Cursul 2

Conceptul de administratie publica

Art. 52 dreptul persoanei vatamante de o autoritate publica printr-un act administrativ
articolul de baza al contenciosului administrativ. Pot fi emise acte administrative de orice
autoritate publica, ceea ce inseamna ca la nivelul oricarui organ public se deruleaza activitati de
natura administrativa, guvernate de normele dreptului public, in regim de putere publica.
Astfel, avem doua tipuri de administratie publica din perspective tipului de autoritate care o
realzieaza:
administratia publica traditionala, realizata de organele Executivului si care reprezinta
scopul existentei acestei functii in stat, fiind denumita scop;

administratie realizata in mod accesoriu, subsidiar, de catre alte autoritati publice,
din sfera legislativului, justitiei sau alte autoritati care nu pot fi incadrate in cele 3 puteri
clasice: Avocatul Poporului, CCR. Aceasta activitate are, in principiu, caracter intern
(numirea in functii administrative in carul oricarui organ oublic, aplciarea de sanctiuni
administrative personalului angajat si care ocupa functii publice, gestiunea bugetului
organului public, perfectarea de contracte de achizitie publica, etc se regasesc la orice
nivel). Acest gen de administratie are rolul de a ajuta autoritatea in cauza sa-si
indeplineasca competenta in cauza, fapt pentru care in doctrina se numeste
administratie-mijloc.
Plasarea in legea fundamentala a dispozitiilor referitoare la organele administrative
Semnificativa este plasarea in capitolul V din cadrul Titlului III (Administratia publica),
sectiunea I: administratia publica centrala de specialitate. In acest capitol nu apar cei doi sefi ai
executivului: Presedintele si Guvernul. In acest capitol apar doar organele care fac doar
administratie publica, in timp ce Presedintele si Guvernul mai au si atributiunea politica de a
guverna, preferandu-se a fi tratati separat.
Definitia administratiei publice: administratia publica reprezinta ansamblul activitatilor de
executare a legii, de prestare a serviciilor publice sau de mentinere a ordinii publice, realizate
intr-un regim de putere publica, de catre Presedintele Romaniei, Guvern, autoritatile centrale
subordinate Guvernaului, autoritatile autonome centrale, alte organe subordonate acestora la
nivel judetean si local, realizate de catre Prefect, serviciile deconcentrate ale administratiei
centrale de specialitate, consilii judetene si presedinti de consilii judetene, consilii locale,
primari, respectiv institutiile aflate in subordinea acestora, la nivel judetean sau local.
La nivel central intalnim pe acelasi palier, Presedintele si Guvernul, cu exceptia ca ultimul
conduce intreaga administratie publica, urmand ministerele, alte organe de specialitate aflate
direct in subordinea guvernului, alte institutii infiintate in subordinea ministerelor, autoritatile
autonome centrale (art. 117/3 potrivit caruia se pot infiinta prin lege organica). Toate acestea
au competenta la nivel public central. In afara de Guvern, care are atributii generale, majoritatea
celorlalte organe sunt de specialitate.
La nivel judetean (nivelul intemrediar), vom regasi, pe de o parte, organe de stat si autoritati
autonome de nivel judetean. Ca organe de stat intalnim prefectul care, potrivit Constitutiei, este
reprezentantul Guvernului in teritoriu, statutul sau fiind reglementat de legea 340/2004, respectiv
de legea 188/1989 potrivit careia prefectul se afla, formal, in categoria inaltilor functionari
publici. Mai exista servicii/institutii deconcentrate, organizate de ministere sau de organele de la
centru. Aceste servicii deconcentrate sunt conduse de Prefect, cu mentiunea ca aceste serivicii isi
pastreaza subordonarea fata de institutia care le-a infiintat, prefectul realizand doar coordonarea
operativa a acestora. Din acest motiv, prefectul, fiind numit de Guvern, este subordonat fata de
toate ministerele in cauza. Totusi, relatia cea mai accentuata o are fata de Ministerul
Administratiei si Internelor.
Autoritatea deliberativa la nivel judetean este Consiliul Judetean, in timp ce autoritatea executiva
este Presedintele Consiliului Judetean, acesta nefiind membru al Consiliului. In subordinea
acestor autoritati vom regasi diverse institutii de rang judetean: directii de cultura, biblioteci etc.
La nivel local (nivelul de baza, al oraselor si al comunelor) vom regasi autoritatile autonome
locale, alese prin vot direct de catre colectivitate (consilii locale si primari); Bucurestiul avand o
structura aparte, existand si subdiviziuni administrative-teritoriale: sectoarele. Astfel, vom regasi
un Consiliu General si un Priamr General, iar la nivel de sector vom regasi un Consiliu si un
primar de sector, acestia fiind obligati sa respecte hotararile emise de Consiliul General si
dispozitiile cu caracter general ale primarului general. Se mai regasesc o serie de institutii
autonome, conduse de primar, acesta fiind autoritatea executiva, in timp ce Consiliul Local este
autoritatea deliberativa.
In sfera organelor administratiei publice mai intra si unele persoane juridice de drept privat, care
se implica in realizarea unor activitati de adminsitratie publica, intr-un regim de putere publica.
Astfel de entitati primesc o delegare de putere din partea autoritatilor publice, pentru a se implica
in anumite domenii de interes public, in care statul sau unitatile locale nu se pot ele implica la un
nivel suficient si eficient.
Sunt asimilate autoritatilor publice persoanele juridice de drept pirvat care, potrivit legii, au
obtinut statut de utilitate publica (ONG-uri) sau au fost autorizate sa presteze un serviciu public
(scoli/spitale private), in regim de putere publica. Combinat, pot exista corpurile profesionale
(apartenenta la aceasta strucutra asociativa nu este rezultatul unei vointe libere garantate de
Constitutie, fiind o obligatie: avocatii, medicii, arhitectii etc.). Acestia se implica in activitati de
interes pentru colectivitate; exemplu: avocatul din oficiu, care garanteaza respectarea dreptului la
aparare. Acestea sunt infiintate prin lege.
Privitor la interesul public, acesta se refera la necesitatile colectivitatilor nationale. Dintre
multiplele interese generale pe care o colectivitate le poate avea, numai unele dintre ele sunt
preluate de puterea publica in vederea satisfacerii, fiind valorizate politic, interesul general
devenind, astfel, interes public. Cele doua notiuni nu sunt similare.
Interesul legitim public este un concept utilizat in contenciosul administrativ. In legea
contenciosului administrativ este definita la art 2, litera r, ca fiind acel interes care vizeaza
ordinea de drept si democratia cosntitutionala, garantarea drepturilor si a indatoririlor
fundamentale ale cetatenilor, satisfacerea nevoilor comunitare, realizarea competentelor
autoritatilor publice.
Teoria conceptelor juridice nedeterminate
Aceste concepte pot sa difere si pot avea o sfera mai larga sau mai restransa de la caz la caz sau
de la o perioada de timp, la alta. Exemplu: ordinea publica (era intr-un anumit mod in anul 1900
si altfel acum; altfel in Romania si altfel intr-un stat musulman) ar reprezenta un ansamblu de
conditii minimale pentru o functionare normala a societatii.

Obiectul si definitia dreptului administrativ
Intr-o teorie se spune ca administratiei publice i s-ar aplica numai dreptul administrativ. O astfel
de teorie nu mai este acceptata astazi.
Exista teoria pluralitatii de normecare spune ca, in activitatile sale, adminsitratia intra atat sub
incidenta dreptului administrativ, cat si sub incidenta altor ramuri de drept public sau de drept
privat (ex: contractele de drept civil).
A doua teza, care o compelteaza pe prima, este teza subsidiaritatii, care se refera la
adminsitratia-mijloc care spune ca dreptul adminsitrativ nu se rezuma doar la activitatile din
sfera Executivului, el va guverna si alte activitati realizate de alte autoritati.
In activitatile sale, un organ al executivului poate aplica si norme de drept privat. Situatii de acest
gen se intalnesc atunci cand sunt aplciate in mod combinat norme ale dreptului privat cu anumite
specii de acte juridice: contractile administrative, concesiunile de bunuri proprietate publica, ce
sunt ofrmate din 2 parti:
reglementare care nu se negociaza, fiind impuse de autoritatile publice
conventionala clauzele se pot negocia
Exista cazuri cand dreptul adminsitrativ este subordonat: dreptul constitutional, dar si cazuri in
care dreptul administrativ se afla pe pozitie de egalitate cu alte ramuri de drept: dreptul
international pubic. Dreptul administrativ mai poate fi supraordonat altor ramri de drept: drept
administrativ-drept finaciar.
Defintia dreptului adminsitrativ: este o ramura a dreptului public ce reglementeaza reltiile
sociale din sfera administratiei publice active, dar si relatiile de natura conflcituala care pot
aparea intre persoanele vatamate prin acte administrative si autoritatile emitente ale
acestor acte.
Trasaturile dreptului administrativ
asigura satisfacerea si prevalenta interesului public, atat intre relatiile dintre autoritati si
adminsitratie;
regimul de putere publica ce il caracterizeaza, prin oferirea de drepturi exorbitante;
dreptul administrativ este guvernat de principiul legalitatii (art. 1/3; art. 16; art. 1/5)
relatiile dreptului administrativ se refera la transparent decizionala: orice decizie
administrativa trebuie sa fie luata intr-o maniera transparent: ex. dezbaterea publica;
predictibilitatea ;
normele de drept administrativ sunt diversificate si variate, deoarece dreptul
administrative guverneaza numeroase domenii ale vietii sociale. Din aceasta cauza,
dreptul adminsitrativ este foarte mobil, legile modificandu-se extrem de des;
dreptul administrativ este un drept cu conotatie imperativa, datorita regimului de putere
public ace il caracterizeaza;
raporturi de subordonare intre autoritatile publice (govern-prefect), dar si in relatia
autoritati-particulari (persoane fizice/juridice).

Izvoarele dreptului administrativ
Izvoarele scrise
Este importanta pozitionarea unui act intr-un sistem legislative. In primul rand se tine cont de
natura si pozitionarea in sistemul public al emitentului (Parlament vs primar). Mai conteaza
modul/procedura de adoptare (legile constitutionale, organice si ordinare). Un alt criteriu se
refera la continutul concret al actului si gradul sau de generalitate (ce anume reglementeaza),
daca este un act normativ sau un act individual.
Constitutia;
Legile de revizuire a Constitutiei;
Actele obligatorii emise de structurile UE (art 148/2 din Constitutie; art 20/2): nu pot fi
ratificate tratate daca din start incalca Constitutia;
Legile organice si ordinare;
Ordonantele guvernului - simple: pot fi adoptate de Guvern doar in baza unei legi de
abilitare data de Parlament si pot interveni doar in cazul legilor ordinare si de urgenta:
pot interveni si in cazul legilor organice, nu mai exista o lege de abilitare: 115/4 din
Constitutie; trebuie sa existe o situatie extraordinara, reglementarea sa nu poata fi
amanita sub niciun fel, iar motivarea trebuie sa existe in preambul. Ordonantele de urgent
nu pot afecta drepturile si libertatile din constitutie, nu pot viza masuri de trecere silita a
unor bunuri in patrimoniu public si nici nu pot afecta regimul unor institutii
fundamentale.
Acte subsecvente: administrative, emise de autoritatiel centrale sau locale
Ca sa fie izvor de drept adminsitrativ, actele trebuie sa fie cu caracter normativ, sa fie abstracte,
nu sa reglementeze o anumita speta.