Sunteți pe pagina 1din 2

Catre Galateea

de Nichita Stanescu
Poezia face parte din volumul ,,Dreptul la timp(1965),care marcheaza trecerea spre un lirism
interiorizat,reflexive,specific celei de-a doua etape de creatie.Poezia ,,Catre Galateea de Nichita
Stanescu este o arta poetica apartinand neomodernismului.
Este o arta poetica deoarece,pin mijloace artistice este redata conceptia autorului despre poezie
(atributele ei specifice) si despre rolul poetului (raportul acestuia cu lumea si creatia )
Este o arta poetica apartinand neomodernismului,in care se realizeaza rasturnarea relatiei creator-
opera ,inversarea rolurilor:artistul este cel,,nascut de opera.
Relatia dintre viziunea autorului asupra poeziei si neomodernism se contureaza in jurul unor
aspecte relevante in textul poeziei : rupture tragica a sinelui,constiinta scizionata,perceperea dureroasa
a timpului , dialogul poetului cu miturile.Poezia prezinta relatia inversata dintre artist si opera , dar
si relatiatimp-opera ,in cadrul unui cuplu inedit
Creatorul/Timpul si femeia,Galateea/Opera.
Tema este aceea a cunoasterii-noastre relevata in procesul de creatie.
Titlul este sugestiv pentru o arta poetica in care se infatiseaza relatia dintre artist si opera ,prin
aluzia la vechiul mit al lui Pygmalion Sculptorul din Cipru,indragostit de una din statuile sale de
fildes,se roaga zeitei Afrodita s-o insufleteasca pentru el. Din casatoria cu Galateea ,opera-femeie
plasmuita de artist ,se naste un fiu numit Pathos (in greaca suferinta,patima).
Sensul mitului este acela ca patosul artistului insufleteste opera.
Nichita Stanescu reinterpreteaza mitul in sensul unei rasturnari de roluri . Atribuind eului liric
ipostaza creatorului ,,nenascut ,poezia se constituie ca o fierbinte ruga adresata operei , de a-l crea ca
fiinta vie.Prezenta prepozitiei ,,catre in titlu este pusa in relatie cu caracterul adresat al discursului
liric, care e realizeaza ca o invocatie catre Galateea ,simbol al fiintei iubite si al misterului vietii.
Lirismul subiectiv se realizeaza prin atitudinea poetica transmisa in mod direct,iar la nivelul
expresiei,prin marcile subiectivitatii :alternarea formelor de pers I si aII-a, singular , ale adjectivului
posesiv meu-tau si ale verbelor la prezent.
Compozitional , poezia are trei secvente poetice marcate prin organizarea strofica .Cele trei strofe
incep cu verbul ,,stiu si se incheie cu imperativul ,,naste-ma ,ceea ce confera simetrie compozitionala.
Simbolul rugaciunii, ,,genunchiul ,constituie un element de recurenta,iar gestul adoratiei se repeta
gradat in fiecare strofa.
Discursul liric se organizeaza gradat in jurul celor doua simboluri :Artistul ,sub semnul lui ,,Stiu si
Opera ,cu puterea ei enigmatica de a-l ,,naste (de a-i da dreptul la timp), adica celor doua motiuni : a
sti si a fi nascut.
Prima secventa reda in enumeratie , atributele operei ,,stiute numai de artist si reprezentate in
forma concreta a insusirilor femeii iubite :umbra,sanul,mersul,melancolie,inelul.Patima barbatului,
cunoasterea elementelor operei exprimate patetic in adresarea directa ,,Iti stiu toate timpurile ,toate
miscarile ,toate parfumurile motiveaza dorinta de a deveni artist :,,si nu mai am rabdare si
genunchiul mi-l pun in pietre/si ma rog de tine/naste-ma.
A doua secventa depaseste cadrul atributelor concrete ,revelate.Artistul cunoaste si inefabilul
operei,ceea ce nu este legat de planul existentei,orizontul,cunoasterii poetice,exprimat metaforic prin
indicii temporali si spatiali : ,,dupa-amiaza ,dupa-orizontul,dincolo-de-marea. Jocul cuvintelor in
rostirea poetica antreneaza categoriile aproapelui si departelui (rezonanta eminesciana) :,,Stiu tot ce e
mai departe de tine/atat de departe,incat nu mai exista aproape.Vizionarismul se abstractizeaza
,exprimand intuitii obscene,ireprezentabile in sine. Ruptura intre planul constiintei si al expresiei ,in
cadrul operei- poezie,este redata in mod dramatic ,,Stiu tot[.....]/Si tot ce e dincolo de ele ,/Si atat de
departe ,incat nu mai are nini nume.Metafora ,,genunchiul pietrelor sugereaza o alta relatie a
artistului-poet cu lumea decat in strofa anterioara :trecerea de la perceperea exterioara /de la
contemplatie ,la comunicarea intima,iar lumea se organizeaza prin cantec dupa chipul si asemanarea
lui,ca in mitul lui Orfeu.verbul ,,ingana poate avea ca sens conotativ atat verbul ,,canta cat si
verbul ,,imita.Prin cantec/poezie ,lumea reala devine o copie /imitatie a lumii plasmuite de artist .Se
observa o alta rasturnare a unui mit antic :ideea in sens platonician ,viziune amplificata in strofa a-
III-a.
Elementele lumii insesi(copacii,raurile,pietrele) sunt doar ,,umbre ale artei .Materia se naste din
opera ,dobandeste sens din ea ,iar artistul este o punte de legatura intre opera si materie.
Ultima secventa poetica il infatiseaza pe creator ca suflet al operei :,,Bataia inimii care urmeaza
bataii ce-o auzi.
Viata miraculoasa a operei nu tine doar de constiinta artistului ci de intreaga experienta. Opera
,,naste propriul univers prin intermediul artistului care are harul cunoasterii si se ofera ca model al
lumii,umanizand-o.
Reprezentarea abstractiilor in forma concreta are ca efect plasmuirea unui univers poetic original,cu
un imaginar propriu ,inedit.Treptele cunoasterii poetice sunt ierarhizate in cele trei strofe,de la
perceptibil/fenomen la imperceptibil/esenta: I) ,,Iti stiu toate timpurile,toate miscarile,toate
parfumurile ; II) ,,Stiu tot ce e mai departe de tine ; III) ,,Stiu tot ceea ce tu nu stii niciodata ,din
tine.....Elementele imaginarului poetic,forme concrete ale abstractiunilor ,sunt si elemente ale
cunoasterii poetice .
Catre Galateea de Nichita Stanescu este o arta poetica apartinand neomodernismului.
Mitul lui Pygmalion este reinterpretat in sensul unei rasturnari de roluri.