.2, caz2.5 (3)
caz2.3, caz2.6 (4)
caz3.1, caz3.5, caz3.6, caz3.20 (5)
U ,= 0,
caz3.2, caz3.3, caz3.9, caz3.12,
si K ,= 0,
2
> 0
caz3.13, caz3.16, caz3.17, caz3.21, (6)
sau
caz3.23
K = 0, V
2
< 0
caz3.4, caz3.22 (7)
caz3.7, caz3.10, caz3.14, caz3.18 (8)
caz3.8, caz3.11, caz3.15, caz3.19 (9)
U ,= 0, K = 0, V
2
> 0 caz4.1 (10)
caz5.1, caz5.7 (11)
U = 0
caz5.2, caz5.3, caz5.4, caz5.8 (12)
caz5.5 (13)
caz5.6 (14)
Tabel 4.16. Portretele topologic echivalente din Tabelele 4.14 si 4.15.
4.2 Cazuri particulare
Prin convent ie, spunem c a un punct de echilibru exist a dac a ambele coordonate
sunt nite si pozitive. Aceasta este o existent a biologic a, nu matematic a.

In aceast a
sect iune studiem natura numai a punctelor de echilibru care exist a din punct de vedere
biologic, pentru simplitate omit and din punct de vedere biologic.
Pe de alt a parte, din motive zice, spat iul fazelor trebuie s a e primul cadran (f ar a
axele de coordonate). Totusi, din punct de vedere matematic, trebuie s a consider am
si aceste axe, originea, precum si celelalte cadrane.

Intr-adev ar, n multe exemple
s-a constatat c a bifurcat iile cele mai periculoase, corespunz atoare unor echilibre de-
generate, cu codimensiunile cele mai mari sunt tocmai pe frontiera spat iului fazelor
admisibil biologic.
134 CAPITOLUL 4. C

4.2.1 Modelul clasic Lotka-Volterra
Cea mai mare parte a rezultatelor din aceast a sect iune au fost obt inute de autoare n [42].
Cel mai cunoscut model de tip Lotka-Volterra care modeleaz a dinamica a dou a
specii aate ntr-o relat ie de tip prad a-r apitor este problema Cauchy pentru s.e.d.o.
_
x = ax bxy,
y = cy +dxy,
(4.106)
unde a, b, c, d sunt constante pozitive. Acest sistem (scris deja ca (2.22)) a fost foarte
mult studiat n literatur a. Dup a o schimbare de coordonate si o reparametrizare a
timpului [73], u = dx/c, v = by/a, = at, = d/a, (4.106) devine
_
u = (1 v)u,
v = (u 1)v,
(4.107)
cu > 0. Acesta este sistemul studiat de noi n continuare.
0
=
1
= 0,
2
= a
2
xy si, cum a ,= 0, rezult a
2
,= 0. Astfel, aplic and Lema 4.1, rezult a c a sistemul (4.107) are dou a puncte de
echilibru simple.
Pe de alt a parte, U = a
4
x
2
y
2
(x y)
2
,= 0, K = 0 si V
2
= 8a
2
> 0, astfel c a
Teorema 4.3 indic a faptul c a aceste echilibre sunt o sa si un centru.
In cazul acestui sistem propriet at ile de atractivitate ale unui punct de echilibru
(u
, v
) sunt determinate de partea real a a valorilor proprii ale matricei jacobiene

A =
_
1 v u
u +u
_
(u
,v
)
. (4.108)
Cele dou a puncte de echilibru ale sistemului dinamic generat de (4.107) sunt
M
1
(0, 0) si M
2
(1, 1).
G asim c a M
1
este o sa (valorile proprii ale matricei A sunt
1
= 1,
2
= ) si
c a M
2
este un punct de echilibru nehiperbolic (valorile proprii ale matricei A sunt
1,2
= i
). T in and cont de Teorema 4.3, rezult a c a M

2
este centru.
S a demonstr am acest lucru folosind mai multe metode.
Observat ia 4.8. Sistemul (4.107) nu admite o algebr a Lie corespunz atoare grupului
liniar de transform ari av and ca generator operatorul
X =
1
x
+
2
y
, (4.109)
unde
1
= Ax + By + C,
2
= Dx + Ey + F [82], deci nu putem g asi un factor
integrant prin aceast a metod a. Folosind programele Mathematica sau Maple se poate
verica faptul c a acest sistem nu admite o astfel de algebr a.
Metoda integrarii numerice. Solut ia implicit a a lui (4.107) este [73] u + v
ln u
v = C, C = constant si, n planul fazelor, pentru o valoare dat a a lui C,

traiectoriile din jurul lui M
2
(1, 1) sunt nchise. Astfel rezult a c a E este un centru
neliniar (g. 4.5).
Fig. 4.5. Portret de faz a.
Metoda formelor normale.

In Propozit ia 4.2 d am o demonstrat ie alternativ a
acestei interpret ari. Mai precis, cu ajutorul teoriei formelor normale demonstr am c a
M
2
este un centru neliniar.
Propozit ia 4.2. [42]. Abstract ie f ac and de termenii de ordin 5, forma normal a a
sistemului (4.107) n punctul M
2
(1, 1),este
_
w
1
w
2
_
=
_
0
0
__
w
1
w
2
_
+
+
13
24
( + 1)(w
2
1
+w
2
2
)
_
w
2
w
1
_
+O(w
5
) (4.110)
si, astfel, M
2
este o singularitate Hopf degenerat a de ordin cel put in 2.
Demonstrat ie. Cu schimbarea de coordonate u
1
= u 1, u
2
= v 1, translat am
punctul M
2
n origine. Fie u = (u
1
, u
2
)
T
. Atunci, n u, (4.107) devine
_
u
1
= u
2
u
1
u
2
,
u
2
= u
1
+u
1
u
2
.
(4.111)
Valorile proprii ale matricei denite de termenii liniari din (4.111) sunt
1
=
2
=
i
. Fie u
1
= (1, i
)
T
un vector propriu corespunz ator valorii proprii
1
.
Avem u
1
= (1, 0)
T
+ i(0,
)
T
. Astfel, cu schimbarea de coordonate
_
u
1
u
2
_
=
PM
C
_
v
1
v
2
_
, unde P =
_
0 1
0
_
si M
C
=
1
2
_
1 1
i i
_
, i.e.
_
u
1
u
2
_
=
1
2
_
i i
__
v
1
v
2
_
, (4.111) are forma complex a
_
v
1
= i
v
1
+
(1
)/4v
2
1
4
4(1
)/4v
2
2
,
v
2
= i
v
2
(1 +
)v
2
1
/4 +
(1 +
)/4v
2
2
,
(4.112)
136 CAPITOLUL 4. C

matricea termenilor liniari ind, astfel, diagonal a. Pentru a reduce termenii nerezonant i
de ordin 2 din (4.112), determin am transformarea v = n +h(n), unde v = (v
1
, v
2
)
T
and n = (n
1
, n
2
)
T
, sugerat a de Tabelul 4.17.
m
1
m
2
X
m,1
X
m,2

m,1

m,2
h
m,1
h
m,2
2 0 M N i
3i
P Q
1 1 0 0 i
0 0
0 2 N M 3i
Q P
Tabel 4.17.
Aici
m,1
,
m,2
sunt valorile proprii asociate operatorului Lie, X
m
este vectorul
polinomial de ordin 2 din (4.112), M =

(1i
)/4, N = M, P = 1(
+i)/4
si Q = P/3 . Astfel, g asim transformarea
_
v
1
= n
1
(
+i) /4n
2
1
(
+i) /12n
2
2
,
v
2
= n
2
(
i)/12n
2
1
(
i)/4n
2
2
,
care duce (4.112) n
_
n
1
= i
n
1
+Rn
3
1
+Sn
2
1
n
2
+Tn
1
n
2
2
+Zn
3
2
+O(n
5
),
n
2
= i
n
2
+Zn
3
1
+Tn
2
1
n
2
+Sn
1
n
2
2
+Rn
3
2
+O(n
5
),
(4.113)
unde R =

(2
+i i) /8, S = 13
(i + i)/24, T =
(14
+ 5i
5i)/24, Z =
(i +i)/8.
Astfel am eliminat termenii nerezonant i de ordin doi. Acum s a reducem ter-
menii nerezonant i de ordin trei din (4.113), ceea ce se realizeaz a cu transformarea
n = s +h(s), unde n = (n
1
, n
2
)
T
si s = (s
1
, s
2
)
T
m
1
m
2
X
m,1
X
m,2

m,1

m,2
h
m,1
h
m,2
3 0 R Z 2i
4i
C B
2 1 S T 0 2i
- D
1 2 T S 2i
0 D -
0 3 Z R 4i
2i
B C
Tabel 4.18.
Aici X
m
este vectorul polinomial de ordin 3 din (4.112), iar C = (1 2i
)/16,
D = (5 5 14i
)/48 si B = ( + 1)/32 .
Astfel, g asim transformarea
_
n
1
= s
1
+Cs
3
1
+Ds
1
s
2
2
+Bs
3
2
,
n
2
= s
2
+Bs
3
1
+Ds
2
1
s
2
+Cs
3
2
,
care duce (4.113) n
_
s
1
= i
s
1
13i
( + 1)/24s
2
1
s
2
+O(s
5
),
s
2
= i
s
2
+ 13i
( + 1)/24s
1
s
2
2
+O(s
5
).
(4.114)
S a ne ntoarcem acum la variabilele reale, not and s
1
= w
1
+iw
2
, s
2
= w
1
iw
2
[25].
Astfel obt inem
_
w
1
=
w
2
13
( + 1)/24(w
2
1
+w
2
2
)w
2
+O(w
5
),
w
2
=

w
1
+ 13
( + 1)/24(w
2
1
+w
2
2
)w
1
+O(w
5
),
(4.115)
sau, echivalent, (4.110), care este forma normal a a lui (4.111). Conform lui [4], punctul
de echilibru E(1, 1) care corespunde unui sistem dinamic generat de un s.e.d.o. de
forma (4.110), unde primul coecient Liapunov (l
1
(0)) este nul, este o singularitare
Hopf degenerat a de ordin cel put in 2.
Metoda bazata pe Teorema 1.7. Deoarece calculele devin din ce n ce mai
greoaie, pentru g asirea celorlalt i coecient i Liapunov mai departe nu mai folosim
metoda formelor normale. De aceea, pentru a-i g asi folosim metoda bazat a pe Teo-
rema 1.7.
Propozit ia 4.3. [42]. Pentru sistemul (4.107) coecient ii Liapunov V
1
, V
2
, V
3
sunt
nuli.
Demonstrat ie. Cu schimbarea de coordonate
_
u
1
u
2
_
=
_
0 1
0
__
n
1
n
2
_
, sis-
temul (4.111) devine
_
n
1
=
n
2
+n
1
n
2
,
n
2
=
n
1
+
n
1
n
2
,
(4.116)
si astfel sunt ndeplinite condit iile din Teorema 1.7.
Fie F c ampul vectorial asociat sistemului (4.116). Atunci, din Teorema 1.7, exist a
o aplicat ie F(n
1
, n
2
) =
2
(n
2
1
+n
2
1
) +
i+j=k
k>3
c
ij
n
i
1
n
j
2
astfel nc at
< gradF, F >=
n
i=1
V
i
(n
2
1
+n
2
2
)
i+1
+O([n
1
, n
2
[
n+1
). (4.117)
Avem
< gradF, F > = n
1
n
2
2
+
n
2
1
n
2
i+j=k
k>3
ic
ij
n
i1
1
n
j+1
2
+
+
i+j=k
k>3
ic
ij
n
i
1
n
j+1
2
+
i+j=k
k>3
jc
ij
n
i+1
1
n
j1
2
+
+
i+j=k
k>3
jc
ij
n
i+1
1
n
j
2
. (4.118)
Identic and coecient ii de grad 3 din (4.117) si (4.118), obt inem urm atorul sistem
138 CAPITOLUL 4. C

algebric n necunoscutele c
ij
, i +j = 3,
_
c
21
= 0,
c
30
+ 2
c
12
= 0,
2
c
21
+ 3
c
03
= 0,
c
12
= 0,
a c arui solut ie este c
12
= c
21
= 0, c
30
= /3, c
03
=
/3.
Identic and coecient ii de grad 4 din (4.117) si (4.118), obt inem urm atorul sistem
algebric n necunoscutele c
ij
, i +j = 4,
_
c
13
= V
1
,
2
c
22
+c
12
+ 4
c
04
+ 3
c
03
= 0,
3
c
31
+ 2
c
21
+ 3
c
13
+ 2
c
12
= 2V
1
,
4
c
40
+ 3
c
30
+ 2
c
22
+
c
21
= 0,
c
31
= V
1
,
a c arui solut ie este V
1
= c
13
= c
31
= 0, c
22
= 2c
40

/2, c
04
= c
40
+
/4
/4, c
40
= c
40
.
Analog, obt inem urm atorul sistem algebric n necunoscutele c
ij
, i +j = 5,
_
c
14
= 0,
2
c
23
+c
13
+ 2
c
05
+ 4
c
04
= 0,
3
c
32
+ 2c
22
+ 4
c
14
+ 3
c
13
= 0,
4
c
41
+ 3c
31
+ 3
c
23
+ 2
c
22
= 0,
5
c
50
+ 4c
40
+ 2
c
32
+
c
31
= 0,
c
41
= 0,
14
= c
41
= 0, c
23
= 4c
40
/3 +
/3, c
32
= 4
c
40
/3
2
/3, c
05
= 10c
40
/3 + 5
/6
/2, c
50
= 4
c
40
/3 2
2
/15.
Analog, identic and coecient ii de grad 6 din (4.117) si (4.118), obt inem urm atorul
sistem algebric n necunoscutele c
ij
, i +j = 6,
_
c
15
= V
2
,
2
c
24
+c
14
+ 6
c
06
+ 5
c
05
= 0,
3
c
33
+ 2c
23
+ 5
c
15
+ 4
c
14
= 3V
2
,
4
c
42
+ 3c
32
+ 4
c
24
+ 3
c
23
= 0,
5
c
51
+ 4c
41
+ 3
c
33
+ 2
c
32
= 3V
2
,
6
c
60
+ 5c
51
+ 2
c
42
+
c
41
= 0,
c
51
= V
2
,
2
= c
15
= c
51
= 0, c
33
= 8
c
40
/9 +2
2
/9, c
42
= 3c
60
, c
24
=
3c
60
c
40
+
2
/4+c
40
/3, c
06
= c
60
c
40
/3+
2
/12+28c
40
/9, 7
/9+
5
/12, c
60
= c
60
.
Similar, pentru coecient ii de grad 7 obt inem sistemul algebric n necunoscutele
c
ij
, i +j = 7,
_
c
16
= 0,
c
15
+ 6
c
06
2
c
25
+ 7
c
07
= 0,
2c
24
+ 5
c
15
3
c
34
+ 6
c
16
= 0,
3c
33
+ 4
c
24
4
c
43
+ 5
c
25
= 0,
4c
42
+ 3
c
33
5
c
52
+ 4
c
34
= 0,
5c
51
+ 2
c
42
6
c
61
+ 3
c
43
= 0,
6c
60
+
c
51
7
c
70
+ 2
c
52
= 0,
c
61
= 0,
16
= c
61
= 0, c
43
= 2c
60
, c
34
= 2
c
60
2
c
40
/3 +
3
/6 + 2
c
40
/3
2
/6, c
25
= 4c
40
/3
2
/3 4c
60
4c
40
/5 +
/5, c
52
=
4
c
60
8
c
40
/15 + 2
3
/15, c
07
= 2c
60
+ 2c
40
/3
2
/6 304c
40
/105 +
76
/105 5
/14, c
70
= 2
c
60
16
c
40
/105 + 4
3
/105.
In nal, identicarea coecient ilor de grad 8 din (4.117) si (4.118) duce la urm atorul
sistem algebric n necunoscutele c
ij
, i +j = 8,
_
c
17
= V
3
,
c
16
+ 7
c
07
2
c
26
+ 8
c
08
= 0,
2c
25
+ 6
c
16
3
c
35
+ 7
c
17
= 4V
3
,
3c
34
+ 5
c
25
4
c
44
+ 6
c
26
= 0,
4c
43
+ 4
c
34
5
c
53
+ 5
c
35
= 6V
3
,
5c
52
+ 3
c
43
6
c
62
+ 4
c
44
= 0,
6c
61
+ 2
c
52
7
c
71
+ 3
c
53
= 4V
3
,
7c
70
8
c
80
+ 2
c
62
+
c
61
= 0,
c
71
= V
3
,
3
= c
17
= c
71
= 0, c
80
= 7c
60
/4 2
2
c
40
/15 +
3
/30 +
c
62
/4, c
08
= 17c
60
/6 17c
40
/18 +17
2
/72 +24c
40
/10 27
/40 +5
/16
13c
60
/12 + 7c
40
/36
3
/144 + c
62
/4, c
53
= 8
c
60
/3 + 16
2
c
40
/45
4
3
/45, c
35
= 8
c
40
/92
3
/98
c
60
/38
c
40
/15+2
2
/15, c
44
= 5c
60
+
2
2
c
40
/3
3
/6 + 3c
60
/2 + 3c
62
/2, c
26
= 13c
60
/3 + 7
2
c
40
/9 7
3
/36
13c
40
/9 + 13
2
/36 + 13c
60
/3 + 2c
40
/3
2
/6 +c
62
, c
62
= c
62
.
Prin urmare am demonstrat
Teorema 4.5. Originea sistemului (4.111) este o singularitate Hopf degenerat a de
ordin cel put in patru.
Metoda bazata pe teoria invariant ilor Mai departe calculele devin deosebit de
complicate. De aceea, t in and cont de forma general a a solut iilor, de forma oarecum
140 CAPITOLUL 4. C

simetric a a sistemelor obt inute, precum si de teoria invariant ilor, prezentat a n con-
tinuare, putem arma c a V
i
, i 4 sunt nuli, deci c a originea este un centru neliniar.
Scris n form a tensorial a, sistemul (4.111) are forma [82], [94]
x
j
= a
j
+a
, (j, , = 1, 2), (4.119)

unde x
j
= u
j
, j = 1, 2 si a
1
1
= 1, a
1
2
= 0, a
1
11
= 0, a
1
12
= 1/2, a
1
22
= 0, a
2
1
=
0, a
2
2
= , a
2
11
= 0, a
2
1
2 = /2, a
2
22
= 0, si invariant ii
I
1
= 0, I
2
= 2, I
3
= 0, I
4
= I
5
= ( + 1)/4, I
6
= 0, I
13
= ( 1)/8.
Astfel, sunt satisf acute condit iile (4.143) si (4.144) (i) din Teorema 1.15, deci originea
sistemului (4.111) este un centru neliniar.
Dimensiunea GL(2, R)-orbitelor sistemului (4.107) se poate calcula folosind
rezultatele din Teorema 1.14. Astfel, invariant ii si comitant ii sistemului (4.107) sunt:
I
1
= 1 , I
2
= 1 +
2
, I
3
= ( + 1)/2, I
4
= I
3
/2, I
7
= I
8
= I
9
=
2
/4,
K
1
= x/2 y/2, K
2
= xy +xy, K
3
= (
2
x +y)/2, K
5
= x
2
y xy
2
,
K
6
= xy, K
7
=
2
x
2
/4 xy/2 +y
4
/4, K
9
= 0, K
11
=
2
x
2
y xy
2
,
= 2
2
= K
9
+, W
1
= ( + 1)x
2
y
2
,
W
2
= 3
2
x
3
y/4 5x
2
y
2
/2 xy
3
/4
3
x
3
y/4 5
2
x
2
y
2
/2 + 3xy
3
/4.
Rezult a c a are loc urm atoarea teorem a
Teorema 4.6. [42]. Pentru > 0, GL(2, R)-orbita sistemului (4.107) are numai
dimensiunea 4.
4.2.2 Un model cu doi parametri
Cea mai mare parte din rezultatele prezentate n aceast a sect iune au fost obt inute de autoare n
[40], [46].
Modelul prezentat n continuare a fost propus ca aplicat ie de M. W. Hirsch,
S. Smale si R. L. Devaney n [58] si are forma
_
x = x(a x ay),
y = y(b bx y),
(4.120)
unde x si y reprezint a num arul populat iilor celor dou a specii, iar a si b sunt parametri
pozitivi.
Observat ia 4.9. Pentru a putea aplica Lema 4.1 si Teoremele 4.1, 4.2, 4.3, 4.4,
sistemul (4.120) trebuie adus la forma (4.12).
Sistemul (4.120) se scrie, echivalent, ca
_
x = x(a +x +ay),
y = y(b +bx +y),
iar prin schimbarea sensului timpului t t se obt ine sistemul
_
x = x(a +x +ay),
y = y(b +bx +y),
(4.121)
sistem studiat n continuare.
Observat ia 4.10. Sistemul 4.121) are aceleasi puncte de echilibru ca si (4.120), dar
propriet at ile de atractivitate ale singularit at ilor sistemului (4.121) sunt opuse celor
din sistemul (4.120).
Studiul geometric. Punctele de echilibru pentru sistemul (4.121) sunt M
1
(0, 0),
M
2
(a, 0), M
3
(0, b), M
4
(a(1 b))/(1 ab), b(1 a)/(1 ab). Pentru aceste puncte
avem
1
= ab,
1
= a b,
1
= (a b)
2
,
2
= ab(a 1),
2
= a b +ab,
2
= (a +b ab)
2
,
3
= ab(b 1),
3
= a +b +ab,
3
= (a +b ab)
2
,
4
=
ab(a 1)(b 1)
1 ab
,
4
=
a +b 2ab
1 ab
,
4
=
(a b)
2
+ 4a
2
b
2
(a 1)(b 1)
(1 ab)
2
(4.122)
0
= 1 ab,
1
= (2b +ab +ab
2
)x + (2a ab a
2
b)y,
2
= b
2
(1 a)x
2
+ (a
2
b
2
+ab
2
+a
2
b 3ab)xy +a
2
(1 b)y
2
,
D = a
4
b
4
(a 1)
2
(b 1)
2
, K = 2(bx
2
+ 2xy +ay
2
), = (a 1)
2
(b 1)
2
,
W
4
= (a b)
2
(ab a b)
2
[(a b)
2
+ 4a
2
b
2
(a 1)(b 1)],
V
11
= a
3
b
3
(a b)(a b + 2ab)/8, B
3
= 3(a b)(a b + 2ab)x
2
y
2
.
(4.123)
S a studiem natura punctelor de echilibru ale sistemului (4.121).
Cazul
0
,= 0
Subcazul D ,= 0. Acest caz este echivalent cu 1 ab ,= 0, a / 0, 1, b / 0, 1.
Din Lema 4.1 rezult a c a sistemul (4.121) are patru puncte simple.
Fie
0
< 0. Atunci 1 ab < 0. Cum a si b sunt parametri pozitivi, rezult a
K > 0. Dac a W
4
> 0 atunci avem a > 1, b > 1 si suntem n cazul 4 din Teorema 4.1
(i.e. sistemul (4.121) are trei noduri si o sa) sau (a > 1, b < 1), (a < 1, b > 1), n care
punctul M
4
nu se a a n primul cadran, deci nu exist a din punct de vedere biologic.
Astfel r am an de cercetat doar trei puncte (dou a noduri si o sa). De asemenea, W
4
nu
poate negativ.

Intr-adev ar, s a presupunem c a W
4
< 0. Atunci (a 1)(b 1) < 0,
deci a > 1, b < 1, a < 1, b > 1, deci punctul M
4
nu se a a n primul cadran, deci nu
142 CAPITOLUL 4. C

exist a din punct de vedere biologic. Din nou r am an doar trei puncte (dou a noduri si
o sa).
Pe de alt a parte, V
11
B
3
= 3a
3
b
3
(ab)(ab+2ab)x
2
y
2
/8, deci V
11
B
3
0. Dac a
a ,= 1, b ,= 1 atunci ,= 0 si, astfel, obt inem (7) (g. 4.1). Dac a a = 1 sau b = 1
atunci = 0 si astfel se obt ine (8) (g. 4.1).
Rezult a c a, tipurile punctelor de echilibru (nite) ale sistemului (4.120) sunt: dac a
a > 1, b > 1, atunci M
1
este nod repulsiv, M
2
, M
3
sunt noduri atractive iar M
4
este
sa; dac a a > 1, b < 1, atunci M
1
2
este nod atractiv iar M
3
este sa; dac a a < 1, b > 1, atunci M
1
3
este sa, iar M
3
este nod
atractiv.
Fie
0
> 0. Atunci 1 ab > 0. Dac a W
4
> 0, atunci avem sau a < 1, b < 1
si suntem n cazul 7 al Teoremei 4.1 (i.e. sistemul (4.121) are dou a noduri si dou a
sei), sau (a > 1, b < 1), (a < 1, b > 1), n care caz punctul M
4
nu se a a n primul
cadran, deci nu exist a. Astfel r am an de cercetat doar trei puncte (dou a noduri si o
sa). Pe de alt a parte, W
4
nu poate negativ.

Intr-adev ar, s a presupunem c a W
4
< 0.
Atunci (a1)(b1) < 0, echivalent cu a > 1, b < 1 sau a < 1, b > 1 si, deci, punctul
M
4
nu se a a n primul cadran deci nu exist a. Din nou r am an doar trei puncte (dou a
noduri si o sa).
Rezult a c a, n plan, tipurile punctelor de echilibru ale sistemului (4.120) sunt:
dac a a < 1, b < 1, atunci M
1
2
, M
3
sunt sei iar M
4
este nod
atractiv; dac a a > 1, b < 1, atunci M
1
2
este nod atractiv si M
3
este sa; dac a a < 1, b > 1, atunci M
1
2
este sa, iar M
3
este nod
atractiv. Cum nu exist a conexiune ntre sei, iar dac a ,= 0 (pentru a ,= 1 si b ,= 1),
se obt ine cazul (22) (g. 4.1); dac a = 0 (pentru a ,= 1 sau b ,= 1), atunci se obt ine
cazul (23) (g. 4.1).
Subcazul D = 0. S a consider am cele dou a cazuri: ab = 0 si (a 1)(b 1) = 0.
Pentru ab = 0, f ar a a restr ange generalitatea, datorit a schimb arii x y, a b,
care invariaz a sistemul (4.121), putem considera doar a = 0.

In acest caz S = 0, iar
P = b
4
x
4
.
Dac a b ,= 0, atunci P ,= 0 si astfel suntemn cazul 15 din Teorema 4.1 (i.e. sistemul
(4.121) are dou a sa-noduri). Pe de alt a parte, V
6
= 288b
2
(b 1), deci sign V
6
=sign
(1b). Dac a V
6
> 0 (i.e. b < 1), atunci avem (61) (g. 4.1); dac a V
6
= 0 (i.e. b = 1),
atunci avem (60) (g. 4.1); dac a V
6
< 0 (i.e. b > 1), atunci avem (59) (g. 4.1).
Analog se va obt ine pentru b = 0, a ,= 0.
Dac a b = 0, atunci P = 0 si, deci, suntemn cazul 16 din Teorema 4.1 (i.e. sistemul
(4.121) are un punct de multiplicitate 4).

In acest caz avem
0
= 1 > 0, = 1 > 0 si
= 64 < 0, situat ie care corespunde lui (62) (g. 4.1).
Rezult a c a, n plan, tipurile punctelor de echilibru pentru sistemul (4.120) sunt:
dac a a = 0, b ,= 0 (a ,= 0, b = 0), atunci M
1
= M
2
, M
3
= M
4
(M
1
= M
3
, M
2
= M
4
)
sunt sa-noduri ; dac a a = 0, b = 0, atunci M
1
= M
2
= M
3
= M
4
, i.e. avem un punct
nehiperbolic de multiplicitate patru.
Tipul sa-nodurilor este scos n evident a de urm atoarele propozit ii.
Propozit ia 4.4. [40]. Forma normal a a sistemului (4.120) n M
1
(0, 0), pentru a =
0, b ,= 0, abstract ie f ac and de termenii de ordin trei este
_
n
1
= an
1
an
1
n
2
+O(n
3
),
n
2
= n
2
2
,
(4.124)
si, astfel, M
1
este un echilibru de tip sa-nod nedegenerat.
2
(1, 0), pentru a =
0, b ,= 0, abstract ie f ac and de termenii de ordin trei, este
_
n
1
= an
1
an
1
n
2
+O(n
3
),
n
2
= n
2
2
,
(4.125)
deci M
2
1
(0, 0), pentru a ,=
0, b = 0, abstract ie f ac and de termenii de ordin trei, este
_
n
1
= an
1
an
1
n
2
+O(n
3
),
n
2
= n
2
2
,
(4.126)
deci M
1
3
(1, 0), pentru a ,=
0, b = 0, abstract ie f ac and de termenii de ordin trei, este
_
n
1
= an
1
an
1
n
2
+O(n
3
),
n
2
= n
2
2
,
(4.127)
deci M
3
S a consider am acum situat ia (a 1)(b 1) = 0. F ar a a reduce generalitatea,
datorit a schimb arii x y, a b, care invariaz a sistemul (4.121), putem considera
doar a = 1.

In acest caz S = 3b
2
(b 1)
4
x
2
(3b
2
x
2
+ 8bxy + 8y
2
).
Dac a S ,= 0, atunci b / 0, 1 si
0
= 1 b, = 0, W
4
= (b 1)
2
.
Pentru
0
< 0 (i.e. b > 1), avem K > 0, W
4
> 0, deci suntem n cazul 10 din
Teorema 4.1 (i.e. sistemul (4.121) are dou a noduri si un sa-nod). Pe de alt a parte,
V
11
= b
2
(b 1)
2
/8 ,= 0, ceea ce corespunde cazului (37) (g. 4.1).
Pentru
0
> 0 (i.e. b < 1), avem K > 0, W
4
> 0 si, deci suntem n cazul 13 din
Teorema 4.1 (i.e. sistemul (4.121) are un nod, o sa si un sa-nod).
Rezult a c a, n plan, tipurile punctelor de echilibru ale sistemului (4.120) sunt:
dac a a = 1, b ,= 1 (a ,= 1, b = 1), atunci M
1
3
este nod atractiv,
M
2
= M
4
este sa-nod (M
1
2
este nod atractiv, M
3
= M
4
este
sa-nod).
Dac a S = 0, atunci b = 0 (dac a b = 1 obt inem o contradict ie:
0
= 0). Pentru
b = 0 obt inem V
6
> 0, ceea ce corespunde cazului (61) (g. 4.1), deci avem dou a
sa-noduri M
1
= M
3
si M
2
= M
4
.
Tipul sa-nodurilor este dat de urm atoarele propozit ii.
144 CAPITOLUL 4. C

2
(1, 0), pentru a =
1, b ,= 1, abstract ie f ac and de termenii de ordin trei este
_
n
1
= n
1
(b 1)n
1
n
2
+O(n
3
),
n
2
= (b 1)n
2
2
+O(n
3
),
(4.128)
si, astfel, M
2
Demonstrat ie. Mai nt ai translat am punctul M
2
n origine cu schimbarea de coordo-
nate u
1
= x
1
1, u
2
= x
2
. Fie u = (u
1
, u
2
)
T
_
u
1
= u
1
u
2
u
2
1
u
1
u
2
,
u
2
= bu
1
u
2
u
2
2
.
(4.129)
Valorile proprii ale matricei ce deneste sistemul (4.129) liniarizat n jurul originii
sunt
1
= 1,
2
= 0, iar vectorii proprii corespunz atori sunt u
1
= (1, 0)
T
si
u
2
= (1, 1)
T
. Astfel, cu schimbarea de coordonate
_
u
1
u
2
_
=
_
1 1
0 1
__
v
1
v
2
_
,
(4.129) devine
_
v
1
= v
1
v
2
1
(b 1)v
1
v
2
+ (b 1)v
2
2
,
v
2
= v
1
v
2
+ (b 1)v
2
2
,
(4.130)
unde matricea ce deneste partea liniar a este diagonal a. Pentru a reduce termenii
nerezonant i de ordin doi din (4.130) aplic am metoda formelor normale [4]. Pentru
aceasta, determin am transformarea v = n+h(n), unde v = (v
1
, v
2
)
T
si n = (n
1
, n
2
)
T
,
sugerat a de Tabelul 4.19.
m
1
m
2
X
m,1
X
m,2

m,1

m,2
h
m,1
h
m,2
2 0 1 0 1 2 1 0
1 1 1 b b 0 1 b
0 2 b 1 b 1 1 0 b 1
Tabel 4.19.
Aici
m,1
,
m,2
sunt valorile proprii ale operatorului lui Lie, X
m
este vectorul poli-
nomial omogen de ordin doi din (4.165). G asim, astfel, transformarea
_
v
1
= n
1
+n
2
1
+ (b 1)n
2
2
,
v
2
= n
2
+bn
1
n
2
,
care duce (4.130) n (4.128). Punctul de echilibru M
2
care corespunde sistemului
dinamic generat de un sistem de ecuat ii diferent iale ordinare de forma (4.163) este un
echilibru de tip sa-nod nedegenerat [4].
In mod analog se demonstreaz a urm atoarea propozit ie

3
(0, 1), pentru a ,=
1, b = 1, abstract ie f ac and de termenii de ordin trei este
_
n
1
= n
1
+ (a 1)n
1
n
2
+O(n
3
),
n
2
= (a 1)n
2
2
+O(n
3
),
(4.131)
si, astfel, M
3
Cazul
0
= 0
Avem 1 ab = 1, de unde rezult a b = 1/a. Punctele de echilibru pentru sistemul
(4.121) sunt M
1
(0, 0), M
2
(a, 0), M
3
(0, 1/a), iar
1
= (a 1)(x ay)/a.
Dac a
1
,= 0, atunci a ,= 1, D = (a1)
2
/a
2
,= 0, K > 0 si W
4
= (a1)
4
/a
2
> 0.
Deci suntem n cazul 3 din Teorema 4.2 (i.e. avem dou a noduri si o sa). Punctul M
1
este nod repulsiv, iar dac a a > 1, b < 1, atunci M
2
este nod atractiv si M
3
este sa;
dac a a < 1, b > 1 atunci M
2
este sa si M
3
este nod atractiv.
Dac a
1
= 0, atunci a = 1, b = 1 si
2
= 0. Din Lema 4.1 rezult a c a avem un
singur punct de echilibru, care, conform Teoremei 4.4 este sa sau nod, dup a semnul
lui
3
N
3
. Dar
3
= 0, deci, pentru a = b = 1 sistemul (4.121) este degenerat.
Intr-adev ar, pentru a = b = 1, sistemul (4.120) devine

_
x = x(1 x y) ,
y = y (1 x y) .
(4.132)
punctele sale de echilibru ind: M
1
(0, 0) (nod repulsiv), M
2
(1, 0) (sa-nod), M
3
(0, 1)
(sa-nod) si mult imea de puncte situate pe dreapta 1 x y = 0. Punctele situate
pe dreapta 1 x y = 0 sunt de forma M
(, 1 ).

In acest caz, n M
, A =
_

1 1
_
. Avem
= 1 < 0 si
= 0, deci punctul de echilibru M
este
un sa-nod. Echilibrul M
exist a doar din punct de vedere biologic dac a 0 1,

altfel, el exist a doar din punct de vedere matematic. Dac a = 0, atunci echilibrul
M
coincide cu echilibrul M
3
, iar dac a = 1 atunci el coincide cu echilibrul M
2
. Prin
urmare, exist a doar trei puncte de echilibru.
Propozit ia 4.10. [40]. Pentru 0 1, abstract ie f ac and de termenii de ordin
doi, forma normal a a sistemului (4.132) n M
(, 1 ), este
_
n
1
= n
1
+O(n
3
),
n
2
= O(n
3
),
(4.133)
si, deci, M
este un echilibru de tip sa-nod degenerat.

Demonstrat ie. S a translat am punctul M
n origine cu schimbarea de coordonate

u
1
= x
1
, u
2
= x
2
1 +. Fie u = (u
1
, u
2
)
T
. Atunci n u, (4.132) devine
_
u
1
= u
1
u
2
u
2
1
u
1
u
2
,
u
2
= ( 1)u
1
+ ( 1)u
2
u
1
u
2
u
2
2
.
(4.134)
146 CAPITOLUL 4. C

Valorile proprii ale matricei ce deneste sistemul (4.134) liniarizat n jurul originii
sunt
1
= 1,
2
1
= (, 1 )
T
si u
2
= (1, 1)
T
. Cu schimbarea de coordonate
u
1
u
2
1
1 1
v
1
v
2
,
(4.134) ia forma
v
1
= v
1
v
2
1
,
v
2
= v
1
v
2
,
(4.135)
unde matricea denit a de termenii liniari este diagonal a. Pentru a reduce termenii
nerezonant i din (4.135) aplic am teoria formelor normale [4]. Pentru aceasta deter-
min am transformarea v = n+h(n), unde v = (v
1
, v
2
)
T
si n = (n
1
, n
2
)
T
, sugerat a de
Tabelul 4.20.
m
1
m
2
X
m,1
X
m,2

m,1

m,2
h
m,1
h
m,2
2 0 1 0 1 2 1 0
1 1 0 1 0 1 1
0 2 0 0 1 0 0
Tabel 4.20.
Aici
m,1
,
m,2
sunt valorile proprii ale operatorului lui Lie, iar X
m
este vectorul
polinomial omogen de ordin doi din (4.135). Astfel g asim transformarea
_
v
1
= n
1
+n
2
1
,
v
2
= n
2
+n
1
n
2
,
care duce (4.135) n (4.133). Punctul de echilibru E
corespunz ator sistemului di-

namic generat de sistemul (4.133) este un echilibru de tip sa-nod nedegenerat [4].
Observat ia 4.11. Pentru = 1 punctul de echilibru M
devine M
2
, iar pentru = 0
punctul de echilibru E
devine M
3
. Deoarece forma normal a (4.133) nu depinde de
rezult a c a forma normal a a sistemului (4.132) este tot (4.133). Astfel, M
2
si M
3
sunt sa-noduri degenerate.
Din cele discutate mai sus rezult a c a n spat iul parametric (a, b) straturile sunt
determinate de curba S (zonele 1, 3, 5, 7, 8, 10, 11), corespunz atoere sa-nodurilor.
Ecuat iile curbei S pentru punctul de echilibru M
i
sunt denite de condit iile a + b
2ab ,= 0, ab(1 a)(1 b) = 0. Reamintim c a nu studiem dec at acele puncte care
exist a din punct de vedere biologic. Drept consecint a, deoarece punctul de echilibru
M
4
, care este un focar sau o singularitate Hopf atunci c and nu exist a din punct de
vedere biologic, nu vom considera curba corespunz atoare n portretul parametric.

In
acest caz exist a dou asprezece regiuni corespunz atoare sistemelor dinamice topologic
echivalente, reprezentate n g. 4.6.
In g. 4.7 este reprezentat portretul de faz a corespunz ator ec arui strat din portre-
tul parametric. Acesta arat a, c a desi nu au semnicat ie realist a, echilibrele O, M
2
si
M
3
contribuie la schimb arile din portretul de faz a, si, astfel, la diagrama de bifurcat ie
dinamic a (format a din g. 4.6 si g. 4.7).
Fig. 4.6. Portretul parametric.
Fig. 4.7. Portretul de faz a pentru straturile din g. 4.6.
148 CAPITOLUL 4. C

Observat ia 4.12. Corespondent a ntre gurile din g. 4.7 si cele din g. 4.1 este
urm atoarea: cazului 0 din plan i corespunde cazul (62) (g. 4.1); cazurilor 1 si 7
din plan le corespund cazurile (59), (60), (61) (g. 4.1) (desi cele trei guri nu sunt
echivalente pe discul lui Poincare, ele sunt topologic echivalente n plan); cazurilor 2 si
6 din plan le corespund una din gurile corespunz atoare cazurilor 4, 5 sau 7 din Lema
4.1 (cum nu studiem punctul M
4
, care nu exist a din punct de vedere biologic, nu
insist am asupra gurii exacte); cazurilor 3 si 5 (desi ele sunt topologic echivalente, le
prezent am pe am andou a, deoarece, din punct de vedere biologic, ele sunt diferite) din
plan le corespunde cazul (8) (g. 4.1); cazului 4 din plan i corespunde cazul (7) (g.
4.1); cazurilor 8 si 10 (desi ele sunt topologic echivalente, le prezent am pe am andou a,
deoarece, din punct de vedere biologic, ele sunt diferite) din plan le corespunde cazul
(23) (g. 4.1); cazului 9 din plan i corespunde cazul (22) (g. 4.1); iar cazul 11 din
plan nu are corespondent n g. 4.1, deoarece provine dintr-un sistem degenerat, si
nu a fost studiat.
Din punct de vedere biologic ne intereseaz a doar punctele de echilibru stabile.
Exist a doar c ateva astfel de situat ii: c and o specie supraviet uieste iar cealalt a moare,
acest lucru depinz and de valorile parametrilor (zonele 2, 3, 5, 6) sau de condit iile
init iale (zona 4), si c and cele dou a specii coexist a (zona 9).
Studiul algebric S a g asim acum dimensiunile GL(2, R)-orbitelelor sistemului (4.120).
Pentru aceasta s a scriem sistemul (4.120) n form a tensorial a
x
j
= a
j
+a
j
, (j, , = 1, 2), (4.136)

unde a
1
1
= a, a
1
2
= 0, a
2
1
= 0, a
2
2
= b, a
1
11
= 1, a
1
12
= a/2, a
1
22
= 0, a
2
11
=
0, a
2
12
= b/2, a
2
22
= 1. Dimensiunile GL(2, R)-orbitelor sistemului (4.136) sunt
date de Teorema 1.14. Astfel, n cazul nostru avem
I
1
= a +b, I
4
=
1
4
(2 +a)(a b)(2 +b),
I
7
= a
2
/4 +a/2 3a
2
b/8 +ab/2 +b/2 a
2
b
2
/4 3ab
2
/8 b
2
/4,
I
8
= a
2
/4 +a/2 a
2
b/8 +b/2 a
2
b
2
/4 ab
2
/8 b
2
/4,
I
9
= (a + 2)(b + 2)(a +b + 2ab 4)/8, K
1
= (1 +b/2)x (1 +a/2)y,
K
2
= (a b)xy, K
3
= (a +b
2
/2)x (b +a
2
/2)y,
K
5
= (b 1)x
2
y (a 1)xy
2
, K
6
= (1 +b/2)x
2
+ (a +ab +b)xy + (1 +a/2)y
2
,
K
7
= (1 +b
2
/4)x
2
+ (a +ab/2 +b)xy + (a
2
/4 + 1)y
2
,
K
9
= (1 ab/2 b/2)x (1 a/2 ab/2)y, K
11
= (b
2
a)x
2
y + (b a
2
)xy
2
,
= 2(b 1)
2
(a 1)
2
, W
1
= x
2
y
2
(a +b + 2ab 4)(a b)/2,
W
2
= (a + 2ab +b
3
/4 + 3ab
2
/4 b
2
3b)x
3
y + (5a
2
b/2 5ab
2
/2 2b + 2a)x
2
y
2
(3a
2
b/4 a
2
+b 3a +a
3
/4 + 2ab)xy
3
,
deci are loc teorema
Teorema 4.7. GL(2, R)-orbitele sistemului (4.120) au dimensiunile:
4, dac a a ,= 1 sau b ,= 1
2, dac a a = b = 1.
Observat ia 4.13. Cazul 11 din g.4.7 corespunde orbitei de dimensiune 2, iar cele-
lalte corespund orbitelor de dimensiune 4.
Pentru a completa studiul algebric pentru sistemul (4.120), construim algebrele
Lie pentru ecare sistem (4.120), obt inut prin particularizarea parametrilor. S a pre-
supunem c a sistemul (4.120) admite algebra Lie corespunz atoare grupului liniar de
transform ari av and ca generator operatorul (4.109), unde
1
= Ax + By + C,
2
=
Dx + Ey + F [82]. G asim c a sistemele care admit o astfel de algebr a sunt doar cele
care corespund orbitei de dimensiune 2.
S a presupunem c a x
1
= x, x
2
= y.
1. Sistemul (4.132) corespunde cazului 11 (g. 4.4). El admite o algebr a Lie
unidimensional a cu generatorul X = x

x
+ x

y
. Cu ajutorul acestui operator
g asim integrala prim a T
1
y/x = C
1
.
2. Sistemul (4.120) n care a = b = 0 corespunde cazului 0 (g. 4.5). El admite
integrala prim a T
2
1/y + 1/x +C
2
= 0.
3. Pentru a ,= 0, b = 0 sistemul (4.120) corespunde cazului 1 (g. 4.5). El admite
integrala prim a
T
3
(a)
a
_
a,
a
y
_
(a)
a
(a) +e
a
y
x
1
y
a
+ C
3
e
a
y
y
a
a
1
= 0.
4. Pentru a = 0, b ,= 0 sistemul (4.120) corespunde cazului 7 (g. 4.5). El admite
integrala prim a
T
4
(b)
b
(b) (b)
b
_
b,
b
x
_
+e
b
x
y
1
x
b
+ C
4
e
b
x
x
b
b
1
= 0.
Observat ia 4.14. Integralele T
1
- T
4
nu pot exprimate cu ajutorul invariant ilor
centro-ani si comitant ilor sistemului (4.120). Mai mult, integralele T
3
, T
4
cont in
funct ii gamma.
Observat ia 4.15. Pentru sistemele cu ab ,= 0, a ,= 1 si b ,= 1 nu este posibil s a g asim
integrale prime.
4.2.3 Un model cu un parametru
Rezultatele prezentate n aceast a sect iune au fost obt inute de autoare n [41], [45].
Modelul
_
x = x x
2
axy,
y = y y
2
axy,
(4.137)
150 CAPITOLUL 4. C

unde x, y reprezint a num arul indivizilor celor dou a specii, iar a este un parametru
pozitiv, a fost propus ca aplicat ie de F. Verhulst n [101]. T in and cont de Observat ia
4.9, s a aducem sistemul (4.137) la forma (4.12). Acest sistem se scrie, echivalent, ca
_
x = x(1 +x +ay),
y = y(1 +ax +y),
iar prin schimbarea sensului timpului t t se obt ine sistemul
_
x = x(1 +x +ay),
y = y(1 +ax +y),
(4.138)
sistem studiat n continuare.
Observat ia 4.16. Sistemul (4.138) are aceleasi puncte de echilibru ca si (4.137), iar
propriet at ile de atractivitate ale singularit at ilor sistemului (4.138) sunt opuse celor
din sistemul (4.137).
Studiul geometric. Punctele de echilibru pentru sistemul (4.138) sunt M
1
(0, 0),
M
2
(1, 0), M
3
(0, 1), M
4
((1 a))/(1 a
2
), (1 a)/(1 a
2
). Pentru aceste puncte avem
1
= 1,
1
= 2,
1
= 0,
2
=
3
= (a 1),
2
=
3
= a,
2
=
3
= (a 2)
2
,
4
= (1 a)/(1 +a),
4
= 2/(1 +a),
4
= 8a/(1 +a)
2
.
(4.139)
Pe de alt a parte, pentru sistemul (4.138), avem
0
= 1 a
2
,
1
= (a 1)(a + 2)(x y),
2
= (a 1)(x
2
+ 3xy +axy y
2
),
D = (a 1)
4
, K = 2(ax
2
+ 2xy +ay
2
), = (a 1)
4
.
(4.140)
In continuare studiem natura punctelor de echilibru ale sistemului (4.138).

Fie, mai nt ai,
0
,= 0. Atunci a ,= 1, de unde rezult a D ,= 0.

In acest caz,
conform Lemei 4.1 sistemul (4.138) are patru puncte singulare simple.
Dac a
0
> 0 (i.e. a > 1), atunci K > 0, W
4
= 0, W
3
= 4a
2
(a 2)
4
(a 1)
2
> 0,
deci suntem n cazul 4 din Teorema 4.1 (i.e. sistemul (4.138) are o sa si trei noduri).
Cum ,= 0 si V
11
= 0, se g aseste cazul (7) (g. 4.1).
Dac a
0
< 0 (i.e. a < 1), atunci K > 0, W
4
= 0, W
3
= 4a
2
(a 2)
4
(a 1)
2
0,
deci suntem n cazul 7 din Teorema 4.1 (i.e. sistemul (4.138) are dou a sei si dou a
noduri). Cum nu avem conexiune ntre sei si ,= 0, rezult a c a suntem n cazul (22)
(g. 4.1).
Rezult a c a, n plan, tipurile punctelor de echilibru pentru sistemul (4.137) sunt:
dac a a < 1, atunci M
1
2
, M
3
sunt sei, iar M
4
este nod atractiv;
dac a a > 1, atunci M
1
2
, M
3
sunt noduri atractive, iar M
4
este
sa.
Fie
0
= 0. Atunci a = 1 si
1
=
2
= 0, deci conform Lemei 4.1, sistemul
(4.138) are un punct singular de multiplicitate 4. Calcul and mai departe, obt inem
3
= 0 si sistemul (4.138) este degenerat.

Intr-adev ar, dac a a = 1, atunci sistemul
(4.138) este de forma (4.132) si el are o innitate de puncte de echilibru: M
1
(0, 0),
M
2
(1, 0), M
3
(0, 1) si mult imea punctelor situate pe dreapta 1xy = 0, care sunt de
forma M
= (, 1 ), cu [0, 1] (condit ie necesar a pentru existent a din punct de

vedere biologic). Dac a = 0, atunci punctul de echilibru M
coincide cu echilibrul
M
3
, iar dac a = 1, atunci el coincide cu M
2
. Astfel, n aceste situat ii exist a doar
trei puncte de echilibru. Pentru aceast a situat ie nu avem corespondent pe discul lui
Poincare, deoarece nu am studiat cazul sistemelor degenerate.
Observat ia 4.17. Cum sistemul obt inut pentru a = 1 este acelasi cu acela din
sect iunea anterioar a, rezult a aceleasi rezultate, si anume c a M
1
este o surs a, iar
M
2
, M
3
si M
sunt sa-noduri degenerate.

Pe baza acestor rezultate putem construi diagrama de bifurcat ie static a (g. 4.8),
pe care, pentru claritate, o reprezent am din dou a unghiuri.
Fig. 4.8. Diagrama de bifurcat ie static a pentru sistemul (4.137).
In plus, pe axa real a Oa (care reprezint a spat iul parametric) exist a trei regiuni care
corespund sistemelor dinamice topologic neechivalente.

In g. 4.9 este reprezentat a
diagrama de bifurcat ie dinamic a.
Fig. 4.9. Diagrama de bifurcat ie dinamic a pentru sistemul (4.137).
152 CAPITOLUL 4. C

Observat ia 4.18. Corespondent a dintre cazurile din g. 4.9 si cele de pe discul lui
Poincare (g. 4.1) este urm atoarea: cazului 1 (g. 4.9) i corespunde cazul (22) (g.
4.1), iar cazului 3 (g. 4.9) i corespunde cazul (7) (g. 4.1). Cazul 2 (g. 4.9), dup a
cum am armat mai sus, nu are corespondent n g. 4.1.
Analiz and portretele de faz a din g. 4.9 constat am c a exist a doar dou a situat ii n
care punctele de echilibru sunt stabile (i.e. atractori): c and cele dou a specii coexist a
(zona 1) si c and o specie supraviet uieste si cealalt a moare (zona 3), depinz and de
condit iile init iale.
Studiul algebric. S a g asim acum dimensiunile GL(2, R)-orbitelelor sistemului (4.137),
care sub form a tensorial a se scrie ca
x
j
= a
j
+a
j
, (j, , = 1, 2), (4.141)

unde a
1
1
= 1, a
1
2
= 0, a
2
1
= 0, a
2
2
= 1, a
1
11
= 1, a
1
12
= a/2, a
1
22
= 0, a
2
11
=
0, a
2
12
= a/2, a
2
22
= 1. Dimensiunile GL(2, R)-orbitelor sistemului (4.141) sunt
date de Teorema 1.14. Astfel, n cazul nostru obt inem
I
1
= 2, I
4
= 0, I
7
= a(a 1)(a + 2)
2
/4, I
8
= a(a 1)(a
2
+ 2a + 4)/4,
I
9
= (a 1)(a + 2)
3
/4, K
1
= (1 +a/2)x (1 +a/2)y, K
2
= 0,
K
5
= K
11
= (a 1)x
2
y (a 1)xy
2
, K
6
= (1 +a/2)x
2
+ (2a +a
2
)xy + (1 +a/2)y
2
,
K
7
= (1 +a
2
/4)x
2
+ (2a +a
2
/2)xy + (1 +a
2
/4)y
2
,
K
9
= (1 a/2 a
2
/2)x (1 a/2 a
2
/2)y,
= 2(a 1)
4
, W
1
= 0, W
2
= (a + 2)(a 1)x
3
y (a + 2)(a 1)xy
3
,
deci are loc teorema
Teorema 4.8. GL(2, R)-orbitele sistemului (4.137) au dimensiunile:
4, dac a a ,= 1,
2, dac a a = 1.
Observat ia 4.19. Cazul 2 din g.4.7 corespunde orbitei de dimensiune 2, iar celelalte
(1 si 3) corespund orbitelor de dimensiune 4.
Pentru a completa investigarea algebric a a sistemului (4.137), s a construim alge-
brele Lie pentru ecare sistem (4.137), (4.132). S a presupunem c a sistemul (4.137)
admite o algebr a Lie ce corespunde grupului liniar de transforma ari av and ca gen-
erator operatorul (4.109), cu
1
= Ax + By + C,
2
= Dx + Ey + F [82]. Folosind
programele Mathematica sau Maple se poate verica faptul c a sistemul (4.137) nu
admite o astfel de algebr a pentru a ,= 1.
Analog g asim c a sistemul nu admite algebre Lie av and ca generator operatorul
(4.109) cu coecient ii vectori de forma
1.
1
= A
1
x
2
+A
2
xy +A
3
y
2
+A
4
x +A
5
y +A
6
,
4.3. MODELUL LUI GAUSS 153
2
= B
1
x
2
+B
2
xy +B
3
y
2
+B
4
x +B
5
y +B
6
;
2.
1
= A
1
x
3
+A
2
x
2
y +A
3
xy
2
+A
4
y
3
+A
5
x +A
6
y +A7,
2
= B
1
x
3
+B
2
x
2
y +B
3
xy
2
+B
4
y
3
+B
5
x +B
6
y +B7;
3.
1
= A
1
x
4
+A
2
x
3
y +A
3
x
2
y
2
+A
4
xy
3
+A
5
y
4
+A
6
x +A
7
y,
1
= B
1
x
4
+B
2
x
3
y +B
3
x
2
y
2
+B
4
xy
3
+B
5
y
4
+B
6
x +B
7
y;
4.
1
=
A
1
x +B
1
y +C
1
D
1
x +E
1
y +F
1
,
2
=
A
2
x +B
2
y +C
2
D
2
x +E
2
y +F
2
.
De aceea, problema construirii integralelor prime pentru sistemul (4.137) r am ane
deschis a pentru a ,= 1.
Fie sistemul (4.137) pentru a = 1, i.e. sistemul (4.132).

In acest caz algebra Lie are
forma X = x

x
+ x

y
. Cu ajutorul acestui operator se g aseste integrala prim a
sistemului, de forma T
1
y/x = C
1
.
Observat ia 4.20. Integrala T
1
nu poate exprimat a cu ajutorul invariant ilor si
comitant ilor sistemului (4.137).
4.3 Modelul lui Gauss
Modelele prezentate n aceast a sect iune au fost studiate de autoare n [34], [35], [39] si ele sunt
de forma (2.17). Deoarece n aceast a sect iune vom studia sisteme scrise n form a general a, vom folosi
doar teoria bifurcat iei.
4.3.1 Dinamica populat iilor aate n competit ie
Pentru a studia modelul lui Gauss, n cazul a dou a populat ii aate n competit ie,
rescriem sistemul (2.17) sub forma [73]
_
x = r
1
x(1 x/K
1
p
12
y/K
1
),
y = r
2
y(1 y/K
2
p
21
x/K
2
),
(4.142)
unde x si y reprezint a, n general, num arul de indivizi sau densitatea lor pe unitatea
de suprafat a sau de spat iu, sau poate chiar o biomas a total a sau relativ a la unitatea
de suprafat a sau de volum, r
1
, r
2
sunt ratele de crestere ale acestor populat ii, K
1
, K
2
sunt capacit at ile portante ale populat iilor, p
12
> 0 reprezint a act iunea celei de a
doua populat ii asupra primeia, iar p
21
> 0 reprezint a act iunea primei populat ii.

In
continuare cosider am c a r
1
, r
2
, K
1
, K
2
sunt xate, astfel c a n (4.142) apar doar doi
parametri p
12
si p
21
[34]. Cum discut iile privind natura punctelor de echilibru din
cadranele 2, 3 sau 4 depind si de r
1
, r
2
, K
1
, K
2
, ngreun and foarte mult calculele,
n continuare nu studiem aceste puncte, doar vom aminti c a ele exist a (matematic).
154 CAPITOLUL 4. C

Biologic, punctele de echilibru sunt st arile de coexistent an care cele dou a populat ii
nu afecteaz a una pe cealalt a. Pentru acest sistem avem urm atoarele puncte de echili-
bru si interpretarea dat a acestora:
- (0,0) (nu exist a nimic, nu se nt ampl a nimic);
- (K
1
, 0) (excluderea din competit ie a populat iei y );
- (0, K
2
)(excluderea din competit ie a populat iei x);
-
_
K
2
p
12
K
1
p
12
p
21
1
,
K
1
p
21
K
2
p
12
p
21
1
_
(cele dou a populat ii coexist a pentru p
12
p
21
,= 1,
iar pentru p
12
p
21
= 1 exist a doar trei puncte de echilibru: O(0, 0), E
1
(K
1
, 0) si
E
2
(0, K
2
)).
Pentru p
12
p
21
,= 1,
K
2
p
12
K
1
p
12
p
21
1
si
K
1
p
21
K
2
p
12
p
21
1
trebuie s a e pozitive. Rezult a c a,
pentru
K
2
p
12
K
1
p
12
p
21
1
> 0 trebuie s a avem
_
K
2
p
12
K
1
> 0,
p
12
p
21
1 > 0,

_
K
1
/p
12
< K
2
,
p
12
p
21
> 1,
(4.143)
sau
_
K
2
p
12
K
1
< 0,
p
12
p
21
1 < 0,

_
K
1
/p
12
> K
2
,
p
12
p
21
< 1,
(4.144)
iar pentru
K
1
p
21
K
2
p
12
p
21
1
> 0 trebuie s a avem
_
K
1
p
21
K
2
> 0,
p
12
p
21
1 > 0,

_
K
2
/p
21
< K
1
,
p
12
p
21
> 1,
(4.145)
sau
_
K
1
p
21
K
2
< 0,
p
12
p
21
1 < 0,

_
K
2
/p
21
> K
1
,
p
12
p
21
< 1.
(4.146)
Num arul si multiplicitatea echilibrelor depind de valorile parametrilor p
12
, p
21
.
Atractivitatea unui punct de echilibru (x
, y
) este determinat a de semnul valorilor

proprii ale matricei
_
r
1
(1 2x/K
1
p
12
y/K
1
) r
1
p
12
x/K
1
r
2
p
21
y/K
2
r
2
(1 2y/K
2
p
21
x/K
2
)
_
(x
,y
)
. (4.147)
T in and seama de acestea, s a studiem atractivitatea si natura punctelor de echilibru
pentru toate valorile parametrilor p
12
si p
21
.
p
12
= p
21
= 0.

In acest caz (4.142) devine
_
x = r
1
x(1 x/K
1
),
y = r
2
y(1 y/K
2
).
(4.148)
iar matricea (4.147) este
_
r
1
(1 2x/K
1
) 0
0 r
2
(1 2y/K
2
)
_
(x
,y
)
. (4.149)
Exist a patru puncte de echilibru: O(0,0) (nod repulsiv, deoarece valorile proprii ale
matricei (4.149) sunt
1
= r
1
> 0,
2
= r
2
> 0), E
1
(K
1
, 0) (sa, deoarece valorile
proprii ale matricei (4.149) sunt
1
= r
1
< 0,
2
= r
2
> 0), E
2
(0, K
2
) (sa, deoarece
valorile proprii ale matricei (4.149) sunt
1
= r
1
> 0,
2
= r
2
< 0) si E
3
(K
1
, K
2
)
(nod atractiv, deoarece valorile proprii ale matricei (4.149) sunt
1
= r
1
< 0,
2
=
r
2
< 0).
p
12
p
21
,= 1.

In acest caz exist a patru puncte de echilibru: O(0, 0) (nod repulsiv,
deoarece valorile proprii ale matricei (4.147) sunt
1
= r
1
> 0,
2
= r
2
> 0),
E
1
(K
1
, 0) (cum valorile proprii ale matricei (4.147) sunt
1
= r
1
< 0,
2
=
r
2
(1 p
21
K
1
/K
2
), rezult a c a E
1
este un nod atractiv dac a
2
< 0, i.e. dac a
p
21
> K
2
/K
1
, si un punct sa dac a
2
> 0, i.e. dac a p
21
< K
2
/K
1
), E
2
(0, K
2
)
(cum valorile proprii ale matricei (4.147) sunt
1
= r
2
< 0,
2
= r
1
(1p
12
K
2
/K
1
),
rezult a c a E
2
este nod atractiv dac a
2
< 0, i.e. dac a p
12
> K
1
/K
2
si un punct sa
dac a
2
> 0, i.e. dac a p
12
< K
1
/K
2
) si E
3
_
K
2
p
12
K
1
p
12
p
21
1
,
K
1
p
21
K
2
p
12
p
21
1
_
(care nu e
totdeauna n primul cadran, deci nu exist a din punct de vedere biologic).
Pentru cel de al patrulea punct de echilibru, E
3
, valorile proprii ale matricei (4.147)
sunt
1,2
=
1
2(p
12
p
21
1)
[r
1
(1 p
12
K
2
/K
1
) +r
2
(1 p
21
K
1
/K
2
)]
_
[r
1
(1 p
12
K
2
/K
1
) +r
2
(1 p
21
K
1
/K
2
)]
2
4r
1
r
2
(1 p
12
K
2
/K
1
)(1 p
21
K
1
/K
2
)(1 p
12
p
21
)
1/2
_
si sunt r ad acinile ecuat iei caracteristice
2
tr A + det A = 0, unde
A =
1
p
12
p
21
1
_
r
1
(1 p
12
K
2
/K
1
) r
1
p
12
(1 p
12
K
2
/K
1
)
r
2
p
21
(1 p
21
K
1
/K
2
) r
2
(1 p
21
K
1
/K
2
)
_
. (4.150)
Avem
det A =
r
1
r
2
p
12
p
21
1
(1 p
12
K
2
/K
1
) (1 p
21
K
1
/K
2
) . (4.151)
Dac a det A < 0, atunci
1
,
2
au semne diferite, iar dac a det A > 0 atunci
1
,
2
au
acelasi semn. Pentru determinarea semnului lui det A avem dou a situat ii:
i) p
12
p
21
1 > 0. Din (4.143) si (4.145) avem c a K
1
/p
12
< K
2
si K
2
/p
21
< K
1
.
Rezult a c a 1p
12
K
2
/K
1
< 0, 1p
21
K
1
/K
2
< 0, deci det A < 0, iar
1
,
2
au semne
diferite, prin urmare E
3
este un punct sa.
ii) p
12
p
21
1 < 0. Din (4.144) si (4.146) avem c a K
1
/p
12
> K
2
si K
2
/p
21
> K
1
.
Rezult a c a 1 p
12
K
2
/K
1
> 0, 1 p
21
K
1
/K
2
> 0, deci det A > 0. Astfel
1
,
2
au
acelasi semn, deci E
3
este nod. Pe de alt a parte, avem
trA =
1
p
12
p
21
1
[r
1
(1 p
12
K
2
/K
1
) +r
2
(1 p
21
K
1
/K
2
)] < 0; (4.152)
rezult a c a
1
,
2
< 0, deci acest nod este atractiv.
Dac a numai unul dintre parametrii p
12
sau p
21
este nul, atunci natura punctelor
de echilibru este aceeasi ca si n cazul prezentat anterior.
156 CAPITOLUL 4. C

p
21
= K
2
/K
1
, p
12
,= K
1
/K
2
.

_
x = r
1
x(1 x/K
1
p
12
y/K
1
) ,
y = r
2
y (1 y/K
2
x/K
1
) .
(4.153)
Punctele de echilibru sunt O(0, 0) (nod repulsiv), E
1
(K
1
, 0) (punct dublu, sa-nod) si
E
2
(0, K
2
) (sa dac a p
12
< K
1
/K
2
si nod atractiv dac a p
12
> K
1
/K
2
). Pentru a studia
natura punctului E
1
, i.e. dac a el este sa-nod degenerat sau nedegenerat, trebuie s a
determin am forma normal a a sistemului (4.153) n acest punct.
Propozit ia 4.11. [39]. Abstract ie f ac and de termenii de ordin trei, forma normal a
a sistemului (4.153) n E
1
(K
1
, 0) este
_
n
1
= r
1
n
1
+ (p
12
/K
1
)(r
1
r
2
)n
1
n
2
+O(n
3
),
n
2
= r
2
(p
12
/K1 1/K
2
) n
2
2
+O(n
3
),
(4.154)
deci E
1
este un punct sa-nod nedegenerat.
1
= xK
1
, u
2
= y, translat am punctul
E
1
1
, u
2
)
T
. Atunci, n noile coordonate, (4.153) devine
_
u
1
= r
1
u
1
r
1
p
12
u
2
(r
1
/K
1
)u
2
1
(r
1
p
12
/K
1
)u
1
u
2
,
u
2
= (r
2
/K
1
)u
1
u
2
(r
2
/K
2
)u
2
2
.
(4.155)
Valorile proprii ale matricei ce deneste partea liniar a n (4.155) sunt
1
= r
1
,
2
1
= (1, 0)
T
si u
2
= (p
12
, 1)
T
.
Atunci, cu schimbarea de cordonate
_
u
1
u
2
_
=
_
1 p
12
0 1
__
v
1
v
2
_
, (4.155) devine
_
v
1
= r
1
v
1
(r
1
/K
1
)v
2
1
+ (p
12
/K
1
)/(r
1
r
2
)v
1
v
2
+p
12
v
2
2
,
v
2
= (r
2
/K
1
)v
1
v
2
+v
2
2
,
(4.156)
unde = r
2
(p
12
/K
1
1/K
2
), iar matricea termenilor liniari este diagonal a. Pentru
a reduce termenii nerezonant i de ordin doi din (4.156) trebuie s a g asim transformarea
v = n +h(n), unde v = (v
1
, v
2
)
T
si n = (n
1
, n
2
)
T
m
1
m
2
X
m,1
X
m,2

m,1

m,2
h
m,1
h
m,2
2 0 r
1
/K
1
0 r
1
2r
1
1/K
1
0
1 1 M r
2
/K
1
0 r
1
- r
2
/(r
1
K
1
)
0 2 p
12
N N r
1
0 p
12
N/r
1
-
Tabel 4.21.
Aici
m,1
,
m,2
sunt valorile proprii asociate operatorului lui Lie, X
m
este vec-
torul polinomial omogen de ordin doi din (4.156), M = p
12
(r
1
r
2
)/K
1
, iar N =
r
2
(p
12
/K
1
1/K
2
). Astfel g asim transformarea
_
v
1
= n
1
+n
2
1
/K
1
+p
12
Nn
2
2
/r
1
,
v
2
= n
2
+r
2
n
1
n
2
/r
1
K
1
,
care duce pe (4.156) n (4.154). Avem p
12
,= K
1
/K
2
, deci r
2
(p
12
/K
1
1/K
2
) ,= 0.
Prin urmare, punctul de echilibru E
1
corespunz ator unui sistem dinamic generat de
un s.e.d.o. de forma (4.154) este un sa-nod nedegenerat [4].
p
12
= K
1
/K
2
, p
21
,= K
2
/K
1
.

_
x = r
1
x(1 x/K
1
y/K
2
) ,
y = r
2
y (1 y/K
2
p
21
x/K
2
) .
(4.157)
Punctele de echilibru sunt O(0, 0) (nod repulsiv), E
1
(K
1
, 0) (sa, dac a p
21
< K
2
/K
1
si nod atractiv, dac a p
21
> K
2
/K
1
) si E
2
(0, K
2
) (punct dublu, sa-nod). Pentru a
studia natura punctului E
2
, i.e. dac a este sa-nod degenerat sau nedegenerat, trebuie
s a determin am forma normal a a sistemului (4.157) n acest punct.
Propozit ia 4.12. [39]. Forma normal a a lui (4.157) n punctul E
2
(0, K
2
) este
_
n
1
= r
1
(p
21
/K
2
1/K
1
) n
2
1
+O(n
3
),
n
2
= r
2
n
2
+ [p
21
(r
2
r
1
)/K
2
]n
1
n
2
+O(n
3
),
(4.158)
deci, E
2
este un punct sa-nod nedegenerat.
1
= x, u
2
= yK
2
, translat am punctul
E
2
1
, u
2
)
T
. Atunci, n noile coordonate, (4.157) devine
_
u
1
= (r
1
/K
1
)u
2
1
(r
1
/K
2
)u
1
u
2
,
u
2
= r
2
p
21
u
1
r
2
u
2
(r
2
p
21
/K
2
)u
1
u
2
(r
2
/K
2
)u
2
2
.
(4.159)
Valorile proprii ale matricei termenilor liniari din (4.159) sunt
1
= 0,
2
= r
2
,
iar vectorii proprii corespunz atori sunt u
1
= (1, p
21
)
T
si u
2
= (0, 1)
T
. Astfel, cu
schimbarea de coordonate
_
u
1
u
2
_
=
_
1 0
p
21
1
__
v
1
v
2
_
, (4.159) devine
_
v
1
= Bv
2
1
(r
1
/K
2
)v
1
v
2
,
v
2
= r
2
v
2
+p
21
Bv
2
1
+Cv
1
v
2
(r
2
/K
2
)v
2
2
,
(4.160)
unde B = r
1
(p
21
/K
2
1/K
1
) si C = p
21
(r
2
r
1
)/K
2
, iar matricea care deneste
termenii liniari este diagonal a. Pentru a reduce termenii nerezonant i de ordin doi din
(4.160) determin am transformarea v = n+h(n), unde v = (v
1
, v
2
)
T
si n = (n
1
, n
2
)
T
,
sugerat a de Tabelul 4.22.
m
1
m
2
X
m,1
X
m,2

m,1

m,2
h
m,1
h
m,2
2 0 B p
21
B 0 r
2
- p
21
B/r
2
1 1 r
1
/K
2
C r
2
0 r
1
/(r
2
K
2
) -
0 2 0 r
2
/K
2
2r
2
r
2
0 1/K
2
Tabel 4.22.
158 CAPITOLUL 4. C

Aici
m,1
,
m,2
sunt valorile proprii asociate operatorului lui Lie, iar X
m
este vectorul
polinomial omogen de ordin doi din (4.160). G asim, astfel, transformarea
_
v
1
= n
1
+ [r
1
/(r
2
K
2
)]n
1
n
2
,
v
2
= n
2
+ (Bp
21
/r
2
)n
2
1
+ (1/K
2
)n
2
2
,
care transform a sistemul (4.160) n (4.158). Avem p
21
,= K
2
/K
1
, deci
r
1
(p
21
/K
2
1/K
1
) ,= 0. Punctul de echilibru E
2
care corespunde unui sistem di-
namic generat de s.e.d.o. (4.158) este de tip sa-nod nedegenerat [4].
p
12
= K
1
/K
2
, p
21
= K
2
/K
1
. Avem p
12
p
21
= 1, astfel c a (4.142) devine
_
x = r
1
x(1 x/K
1
y/K
2
) ,
y = r
2
y (1 y/K
2
x/K
1
) .
(4.161)
iar punctele de echilibru sunt O(0, 0) (nod repulsiv), E
1
(K
1
, 0) (sa-nod), E
2
(0, K
2
)
(sa-nod) si mult imea de puncte situate pe dreapta de ecuat ie 1 x/K
1
y/K
2
= 0,
care sunt de forma E
(, K
2
(1 /K
1
)) cu [0, K
1
].

In acest caz, pentru E
,
avem
A =
_
r
1
/K
1
r
1
/K
2
r
2
K
2
(1 /K
1
)/K
1
r
2
(1 /K
1
)
_
, (4.162)
si, corespunz ator, tr A = r
1
/K
1
r
2
(1/K
1
) < 0 si det A = 0. Astfel, punctele
de echilibru E
sunt sa-noduri. Dac a = K

1
, atunci E
= E
1
, si acesta devine punct
dublu, iar dac a = 0, atunci E
= E
2
, si, de asemenea, acesta devine punct dublu.
S a studiem tipul degenerescent ei punctului E
, si, implicit, a punctelor E

1
, E
2
.
Propozit ia 4.13. [39]. Forma normal a pentru sistemul (4.161) n punctul
E
(, K
2
(K
1
)/K
1
), abstract ie f ac and de termenii de ordin trei, pentru [0, K
1
]
este
_
n
1
= [(r
1
r
2
K
1
+r
2
)/K
1
]n
1
+ (r
2
r
1
)n
1
n
2
+O(n
3
),
n
2
= O(n
3
),
(4.163)
deci, E

1
= x , u
2
= y K
2
(K
1
)/K
1
,
translat am puntul E
1
, u
2
)
T
. Atunci, n noile coordonate,
(4.161) devine
_
u
1
= (r
1
/K
1
)u
1
(r
1
/K
2
)u
2
(r
1
/K
1
)u
2
1
(r
1
/K
2
)u
1
u
2
,
u
2
= (K
2
/K
1
)u
1
u
2
(r
2
/K
1
)u
1
u
2
(r
2
/K
2
)u
2
2
,
(4.164)
unde = r
2
(K
1
)/K
1
. Valorile proprii ale matricei format a din coecient ii ter-
menilor liniari din (4.164) sunt
1
= (r
1
r
2
K
1
+ r
2
)/K
1
,
2
= 0, iar vectorii
proprii corespunz atori sunt u
1
= (1, K
2
/(r
1
))
T
si u
2
= (K
1
, K
2
)
T
. Astfel, cu
_
u
1
u
2
_
=
_
1 K
1
K
2
/(r
1
) K
2
__
v
1
v
2
_
, (4.164) devine
_
v
1
=
1
v
1
+Pv
2
1
+ (r
2
r
1
)v
1
v
2
,
v
2
= Qv
2
1
(r
2
/)v
1
v
2
,
(4.165)
unde P = (r
2
1
r
2
2
K
1
+r
2
2
)/(r
1
K
1
), Q = r
2
(r
1
K
1
r
1
r
2
K
1
+r
2
)/(r
1
K
2
1
),
iar matricea care deneste partea liniar a este diagonal a. Pentru a reduce termenii
nerezonant i de ordin doi din (4.165) determin am transformarea v = n + h(n), unde
v = (v
1
, v
2
)
T
si n = (n
1
, n
2
)
T
m
1
m
2
X
m,1
X
m,2

m,1

m,2
h
m,1
h
m,2
2 0 P Q
1
2
1
R S
1 1 r
2
r
1
r
2
/ 0
1
- T
0 2 0 0
1
0 0 -
Tabel 4.23.
Si aici
m,1
,
m,2
m
este vectorul
polinomial omogen de ordin 2 din (4.165), T = r
2
K
1
/[(r1 r
2
K
1
+ r
2
)] iar
R = (r
2
1
r
2
2
K
1
+r
2
2
)/(r
1
(r
1
r
2
K
1
+r
2
)). Astfel g asim transformarea
_
v
1
= n
1
+Rn
2
1
,
v
2
= n
2
+Sn
2
1
+Tn
1
n
2
,
care duce (4.165) n (4.163). Punctul de echilibru E
corespunz ator unui sistem

dinamic generat de un s.e.d.o. de forma (4.163) este un punct sa-nod degenerat
[4].
Observat ia 4.21. Dac a = K
1
, atunci E
= E
1
, si, n acest caz, forma normal a a
lui (4.161) n E
1
este
_
n
1
= r
1
n
1
+ (r
2
r
1
)n
1
n
2
+O(n
3
),
n
2
= O(n
3
),
(4.166)
deci E
1
Observat ia 4.22. Dac a = 0, atunci E
= E
2
si, n acest caz, forma normal a a lui
(4.161) n E
2
este
_
n
1
= r
2
n
1
+ (r
2
r
1
)n
1
n
2
+O(n
3
),
n
2
= O(n
3
),
(4.167)
deci E
2
Din cele discutate mai sus rezult a c a n spat iul parametrilor exist a nou a straturi,
i.e. regiuni corespunz ator ec areia toate sistemele dinamice sunt topologic echivalente
(din punct de vedere biologic) dar ele sunt topologic neechivalente cu orice sistem din
celelalte straturi.

In g. 4.10 este prezentat portretul parametric [34].
160 CAPITOLUL 4. C

Zona 1 cont ine si originea si port iunea din axa de coordonate p
12
pentru care
p
12
< K
1
/K
2
si p
21
< K
2
/K
1
, zona 3 cuprinde si port iunea din axa de coordonate
p
21
pentru care p
12
> K
1
/K
2
si p
21
< K
2
/K
1
, iar zona 7 cuprinde si port iunile din
axele de coordonate pentru care p
12
< K
1
/K
2
si p
21
> K
2
/K
1
.
In g. 4.11 sunt reprezentate portretele de faz a corespunz atoare ec arei zone n

parte, pentru urm atoarele valori ale ratelor de crestere si ale capacit at ilor portante
ale celor dou a populat ii: r
1
= 0.2, r
2
= 0.4, K
1
= 10, K
2
= 20. Cu alte cuvinte,
g. 4.10 si 4.11 formeaz a diagrama de bifurcat ie dinamic a. Se constat a c a n toate
situat iile cel put in un punct de echilibru este situat e pe o ax a de coordonate, e
n origine. Cum portretul de faz a este determinat de aceste echilibre, am justicat
presupunerea f acut a la nceputul sect iunii c a rat iuni matematice ne oblig a s a lu amn
considerat ie si situat ii limit a ale celor zic admisibile.
Fig. 4.11. Portrete de faz a.
Din punct de vedere biologic sunt importante doar punctele de echilibru stabile.
Analiz and portretele de faz a obt inute constat am c a exist a doar c ateva situat ii n care
punctele de echilibru sunt stabile, si anume: n cazul c and se realizeaz a un echilibru
n care cele dou a populat ii coexist a (zona 1), c and supraviet uieste doar o populat ie,
iar cealalt a dispare, depinz and de valoarea parametrilor (zonele 3, 4, 6 si 7), sau de
valorile init iale (zona 5).
Remarca 4.1. Originea este totdeauna un nod repulsiv, deci niciodat a nu o s a dis-
par a ambele populat ii.
4.3.2 Dinamica populat iilor aate n relat ii de simbioza
Toate populat iile care tr aiesc mpreun a, intr antr-o anumit a relat ie una cu alta. A
tr ai mpreun a nseamn a a tr ai n simbioz a.

Intr-o relat ie benec a dou a populat ii pot
depinde una de cealalt a pentru a face rost de hran a. Putem spune c a dou a populat ii
se a a ntr-o relat ie de simbioz a dac a, atunci c and creste efectivul unei populat ii,
creste si efectivul celeilalte populat ii. Modelul lui Gauss care descrie dinamici ale
populat iilor aate n relat ii de simbioz a este [73]
_
x = r
1
x(1 x/K
1
+p
12
y/K
1
),
y = r
2
y(1 y/K
2
+p
21
x/K
2
),
(4.168)
unde x, y reprezint a num arul indiviziilor celor dou a populat ii, r
1
, r
2
- ratele de crestere,
K
1
, K
2
-capacit at ile portante, p
12
> 0 - efectul populat iei y asupra cresterii populat iei
x si p
21
> 0 - efectul populat iei x asupra cresterii populat iei y.

In continuare cosider am
c a r
1
, r
2
, K
1
, K
2
sunt xate, astfel c a n (4.168) apar doar doi parametri, p
12
si p
21
[35].
Dac a p
12
p
21
,= 1, sistemul (4.168) poate avea urm atoarele puncte de echilibru:
O(0, 0), E
1
(K
1
, 0), E
2
(0, K
2
), E
3
_
K
2
p
12
+K
1
1 p
12
p
21
,
K
1
p
21
+K
2
1 p
12
p
21
_
.
In cazul c and p
12
p
21
,= 1, pentru ca punctul E
3
s a existe din punct de vedere
biologic, trebuie ca rapoartele
K
2
p
12
+K
1
1 p
12
p
21
si
K
1
p
21
+K
2
1 p
12
p
21
s a e pozitive, i.e. trebuie
ca p
12
p
21
< 1.
Num arul si multiplicitatea punctelor de echilibru depind de semnele valorilor para-
metrilor p
12
, p
21
, iar atractivitatea unui punct de echilibru (x
, y
) este determinat a
162 CAPITOLUL 4. C

de valorile proprii ale matricei
_
r
1
(1 2x/K
1
+p
12
y/K
1
) r
1
p
12
x/K
1
r
2
p
21
y/K
2
r
2
(1 2y/K
2
+p
21
x/K
2
)
_
(x
,y
)
. (4.169)
S a analiz am natura acestor puncte pentru diferite valori ale parametrilor p
12
si p
21
.
p
12
p
21
< 1. Exist a patru puncte de echilibru. O este nod repulsiv deoarece val-
orile proprii ale matricei (4.171) sunt
1
= r
1
> 0,
2
= r
2
> 0. Pentru punctul
de echilibru E
1
1
= r
1
< 0,
2
= r
2
(1 +
p
21
K
1
/K
2
) > 0, deci E
1
este un punct sa. Analog, pentru punctul de echilibru E
2
val-
1
= r
2
< 0,
2
= r
1
(1+p
12
K
2
/K
1
) > 0, deci
E
2
este tot un punct sa. Pentru cel de al patrulea punct de echilibru, E
3
, valorile pro-
prii ale matricei (4.171) sunt r ad acinile ecuat iei caracteristice
2
tr A +det A = 0,
unde
A =
1
1 p
12
p
21
_
r
1
(p
12
K
2
+K
1
) /K
1
r
1
p
12
(p
12
K
2
+K
1
) /K
1
r
2
p
21
(p
21
K
1
+K
2
) /K
2
r
2
(p
21
K
1
+K
2
) /K
2
_
.
Avem det A =
r
1
r
2
K
1
K
2
(p
12
K
2
+K
1
)(p
21
K
1
+K
2
)
1 p
12
p
21
> 0, astfel c a
1
,
2
au acelasi
semn, deci al patrulea punct este un nod. Pe de alt a parte, avem
tr A =
1
1 p
12
p
21
_
r
1
K
1
(p
12
K
2
+K
1
) +
r
2
K
2
(p
21
K
1
+K
1
)
_
< 0,
de unde rezult a c a
1
,
2
< 0, deci E
3
este un nod atractiv.
p
12
= p
21
= 0. Punctele de echilibru sunt O(0, 0) E
1
(K
1
, 0), E
2
(0, K
2
) si E
3
(K
1
, K
2
);
dac a p
12
= 0, p
21
,= 0, atunci punctele de echilibru sunt O(0, 0), E
1
(K
1
, 0), E
2
(0, K
2
)
si E
3
(K
1
, K
1
p
21
+K
2
), iar dac a p
12
,= 0, p
21
= 0, atunci punctele de echilibru sunt
O(0, 0), E
1
(K
1
, 0), E
2
(0, K
2
) si E
3
(K
1
+ p
12
K
2
, K
2
).

In toate aceste cazuri natura
punctelor de echilibru este aceeasi ca n cazul p
12
p
21
< 1.
p
12
p
21
= 1.

In acest caz exist a doar trei puncte de echilibru: O(0, 0) (nod repul-
siv), E
1
(K
1
, 0) (sa) si E
2
(0, K
2
) (sa).
p
12
p
21
> 1.

In acest caz exist a patru puncte de echilibru, aceleasi ca si n cazul
p
12
p
21
> 1, ns a numai trei (O, E
1
si E
2
) exist a din punct de vedere biologic. Punc-
tul E
3
exist a doar din punct de vedere matematic (el se a a n al treilea cadran).
Din discut iile de mai sus rezult a c a, n spat iul parametrilor exist a trei regiuni n
care g asim sisteme dinamice topologic echivalente.

In g. 4.12 este prezentat portretul
parametric.
Regiunea 1 cont ine si originea, axele de coordonate si mult imea punctelor care
satisfac inecuat ia p
12
p
21
< 1, iar curba T este T = (p
12
, p
21
) R
2
[ p
12
p
21
=
1, p
12
, p
21
> 0.
In g. 4.13 sunt reprezentate portretele de faz a corespunz atoare ec arei zone n

parte, pentru r
1
= 0.2, r
2
= 0.4, K
1
= 10, K
2
= 20..
Fig. 4.13. Portrete de faz a.
Dac a ne referim numai la primul cadran, atunci zona T si zona 2 sunt echivalente
din punct de vedere biologic.
In cazul populat iilor aate n relat ie de simbioz a exist a un singur echilibru stabil,
E
3
, si aceasta numai pentru p
12
p
21
< 1, situat ie n care cele dou a populat ii coexist a.
4.3.3 Dinamica populat iilor aaten relat ii de tip prada-rapitor
In natur a nt alnim situat ii n care o specie de animale se hr aneste cu alt a specie.

Prima specie se numeste pr ad ator (r apitor), iar cea de-a doua se numeste prad a.
Modelul lui Gauss care descrie dinamici ale populat iilor aate n relat ii de tip
prad a-r apitor este
_
x = r
1
x(1 x/K
1
p
12
y/K
1
),
y = r
2
y(1 y/K
2
+p
21
x/K
2
),
(4.170)
unde x, y reprezint a cele dou a populat ii (x este prada, iar y este r apitorul), r
1
>
0, r
2
> 0 sunt ratele de crestere al celor dou a populat ii, K
1
, K
2
sunt capacit at ile por-
tante, p
12
> 0 reprezint a efectul populat iei y asupra cresterii populat iei x si p
21
> 0
reprezint a efectul populat iei x asupra cresterii populat iei y. Ca si n sect iunile ante-
rioare, consider am r
1
, r
2
, K
1
si K
2
xate, astfel c a n (4.170) apar doar doi parametri:
p
12
and p
21
[35].
164 CAPITOLUL 4. C

Sistemul (4.170) poate avea urm atoarele puncte de echilibru: O(0, 0),
E
1
(K
1
, 0), E
2
(0, K
2
), E
3
_
K
1
K
2
p
12
1 +p
12
p
21
,
K
2
+K
1
p
21
1 +p
12
p
21
_
. Pentru a exista din punct
de vedere biologic, acest ultim punct de echilibru trebuie s a e n primul cadran, i.e.
K
1
K
2
p
12
1 +p
12
p
21
> 0 si
K
2
+K
1
p
21
1 +p
12
p
21
> 0. Rezult a K
1
K
2
p
12
> 0, i.e. p
12
< K
1
/K
2
.
, y
) este determinat a de valorile proprii

ale matricei
_
r
1
(1 2x/K
1
p
12
y/K
1
) r
1
p
12
x/K
1
r
2
p
21
y/K
2
r
2
(1 2y/K
2
+p
21
x/K
2
)
_
(x
,y
)
. (4.171)
In continuare analiz am atractivitatea si natura punctelor de echilibru pentru toate

valorile admisibile ale parametrilor p
12
si p
21
.
p
12
< K
1
/K
2
.

In acest caz exist a patru puncte de echilibru: punctul O este un nod
repulsiv, deoarece valorile proprii ale matricei (4.171) sunt
1
= r
1
> 0,
2
= r
2
> 0.
Pentru punctul de echilibru E
1
1
= r
1
<
0,
2
= r
2
(1+p
21
K
1
/K
2
) > 0, deci E
1
este o sa. Analog, pentru punctul de echilibru
E
2
1
= r
2
< 0,
2
= r
1
(1p
12
K
2
/K
1
) > 0,
deci E
2
este tot o sa.
Pentru cel de-al patrulea punct de echilibru, E
3
, valorile proprii ale matricei (4.171)
sunt r ad acinile ecuat iei caracteristice
2
tr A + det A = 0, unde
A =
1
1 +p
12
p
21
_
r
1
(p
12
K
2
K
1
) /K
1
r
1
p
12
(p
12
K
2
K
1
) /K
1
r
2
p
21
(p
21
K
1
+K
2
) /K
2
r
2
(p
21
K
1
+K
2
) /K
2
_
. (4.172)
Avem
det A =
r
1
r
2
K
1
K
2
(p
12
K
2
K
1
)(p
21
K
1
+K
2
)
1 +p
12
p
21
> 0, (4.173)
deci
1
si
2
au acelasi semn, deci va trebui s a studiem si semnul lui trA. Avem
trA =
1
1 +p
12
p
21
_
r
1
(p
12
K
2
K
1
)
K
1
r
2
(p
21
K
1
+K
2
)
K
2
_
.
Curba H a valorilor de bifurcat ie Hopf este dreapta de ecuat ie
p
21
= K
2
(r
1
K
2
p
12
/K
1
r
1
r
2
)/(r
2
K
1
), care pentru p
12
< K
1
/K
2
are p
21
< 0,
deci nu se a a n primul cadran. Rezult a c a pentru p
12
, p
21
pozitivi nu exist a singu-
larit at i Hopf. Pentru p
12
< K
1
/K
2
avem trA < 0 si, cum det A > 0, rezult a c a E
3
este nod atractiv.
Dac a p
12
= p
21
= 0, atunci punctele de echilibru sunt O(0, 0), E
1
(K
1
, 0), E
2
(0, K
2
)
si E
3
(K
1
, K
2
). Dac a p
12
= 0, p
21
,= 0, atunci punctele de echilibru sunt O(0, 0),
E
1
(K
1
, 0), E
2
(0, K
2
) si E
3
(K
1
, K
1
p
21
+ K
2
), iar n cazul n care p
12
,= 0, p
21
= 0,
atunci punctele de echilibru sunt O(0, 0), E
1
(K
1
, 0), E
2
(0, K
2
) si E
3
(K
1
p
12
K
2
, K
2
).
In toate aceste situat ii punctele de echilibru sunt de acelasi tip ca si n cazul p

12
<
K
1
/K
2
.
p
12
> K
1
/K
2
.

In acest caz, din punct de vedere biologic, exist a doar trei puncte
de echilibru, cel de-al patrulea ind situat n al doilea cadran. Echilibrul O un nod
repulsiv (valorile proprii ale matricei (4.171) sunt
1
= r
1
> 0,
2
= r
2
> 0). Punctul
de echilibru E
1
este o sa (valorile proprii ale matricei (4.171) sunt
1
= r
1
> 0,
2
=
r
2
(1 +p
21
K
1
/K
2
) > 0), E
2
este un nod atractiv (valorile proprii ale matricei (4.171)
sunt
1
= r
2
< 0,
2
= r
1
(1 p
12
K
2
/K
1
) > 0).

In ceea ce priveste al patrulea
punct (care are doar existent a matematic a), acesta este o sa.
p
12
= K
1
/K
2
.

In acest caz punctele de echilibru sunt O(0, 0) (nod repulsiv), E
1
(K
1
, 0)
(sa) si E
2
(0, K
2
) (sa-nod, care este un punct dublu ap arut din ciocnirea lui E
3
cu E
2
).
S a cercet am natura sa-nodului aplic and teoria formelor normale [4].
Propozit ia 4.14. Forma normal a a lui (4.170) n punctul E
2
(0, K
2
) este
_
n
1
= r
1
(p
21
/K
2
+ 1/K
1
) n
2
1
+O(n
3
),
n
2
= r
2
n
2
+ [p
21
(r
2
r
1
)/K
2
]n
1
n
2
+O(n
3
),
(4.174)
deci, E
2
Demonstrat ia acestei Propozit i este asem an atoare cu demostrat ia Propozit iei 4.12,
abstract ie f ac and de un semn.
Prin urmare, straturile din spat iul parametrilor sunt determinate de curbele S =
(p
12
, p
21
)[p
12
= K
1
/K
2
si H
R
= (p
12
, p
21
)[p
21
= K
2
(r
1
K
2
p
12
/K
1
r
1
r
2
)/(r
2
K
1
).
In g. 4.14 este reprezentat portretul parametric.

Regiunile 1 si 2 cont in si axele de coordonate corespunz atoare.
In g. 4.15 sunt reprezentate portretele de faz a corespunz atoare straturilor din

portretul parametric. Portretele din zona 2 si zona H
R
sunt echivalente topologic (n
zona 2 punctul E
3
este o sa, iar pe curba H
R
el este o sa neutral a).
166 CAPITOLUL 4. C

Fig. 4.15. Portretele de faz a pentru straturile din g. 4.14.
Examinarea portretului de faz a arat a c a, pentru anumite valori ale parametrului p
12
se
ajunge la o situat ie de conviet uire (zona 1).

In schimb, pentru alte valori ale aceluiasi
parametru, n timp, populat ia prad a x va exterminat a de populat ia r apitoare y
(zonele S, 2 si H
R
).
Capitolul 5
Doua modele de tip
prada-rapitor
In acest capitol se studiaz a doar din punctul de vedere al teoriei bifurcat iei, folosindu-se (n
principal) metode topologice, dou a modele care guveneaz a dinamica a dou a populat ii aate n relat ii
de tip prad a-r apitor. Pentru modelul lui Bazykin (Sect iunea 5.1) se determin a natura punctelor de
echilibru, se construiesc diagramele de bifurcat ie dinanmic a global a si se analizeaz a degenerescent a
echilibrului de tip Hopf si a sa-nodurilor.

In Sect iunea 5.2 se determin a diagramele de bifurcat ie
static a si dinamic a pentru modelul lui Odell. Rezultatele bazate pe studiul algebric din Cap. 4 sunt
particularizate aici la cazuri specice.
5.1 Modelul lui Bazykin (doua cazuri particulare)
Prezent am dou a cazuri particulare ale unui model de tip prad a-r apitor propus de Bazykin [11]
si studiat de autoare n [36], [38], [43] si [44]. Pentru trei subcazuri folosim rezultate demonstrate n
Cap. 4.
Modelul propus de Bazykin [11] este denit de s.e.d.o.
_
x = x xy/(1 +x) x
2
,
y = y +xy/(1 +x) y
2
.
(5.1)
Cum cei patru parametri fac studiul foarte anevoios, ne limit am la dou a cazuri par-
ticulare. Ca si n Cap. 4, convenim s a spunem c a un punct de echilibru exist a din
punct de vedere biologic dac a ambele coordonate sunt nite si pozitive.

In plus, din
motive zice, spat iul fazelor trebuie s a e primul cadran (f ar a axele de coordonate)
din R
2
. Totusi, din punct de vedere matematic, trebuie s a consider am si aceste axe,
originea, precum si celelalte cadrane.
167
168 CAPITOLUL 5. DOU
A MODELE DE TIP PRAD
A-R
APITOR
5.1.1 Cazul = 1, = 0
Sistemul (5.1) devine
_
x = x xy/(1 +x) x
2
,
y = y +xy/(1 +x),
(5.2)
sau, echivalent,
_
x(1 +x) = x(1 +x) xy x
2
(1 +x),
y(1 +x) = y(1 +x) +xy.
(5.3)
Introduc and un nou timp cu ajutorul relat iei dt = (1 +x)d, (5.3) devine
_
x = x(1 +x x y x
2
),
y = y(1 x +x),
(5.4)
unde derivarea se face n raport cu . Acesta este sistemul pe care l studiem n
continuare [44].
, y
) al sistemului (5.4) este determinat a

de valorile proprii ale matricei
A =
_
1 + 2( )x y 3x
2
x
(1 )y 1 + (1 )x
_
(x
,y
)
. (5.5)
S a analiz am subcazurile n care cel put in un paramatru este nul cu ajutorul metos-
dei algebrice.
= = 0.

In acest caz (5.4) are forma sistemului clasic Lotka-Volterra (4.107)
cu = 1
_
x = x(1 y),
y = y(1 +x).
(5.6)
Pentru el avem
0
=
1
= 0,
2
= xy ,= 0, deci, conform Lemei 4.1, sistemul are dou a
puncte de echilibru. Pe de alt a parte, K = 0, U = x
2
y
2
(x y)
2
,= 0 si V
2
= 8 > 0,
unde K, U si V
2
sunt denit i n Anexa 2, deci, conform Teoremei 4.3 sistemul (5.6)
are o sa si un centru. Astfel obt inem c a punctele de echilibru pentru sistemul (5.6)
sunt M
1
(0, 0) (sa) si M
2
(1, 1) (centru).
= 0, = 0.

_
x = x(1 x y),
y = y(1 +x).
(5.7)
Pentru acest sistem avem
0
= 0,
1
= x ,= 0, deci, conform Lemei 4.1, sistemul
are trei puncte de echilibru. Pe de alt a parte, D = ( 1)
2
, K = 2x
2
< 0 si
W
4
= 4(
2
+ 4 4) (W
4
este denit n Sect iunea 4.1.2).
Fie mai nt ai ,= 1 (i.e. D ,= 0). Atunci, dac a (0, 2
2 2) (i.e. W
4
< 0),
suntem n cazul 2 din Teorema 4.2, deci avem dou a sei si un focar, iar dac a
5.1. MODELUL LUI BAZYKIN (DOU
A CAZURI PARTICULARE) 169

(2
2 2, 1) (i.e. W
4
0) suntem n cazul 1 din Teorema 4.2, deci avem dou a sei si
un nod. Dac a = 0 (i.e. D ,= 0), atunci suntem n cazul 5 din Teorema 4.2, deci
avem o sa si un sa-nod. Rezum and aceste situat ii, punctele de echilibru ale sistemului
(5.7) sunt: M
1
(0, 0) (sa), M
2
(1/, 0) (sa pentru 1 > 0, sa-nod pentru = 1 si nod
atractiv pentru 1 < 0), si M
3
(1, 1 ) (focar atractiv pentru (0, 2
2 2), put
pentru = 2
2 2 si nod atractiv pentru (2
2 2, 1)).

In plus, dac a = 1,
n C
2
(g. 5.1), punctul M
3
se contopeste cu M
2
si devine sa-nod, iar dac a > 1,
atunci M
3
este o sa, dar nu mai exist a din punct de vedere biologic.
= 0, = 0.

_
x = x(1 +x y),
y = y(1 x +x)
(5.8)
si pentru el avem
0
= 0,
1
= x( 1).
Dac a ,= 1, atunci
1
,= 0 si, conform Lemei 4.1, sistemul (5.8) are trei puncte
de echilibru. Pe de alt a parte, D = 1 < 0, K = 2x
2
(1 ) ,= 0, si W
4
=
4(1)
2
(
2
+44). Pentru > 1 avem K < 0, W
4
> 0, astfel c a suntem n cazul
1 din Teorema 4.2, deci avem dou a sei si un nod. Pentru < 1 avem K > 0, iar dac a
(2
2 2, 1) atunci W
4
> 0, astfel c a suntem tot n cazul 1 din Teorema 4.2, si
avem dou a sei si un nod, si dac a (0, 2
22) atunci W
4
< 0, deci suntemn cazul
2 din Teorema 4.2, si avem dou a sei si un focar.
Dac a = 1, atunci
1
= 0 si
2
= x(xy) ,= 0, deci, conform Lemei 4.1, sistemul
are dou a puncte de echilibru. Pe de alt a parte, K = 0, U ,= 0 si V
2
= 8 < 0, deci
suntem n cazul 3 din Teorema 4.3 si avem o sa si un nod.
Prin urmare, punctele de echilibru ale sistemului (5.8) sunt: M
1
(0, 0) (sa),
M
2
(1/, 0) (nod atractiv pentru ,= 1 si nod atractiv degenerat pentru = 1),
si M
3
((1 )
1
, (1 )
1
) ( ,= 1) (focar repulsiv dac a (0, 2
2 2), surs a
dac a = 2
2 2, nod repulsiv dac a (2
2 2, 1), sa dac a > 1, nu exist a

A-R
APITOR
din punct de vedere matematic dac a = 1, n timp ce pentru > 1 exist a din
punctde vedere matematic, dar nu exist a din punct de vedere biologic). Deci, t in and
cont de convent ia adoptat a, punctul M
3
dispare n C
3
(1, 0), pentru = 1. Asa se
explic a faptul c a, pentru = 1, punctul M
3
nu este un echilibru de tip dublu zero,
dup a cum era de asteptat.

In consecint a, n C
3
, curbele H
R
, H
C
si S nu sunt tangente.
S a aplic am acum metoda topologic a.
= 0, = 0.

In acest caz sistemul (5.4) are patru puncte de echilibru: M
1
(0, 0),
M
2
(1/, 0), M
3
(1/, 0) si, dac a 1 ,= 0, M
4
((1 )
1
, (1 )(1 )
2
).
Dac a 1 = 0, punctul M
4
dispare. Num arul si multiplicitatea punctelor de echilibru
depind de valorile parametrilor and .
Astfel, pentru punctul de echilibru M
1
, matricea A este A =
_
1 0
0 1
_
si are
valorile proprii
1
= 1 > 0,
2
= 1 < 0, deci O este o sa.
Pentru punctul de echilibru M
2
, matricea A se scrie ca
A =
_
( )/ 1/
0 (1 )/
_
si are valorile proprii
1
= 1 < 0,
2
=
(1 )/. Dac a ,= 1 si ,= 1, atunci E
1
este sa pentru 1 > 0, sa-nod
pentru 1 = 0 si nod atractiv pentru 1 < 0. Dac a = 1 atunci M
2
este
un nod atractiv.
3
, matricea A are forma
A =
_
( )/ 1/
0 1/
_
si are valorile proprii
1
= ( )/ < 0,
2
=
1/ < 0, deci M
3
4
, matricea A are forma
A =
_
(
2
+ )/(1 )
2
1/(1 )
(1 )/(1 ) 0
_
, (5.9)
iar valorile sale proprii sunt r ad acinile ecuat iei caracteristice
2
tr A +det A = 0,
cu det A = (1 )/(1 )
2
, tr A = (
2
+ )/(1 )
2
si =
((
2
+ 2 + 1)
2
+ (2
3
+ 4
2
+ 4 10) +
4
+ 2
3
11
2
+ 12 4)/( 1)
4
.
Astfel, dac a 1 > 0, atunci M
4
este focar atractiv (repulsiv) sau nod atractiv
(repulsiv), n dependent a de semnul lui trA si , sa dac a 1 < 0 si sa-nod dac a
1 = 0.

In acest ultim caz punctul M
4
2
.
T in and cont de teorema Hartman-Grobman, ne intereseaz a doar punctele de echili-
bru nehiperbolice: centrul M
2
(1, 1), dac a = = 0; sa-nodul M
2
(1/, 0), dac a
0 < 1, = 1 ; singularitatea Hopf M
4
((1 )
1
, (1 )(1 )
2
),
pentru
2
+ = 0. Cum centrul M
2
(1, 1) a fost foarte mult investigat
pentru modelele Lotka-Volterra si l-am prezentat si noi n Cap. 4, vom investiga doar
celelalte dou a singularit at i. Pentru a stabili degenerescent a (nedegenerescent a) unui
punct nehiperbolic, trebuie s a g asim forma normal a a sistemului (5.4) n punct [4].
Propozit ia 5.1. Pentru 0 < 1, = 1 , abstract ie f ac and de termenii de

ordin trei, forma normal a a sistemului (5.4) n M
2
(1/, 0)este
_
n
1
= n
1
+( 3)n
1
n
2
+O(n
3
),
n
2
=
2
n
2
2
+O(n
3
),
(5.10)
deci M
2
Demonstrat ie. S a translat am punctul M
2
n origine cu ajutorul schimb arii de coor-
donate u
1
= x 1/, u
2
= y. Fie u = (u
1
, u
2
)
T
_
u
1
= u
1
u
2
+( 2)u
2
1
u
1
u
2
2
(1 )u
3
1
,
u
2
=
2
u
1
u
2
.
(5.11)
Introduc and un nou timp = /, si renot and
d
d
, (5.11) devine
_
u
1
= u
1
u
2
+( 2)u
2
1
u
1
u
2
2
(1 )u
3
1
,
u
2
=
2
u
1
u
2
.
(5.12)
Valorile proprii ale matricei denite de termenii liniari ai sistemului (5.12) sunt
1
=
1,
2
1
= (1, 0)
T
si u
2
= (1, 1)
T
.
Astfel, cu schimbarea de coordonate
_
u
1
u
2
_
=
_
1 1
0 1
__
v
1
v
2
_
, (5.11) devine
_
v
1
= v
1
+( 2)v
2
1
+( 3)v
1
v
2
v
2
2
+O(v
3
),
v
2
=
2
v
1
v
2
+
2
v
2
2
,
(5.13)
unde matricea termenilor liniari este diagonal a. Pentru a reduce termenii nerezonant i
din (5.13) determin am transformarea v = n + h(n), unde v = (v
1
, v
2
)
T
si n =
(n
1
, n
2
)
T
, sugerat a de Tabelul 5.1,
m
1
m
2
X
m,1
X
m,2

m,1

m,2
h
m,1
h
m,2
2 0 ( 2) 0 -1 -2 ( 2) 0
1 1 ( 3)
2
0 -1 -
2
0 2
2
1 0 -
Tabel 5.1.
unde
m,1
,
m,2
sunt valorile proprii asociate operatorului lui Lie, iarX
m
este vectorul
polinomial omogen de ordinul doi din (5.13). G asim transformarea
_
v
1
= n
1
( 2)n
2
1
n
2
2
,
v
2
= n
2
2
n
1
n
2
,
care duce (5.13) n (5.10), iar din (5.10), conform Propozit iei 1.2 [4], rezult a c a punctul
E(1/, 0) este un punct sa-nod nedegenerat.
A-R
APITOR
Propozit ia 5.2. [38]. Forma normal a a sistemului (5.4) n punctul
M
4
((1 )
1
, (1
2
)
1
), pentru
2
+ = 0, / 0, 1 si ,= 0,
este
_
w
1
w
2
_
=
_
0 i/
1
2
i/
1
2
0
__
w
1
w
2
_
(w
2
1
+w
2
2
)
_
a
1
_
w
1
w
2
_
+b
1
_
w
2
w
1
__
+O(w
4
), (5.14)
unde a
1
=
2
2
/4 si b
1
= (54a
4
+ 41a
2
13) iar =
_
(1 )/(1 +), =
/ [12(1+)], i.e., conform Propozit iei 1.3, M
4
este o singularitate Hopf nedegenerat a.
Demonstrat ie. Mai nt ai, cu schimbarea de coordonate u
1
= x (1 )
1
, u
2
=
y (1
2
)
1
, translat am punctul M
4
1
, u
2
)
T
. Atunci, n u,
(5.4) devine
_
u
1
= 1/(1 )u
2
2
/(1 +)u
2
1
u
1
u
2
a
2
(1 )/(1 +)u
3
1
,
u
2
= 1/(1 +)u
1
+ (1 )u
1
u
2
.
(5.15)
Valorile proprii ale matricei ce deneste termenii liniari din (5.15) sunt
1
=
2
=
i/
1
2
si e u
1
= (i, )
T
un vector propriu. Avem u
1
= (0, )
T
+ i(1, 0)
T
.
Atunci, cu schimbarea de coordonate
_
u
1
u
2
_
= PM
C
_
v
1
v
2
_
, unde P =
_
1 0
0
_
si M
C
=
1
2
_
1 1
i i
_
, i.e.
_
u
1
u
2
_
=
1
2
_
1 1
i i
__
v
1
v
2
_
, (5.15) cap at a forma
complex a c areia i putem aplica teoria formelor normale
_
v
1
=
1
v
1
+Mv
2
1
Rv
1
v
2
Nv
2
2

2
(1 )/(8(1 +))(v
1
+v
2
)
3
,
v
2
=
1
v
2
Nv
2
1
Rv
1
v
2
+Mv
2
2

2
(1 )/(8(1 +))(v
1
+v
2
)
3
,
(5.16)
unde M =
_
(1 2
2
)/(1 +) +i
/4, N = [1/(1 +) +i] /4 si R =

2
/(2(1+)),
iar matricea termenilor liniari din sistemul (5.16) este diagonal a. Pentru a elimina
termenii nerezonant i de ordin doi din (5.16) determin am transformarea v = n+h
2
(n),
unde v = (v
1
, v
2
)
T
si n = (n
1
, n
2
)
T
m
1
m
2
X
m,1
X
m,2

m,1

m,2
h
m,1
h
m,2
2 0 M N i/
1 a
2
3i/
1 a
2
P Q
1 1 R R i/
1 a
2
i/
1 a
2
S S
0 2 N M 3i/
1 a
2
i/
1 a
2
Q P
Tabel 5.2.
Aici
m,1
,
m,2
m
este vectorul
poplinomial de ordin doi din (5.16), P =
_
1 +i(2
2
1)
/4, Q = (1 +i) /12,

si S =
2
i/2. G asim transformarea

_
v
1
= n
1
+Pn
2
1
Sn
1
n
2
+Qn
2
2
,
v
2
= n
2
+Qn
2
1
+Sn
1
n
2
+Pn
2
2
,
care duce pe (5.16) n
_
n
1
=
1
n
1
+An
3
1
+Bn
2
1
n
2
+Cn
1
n
2
2
+Dn
3
2
+O(n
4
),
n
2
=
1
n
2
+Dn
3
1
+Cn
2
1
n
2
+Bn
1
n
2
2
+An
3
2
+O(n
4
),
(5.17)
unde A =
_
(10
2
+ 3)
1
2
+i
2
(21
2
11)
, B =
_
3
2
1
2
+
+i(54
4
41
2
+ 13)
, C =
_
(7 22
2
)
1
2
+i
2
(33
2
19)
,
D =
_
5
2
1
2
+i(5
2
3)
.
P an a aici am eliminat termenii nerezonant i de ordin doi. Pentru a reduce termenii
nerezonant i de ordin trei din (5.17), determin am transformarea n = s +h
3
(s), unde
n = (n
1
, n
2
)
T
si s = (s
1
, s
2
)
T
m
1
m
2
X
m,1
X
m,2

m,1

m,2
h
m,1
h
m,2
3 0 A D 2
1
4
1
E G
2 1 B C 0 2
1
- F
1 2 C B 2
1
0 F -
0 3 D A 4
1
2
1
G E
Tabel 5.3.
Aici X
m
este vectorul polinomial de ordin trei din (5.17) si
E = i(1 )[(10
2
+ 3)
_
1
2
+i
2
(21
2
11)]/(24(1 +)),
F = i(1 )
_
(7 22
2
)
_
1
2
+i
2
(33
2
19)
_
/(24(1 +)),
G = i(1 )
_
5
2
_
1
2
+i(5
2
3)
_
/(48(1 +)).
G asim transformarea
_
n
1
= s
1
+Es
3
1
+Fs
1
s
2
2
+Gs
3
2
,
n
2
= s
2
+Gs
3
1
+Fs
2
1
s
2
+Es
3
2
,
_
s
1
=
1
s
1
+Bs
2
1
s
2
+O(s
4
),
s
2
=
1
s
2
+Bs
1
s
2
2
+O(s
4
).
(5.18)
S a ne ntoarcem acum la variabilele reale cu ajutorul notat iei s
1
= w
1
+iw
2
, s
2
=
w
1
iw
2
[25], pentru a obt ine forma normal a a sistemului (5.4)
_
w
1
w
2
_
=
_
0 i/
1
2
i/
1
2
0
__
w
1
w
2
_
(w
2
1
+w
2
2
)
_
a
1
_
w
1
w
2
_
+b
1
_
w
2
w
1
__
+O(w
4
),
A-R
APITOR
unde a
1
= e B, b
1
= 1m B, i.e. a
1
=
2
(1 )/[4(1 + )]. Cum a
1
,= 0, din
Teorema 1.3 rezult a c a M
2
Discut iile de mai sus arat a c a n spat iul parametrilor (, ) straturile sunt deter-
minate de: curba S = (, )[ 1 = 0 (zona 17), corespunz atoare sa-nodurilor;
curba H
C
= (, )[
2
+ = 0 (zona 13), corespunz atoare centrelor
liniare, si, posibil, singularit at ilor Hopf; curba D (zonele 10 si 15), corespunz atoare
valorilor proprii duble; punctele C
1
(0, 2
2 2), C
2
(0, 1), C
3
(1, 0), C
4
(2
2 2, 0).
Se g asesc, astfel, dou azeci si dou a de regiuni corespunz atoare sistemelor topologic
echivalente. Curbele respective determin a portretul parametric constituit din reuni-
unea mult imilor S, H si D pentru toate echilibrele (g. 5.1) [44].
In g. 5.2 reprezent am portretele de faz a corespunz atoare ec arui strat din portre-
tul parametric. Acestea arat a, c a, desi nu au semnicat ie realist a pentru dinamica
populat iei, echilibrele M
1
, M
2
, M
3
si M
4
pentru 1 < 0 contribuie la schimb arile
din portretul parametric si, astfel, la diagrama de bifurcat ie dinamic a (alc atuit a din
g. 5.1 si g. 5.2).

Fig. 5.2. Potrete de faz a pentru straturile din g. 5.1.
Se constat a c a echilibrul M
1
este totdeauna o sa si c a el exist a pentru orice valoare
a parametrilor si ; echilibrul M
3
este ntotdeauna un nod atractiv si exist a pentru
,= 0, R, dar nu este important din punct de vedere biologic; echilibrul M
2
exist a
pentru ,= 0 si R. El este o sa pentru 1 (0, 1), pentru 1 = 1 el se
contopeste cu M
4
si devine o sa-nod, apoi devine un nod atractiv pentru 1 > 1.
Echilibrul M
4
exist a pentru ,= 1 si R. Dac a = = 0 atunci punctul M
4
corespunde unui centru liniar. Pe axa O el este un focar atractiv dac a (0, 2
22),
un put dac a = 2
2 2, un nod atractiv dac a (2
2 2, 1), iar dac a = 1,

atunci el se ciocneste cu M
2
si devine o sa-nod, iar apoi, pentru > 1, el devine o sa.
Pe axa O echilibrul M
4
este un focar repulsiv dac a (0, 2
2 2), o surs a dac a

= 2
2 2, un nod repulsiv dac a (2
2 2, 1), dispare pentru = 1 si apare

iar pentru > 1 unde este o sa, dar nu mai exist a din punctde vedere biologic.
Pentru ,= 0, ,= 0, s a ncepem discut ia din zona 9.

In zona 9, echilibrul E
3
este un nod repulsiv; pe curba D (zona 10) devine o surs a si apoi, n zona 12, devine
focar repulsiv. Undeva n zona 12, apare un ciclu limit a, care dispare pe curba H
A-R
APITOR
(zona 13) unde M
4
devine o singularitate Hopf ca apoi, n zona 14, s a devin a un focar
atractiv. Pe curba D (zona 15) echilibrul M
4
este un put , n zona 16 devine un nod
atractiv, iar apoi, pe curba S (zona 17), se contopeste cu punctul M
2
si devine sa-nod
nedegenerat a. De-a lungul curbei S, echilibrul M
4
devine o sa (dar cu componente
negative), care dispare pentru = 1 (zona 5) si apare din nou pentru > 1 (zona 6).
Analiz and din punct de vedere biologic portretele din g. 5.2 putem arma c a,
dac a la momentul init ial cel put in o populat ie nu exist a, atunci ea nu va exista
niciodat a. Dac a populat ia se a a ntr-un punct de echilibru, atunci ea va ram ane
totdeauna n acel punct. Dac a populat ia init ial a se a a pe un ciclu limit a, atunci,
ulterior, populat ia va avea o evolut ie ciclic a (periodic a). Pentru orice alte valori
init iale populat iile variaz a n diferite feluri, depinz and de valorile parametrilor
si . Astfel, n zona 0 populat iile variaz a periodic n timp; n zonele 1, 13 si 14
populat iile sunt oscilante, dar nu periodice ( pentru nceput cresc ambele populat ii,
apoi numai y creste si x descreste, apoi doar x creste si y descreste cu o amplitudine
din ce n ce mai mic a, apoi iar cresc ambele populat ii etc.) p an a se ajunge la un
punct de echilibru M
3
(1, 1 ) sau M
4
((1 )
1
, (1 )(1 )
2
).

In zona 1
cresterea (descresterea) populat iilor este mai rapid a dec at n zona 14, n timp ce n
zona 13 cresterea (descresterea) populat iilor este foarte nceat a.

In zonele C
1
, 2, 15,
16, populat iile prezint a oscilat ii foate mici, p an a c and ajung la un echilibru M
3
(1, 1)
sau M
4
((1 )
1
, (1 )(1 )
2
).

In zona 12 populat iile oscileaz a periodic sau
nu (depinz and de valorile init iale).

In zonele C
2
, 3, 4, 5, 6, 17, populat iile ocsileaz a
foarte ncet, p an a c and ajung la un punct de echilibru E(1/, 0) pentru populat ia x,
n timp ce populat ia y dispare.

In toate celelalte cazuri punctele de echilibru sunt
instabile, cel put in una din populat ii tinz and la innit.
In concluzie, din examinarea modelului rezult a c a prada x(t) se dezvolt an absent a

pr ad atorilor. Teoretic, pr ad atorii pot extermina prada. Dac a acest lucru se nt ampl a,
y(t) va de asemenea exterminat a, deoarece pr ad atorii se hr anesc cu prada.
5.1.2 Cazul = 1, = 0
In aceast a sect iune, except and un subcaz, cu ajutorul metodei topologice, studiem
cazul particular = 1, = 0, c and (5.1) devine
_
x = x xy/(1 +x),
y = y +xy/(1 +x) y
2
,
(5.19)
sau, echivalent,
_
x(1 +x) = x(1 +x) xy,
y(1 +x) = y(1 +x) +xy y
2
(1 +x).
(5.20)
Introduc and un nou timp cu ajutorul relat iei dt = (1+x)d, sistemul (5.20) devine
_
x = x(1 +x y),
y = y(1 +x x y xy).
(5.21)
Acesta este sistemul pe care l studiem n continuare [36].

Propriet at ile de atractivitate ale unui punct de echilibru (x
, y
) sunt determinate
de partea real a a valorilor proprii ale matricei sistemului liniarizat n jurul acelui
punct, n cazul de fat a ale matricei
A =
_
1 + 2x y x
(1 )y y
2
1 + (1 )x 2y 2xy
_
(x
,y
)
. (5.22)
= = 0.

In acest caz sistemul (5.21) devine (5.6), si are doar dou a puncte de
echilibru: M
1
(0, 0) (sa) si M
2
(1, 1) (centru).
= 0, = 0.

In acest caz (5.21) devine (5.8) si are trei puncte de echilibru M
1
(0, 0)
(sa), M
2
(1/, 0) (nod atractiv) si M
3
((1 )
1
, (1 )
1
) (focar repulsiv dac a
(0, 2
2 2), nod repulsiv dac a [2
2 2, 1), sa dac a > 1 si dispare n

C
2
(1, 0), dac a = 1).
= 0, = 0.

_
x = x(1 y),
y = y(1 +x y).
(5.23)
Pentru acest sistem avem
0
= 0,
1
= y ,= 0, deci, conform Lemei 4.1, sistemul
are trei puncte de echilibru. Pe de alt a parte, D = ( + 1)
2
,= 0, K = 2y
2
> 0 si
W
4
= 4(
2
4 4). Astfel, pentru (0, 2
2 + 2) (i.e. W
4
< 0) suntem n cazul 4
din Teorema 4.2, deci avem o sa, un nod si un focar, iar pentru (2
2 +2, ) (.e.
W
4
> 0) sau = 2
2 +2 (i.e. W
4
= 0 si W
3
= 4 > 0) suntemn cazul 2 din Teorema
4.2, deci avem o sa si dou a un noduri.
Astfel, punctele de echilibru pentru sistemul (5.23) sunt: M
1
(0, 0) (sa), M
2
(0, 1/)
(nod repulsiv) si M
3
(1 + , 1) (focar atractiv dac a (0, 2
2 + 2) si nod atractiv
dac a 2
2 + 2).
= 0, = 0. Sistemul (5.21) poate avea urm atoarele puncte de echilibru: M
1
(0, 0),
M
2
(1/, 0), M
3
(0, 1/), M
4
((1 2 +

2
4 2 + 1)/2
2
,
(1+
2
4 2 + 1)/2) si M
5
(12
2
4 2 + 1)/2
2
, (1
2
4 2 + 1)/2), dac a
2
42+1 0. Num arul si multiplicitatea
punctelor de echilibru depind de valorile parametrilor si .
1
, matricea (5.22) devineA =
_
1 0
0 1
_
, care are
valorile proprii
1
= 1 > 0,
2
= 1 < 0, deci M
1
este o sa.
2
, matricea (5.22) devine A =
_
1 1/
0 1/
_
, si
are valorile proprii
1
= 1 < 0 si
2
= 1/ < 0, deci M
2
3
, matricea (5.22) devine A =
_
1 + 1/ 0
1/ 1
_
, iar
valorile proprii sunt
1
= 1 + 1/ > 0,
2
= 1 > 0, deci M
3
este un nod repulsiv.
A-R
APITOR
Pentru punctele de echilibru M
4
, M
5
, matricea (5.22) devine
A =
_
x x
1 ( 1)x + 1
_
, unde x = (1 2 +
2
4 2 + 1)/2
2
,
respectiv x = (1 2
2
4 2 + 1)/2
2
. Valorile proprii ale acestei
matrice sunt r ad acinile ecuat iei caracteristice
2
tr A + det A = 0.
4
avem det A = [( +1)(
2
4 2+1)
(
2
+
2
23 +1)
2
4 2 + 1 ]/2
3
2
< 0 dac a
2
4 2+1 > 0,
deci M
4
este sa. Dac a
2
4 2 + 1 = 0, atunci M
4
este sa-nod.
5
avem det A = [(+1)(
2
42+1)+(
2
+
2
2 3 + 1)
2
4 2 + 1 ]/2
3
2
> 0,
tr A =
_
(1 )(2 + 2 1) + (1 2)
2
4 2 + 1
/2
2
si
= [2(
2
+ + 1)
4
+ 2(2
2
3 3)
3
+ (2
2
+ 6 + 7)
2
4( + 1) + 1 +
(2
3
+ 2
3
4
2
+ 3 + 3 1
2
4 2 + 1]/2
4
2
. Avem tr A < 0 dac a
(+2)
2
(2+1)+ > 0 si < 0.5 si tr A > 0n rest. ((+2)
2
(2+1)+ = 0
este ecuat ia curbei H). Rezult a c a M
5
este focar atractiv (repulsiv), put , surs a,
nod atractiv (repulsiv), singularitate Hopf sau dublu zero (Bogdanov-Takens), de-
pinz and de semnul lui trA si dac a
2
4 2 + 1 > 0, sau este sa-nod dac a
2
4 2 + 1 = 0.

In acest ultim caz si n cazul c and e singularitate Bogdanov-
Takens, punctul M
5
4
. Dac a
2
4 2 + 1 < 0 aceste
puncte dispar.
S a studiem acum natura punctelor de echilibru nehiperbolice.
Pe curba S punctele M
4
si M
5
se ciocnesc, devinind sa-nodul M
4
= ((+1)/((1
)), 2/(1 )).
Propozit ia 5.3. Forma normal a a sistemului (5.21) n M
4
= (( + 1)/((1
)), 2/(1 )) pentru 0 < < 1, = 1 , abstract ie f ac and de termenii de
ordin trei, este
_
_
n
1
=

2
+ 2 1
(1 )
n
1
+

3
+ 3
2
3 + 1
2
+ 2 1
n
1
n
2
+O(n
3
),
n
2
=
(1
2
)
2(
2
+ 2 1)
n
2
2
+O(n
3
).
(5.24)
deci M
4
Pe curba H sistemul (5.21) are forma
_
_
_
x = x(1 +x y),
y = y
_
1 +x x
(1 2)
(1 )
2
y

2
(1 2)
(1 )
2
xy
_
.
(5.25)
Corespunz ator, punctul M
5
devine M
5
(1/(1 2), (1 /(1 2)).
Propozit ia 5.4. [43]. Forma complex a a sistemului (5.25) n punctul
M
5
(1/(1 2), (1 /(1 2)), pentru ( + 2)
2
(2 + 1) + = 0, 0 < <
2 1, > 0, este
s = is +c
1
s
2
s +O([s[
5
), (5.26)

unde
=
1
2
2
1 2
,
c
1
=

3
(1 2)
2
8(1 )(1
2
2)

(1 2)(6
6
+ 3
5
33
3
+ 34
2
14 + 2)
24(1 )
2
(1
2
2)
(
3/2)
i
deci M
5
Demonstrat ie. Aplic and teoria formelor normale din [4], cu schimbarea de coordonate
u
1
= x (1 2)
1
, u
2
= y (1 )(1 2)
1
, translat am punctul M
5
n origine.
Fie u = (u
1
, u
2
)
T
_
_
u
1
=

1 2
u
1
1
1 2
u
2
u
2
1
u
1
u
2
,
u
2
= u
1

1 2
u
2

2
+ 2 1
(1 )
u
1
u
2

1

2
(1 2)
(1 )
2
u
1
u
2
2
.
(5.27)
Valorile proprii ale matricei denite de termenii liniari din (5.27) sunt
1
=
2
=
i
1
2
2/(1 2) = i. Fie u
1
= (1, i
1
2
2)
T
un vector propriu
corespunz ator valorii proprii
1
. Cum u
1
= (1, )
T
+ i(0,
1
2
2)
T
, cu
_
u
1
u
2
_
= PM
C
_
v
1
v
2
_
, unde
P =
_
0 1
1
2
2
_
si M
C
=
1
2
_
1 1
i i
_
, i.e.
_
u
1
u
2
_
=
1
2
_
i i
1
2
2 i
1
2
2 +i
__
v
1
v
2
_
,
sistemul (5.27) cap at a forma complex a
_
v
1
= iv
1
+g
20
v
2
1
+g
11
v
1
v
2
+g
02
v
2
2
+g
30
v
3
1
+g
21
v1
2
v
2
+g
12
v
1
v
2
2
+g
03
v
3
2
,
v
2
= iv
2
g
02
v
2
1
+g
11
v
1
v
2
+g
20
v
2
2
+g
03
v
3
1
+g
12
v
2
1
v
2
+g
21
v
1
v
2
2
+g
30
v
3
2
,
(5.28)
unde
g
20
=
2
3
3
2
+ 1
4(1 )
1
2
2
+
4
2
+ 1
4(1 )
i,
g
11
=

3
2(1 )
1
2
2
,
g
02
=
4
3
5
2
+ 5 1
4(1 )
1
2
2
4
2
+ 1
4(1 )
i,
g
30
= g
03
=

3
(1 2)
4(1 )
2

2
(4
3
+ 2
2
4 + 1)
8(1 )
2
1
2
2
i,
g
21
= g
12
=

3
(1 2)
4(1 )
2
+

2
(4
3
6
2
+ 4 1)
8(1 )
2
1
2
2
i.
A-R
APITOR
Partea liniar a din (5.28) este denit a de o matrice diagonal a, astfel c a putem aplica
teoria formelor normale ncep and prin a elimina termenii nerezonant i de ordin doi
din (5.28). Astfel, determin am transformarea v = n + h
2
(n), unde v = (v
1
, v
2
)
T
si
n = (n
1
, n
2
)
T
, sugerat a n Tabelul 5.4.
m
1
m
2
X
m,1
X
m,2

m,1

m,2
h
m,1
h
m,2
2 0 g
20
g
02

1
3
1
h
20
h
02
1 1 g
11
g
11

1

1
h
11
h
11
0 2 g
1
02
g
20
3
1

1
h
02
h
20
Tabel 5.4.
Aici
m,1
,
m,2
sunt valorile proprii ale operatorului lui Lie asociat, X
m
este poli-
nomul omogen vectorial de ordin doi din (5.28), h
20
= g
20
/
1
, h
11
= g
1
11
/(
1
),
h
02
= g
1
02
/(3
1
). G asim transformarea
_
v
1
= n
1
+h
20
n
2
1
+h
11
n
1
n
2
+h
02
n
2
2
,
v
2
= n
2
+h
02
n
2
1
+h
11
n
1
n
2
+h
20
n
2
2
,
_
n
1
= in
1
+g
30
n
3
1
+g
21
n
2
1
n
2
+g
12
n
1
n
2
2
+g
03
n
3
2
+O(n
5
),
n
2
= in
2
+g
03
n
3
1
+g
12
n
2
1
n
2
+g
21
n
1
n
2
2
+g
30
n
3
2
+O(n
5
),
(5.29)
unde
g
30
=
(1 2)(50
5
+ 95
4
+ 25
3
36
2
12 + 6)
24(1 )
2
(1
2
2)

(1 2)(62
5
+ 162
4
+ 26
3
79
2
+ 6)
24(1 )
2
(1
2
2)
3/2
i,
g
21
=

3
(1 2)
2
8(1 )(1
2
2)

(1 2)(6
6
+ 3
5
+ 10
4
33
3
14 + 2)
24(1 )
2
(1
2
2)
3/2
,
g
12
=
(1 2)(2
4
+ 2163 6
2
6 + 2)
24(1 )(1
2
2)
+
+
(1 2)(1065 3
4
2
3
+ 9
2
8 + 2)
24(1 )
2
(1
2
2)
(
3/2)
i,
g
03
=
(1 2)(74
4
+ 125
3
47
2
36 + 12)
24(1 )
2
(1
2
2)
+
+
(1 2)(74
6
+ 199
5
+ 14
4
121
3
6
2
+ 30 6)
24(1 )
2
(1
2
2)
(
3/2)
i.
In acest fel am eliminat termenii nerezonant i de ordin doi.

Pentru a reduce termenii nerezonant i de ordin trei din (5.29), determin am trans-
formarea n = s + h
(s), unde n = (n
1
, n
2
)
T
si s = (s
1
, s
2
)
T
, sugerat a n Tabelul
5.5.

m
1
m
2
X
m,1
X
m,2

m,1

m,2
h
m,1
h
m,2
3 0 g
30
g
03
2
1
4
1
h
30
h
03
2 1 g
21
g
12
0 2
1
- h
12
1 2 g
12
g
21
2
1
0 h
12
-
0 3 g
03
g
30
4
1
2
1
h
03
h
30
Tabel 5.5.
Aici X
m
este polinomul vectorial de ordin trei din (5.29) iar h
30
= g
30
/(2
1
), h
12
=
g
12
/(2
1
), h
03
= g
03
/(4
1
). G asim transformarea
_
n
1
= s
1
+h
30
s
3
1
+h
12
s
1
s
2
2
+h
03
s
3
2
,
n
2
= s
2
+h
03
s
3
1
+h
12
s
2
1
s
2
+h
30
s
3
2
,
_
s
1
= is
1
+g
21
s
2
1
s
2
+O(s
5
),
s
2
= is
2
+g
21
s
1
s
2
2
+O(s
5
),
(5.30)
Not and c
1
= g
21
si s = (s
1
, s
2
), unde s
2
= s
1
, obt inem (5.26). Cum 'e c
1
=

3
(1 2)
2
8(1 )(1
2
2)
,= 0, rezult a c a M
5
este o singularitate Hopf nedegenerat a
[18].
Discut iile de mai sus arat a c a n spat iul parametrilor (, ) straturile sunt de-
terminate de: curba S = (, )[
2
4 2 + 1 = 0 (zonele 4 si 4
), core-
spunz and sa-nodurilor; curba H
C
(zona 11), corespunz and punctelor de bifurcat ie
Hopf (H = (, )[ ( +2)
2
(2 +1)+ = 0, Q = HS, H
R
= si H
C
= HQ.
Evident, pentru cazul nereal din punct de vedere biologic < 0, avem H
R
,= ex-
act ca n cazul general.); curba D (zonele 9 si 14) corespunz and valorilor proprii
duble; punctele Q(
2 1, (
2 1)/2) (corespunz and bifurcat iei Bogdanov-Takens),

C
1
(0, 2 +2
2), C
2
(1, 0) si C
3
(2
2 2, 0). Reamintim c a H si S sunt comune pentru

toate echilibrele. Astfel, toate curbele H
C
( cel put in o curb a H
C
pentru ecare echili-
bru) sunt situate pe H. Punctele M
2
, M
3
nu exist a niciodat a din punct de vedere
biologic pentru nici o valoare pozitiv a a parametrilor , . Pentru ca M
4
, M
5
s a e
situate n primul cadran este necesar s a existe relat iile 1 2 > 0 si 1 > 0,
care sunt adev arate pentru
2
4 2 + 1 > 0, i.e. pentru zonele n care exist a
aceste puncte. Astfel, n discut ie apare o alt a curb a, (, )[ 12 = 0. Aceast a
curb a nu corespunde portretelor de faz a topologic neechivalente, dar determin a zonele
biologic neechivalente (zona 3 cu zona 3
, zona 4 cu zona 4
). Mai exact, n zona 3

echilibrele M
4
, M
5
sunt situate n primul cadran, pe c and n zona 3
punctul M
5
este situat n al treilea cadran, deci nu exist a din punct de vedere biologic.

In zona
4 echilibrul M
5
este situat n primul cadran, iar n zona 4
el este situat n al treilea

cadran, deci nici el nu exist a din punct de vedere biologic.
In consecint a, exist a dou azeci de regiuni corespunz atoare sistemelor dinamice

topologic echivalente. Portretul parametric (g. 5.3) const a din reuniunea curbe-
lor S, H si D pentru toate echilibrele.
A-R
APITOR
In g. 5.4 reprezent am portretele de faz a corespunz atoare ec arui strat din portre-
tul parametric. Acestea arat a c a, desi nu au important a din punct de vedere biologic,
punctele M
1
, M
2
, M
3
pentru > 0, = 0 (zonele 6, 7, 8, C
3
, 4
) si M
2
, M
3
pentru
1 2 < 0 (zona 3
) contribuie la caracterizarea complet a n zona de interes

biologic a diagramei de bifurcat ie dinamic a, format a din g. 5.3 si g. 5.4 [36].

Fig. 5.4. Portretele de faz a corespunz atoare straturilor din g. 5.3.
A-R
APITOR
Din examinarea potretelelor de faz a deducem c a: punctul de echilibru M
1
este
ntotdeauna o sa si ea exist a pentru orice valori ale parametrilor si ; echilibrul M
2
este ntotdeauna nod atractiv si el exist a pentru > 0, 0; echilibrul M
3
este
ntotdeauna nod repulsiv si el exist a pentru 0, > 0, echilibrul M
4
este sa sau
sa-nod; iar echilibrul M
5
poate focar sau nod atractiv (repulsiv), put , surs a, sa,
sa-nod (c and se contopeste cu punctul M
2
), o singularitate Hopf sau o singularitate
Bogdanov-Takens, n dependent a de valorile parametrilor si .
Analiz and din punct de vedere biologic portretele din g. 5.4, constat am c a, dac a
cel put in o populat ie nu exist a la momentul init ial, atunci ea nu va exista nicio-
dat a. Dac a populat iile se a a ntr-un punct de echilibru, atunci ele vor ram ane
ntotdeauna n acel punct. Dac a init ial populat ia se a a pe un ciclu limit a, atunci, ul-
terior, populat ia va avea o evolut ie ciclic a (periodic a). Pentru orice alte valori init iale
populat iile variaz a n diferite feluri, n dependent a de valorile parametrilor si .
Astfel, n zona O populat iile variaz a periodic n timp, n zonele 1, 10, 11 ele sunt
oscilante (ambele populat ii cresc, apoi doar y creste si x descreste, apoi doar x creste
si y descreste cu amplitudini din ce n ce mai mici, si iar cresc ambele populat ii etc.)
p an a c and ajung la un punct de echilibru (M
5
).

In zona 1 cresterea (descresterea)
populat iilor este mai rapid a dec at n zonele 10, 11.

In zona 11 cresterea (descresterea)
este foarte nceat a.

In zinele C
1
, 2, 3, 4, 9, populat iile au variat ii foarte mici, p an a
ajung la un echilibru (M
5
), care este singurul punct stabil.

In celelalte cazuri punctele
de echilibru sunt instabile, cel put in una dintre populat ii tinz and la innit.
5.2 Modelul lui Odell
Se construiesc diagramele de bifurcat ie static a si dinamic a pentru un model de dinamic a a dou a
populat ii aate n relat ii de tip prad a-r apitor, propus de Odell si studiat de autoare n [37].
Un alt s.e.d.o care modeleaz a dinamica a dou a populat ii aate n relat ii de tip
prad a-r apitor este cel propus de Odell [74] si are forma
_
x = x[x(1 x) y],
y = y(x a),
(5.31)
unde x si y sunt cele dou a populat ii, iar a > 0 este un parametru real.
1
(0, 0), M
2
(1, 0) si
M
3
(a, a(1 a)), dac a 0 < a < 1. Dac a a = 1 punctul M
2
se contopeste cu M
3
si, n acest caz, r am an doar dou a puncte de echilibru M
1
and M
2
. Cu acestea putem
construi diagrama de bifurcat ie static a pe care, pentru o mai mare claritate, o vom
reprezenta din dou a unghiuri (g. 5.5).
5.2. MODELUL LUI ODELL 185
Fig. 5.5. Diagrama de bifuract ie static a.
, y
) este determinat a de valorile proprii

ale matricei
_
2x 3x
2
y x
y x a
_
(x
,y
)
. (5.32)
Analiz and valorile proprii ale matricei (5.32) deducem c a M
1
este punct sa-nod (val-
1
= 0,
2
= a < 0), iar M
2
este nod atractiv
dac a a > 1, sa-nod dac a a = 1 si punct sa dac a a < 1 (valorile proprii ale matricei
(5.32) n punctul (1,0) sunt
1
= 1,
2
= 1a). Pentru punctul M
3
, valorile proprii
ale matricei (5.32) sunt r ad acinile ecuat iei caracteristice
2
a(12a)+a
2
(1a) = 0,
cu tr A = a(1 2a), det A = a
2
(1 a) si = a
2
(4a 3). Astfel, punctul M
3
este
focar repulsiv dac a a (0, 1/2), singularitate Hopf dac a a = 1/2, focar atractiv dac a
a (1/2, 3/4), put dac a a = 3/4, nod atractiv dac a a (3/4, 1), sa-nod dac a a = 1 si
sa dac a a > 1.

In acest ultim caz punctul M
3
este n al patrulea cadran, deci nu mai
exist a din punctde vedere biologic.
T in and cont de teorema Hartman-Grobman, ne intereseaz a doar punctele de
echilibru nehiperbolice: sa-nodul M
1
pentru a R
+
0, sa-nodul M
2
pentru
a = 1 si singularitatea Hopf M
3
pentru a = 1/2. Pentru a stabili degenerescent a
(nedegenerescent a) unei singularit at i nehiperbolice, este necesar a determinarea formei
normale a sistemului (5.31) n acel punct [4], lucru pe care-l facem mai departe.
1
(0, 0), pentru a ,= 0,
abstract ie f ac and de termenii de ordin trei, este
_
n
1
= n
2
1
+O(n
3
),
n
2
= an
2
+n
1
n
2
+O(n
3
),
(5.33)
deci M
1
Demonstrat ie. Sistemul (5.31) este echivalent cu
_
x = x
2
xy +O(x
3
),
y = ay +xy,
(5.34)
A-R
APITOR
a c arui matrice format a din coecient ii termenilor liniari este diagonal a. Pentru
a reduce termenii nerezonant i de ordin doi din (5.34) determin am transformarea
X = n +h(n), unde X = (x, y)
T
and n = (n
1
, n
2
)
T
m
1
m
2
X
m,1
X
m,2

m,1

m,2
h
m,1
h
m,2
2 0 1 0 0 a - 0
1 1 -1 1 a 0 1/a -
0 2 0 0 2a a 0 0
Tabel 5.6.
Aici
m,1
,
m,2
sunt valorile proprii asociate operatorului lui Lie, si X
m
este vectorul
polinomial de ordin doi din (5.34). G asim transformarea
_
x = n
1
+ (1/a)n
1
n
2
,
y = n
2
,
care duce pe (5.34) n (5.33), Teorema 1.2 indic and c a aceasta este forma normal a
pentru un punct de tip sa-nod nedegenerat.
2
(1, 0), pentru a = 1,
abstract ie f ac and de termenii de ordin trei, este
_
n
1
= n
1
4n
1
n
2
+O(n
3
),
n
2
= n
2
2
+O(n
3
),
(5.35)
deci M
2
Demonstrat ie. Mai nt ai, cu schimbarea de coordonate u
1
= x 1, u
2
= y, aducem
punctul M
2
1
, u
2
)
T
. Atunci. n u, (5.31) devine
_
u
1
= u
1
u
2
2u
2
1
u
1
u
2
u
3
1
,
u
2
= u
1
u
2
.
(5.36)
1
= 1,
2
= 0,
iar vectorii proprii corespunz atori sunt u
1
= (1, 0)
T
si u
2
= (1, 1)
T
. Astfel, cu
_
u
1
u
2
_
=
_
1 1
0 1
__
v
1
v
2
_
, (5.36) devine
_
v
1
= v
1
2v
2
1
4v
1
v
2
2v
2
2
+O(v
3
),
v
2
= v
1
v
2
+v
2
2
,
(5.37)
n care matricea termenilor liniari este diagonal a . Pentru a reduce termenii nerezonant i
de ordin doi din (5.37), determin am transformarea v = n +h(n), unde v = (v
1
, v
2
)
T
and n = (n
1
, n
2
)
T
m
1
m
2
X
m,1
X
m,2

m,1

m,2
h
m,1
h
m,2
2 0 -2 0 -1 -2 2 0
1 1 -4 1 0 -1 - -1
0 2 -2 1 1 0 -2 -
Tabel 5.7.
Aici
m,1
,
m,2
sunt valorile proprii ale operatorului lui Lie, iar X
m
este vectorul
polinomial de ordin doi din (5.37). G asim transformarea
_
v
1
= n
1
+ 2n
2
1
2n
2
2
,
v
2
= n
2
n
1
n
2
,
care duce pe (5.37) n (5.35), si astfel, conform Teoremei 1.2, punctul M
2
(1, 0) este
un punct de tip sa-nod nedegenerat.
3
(1/2, 1/4), pentru
a = 1/2, este
_
w
1
w
2
_
=
_
0
2/4
2/4 0
__
w
1
w
2
_
(w
2
1
+w
2
2
)
_
1
2
_
w
1
w
2
_
+
31
2
18
_
w
2
w
1
_
_
+O(w
4
) (5.38)
deci M
3
1
= x 1/2, u
2
= y 1/4, aducem
punctul M
3
1
, u
2
)
T
. Atunci n u, (5.31) devine
_
u
1
= u
2
/2 u
2
1
/2 u
1
u
2
u
3
1
,
u
2
= u
1
/4 +u
1
u
2
.
(5.39)
1
=
2
=

2i/4,
si e u
1
= (i
2, 1)
T
un vector propriu. Avem u
1
= (0, 1)
T
+ i(
2, 0)
T
. Astfel,
cu schimbarea de coordonate
_
u
1
u
2
_
= PM
C
_
v
1
v
2
_
, unde P =
_
2 0
0 1
_
si
M
C
=
1
2
_
1 1
i i
_
, (5.39) cap at a forma complex a
_
v
1
=
1
v
1
+Mv
2
1

2/4v
1
v
2
Nv
2
2
(v
1
+v
2
)
3
/4,
v
2
=
1
v
2
Nv
2
1

2/4v
1
v
2
+Mv
2
2
(v
1
+v
2
)
3
/4,
(5.40)
a c arui matrice a termenilor liniari este diagonal a, iar M = (
2 + 2i)/8, N =
(3
2 + 2i)/8. Pentru a reduce termenii nerezonant i de ordin doi din (5.40) deter-
min am transformarea v = n+h(n), unde v = (v
1
, v
2
)
T
si n = (n
1
, n
2
)
T
, sugerat a de
Tabelul 5.8.
A-R
APITOR
m
1
m
2
X
m,1
X
m,2

m,1

m,2
h
m,1
h
m,2
2 0 M N
2i/4 3
2i/4 P Q
1 1

2/4
2/4
2i/4

2i/4 i i
0 2 N M 3
2i/4
2i/4 Q P
Tabel 5.8.
Aici
m,1
,
m,2
sunt valorile prorpii ale operatorului lui Lie, X
m
este vectorul poli-
nomial de ordin doi din (4.160), iar P = (
2 i)/2 si Q = (
2 3i)/6 .
G asim transformarea
_
v
1
= n
1
+Pn
2
1
in
1
n
2
+Qn
2
2
,
v
2
= n
2
+Qn
2
1
+in
1
n
2
+Pn
2
2
,
_
n
1
=
1
n
1
+Rn
3
1
+Sn
2
1
n
2
+Tn
1
n
2
2
+Zn
3
2
+O(n
4
),
n
2
=
1
n
2
+Zn
3
1
+Tn
2
1
n
2
+Sn
1
n
2
2
+Rn
3
2
+O(n
4
),
(5.41)
unde R = (3
2i)/6, S = (9+31
2i)/18, T = (3+7
2i/18, Z = (10+
2i)/12.
Astfel, am eliminat termenii nerezonant i de ordin doi. Acum trebuie s a reducem
termenii nerezonant i de ordin trei din (5.41). Pentru aceasta g asim transformarea
n = s +h(s), unde n = (n
1
, n
2
)
T
and s = (s
1
, s
2
)
T
m
1
m
2
X
m,1
X
m,2

m,1

m,2
h
m,1
h
m,2
3 0 R Z
2i/2

2i C E
2 1 S T 0

2i/2 - D
1 2 T S 3
2i/2 0 D -
0 3 Z R
2i
2i/2 E C
Tabel 5.9.
Aici X
m
este vectorul polinomial de ordin trei din (5.41) C = (6 +

2i/6,
D = (14
2i)/6, si E = (6 5
2i)/12 . G asim transformarea

_
n
1
= s
1
+Cs
3
1
+Ds
1
s
2
2
+Es
3
2
,
n
2
= s
2
+Es
3
1
+Ds
2
1
s
2
+Cs
3
2
,
_
s
1
=
1
s
1
_
1/2 + 31
2i/18
_
s
2
1
s
2
+O(s
5
),
s
2
=
1
s
2
_
1/2 31
2i/18
_
s
1
s
2
2
+O(s
5
).
(5.42)
S a nentoarcem acum la variabilele reale, prin schimbarea s
1
= w
1
+iw
2
, s
2
= w
1
iw
2
[25]. Astfel se obt ine sistemul
_
w
1
=
2/4w
2
(w
2
1
+w
2
2
)
_
1/2w
1
31
2/18w
2
_
+O(w
5
),
w
2
=

2/4w
1
(w
2
1
+w
2
2
)
_
1/2w
1
31
2/18w
2
_
+O(w
5
),
(5.43)
sau, echivalent, (5.38), care reprezint a forma normal a a lui (5.39). Dup a Teorema 1.3
rezult a c a punctul M
3
(1/2, 1/4) este o singularitate Hopf supercritic a nedegenerat a.
Din discut iile de mai sus rezult a c a pe axa real a Oa (care, n acest caz, reprezint a
portretul parametric) apar sapte regiuni corespunz atoare sistemelor dinamice topo-
logic echivalente (g. 5.6).

In g. 5.7 reprezent am portretele de faz a corespunz atoare
ec arui strat din portretul parametric. Acestea arat a c a, desi nu au semnicat ie pen-
tru dinamica populat iei, punctele M
1
, M
2
si M
3
pentru a > 1 contribuie la schimb arile
din portretul de faz a, si, astfel, la diagrama de bifurcat ie dinamic a (format a din g.
5.6 si g. 5.7).
Fig. 5.7. Portretele de faz a pentru straturile din g. 5.6.
A-R
APITOR
Din g. 5.7 rezult a c a: punctul de echilibru M
1
este ntotdeauna sa-nod si exist a
pentru orice valoare a parametrului a; echilibrul M
2
este sa pentru orice a < 1,
sa-nod pentru a = 1 si nod atractiv pentru a > 1; echilibrul M
3
este focar repulsiv,
singularitate Hopf, focar atractiv, put , nod atractiv, n funct ie de valorile parametrului
a < 1. C and a = 1, punctul M
3
se contopeste cu M
2
si devine sa-nod, iar c and a > 1
el are componente negative, astfel c a, din punct de vedere biologic, el nu exist a.
O analiz a biologic a a portretelor din g. 5.7 conduce la concluzia c a, dac a, init ial,
cel put in o populat ie nu exist a, atunci ea nu va exista niciodat a. Dac a populat ia se
a a ntr-un punct de echilibru, atunci ea va ram ane ntotdeauna n acel punct. Dac a
init ial populat ia se a a pe un ciclu limit a, atunci ulterior, populat ia va avea o evolut ie
ciclic a (periodic a). Pentru orice alte valori init iale populat ia variaz a n diferite feluri,
n dependent a de valorile parametrului a.
Astfel, n zonele C
1
si 2 populat ia este oscilant a, dar nu periodic a (mai nt ai ambele
populat ii cresc, apoi doar y creste si x descreste, apoi doar x creste si y descret e cu
amplitudini din ce n ce mai mici, apoi din nou ambele populat ii cresc etc) p an a c and
se ajunge la un punct de echilibru M
3
.

In zona 2 cresterea (descresterea) este mai
rapid a dec at n zona C
1
unde cresterea (descresterea) este foarte nceat a.

In zonele
C
3
si 3 populat iile au oscilat ii foarte mici p an a ajung la un punct de echilibru M
3
.

In
zona 1, punctele de echilibru sunt repulsive, iar populat ia tinde c atre un ciclu limit a,
de unde evolut ia ei devine din ce n ce mai apropiat a de cea periodic a.
Concluzii
Compar and cele dou a abord ari (cea topologica si cea algebric a), se constat a c a ele
au unele puncte comune, dar si deosebiri, o abordare complet and-o pe cealalt a. Astfel,
desi putem determina tipul punctelor de echilibru ale unui sistem cu ambele metode,
teoria grupurilor nu ne ajut a s a determin am degenerescent a sau nedegenerescent a
punctelor de echilibru nehiperbolice, ind nevoie s a apel am la teoria formelor normale.
In schimb, cu ajutorul algebrelor Lie (atunci c and sunt admise de un sistem), putem
g asi usor integralele prime ale sistemului.
Pentru a g asi condit iile de invariant a, se aplic a o transformare (an a, centro-an a,
translat ie etc) convenabil a, de regul a pentru a micsora num arul de parametri. Apoi
se determin a relat iile dintre parametrii ce determin a num arul, natura singularit at ilor,
dup a care se trece la construirea polinoamelor invariante ce corespund acestor pro-
priet at i.

In determinarea condit iilor de an invariat a ce deosebesc portretele topologic
neechivalente, pentru simplitatea calculelor, nu se t ine seama de direct ia pe traiec-
torii, aceste condit ii ind valabile si pentru cealalt a jum atate de portrete (ce se obt in
prin schimbarea sensului de parcurs al timpului t t).
Condit iile an invariante se obt in, uneori, destul de greu, necesit and o atent ie
deosebit a, mai ales asupra reprezent arii geometrice. Aceste condit ii sunt mai conden-
sate, d and o clasicare mai general a a punctelor de echilibru.
Compar and (1.5) cu (1.19) constat am c a: n (1.19), init ial, avem polinoamele
vectoriale X
1
, X
2
, ..., X
k
de toate gradele de la 1 la k, n timp ce n (1.5) sunt
doar s polinoame, si anume cele de gradele m
1
, m
2
, ..., m
s
= k. Mai precis, n
studiul teoretic, al unui sistem general (1.19), cu ajutorul teoriei formelor normale,
se presupune c a n c ampul vectorial ce deneste sistemul (1.19) exist a tot i termenii,
de toate gradele p an a la k inclusiv, n timp ce n studiul algebric, n c ampul vectorial
corespunz ator lui (1.5), de la nceput exist a doar unele dintre aceste polinoame. Pe de
alt a parte, noi nu aducem contribut ii acestei teorii, ci o aplic am unor cazuri concrete
de biodinamic a, n timp ce n abordarea algebric a se deduc rezultate teoretice pentru
anumite clase particulare de sisteme dinamice, c arora le pot apart ine unele cazuri
concrete. Sistemului (1.19) i aplic am succesiv transform ari neliniare x = y +h
r
(y),
de grad r, ncep and cu r = 2, apoi r = 3, ..., k, apropiate de transformarea identic a,
si dorim s a g asim acei h
r
astfel nc at forma rezultat a din (1.19) s a e cea mai simpl a
posibil, dar corespunz and unui sistem dinamic topologic echivalent cu cel generat de
(1.19). Se studiaz a apoi aceast a form a, numit a form a normal a. Fiec arei astfel de
forme i corespunde o desf asurare miniversal a, pentru care se determin a diagrama de
191
bifurcat ie dinamic a, i.e. portretul parametric si portretele de faz a corespunz atoare.
In (1.5) se porneste de la o form a, despre care nu stim dac a este sau nu form a
normal a sau desf asurare miniversal a. Apoi se consider a o familie nit a de astfel de
forme, c areia i se aplic a un grup admisibil de transform ari ale funct iilor de stare si ale
coecient ilor din ecuat ii. Se determin a invariant ii si comitant ii familiei de sisteme,
apoi dimensiunile orbitelor. Pentru noua familie de ecuat ii (de cele mai multe ori mai
simpl a) se determin a integralele prime (n cazul n care se poate), sau se continu a
studiul punctelor de echilibru.
O alt a problem a important a care se pune c and dorim s a compar am cele dou a
metode este aceea a rolului parametrilor zici si a coecient ilor monoamelor din
ecuat ii. Pentru studiile de bifurcat ie cu metode topologice, n exemplele concrete
analizate parametrii au semnicat ie zic a, un acelasi parametru put and ap area n
mai mult i coecient i, e.g. n (4.120), (4.137), (5.4) si (5.21), n timp ce n metodele
algebrice pe post de parametri se iau chiar coecient ii.

In metodele topologice doar
noii parametri (ce apar n desf asur arile miniversale) sunt coecient i, si anume ai unor
anumite monoame (rezonante), noii coecient i rezult and n urma unor transform ari.
Totusi, n ambele metode rolul parametrilor si respectiv al coecient ilor este de-
osebit de important: n metoda topologic a bifurcat ia dinamic a se deneste cu aju-
torul stabilit at ii structurale, iar aceasta are mai multe forme, dup a cum se alege
clasa sistemelor dinamice n care se consider a familia de sisteme dinamice, vecine
unui sistem dinamic dat,
0
, corespunz ator unui parametru
0
.

In aplicat ii se de-
neste vecin atatea lui
0
, subnt eleg andu-se c a aceasta, n familia de sisteme dinam-
ice, corespunde unei vecin at att i a lui
0
. Pentru unele familii de c ampuri de vectori
aceast a armat ie se poate demonstra, pentru majoritatea ea r am ane doar o conjec-
tur a. Oricum, datorit a acestei conjecturi clasicarea bifurcat iilor, si n primul r and
a codimensiunii lor, se face cu ajutotul congur arii spat iului fazelor n zone core-
spunz atoare unor sisteme dinamice topologic echivalente. Asem an ator, si n cadrul
teoriilor algebrice, studiul variet at ilor invariante si al clasic arii lor este redus (prin
reprezent arile de grupuri) la unul pe orbite, n spat iul parametrilor. Asa cum reiese
din studiul nostru, n general, nu putem arma c a orbitele sunt frontiere de bifurcat ie
(variet at i) din spat iul paramatrilor. Credem c a l amurirea acestei relat ii variet at i de
bifurcat ie/orbite este cheia nt elegerii relat iei metode topologice/metode algebrice.
O alt a deosebire important a ntre cele dou a abord ari este aceea c a, n studiul
topologic, punctul de echilibru de la innit nu are sens din punct de vedere bilogic,
n timp ce n studiul algebric acest punct constituie o parte important a a studiului.
Condit iile de invariant a an a ne dau condit iile pentru existent a portretelor topo-
logic neechivalente, ns a, din punctul de vedere biologic, acest lucru nu este sucient,
deoarece, n acest caz, cum funct iile de stare reprezint a efectivul unei populat ii, ne
intereseaz a natura ec arui punct de echilibru n parte.
192
Anexa 1
GL-comitant ii asociat i unui s.e.d.o. patratic
Fie s.e.d.o. p atratic
_
x = p
0
(x, y) +p
1
(x, y) +p
2
(x, y),
y = q
0
(x, y) +q
1
(x, y) +q
2
(x, y), (A1.1)
unde p
i
si q
i
, i=0,1,2 sunt polinoame omogene de grad i.
Urm atoarele polinoame sunt GL-comitant i ai sistemului (A1.1) [5], [93]:
C
i
(a, x, y) = yp
i
(a, x, y) xq
i
(a, x, y), i = 0, 1, 2;
M(a, x, y) = 2Hess(C
2
(a, x, y));
(a) = Discrim(C
2
(a, x, y));
K(a, x, y) = Jacob(p
2
(a, x, y), q
2
(a, x, y));
0
(a) = Res
x
(p
2
, q
2
)/y
4
= Discrim(K(a, x, y))/16;
H(a, x, y) = Discrim(p
2
(a, x, y) +q
2
(a, x, y)))[
=y, =x
;
L(a, x, y) = 2K 4H M;
K
1
(a, x, y) = p
1
(a, x, y)q
2
(a, x, y) p
2
(a, x, y)q
1
(a, x, y);
D
i
(a, x, y) =

x
p
i
(a, x, y) +

y
q
i
(a, x, y), i = 1, 2
T
1
= (C
0
, C
1
)
(1)
, T
2
= (C
0
, C
2
)
(1)
, T
3
= (C
0
, D
2
)
(1)
,
T
4
= (C
1
, C
1
)
(2)
, T
5
= (C
1
, C
2
)
(1)
, T
6
= (C
1
, C
2
)
(2)
,
T
7
= (C
1
, D
2
)
(1)
, T
8
= (C
2
, C
2
)
(2)
, T
9
= (C
2
, D
2
)
(1)
.
193
194
Anexa 2
T-comitant ii unui s.e.d.o. patratic
Urm atoarele polinoame sunt T-comitant i ai sistemului (A1.1):
D(a) =
_
_
(D, D)
(2)
, D
_
(1)
, D
_
(3)
/576 Discrim(D);
P(a, x, y) =
2
2
3
1
3
+ 12
0
4
;
S(a, x, y) =
_
3
2
1
8
0
2
16
2
0
P;
U(a, x, y) =
2
3
4
2
4
;
A(a) = (C
1
, T
8
2T
9
+D
2
2
)
(2)
/144,
B(a, x, y) =
_
16D
1
(D
2
, T
8
)
(1)
(3C
1
D
1
2C
0
D
2
+ 4T
2
)+
+32C
0
(D
2
, T
9
)
(1)
(3D
1
D
2
5T
6
+ 9T
7
)+
+2(D
2
, T
9
)
(1)
(27C
1
T
4
18C
1
D
2
1
32D
1
T
2
+ 32(C
0
, T
5
)
(1)
)+
+6(D
2
, T
7
)
(1)
[8C
0
(T
8
12T
9
) 12C
1
(D
1
D
2
+T
7
)+
+D
1
(26C
2
D
1
+ 32T
5
) +C
2
(9T
4
+ 96T
3
)]+
+6(D
2
, T
6
)
(1)
_
32C
0
T
9
C
1
(12T
7
+ 52D
1
D
2
) 32C
2
D
2
1
+
+48D
2
(D
2
, T
1
)
(1)
(2D
2
2
T
8
) 32D
1
T
8
(D
2
, T
2
)
(1)
+
+9D
2
2
T
4
(T
6
2T
7
) + 12D
1
(C
1
, T
8
)
(2)
(C
1
D
2
2C
2
D
1
)+
+6D
1
D
2
T
4
(T
8
7D
2
2
42T
9
)
16D
1
(C
2
, T
8
)
(1)
(D
2
1
+ 4T
3
) + 12D
1
(C
1
, T8)
(1)
(T
7
+ 2D
1
D
2
)+
+96D
2
2
[D
1
(C
1
, T
6
)
(1)
+D
2
(C
0
, T
6
)
(1)
]
16D
1
D
2
T
3
(2D
2
2
+ 3T
8
) 4D
3
1
D
2
(D
2
2
+ 3T
8
+ 6T
9
)+
+6D
2
1
D
2
2
(7T
6
+ 2T
7
) 252D
1
D
2
T
4
T
9
_
/(2
8
3
3
),
D(a, x, y) =
_
2C
0
(T
8
8T
9
2D
2
2
) +C
1
(6T
7
T6) (C
1
, T
5
)
(1)
+
+6D
1
(C
1
D
2
T
5
) 9D
2
1
C
2
/36,
E(a, x, y) =
_
D
1
(2T
9
T
8
) 3(C
1
, T
9
)
(1)
D
2
(3T
7
+D
1
D
2
)
/72,
F(a, x, y) =
_
6D
2
1
(D
2
2
4T
9
) + 4D
1
D
2
(T
6
+ 6T
7
) + 48C
0
(D
2
, T
9
)
(1)
9D
2
2
T
4
+ 288D
1

E 24(C
2
,

D)
(2)
+ 120(D
2
,

D)
(1)
36C
1
(D
2
, T
7
)
(1)
+ 8D
1
(D
2
, T
5
)
(1)
/144,
H(a, x, y) = (T
8
+ 8T
9
+ 2D
2
2
)/72,
K(a, x, y) = (T
8
+ 4T
9
+ 4D
2
2
)/72 (p
2
(x, y), q
2
(x, y))
(1)
/4.
195
A
1
=

A,
A
2
= (C
2
, D)
(3)
/12,
A
3
= [C
2
, D
2
)
(1)
, D
2
)
(1)
, D
2
)
(1)
/48,
A
4
= (
H,

H)
(2)
,
A
5
= (
H,

K)
(2)
/2,
A
6
= (
E,

H)
(2)
/2,
A
7
= [C
2
,

E)
(2)
, D
2
)
(1)
/8,
A
8
= [
D,

H)
(2)
, D
2
)
(1)
/8,
A
9
= [
D, D
2
)
(1)
, D
2
)
(1)
, D
2
)
(1)
/48,
A
10
= [
D,

K)
(2)
, D
2
)
(1)
/8,
A
11
= (
F,

K)
(2)
/4,
A
12
= (
F,

H)
(2)
/4,
A
13
= [C
2
,

H)
(1)
,

H)
(2)
, D
2
)
(1)
/24,
A
14
= (
B, C
2
)
(3)
/36,
A
15
= (
E,

F)
(2)
/4,
A
16
= [
E, D
2
)
(1)
, C
2
)
(1)
,

K)
(2)
/16,
A
17
= [
D,

D)
(2)
, D
2
)
(1)
, D
2
)
(1)
/64,
A
18
= [
D,

F)
(2)
, D
2
)
(1)
/16,
A
19
= [
D,

D)
(2)
,

H)
(2)
/16,
A
20
= [C
2
,

D)
(2)
,

F)
(2)
/16,
A
21
= [
D,

D)
(2)
,

K)
(2)
/16,
A
22
= [C
2
,

D)
(1)
, D
2
)
(1)
, D
2
)
(1)
, D
2
)
(1)
D
2
)
(1)
/1152,
A
23
= [
F,

H)
(1)
,

K)
(2)
/8,
A
24
= [C
2
,

D)
(2)
,

K)
(1)
,

H)
(2)
/32,
A
25
= [
D,

D)
(2)
,

E)
(2)
/16,
A
26
= (
B,

D)
(3)
/36,
A
27
= [
B, D
2
)
(1)
,

H)
(2)
/24,
A
28
= [C
2
,

K)
(2)
,

D)
(1)
,

E)
(2)
/16,
A
29
= [
D,

F)
(1)
,

D)
(3)
/96,
A
30
= [C
2
,

D)
(2)
,

D)
(1)
,

D)
(3)
/288,
A
31
= [
D,

D)
(2)
,

K)
(1)
,

H)
(2)
/64,
A
32
= [
D,

D)
(2)
, D
2
)
(1)
,

H)
(1)
, D
2
)
(1)
/64,
A
33
= [
D, D
2
)
(1)
,

F)
(1)
, D
2
)
(1)
, D
2
)
(1)
/128,
A
34
= [
D,

D)
(2)
, D
2
)
(1)
,

K)
(1)
, D
2
)
(1)
/64,
A
35
= [
D,

D)
(2)
,

E)
(1)
, D
2
)
(1)
, D
2
)
(1)
/128,
A
36
= [
D,

E)
(2)
,

D)
(1)
,

H)
(2)
/16,
A
37
= [
D,

D)
(2)
,

D)
(1)
,

D
(3)
/576,
A
38
= [C
2
,

D)
(2)
,

D)
(2)
,

D)
(1)
,

H)
(2)
/64,
196
A
39
= [
D,

D)
(2)
,

F)
(1)
,

H)
(2)
/64,
A
40
= [
D,

D)
(2)
,

F)
(1)
,

K)
(2)
/64,
A
41
= [C
2
,

D)
(2)
,

D)
(2)
,

F)
(1)
, D
2
)
(1)
/64,
A
42
= [
D,

F)
(2)
,

F)
(1)
, D
2
)
(1)
/16.
In lista de mai sus paranteza dreapt a este folosit a pentru a nlocui parantezele mici
deschise.
V
1
(a) = (N, C
1
)
(2)
,
V
2
(a) =
_
(N, D)
(2)
, D2
_
(1)
,
V
3
(a) =
_
(C
2
, D)
(2)
, (C
2
, D
2
)
(1)
_
(2)
,
V
4
(a) = 9
_
(C
2
, D)
(2)
, (D, D
2
)
(1)
_
(2)
+ 2
_
(C
2
, D)
(3)
2
,
V
5
(a) =
_
(C
2
, C
2
)
(2)
, (D, D)
(2)
_
(2)
+ 8
_
(C
2
, D)
(2)
, (D, D
2
)
(1)
_
(2)
,
V
6
(a) =
_
(C
2
, C
2
)
(2)
, C
2
)
(1)
, D
_
(3)
,
V
7
(a, x, y) = 8H
_
(C
2
, D)
(2)
+ 8(D, D
2
)
(1)
+ 3H
2
2
,
V
8
(a, x, y) = (C
1
, 2H N)
(1)
2D
1
N,
V
9
(a) =
_
_
(D, D)
(2)
, D
_
(1)
, D
_
(3)
,
V
10
(a, x, y) = (D, D)
(2)
Hess(D),
V
11
(a, x, y) = A
1
(A
1
A
2
A
14
A
15
),
V
12
(a, x, y) = 2A
2
2
+ 2A
17
+ 3A
19
6A
21
,
V
13
(a, x, y) = 6A
2
1
3A
8
+A
10
+A
11
3A
12
,
V
14
(a, x, y) = A
30
,
V
15
(a, x, y) = A
1
A
2
A
14
A
15
,
= 20A
2
A
3
+ 33A
2
A
4
156A
2
A
5
396A
1
A
6
+ 20A
22
168A
2
+ 84A
24
.
197
198
Bibliograe
[1] Andronov, A. A., Leontovich, E. A., Gordon, I. I., Maier, A. G., Qualitative
theory of second order dynamic systems, John Wiley & Sons, New York, 1973.
(prima edit ie a fost publicat a la Moscova, 1966)
[2] Arnold, V., Ordinary dierential equations, MIT Press, Cambridge, MA, 1973.
[3] Arrowsmith, D. K., Place, C. M., Ordinary dierential equations, Chapman and
Hall, London, 1982.
[4] Arrowsmith, D. K., Place, C. M., An introduction to dynamical systems, Cam-
bridge University Press, 1990.
[5] Artes, J. C., Llibre, J., Vulpe, N., Singular points of quadratic systems: a com-
plete classication in the coecient space R
12
, Preprint no 39/2005, Dept. of
Math., Univ. Auton` oma de Barcelona, 1-84.
[6] Baltag, V. A., Vulpe, N. I., Ane-invariant conditions for determining the num-
ber and multiplicity of singular points of quadratic dierential systems, Izv. Akad.
Nauk Respub. Moldova Mat., 1 (1993), 39-48.
[7] Baltag, V. A., Vulpe, N. I, Total multiplicity of all nite critical points of the
polynomial dierential system, Planar nonlinear dynamical systems (Delft, 1995),
Dierential Equations & Dynam. Systems 5, 3-4 (1997), 455-471.
[8] Bazykin, A., Mathematical biophysics of interacting populations, Nauka, Moscow,
1985. (n limba rus a)
[9] Bazykin, A., Berezovzkaya, F., Denisov, G., Kuznetsov, Y., The inuence of
predator saturation eect and competition among predators on predator-prey sys-
tem dynamics, Ecol. Modelling, 14 (1981), 39-57.
[10] Bazykin, A., Khibnik, A., On sharp excitation of self-oscillations in a Volterra-
type model, Biophysika, 26 (1981), 851-853. (in limba rus a)
[11] Bazykin, A., Kuznetsov, Y., Khibnik, A., Bifurcation diagrams of planar dynami-
cal systems, Research Computing Centre, USSR Academy of Sciences, Pushchino,
1985. (n limba rus a)
199
[12] Berlinski, A. N., On the behaviour of integral curves of a certain dierential equa-
tion, Izv. Vyss. Ucheb. Zaved. Mat. 2(15) (1960), 3-18. (n limba rus a) Tradus an
limba englez a de National Lending Library for Science and Technology, Russian
Translating Programme RTS 5158, iunie 1969. Boston Spa, Yorkshire, U.K.
[13] Beuter, A., Glass, L., Mackey, M. C., Titcombe, M. S. (eds.), Nonlinear dynamics
in physiology and medicine, Springer, New York, 2003.
[14] Bonkoeer, K. F., Activation of passive axon as a model for the excitation in
nerve, J. Gen. Physiol., 32 (1948), 69-91.
[15] Boularas, D., Braicov, A., Vulpe, N., The GL(2, R)-orbits of dierential systems
with quadratic nonlinearities, Proc. of the 2-nd Conference of the Mathematical
Society of the Rep. of Moldova, Chisin au, 2004, 65-67.
[16] Boularas, D., Calin, Iu., Timochouk, L., Vulpe, N., T-comitants of quadratic sys-
tems: A study via the translation invariants, Delft University of Technology, Fac-
ulty of Technical Mathematics and Informatics, Report no. 96-90, 1996; (URL:
ftp://ftp.its.tudelft.nl/publications/tech-reports/1996/DUT-TWI-96- 90.ps.gz).
[17]

Celechovsk a, L., A simple mathematical model of the human liver, J. Applications
of Mathematics, 49 (3) (2004), 227-246.
[18] Chow, S.-N., Li, C., Wang, D., Normal forms and bifurcation of planar vector
elds, Cambridge University Press, 1994.
[19] Curtu, R., Introducere n teoria sistemelor dinamice, Infomarket, Brasov, 2000.
[20] Curtu, R., Dinamica si bifurcat iile modelului Gray-Scott n prezent a conversiei
necatalizate, Editura Universit at ii Transilvania, Brasov, 2002.
[21] Curtu, R., The static bifurcation diagram for the Gray-Scott model, International
J. of Bif. and Chaos, 11 (9) (2001), 2483-2491.
[22] Curtu, R., Georgescu, A., Domains of attraction for a model in enzymology, Bul.
St., Seria Mat.-Info., Pitesti, 8 (2002), 49-58.
[23] FitzHugh, R., Impulses and physiological states in theoretical models of nerve
membrane, Biophys. J., 1 (1961), 445-566.
[24] Gause, G. F., The struggle for existence, Williams & Williams, Baltimore, 1934.
[25] Georgescu, A, Georgescu, R.-M., Normal forms for nondegenerated Hopf singu-
larities and bifurcations, Proc. of the 11
th
CAIM, Oradea, 1 (2003), 104-112.
[26] Georgescu, A., Giurgit eanu, N., Studiul portretului de faz a. II. Punctele de in-
exiune ale traiectoriilor de faz a ale sistemului dinamic Van der Pol, St. Cerc.
Mec. Apl., 56 (1-2) (1997), 15-31.
[27] Georgescu, A., Moroianu, M., Oprea, I., Teoria bifurcat iei. Principii si aplicat ii,
Seria de Matematic a Aplicat a si Industrial a 1, Ed. Univ. Pitesti, Pitesti, 2000.
200
[28] Georgescu, A., Rocsoreanu, C., Giurgit eanu, N., Bifurcation and oscillatory
regimes for the FitzHugh-Nagumo system, Acad. Public., Plovdiv, 3 (1997), 33-
40.
[29] Georgescu, A., Rocsoreanu, C., Giurgit eanu, N., Equilibria and relaxation oscil-
lations of the nodal system of the heart. II. Hopf bifurcation, Rev. Roum. Sci.
Tech.-Mec. Apl., 3 (43) (1998), 403-414.
[30] Georgescu, A., Rocsoreanu, C., Giurgit eanu, N., Hopf bifurcation and canard
phenomenon in the FitzHugh-Nagumo model, Bul. St., Seria Mat.-Info., Pitesti,
3 (1999), 217-233.
[31] Georgescu, A., Rocsoreanu, C., Giurgit eanu, N., Dynamics and bifurcation in a
biological model, Bul. St., Seria Mat.-Info., Pitesti, 3 (1999), 137-153.
[32] Georgescu, A., Rocsoreanu, C., Giurgit eanu, N., Global bifurcations in FitzHugh-
Nagumo model, Trends in Math.: Bifurcations, Symmetry and Patterns,
Birkh auser, Basel, 2003, 197-202.
[33] Georgescu, A., Sterpu, M., Dynamics and bifurcations in the periodically forced
FitzHugh-Nagumo system, International J. of Chaos Theory and Applications, 5
(2) (2000), 63-79.
[34] Georgescu, R.-M., Continuous dynamical systems associated with competing
species, ROMAI J., 1, 1 (2005), 77-82.
[35] Georgescu, R.-M., Continuous dynamical systems associated with two models of
the population dynamics, Proc. of the 2
th
CNAAM, T argoviste, 2004, 19-24.
[36] Georgescu, R.-M., Further results on dynamics generated by Bazyhin model, Sci-
entic Papers (Scientic Annals) of UASVM, Iasi, XLVIII, 2 (2005), 159-167.
[37] Georgescu, R.-M., Bifurcation in a model of the population dynamics, Acta Uni-
versitatis Apulensis, Alba-Iulia, 11 (2006), 225-234.
[38] Georgescu, R.-M., Hopf bifurcation in the Bazykin model, ROMAI J., 2, 2 (2006),
77-80.
[39] Georgescu, R.-M., Saddle-node bifurcation in a competing species model, ROMAI
J., 3, 1 (2007), 103-110.
[40] Georgescu, R.-M., Bifurcation in a two competing species model, ICAMCS, Au-
tomation Computers Applied Mathematics, Cluj-Napoca, 15, 1 (2006), 147-155.
[41] Georgescu, R.-M., A model of two competing species, Scientic Papers (Scientic
Annals) of UASVM, Iasi, XLIX, 2 (2006), 117-123.
[42] Georgescu, R.-M., The normal form theory versus the invariants theory for a
Lotka-Volterra system, St. Cerc. St., Seria Mat. -Supliment, Bac au, 15 (2006),
99-110.
201
[43] Georgescu, R.-M., Hopf bifurcation in the Bazykin model, Bul. St. Univ.
Politehnica Timisoara-Transaction on Mathematics Physics (Extension),
Timisoara, 2006, 130-135.
[44] Georgescu, R.-M., Georgescu, A., Some results on dynamics generated by the
Bazykin model, Atti dell Accademia Peloritana dei Pericolanti, Italia, LXXXIV
(2006).
[45] Georgescu, R.-M., Naidenova, E., GL(2, R)-orbits in a competing species model
with one paramater, Bul. St., Seria Mat.-Inf., Pitesti, 12 (2006). (acceptat a)
[46] Georgescu, R.-M., Naidenova, E., GL(2, R)-orbits in a competing species model,
Bul. Acad. de St. a Rep. Mold., Seria Matematic a, 1 (53) (2007), 101-106.
[47] Giurgit eanu, N., Dinamic a economic a si biologic a computat ional a - DIECBI,
Europa, Craiova, 1997.
[48] Giacomini, H., Gin`e, J., Grau, M., The role of algebraic solutions in planar
polynomials dierential systems, arXiv: math.DS/0506036 v1 2 Jun 2005.
[49] Giurgit eanu, N., Georgescu, A., Rocsoreanu, C., Studiul portretului de faz a IV.
Absent a bifurcat iei canard, St. Cerc. Mec. Apl., 56, 5-6 (1997), 297-305.
[50] Goh, B. S., Leitman, G., Vincent, T. L., Optimal control of a prey-predator
system, Math. Biosciences, 19 (1974), 263-286.
[51] Goodwin, B. C., Oscillatory behaviour in enzymatic control processes, Adv. in
Enzyme Regulation, 3 (1965), 425-438.
[52] Grace, J. H., Young, A., The algebra of invariants, Stechert, New York, 1941.
[53] Grith, J. S., Mathematics of cellular control processes. I. Negative feedback to
one gene. II. Positive feedback to one gene, J. Theor. Biol. 20 (1968), 202-216.
[54] Guckenheimer, J., Holmes, P., Nonlinear oscillations, dynamical systems and
bifurcations of vector elds, Springer, New York, 1983.
[55] Hale, J. K., Ko cak, H., Dynamics and bifurcation, Springer, New York, 1991.
[56] He, X.-Z., The Lyapunov functionals for delay Lotka-Volterra-type models, SIAM
J. Appl. Math., 58 (4) (1998), 1222-1236.
[57] Hirsch, M. W., Smale, S., Dierential equations, dynamical systems, and linear
algebra, Academic, New York, 1974.
[58] Hirsch, M. W., Smale, S., Devaney, R. L., Dierential equations, dynamical sys-
tems, and an introduction to chaos, Academic, Oxford, 2004.
[59] Hsu, S. B., Hubbell, S. P., Waltman, A., A contribution to the theory of com-
peting predators, Ecological Monographs, 48 (1979), 337-349.
202
[60] Jones, D. S., Sleeman, B. D., Dierential equations and mathematical biology,
Chapman & Hall/ CRC Mathematical Biology and Medicine Series, London,
1983.
[61] Kakiuchi, N., Tchizawa, K., On an explicit duck solution and delay in the
FitzHugh-Nagumo equation, J. Di. Eqs., 141 (2) (1997), 327-339.
[62] Kakiuchi, N., Tchizawa, K., On another type of ducks in the FitzHugh-Nagumo
equation, Bul. St., Seria Mat.-Inf., Univ. Pitesti, 2 (1998), 141-146.
[63] Kolomogorov, A., Sulla teoria di Volterra della lotta per lesistenzia, Gi. Ist. Ital.
Attuari 7 (1936), 74-80.
[64] Kuznetsov, Y. A., Elements of applied bifurcation theory, Springer, New York,
1998.
[65] Lang, S., Algebra, revised 3rd ed., Graduate Texts in Mathematics 211, Springer,
New York, 2002.
[66] Leach, P. G. L., Miritzis, J., Competing species: integrability and stability, J. of
Nonlinear Math. Physics, 11, 1 (2004), 123-133.
[67] Li, Y., Xiao, D., Bifurcations of a predator-prey system of Holling and Leslie
types, Chaos, Solitons and Fractals, 2006, online: www.elsevier.com/locate/chaos
(in curs de publicare)
[68] Liu, B., Teng, Z., Chen, L., Analysis of a predator-prey model with Holling II
functional response concerning impulsive control strategy, J. Comp. Appl. Math.,
193 (2006), 347-362, online: www.elsevier.com/locate/cam
[69] Llibre, J., Integrability of polynomial dierential systems, online:
www.gsd.uab.es/abstracts/Lli2003c.pdf
[70] Lotka, A. J., Undamped oscillations derived from the law of mass action, J. Amer.
Chem. Soc., 42 (1920), 1595-1599.
[71] Ludwig, D., Jones, D. D., Holling, C. S., Qualitative analysis of insect outbreak
systems: the spruce budworm and forest, J. Anim. Ecol., 47 (1978), 315-332.
[72] May, R. M., Limit cycles in predator-prey communities, Science, 177 (1972),
900-902.
[73] Murray, J. D., Mathematical biology, ed. a II-a cor., Springer, Berlin, 1993 (prima
ed. 1989).
[74] Odell, G. M., Qualitative theory of systems of ordinary dierential equations,
including phase plane analysis and the use of the Hopf bifurcation theorem, L. A.
Segel (ed.), Mathematical Models in Molecular and Cellular Biology, Cambridge
University Press, Cambridge, 1980.
203
[75] Olver, P. J., Classical invariant theory, London Mathematical Society Student
Texts 44, Cambridge University Press, 1999.
[76] Olver, P. J., Applications of Lie groups to dierential equations, Springer, New
York, 1986. (traducere n lb. rus a cu complet ari, Mir, Moscova, 1986)
[77] Ovsyannikov, L. V., Propriet at ile de grup ale ecuat iilor diferent iale, Izd. SAN
SSSR, Novosibirsk, 1962. (n limba rus a)
[78] Ovsyannikov, L.V., Analiza grupurilor pentru ecuat ii diferent iale, Moscova,
Stiint a, 1978. (n lb. rus a, tradus a n englez a de Academic, New York, 1982).
[79] Pave, A., Modelisation en biologie et en ecologie, Aleas, Paris, 1994.
[80] Perko, Dierential equations and dynamical systems, Springer, New York, 2001.
[81] Pianka, E. R., Competition and niche n: Theoretical Ecology: Principles and
applications, May R. M. (ed.). Blackwells, Oxford, 167-196, 1981.
[82] Popa, M. N., Metode cu algebre la sisteme de ecuat ii diferent iale, Seria Matem-
atic a Aplicat a si Industrial a 15, Univ. Pitesti, Flower Power, Pitesti, 2004.
[83] Put untic a, V., Integrarea sistemelor polinomiale de ecuat ii diferent iale cu inte-
grale particulare secunde, Teza de Magistru, Chisin au, 2005.
[84] Rescigno, A., Richardson, I. W., On the competitive exclusion principle, Bull.
Math. Biophysics 27 (1965), 85-89.
[85] Rizichenko, G. Y., Mathematical models in biophysics, online:
http://www.biophysics.org/education/galina.pdf
[86] Rocsoreanu, C., Georgescu, A., Giurgit eanu, N., The FitzHugh-Nagumo model,
Kluwer, Dordrecht, 2000.
[87] Rocsoreanu, C., Giurgit eanu, N., Georgescu, A., Degenerated Hopf bifurcation
in the Fitzhugh-Nagumo system: 1. Bogdanov-Takens bifurcation, An. Univ.
Timisoara, XXXV, 2 (1997).
[88] Rocsoreanu, C., Giurgit eanu, N., Georgescu, A., Connections between saddles for
the FitzHugh-Nagumo system, International J. of Bif. and Chaos, 11, 2 (2001),
533-540.
[89] Ruch, T., Fulton, J., Fiziologie medical a si biozic a, Editura Medical a, Bucuresti,
1963.
[90] Sandefur, J.T., Discrete dynamical systems. Theory and applications, Clarendon,
Oxford, 1990.
[91] Schlomiuk, D., Vulpe, N., Planar quadratic dierential sys-
tems with invariant straight lines of total multiplicity 4, URL:
www.crm.umontreal.ca/pub/Rapports/2900-2999/2940.pdf
204
[92] Schlomiuk, D., Vulpe, N., Planar quadratic vector elds with invariant lines
of total multiplicity at least ve, Qualitative Theory of Dynamical Systems, 5
(2004), 135-194.
[93] Schlomiuk, D., Vulpe, N., Geometry of quadratic dierential systems in the neigh-
borhood of innity, J. Di. Eqs. 215 (2005), 357-400.
[94] Sibirskii, C. S., Introducere n teoria algebric a a invariant ilor ecuat iilor
diferent iale, Chisinau, Stiint a, 1982 (n lb. rus a, publicat a n lb. englez a n 1988).
[95] Sterpu, M., Dinamic a si bifurcat ii pentru dou a modele Van der Pol generalizate,
Seria de Matematic a Aplicat a si Industrial a 8, Ed. Univ. Pitesti, Pitesti, 2001.
[96] Tchizawa, K., On a coordinate transformation to express an explicit duck solution
in the FitzHugh-Nagumo equation, Proc. 7th Int. Coll. on Di. Eq., (Bainov, D.,
ed), VSP, 1997, 405-407.
[97] Teschl, G., Ordinary dierential equations and dynamical systems, Viena, 2005,
online: http://www.mat.univie.ac.at/ gerald/
[98] Trifan, M., Dinamic a si bifurcat ie n studiul matematic al cancerului, Seria de
Matematic a Aplicat a si Industrial a 22, Univ. Pitesti, P am antul, Pitesti, 2006.
[99] Tu, P.N.V., Dynamical systems. An introduction with applications in economics
and biology, 2nd rev. and enlarged ed., Springer, New York, 1994.
[100] Van der Pol, B., On relaxation oscillations, Phil. Mag., 2 (1926), 978-992.
[101] Verhulst, F., Nonlinear dierential equations and dynamical systems, Springer,
Berlin, 1990.
[102] Voldman, A. M., Vulpe, N., T-comitants and the problem of a center for
quadratic dierential systems, arXiv:math.DS/9903125 v1, 22 mar 1999.
[103] Volterra, V., Variazione uttuazioni del numero dindividui in specie animali
conviventi, Mem. Acad. Lincei, 2 (1926), 31-113.
[104] Voinea, R. P., Stroe, I. V., Introducere n teoria sistemelor dinamice, Editura
Academiei Rom ane, Bucuresti, 2000.
[105] Vulpe, N. I., Condit ii an invariante pentru deosebirea topologic a a sistemelor
p atratice n prezent a centrului, Di. Uravn. 19(1983), 371-379. (n limba rus a)
[106] Vulpe, N. I., Baze polinomiale ale comitant ilor ale sistemelor diferent iale si
aplicat iile lor n teoria calitativ a, Stiint a, Chisin au, 1986. (n limba rus a)
[107] Yan, P., Limit cycles for generalized Li enard-type and Lotka-Volterra systems,
Painosalama Oy, Turku, 2005.
205
[108] Zeeman, E. C., Dierential equations for the heartbeat and nerve impulse, n
Towards a theoretical biology, Waddington, C.H. (ed.), Aldine-Atherton, Chicago,
1972.
[109] Zeeman, E. C., Dierential equations for the heart and nerve impulse, n Dy-
namical systems, Peixoto, M. (ed), Academic, New York, 1973.
[110] Z agrean, L., Elemente de neurobiologie, Editura Universitar a Carol Davila,
Bucuresi, 1996.
[111] Waltman, P. E., The equation of growth, Bull. Math. Biophys., 26 (1964), 39-43.
[112] Wang, J., Chen, L, Fei, X., Bifurcation control of the Hodgkin-Huxley equations,
Chaos, Solitons and Fractals, 2006, online: www.elsevier.com/locate/chaos (in
curs de publicare).
[113] http://www.ma.hw.ac.uk/ awhite/F14ZR1
[114] http://www.sci.wsu.edu/idea/Logistic/ecology.html
206
BIFURCATION IN BIOLOGICAL
DYNAMICS WITH METHODS OF
GROUP THEORY
ii
Preface
The present book is unique among the other nonlinear dynamics and bifurcation
papers supervised by us until now by the preponderant use of group theory and the Lie
algebras methods in the dynamical bifurcation problems. The idea of this approach
was formed in time, when, at the Conferences on Applied and Industrial Mathe-
matics (CAIM) were presented, on one hand, the papers of our group from Pitesti,
where the classication of the dynamical systems used topological methods, and the
colleaguess from Republic of Moldova papers, on the second hand, who used the
algebraic methods. Each of these two directions was based on a certain equivalence:
we were based on the topological equivalence, they were based on the comitants and
invariants. We were interested in the investigation of the entire phase portrait, while
they were interested only in the invariant manifolds with a given polynomial form.
Moreover, in the papers of the colleagues from Chisinau, in the group representation,
the transformations of the steady states were intrinsically connected to each other by
the transformations of the parameters, while in our papers, this connection was not
explicit, even if we felt that it was hidden by the practical structural stability, which
we used. For us the equilibrium point at the innite had no mathematical sense, while
for the colleagues from the Republic of Moldova this point constituted an important
part of their study. All these culminated with the proposal of a PhD thesis, such a
paper being the most adequate occasion for a such ample approach, which established
the relationship between the two research directions. In the rst direction, the author
of the book had an adequate qualication, realized in her dissertation thesis, leaded
by us. For the algebraic part, the author had to begin a documentation (mostly in
Russian), which couldnt be nalized in a resonable time if she didnt benet by the
help of the professors Nicolae Vulpe and Mihail Popa from Chisinau, and by the clar-
ifying discussions with their past or actual PhD students. In this way, the present
book which is the Raluca Georgescu PhD thesis, is a comparative study, realized by
means of the two methods, of the dynamics and bifurcation of some classes of models,
then particularized at biological models.
The book has ve chapters, a conclusion section, two appendices and a reference
list.
Chapter 1 presents in brief elements of bifurcation theory and of the Lie algebras
and groups, necessary for this paper.
Chapter 2 presents, in increase order of their complexity, the principal mathemat-
ical models of population dynamics, some of them studied in extenso in Chapters
iii
3-5, and others, connected with them, and models from enzimology and physiology,
whose ulterior analysis could be made with methods from this book. Expressing a
personal and servient to the proposed goal viewpoint the monographic character of
the exposure confers to Chapter 2 a certain note of originality.
The following three chapters are completely original and represent the main part
of the book.
Chapter 3 has two distinct parts. The rst (Section 3.1) realizes a parallel and
systematic study of the dynamics generated by a general linear bidimensional model
by means of the methods based on the eigenvalues of the associated matrix, on one
hand, and on the comitants and invariants of the systems with respect to a trans-
formation group, on the second hand. Further, for the sake of simplicity, we will
refer to them as topological and algebraic methods (studies), respectively. A rst
comparison is given by Table 3.1, where the classication of the bifurcation points
is realized by a topological study and, so, the equivalence of the phase dynamics is
the topological equivalence. The corresponding phase portraits are represented in g.
3.1. A second comparison is realized by means of g. 3.2, where the corresponding
phase portraits from Table 3.1 and g. 3.1 are represented on the Poincar e disk. This
leads to algebraic classications of the dynamics from this disk by the orbit dimension
of the transformation group. A rst conclusion (Proposition 3.2) is that these two
criteria, namely one based on the topological equivalence and the second based on
the orbit dimensions, lead to dierent equivalence classes. Then, for each case from
the topological classication, the author of the book determined singularities at the
innity, corresponding to the equilibria situated on the frontier of the Poincar e disk.
Thus, as it was to be expected from the stereographic construction of this disk, she
nd that the number of these singularities is equal to the number of the asymptotical
directions (at large times) of the phase trajectories from R
2
(Proposition 3.3). The
second part of Chapter 3 (Section 3.2) studies, by means of the two methods, a real
model which governs the human liver activity. The static and dynamic bifurcation
diagrams and the orbits dimension from the parametric space are determined. Then,
it is given a biological interpretation to the found results.
Chapter 4 is the most extensive from the book and it has a prevailing original
character. It represents an algebraic treatment, using the invariants, the comitants
and the orbits from the parametric space theory. Accordingly, it is a study of some
Lotka-Volterra models with quadratic nonlinearities. For these, in Section 4.1 it is re-
alized a complete classication and, then, these results are applied to some particular
cases of concrete models (Sections 4.2 and 4.3). The analysis is very laborious because
of numerous (hundreds) cases that can appear in the 6-dimensional space. It is used
an equivalent characterization of the Lotka-Volterra systems. The Lotka-Volterra sys-
tems are those second order systems of ordinary dierential equations with quadratic
nonlinearities which have two intersected real invariant straight lines. Thus, the study
is reduced to that of the number of the innite singularities on the Poincar e disk. The
analysis from Chapter 4 is very well organized. Using the algebraic method, it is ex-
amined the number and the multiplicity of the nite singularities. Then it follows
the determination of the type of these points, establishing previously some anely
invariant polynomials (GL-comitants). The systems with nite singularities of total
iv
multiplicity four, three, two and one are succesively investigated. The study alternates
with a partial topological treatment of topologically equivalent dynamical systems.
We say partially because in the description of the trajectories she does not consider
the sense on them. From the 162 cases (in the case of the systems with singularities
by the total multiplicity four), it is found only 66 topologically nonequivalent situ-
ations in the mentioned sense (i.e. without the time arrow). Further, Dr. Raluca
Georgescu comes back to the algebraic treatment, by determining equivalent simple
compact conditions. These are expressed by means of the invariants and comitants
which lead to nonequivalent topological phase portraits. The phase portraits (on the
Poincar e disk) for the 66 cases are graphically represented. The books author makes
the interesting remark that, from the biological viewpoint, it is important to distin-
guish between the attractive and repulsive properties (connected to the time arrow
along the trajectories) given by the topological theory and to study the boundedness
of the phase trajectories that correspond to the transient trajectories described by
the algebraic method. We think that Section 4.1.3, dealing with the topologically
nonequivalent phase portraits realizes the most deep relationship between the two
approaches. In Section 4.2, the author comes back to the biologic dynamical appli-
cations, namely the classical Lotka-Volterra model, using the numerical integration
method, the normal form method, an analytical variant of the normal forms methods
extended to the whole parametric space (not only at the point) and the method
based on invariants theory (by computing the GL-orbits dimension, too). After this
model, the author investigates the phase dynamics of a model proposed by Hirsch,
Smale and Devaney (Section 4.2.2), realizing rst a topological study and then an
algebraic one. On this model Dr. R.-M. Georgescu makes obvious invariant mani-
folds obtained in the algebraic study, which are mostly regained in the phase portrait
obtained by the topological study. This is why the model from Section 4.2.2 can repre-
sent a starting point in the attempt to establish a closer relationship between the two
methods. Indeed, it is established a relationship between the GL-orbits dimensions
and certain strata from the parametric portrait. In Section 4.2.3 a Verhulsts model
is studied topologically and algebraicly, here making obvious a relationship between
the GL-orbits dimensions and certain strata from the parametric portrait, too. As
in Section 4.2.2 the Lie algebras of each system are constructed, too. In Section 4.3
the Gauss model is investigated using the normal forms theory and representing the
dynamic bifurcation diagram. The biological interpretations are given.
Chapter 5 is entirely original and uses especially topological methods. It is con-
cerned (Section 5.1) with the Bazykin model about the predator-prey population
dynamics, establishing the nature of the equilibrium points, their degeneracy and
nondegeneracy, and nally determining the dynamic bifurcation diagram. Each sub-
case is accompanied by the biological interpretation. In Section 5.2 the Odell model is
studied, the study culminating with the drawing of the static and dynamic bifurcation
diagrams. For some subcases the algebraic method from Chapter 4 is applied.
The two appendices contain the list with the GL-comitants and T-comitants of a
system of ordinary dierential equations with quadratic nonlinearities.
The reference list at the end of the book contains 114 titles strictly connected
to the subject of the book. There are included 14 papers of Dr. Raluca Georgescu
v
(from which 10 alone). Here papers of nonlinear dynamics and bifurcation group from
Pitesti and of the Lie groups and algebras from Chisinau are included, too.
The present book is the rst serious Romanian attempt to join two mathematical
schools based on types of the studies (topological and algebraic) about the dynamics
and the bifurcation of some Cauchy problems for systems of two rst order ordinary
dierential equations with quadratic nonlinearities. The methods dier very much and
both of them imply a large number of the literal calculus in the algebraic methods
with more subcases. Besides this computing diculty, the main diculty of the study
is to nd the profound relationship between the two approaches, the meaning from
mathematical, applied and biological viewpoint, of the results provided by them. The
author of the book took over the two types of diculties: the rst with a judicious
organization and optimization of conducting the study and with the application of two
sets of programs (Mathematica and Maple), the second with the profound assimilation
of a new method. Therefore Dr. Raluca Mihaela Georgescu is a specialist who knows
two fundamental methods in the dynamics and bifurcation study and realizes a bridge
between two mathematical schools.
The form of the book is extremely careful, clear, synthetic and well organized.
The results are presented in tens propositions and theorems with proofs, remarks and
comments. The algebraic study alternates with the topological one. Each important
result of dynamics for the concrete biological models is accompanied by the biological
interpretations.
The general theoretical results are numerous. Among them we quote: the classi-
cation of the Lotka-Volterra models (number and the multiplicities of the singular
points, their type, topologically nonequivalent phase portraits), the determination of
the static and dynamics bifurcation diagrams for nine concrete important models from
biology, the nding of certain connections between the type of the results which can
be obtained with the topological and algebraic method, the realize of one connection
between two mathematical schools.
The book is of interest to applied mathematicians as well as to biologists interested
in new approaches which are very useful in the in-depth understanding of their own
eld.
Prof. univ. dr.
Adelina Georgescu
vi
Introduction
The purpose of the present book is to perform a comparative study of the dynamics
and bifurcation for some dynamical systems using topological and algebraic methods.
All the investigated dynamical systems model biological phenomena. The paper starts
with a brief presentation of the basic notions and results from bifurcation and group
theory existing in the literature and then continues with some original results. The
main method used for the analytical study is the algebraic one. However, this method
oers only a partial description of the dynamics and bifurcation. That is why it
seems necessary to use also topological methods, more precisely, the theory of normal
forms. For each case we investigated the possibility of using algebraic alternative
methods which, we hope, can reveal new aspects for biological dynamics,namely we
used lemmas and theorems based on invariants and comitants in order to determine
the number and the type of the equilibrium points (Lemma 4.4, Theorems 4.3, 4.4,
4.5, 4.6).
The supplementary results from Lie groups theory in the study of the dynamic
and bifurcation, which the topological theories do not oer, concern especially the
explicit forms of some invariant manifolds dened by polynomial equations. For a
few particular examples (Sections 4.2.1, 4.2.2, 4.2.3) in the phase space we localize
the position of the invariant manifolds found by means of algebraic methods with
respect to the entire phase portrait.
The algebraic study based on the algebras and Lie groups theory was initiated in
Chisinau in the 70s by the famous mathematician Constantin Sibirsky and continued
by his school who has today more than 20 members. We used mostly the results
of the following researchers: Nicolae Vulpe, Mihail Popa, Elena Naidenova, Oxana
Diaconescu, Andrei Braicov, Mircea Lupan, Angela Pascanu, Vitalie Putuntica.
Our main objective in this book was to nd the connection between the nonlinear
dynamics theories developed in Pitesti and Chisinau. In the Conclusions section we
present the obtained connections and we also point out the unsolved aspects.
For the chosen models we mainly obtained saddle-node and degenerated or non-
degenerated equilibrium points. We studied these models mainly with the normal
(topological) form theory and the linear invariant manifold. The evaluations implied
by the analytical study were very dicult and most of them were performed (liter-
ally) with the Mathematica and Maple codes. We considered only linear invariant
manifolds because for most of the parameters and/or for the existence of more than
one equilibrium points, the algebraic study, even for a simple model, led to the inves-
vii
tigation of more than 100 particular cases. In fact, the presence of a large number
of parameters leads to a dicult theoretical study, not only when we use topological
methods, but also for algebraic methods. It is possible that in order to nd some
two dimensional invariant manifolds, even for a simple model, we must be forced to
investigate theoretically hundreds of cases. However, by introducing some topological
classications in the phase portraits set, our results complete the ones obtained by
our colleagues from Chisinau.
The book is structured in ve chapters, a conclusions section, two appendices and
a list of references.
The rst chapter, structured in two sections, is preliminary. The main denitions
and results from bifurcation and group theory used in the book are presented. In
Section 1.1 the denitions of dynamical systems, the topological equivalence of the
dynamical systems and schemes, the structural stability and bifurcation, the dynamic
and static bifurcation, and of the normal forms are given. The most important notions
from group theory, e.g. transformations groups, invariants, comitants are introduced
in Section 1.2.
In Chapter 2 we present some mathematical models from biology, e.g. models
that describe the dynamics of one or two populations (Sections 2.1, 2.2), models from
enzymology (Section 2.3), models from physiology (Section 2.4). We limited our study
to some of the existing research directions, strictly connected to our study.
The presentation in the third chapter is original. In the two sections of the chapter
linear systems are investigated. The nature of the equilibrium points in the general
case of linear systems is studied using both the characterization based on eigenvalues
and the characterization based on the relationships between the invariants (Section
3.1). For each case we point out the connections between the two methods. A
particular example, the mathematical model that describes the functioning of the
human liver, is treated in the second part of the chapter (Section 3.2).
Chapter 4 is structured in three large sections. Most of the original results pre-
sented here have been published in mathematical journals or proceedings of national
or international conferences. A complete classication of the Lotka-Volterra systems
is given (Section 4.1). For each case the number, the multiplicities, the nite singu-
lar points type (Subsections 4.1.2, 4.1.3), the topologic nonequivalent phase portraits
(with respect to group theory) (Subsection 4.1.4) are indicated. Then, using all these
results, the nature of the equilibrium points is investigated. We were interested also
in the admissibility of the Lie algebras, the orbits dimensions, the existence of bifurca-
tion for particular cases (Section 4.2). The presentation follows our papers [40], [41],
[42], [45], [46]. At the end, also by following our papers [34], [35], [39], the dynamics
of two populations for the Gauss model is studied.
The two sections of Chapter 5 contain only original results obtained from the
analytical study of two predator-prey populations models, e.g. the Bazykin model
(Section 5.1) and the Odell model (Section 5.2). The study is mainly based on topo-
logical methods, only with respect to the bifurcation theory. The original results
for the Bazykin model, namely the equilibrium points nature, the global bifurcation
diagrams, the equilibrium type (degenerated or nondegenerated) for the Hopf and
saddle-node points, have been published in our papers [36], [44], [38], [43]. In Sec-
viii
tion 5.2, for the Odell model, the static and dynamic bifurcation diagrams have been
analytically determinated. A graphical representation for the diagrams is given too.
The two appendices contain the GL-comitants and T-comitants formulas used in
the book.
In conclusion, if we compare the two approaches (the topological approach and
the algebraic approach), we nd that they have some common points, but dierences
too, a approach completing the other one. Therefore, if we can determine the type
of the equilibrium points using both methods, the group theory does not help us to
determine the degenerescency or nondegenerescency of the nonhyperbolic equilibrium
points. For this we must use the normal forms theory. But, by means of the Lie
algebras (when they are admissible) we can nd easily the prime integrals of the
system. In order to nd the invariance conditions, we apply a (ane, center-ane,
translation) transformation to reduce the number of the parameters. Then, we de-
termine the relationships between the parameters which determine the number and
the nature of the singularities, and, nally, we construct the invariant polynomials.
For the simplicity of the calculations, in the determination of the invariant condi-
tions which distinguish the topological nonequivalent portraits, we do not consider
the sense along the trajectories, such that these conditions hold for the other half of
the phase portraits (obtained by changing the time arrow t t), too. Sometimes,
it is very hard to obtain the ane invariance conditions and especially giving a much
more attention to the geometric representation. These conditions are more compact
and give a more general classication of the equilibrium points.
Author
ix
x
Contents
Preface 5
Introduction 9
1 Bifurcation and group theory 13
1.1 Elements of bifurcation theory . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 13
1.1.1 Dynamical systems . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 13
1.1.2 Static bifurcation . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 16
1.1.3 Dynamic bifurcation . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 18
1.1.4 Normal forms of the vectors elds with nonhyperbolic singularities 19
1.2 Elements of group theory . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 25
1.2.1 The tensorial form for systems of ordinary dierential equations 25
1.2.2 Groups of the linear transformations of the phase space . . . . 26
1.2.3 The invariants and the comitants of the ane transformations
for a system of ordinary dierential equations . . . . . . . . . 28
1.2.4 Lie algebras . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 29
1.2.5 The orbits of a two dimensional system of systems of ordinary
dierential equations . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 31
1.2.6 Invariant algebraic curves . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 32
1.2.7 Integral curves to innity. The Poincare disk . . . . . . . . . . 33
1.2.8 The most important GL-comitants (T-comitants) for linear in-
variants . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 34
2 Mathematical models of the biological systems 39
2.1 Mathematical models for the dynamics of a single population . . . . . 39
2.2 Mathematical models for the dynamics of two populations . . . . . . . 41
2.2.1 The general case . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 42
2.2.2 The Lotka-Volterra models . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 42
2.2.3 The Gauss model . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 43
2.2.4 Mathematical models for the dynamics of two predator-prey
populations . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 44
2.3 Mathematical models from enzimology . . . . . . . . . . . . . . . . . . 49
2.4 Mathematical models from physiology . . . . . . . . . . . . . . . . . . 53
xi
3 The study of two dimensional linear systems 57
3.1 The general case . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 57
3.2 The human liver model . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 63
4 Some Lotka-Volterra models 67
4.1 The classication of the Lotka-Volterra models . . . . . . . . . . . . . 67
4.1.1 The number and the multiplicities of the nite singular points . 68
4.1.2 The type of the nite singular points . . . . . . . . . . . . . . . 71
4.1.3 The topological non-equivalent phase portraits . . . . . . . . . 89
4.2 Particular cases . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 133
4.2.1 The classical Lotka-Volterra model . . . . . . . . . . . . . . . . 134
4.2.2 A two parameter model . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 140
4.2.3 One parameter model . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 149
4.3 The Gauss model . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 153
4.3.1 The dynamics of the competing species . . . . . . . . . . . . . 153
4.3.2 The dynamics of the population in symbiosis . . . . . . . . . . 161
4.3.3 The predator-prey population dynamics . . . . . . . . . . . . . 163
5 Two predator-prey models 167
5.1 The Bazykin model (two particular cases) . . . . . . . . . . . . . . . . 167
5.1.1 The case = 1, = 0 . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 168
5.1.2 The case = 1, = 0 . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 176
5.2 The Odell model . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 184
Conclusions 191
Appendix 1 193
Appendix 2 194
References 198
xii

Carte Raluca

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Carte Raluca

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

SERIA

MATEMATC APLICAT I INDUSTRIAL

In Capitolul 2 se face o scurt a prezentare a c atorva modele matematice din biolo-

In acest capitol se studiaz a, folosindu-se (n principal) metode topologice, dou a modele

Intre sistemele dinamice continue, sistemele de ecuat ii diferent iale ordinare

dou a regiuni (i.e.

(0) = 0 astfel nc at, pentru orice , h

duce orbitele lui ()

n orbitele lui (), cu = h() din V

este valoare de bifurcat ie static a pentru S

) s a e punct de bifurcat ie static a este ca diferent iala

In cazul valabilit at ii teoremei de existent a si unicitate global a a problemei Cauchy

se numeste bifurcat ie dinamic a n

) nsusi este o bifurcat ie

corespunz ator unei bifurcat ii dinamice

(x) este egal cu f (, x) din (1.2), din cazul static. Simbolul f

este unul din

In cazul punctelor de echilibru x

In cazul nerezonant obt inem h

In cazul rezonant efectu am descompunerea H

In cazul c ampurilor vectoriale bidimensionale X : R

sau care o induce pe aceasta, numit a desf asurare miniversal a. Prin

() = h(, ) este un homeomorsm care duce portretele de faz a

n portretele de faz a ce corespund familiei Y

sunt simetrici n indicii

In toate cazurile se subnt elege sumarea dup a indicii care se repet a.

, iar = (, ) este derivabil a de un

(asociativitatea nmult irii).

din (1.25 ) veric a (1.27)

situate pe dreapta ce trece prin punctul M si centrul sferei.

In [7] este considerat operatorul diferential L = xL

In cazul populat iilor aate n relat ie de competit ie, n literatura de specialitate,

In sistemele dinamice corespunz atoare modelului Lotka-Volterra punctul de

In aceast a react ie de autocataliz a se presupune fenomenul de feedback, aici rolul

In teoria Hodgkin - Huxley, presupunerea de baz a este c a exist a canale separate

3, iar > 0 si b sunt parametri

In funct ie de semnul si natura valorilor proprii ale matricei A, sistemul dinamic

In funct ie de semnele lui tr A, det A si tr

In continuare, n g. 3.1 reprezent am schematic n plan, portretele de faz a core-

In funct ie de valorile parametrilor a, b, d, sistemul (3.17) are: a) un singur punct de

In continuare studiem doar sistemele nedegenerate (prin sistem nedegenerat nt e-

ATEVA MODELE DE TIP LOTKA-VOLTERRA

ATEVA MODELE DE TIP LOTKA-VOLTERRA

ATEVA MODELE DE TIP LOTKA-VOLTERRA

ATEVA MODELE DE TIP LOTKA-VOLTERRA

ATEVA MODELE DE TIP LOTKA-VOLTERRA

ATEVA MODELE DE TIP LOTKA-VOLTERRA

In demonstrat ia Lemei 4.2 s-a ar atat c a dac a

In continuare mai avem de studiat punctele M

ATEVA MODELE DE TIP LOTKA-VOLTERRA

In continuare vom examina doar punctele simple M

ATEVA MODELE DE TIP LOTKA-VOLTERRA

In acest caz, datorit a schimb arii x y, c f, g n, h m, care invariaz a

ATEVA MODELE DE TIP LOTKA-VOLTERRA

ATEVA MODELE DE TIP LOTKA-VOLTERRA

ATEVA MODELE DE TIP LOTKA-VOLTERRA

In acest caz avem

In studiile de dinamic a si bifurcat ie locale bazate pe metode topologice se anal-

In acest caz cele patru singularit at i nite sunt de forma (4.14).

ATEVA MODELE DE TIP LOTKA-VOLTERRA

ATEVA MODELE DE TIP LOTKA-VOLTERRA

ATEVA MODELE DE TIP LOTKA-VOLTERRA

In Tabelul 4.6 prezent am cazurile de topologic neechivalent a si condit iile dintre

ATEVA MODELE DE TIP LOTKA-VOLTERRA