Plumb (G.

Bacovia)
Introducere:
Curent literar aparut n Franta, simbolismul promoveaza necesitatea unei nnoiri a p
oeziei fata de retorica romantica si fata de impersonalitatea poeziei parnasiene
. Este exprimata astfel, dorinta de a impune n poezie sensibilitatea si visul, mu
zicalitatea ce se evidentiaza nu numai prin repetitiile cuvintelor, ci si prin a
ccentuarea unor sunete.
Poezia simbolista este dominata de ambiguitate, de nostalgie, de melancolie, ncea
rca sa exprime inefabilul, asa cum propunea poetul francez A. Rimbaud. Se urmare
ste stabilirea unor corespondente intime ntre eul liric si lumea exterioara, prec
um si posibilitatea de a da versurilor mai multe interpretari.
Simbolistii considera ca nimic nu trebuie explicat n poezie, ci doar sugerat. De
asemenea, ei pledeaza pentru introducerea culorilor n poezie, dar sub forma nuant
elor pentru a pastra idea de impresie. Elementul cheie al acestei poezii devine
simbolul, cu rolul de a sugera, iar el trebuie sa fie autentic si spontan, o aso
ciere spontana ntre senzatie, emotie si imagine sensibila.
Poetul simbolist gndeste n simboluri si traduce n imagini, n mod direct, o anumita s
tare lirica, fara a implica ratiunea. Se pune accentul pe imaginatie, pe idealis
m si pe orientarea asupra lumii interioare, care devine mult mai interesanta dect
exteriorul. Sunt preferate anumite teme si motive, precum iubirea, reveria, nat
ura, moartea, singuratatea, melancolia, culoarea, muzica.
n literatura romna, simbolismul cunoaste patru momente importante.
Prima etapa este cea a experintelor, cnd Alexandru Macedonski teoretizeaza n revis
ta Literatorul principiile acestui curent literar: Poezia viitorului va fi numai mu
zica si imagine. Cel de-al doilea moment i are n prim-plan pe poetii Iuliu Cezar Sa
vescu, Dimitrie Anghel, Stefan Petica, care nclina catre latura plastica a culori
lor si scriu un tip de poezie melancolico-muzicala. O alta etapa este reprezenta
a de Ion Minulescu, cu poeziile sale exotice, pline de vitalitate si de melancol
ie, ce propun sentimente vagi, iar pentru ultimul moment al simbolismului romnesc
este reprezentativ poetul George Bacovia.
Volumele sale de versuri (Plumb, Scntei galbene, Cu voi) ilustreaza propria conceptie d
espre poezie, preferinta acestuia pentru simbolurile culorilor, pentru motivele
muzicale, pentru singuratate, melancolie, spleen.
Motivarea apartenentei la simbolism a poeziei alese:
Dintre poeziile primului volum, Plumb ilustreaza caracteristicile simbolismului, p
rin utilizarea simbolurilor, prin tehnica repetitiilor, prin simbolismul culoril
or si dramatismul trairilor eului liric.
Tema textului este conditia poetului care nu se poate adapta unei societati mesc
hine, artificiale, limitate, lipsite de aspiratii. De fapt, el si proiecteaza asu
pra universului exterior trairile, foloseste cadrul ca pretext pentru comunicare
a angoaselor. Din aceasta perspectiva, titlul este sugestiv: Plumb trimite la spat
iul nchis, apasator, la existenta mohorta, lipsita de posibilitatea naltarii, a ide
alului,.
n ceea ce priveste structura, poezia este alcatuita din doua catrene, care se rem
arca prin simetrie, prin posibilitatea delimitarii unor secvente poetice. Astfel
, textul este construit pe baza termenului plumb, repetat n sase din cele opt versu
ri, iar cele doua strofe pot fi ntelese ca doua secvente poetice, corespunzatoare
celor doua planuri ale realitatii: prima strofa reprezinta realitatea exterioar
a, cu toate elementele ei (cimitirul, cavoul), iar strofa a doua are n vedere rea
litatea interioara, prin trimiterea la motivul iubirii.
Mesajul poeziei se organizeaza n jurul unor simboluri: cavoul si amorul , ce surprin
d asadar cadrul spatial apasator, n care eul poetic se simte claustrat, izolat. E
lementul temporal nu apare, dar descrierile transmit sugestia nocturnului: Dormea
u adnc sicriele de plumb.
Elementele decorului din Plumb (sicriele, florile, coroanele) sunt toate accesorii
funerare ieftine, tipice pentru societatea mediocra asa cum sugereaza si metafo
rele flori de plumb, coroane de plumb. De asemenea, sentimentul de angoasa este acce
ntuat si de imaginile vizuale structurate n jurul culorii gri, care transmite sug
estia unui univers cenusiu. Se stie ca poetul are o perceptie deosebita a culori
lor n poezie: Fiecarui sentiment i corespunde o culoare. Simbolul culorilor devine a
sadar un mijloc sugestiv pentru realizarea corespondentelor dintre trairile sufl
etesti si decorul exterior. Culorile nu mai alcatuiesc n poeziile bacoviene un mi
raj optic, ci functioneaza ca niste semnale psihologice ale sufletului eului lir
ic, traumatizat de o realitate brutala.
Dintre motivele tipic simboliste, n poezie apar somnul si singuratatea. Somnul, p
rin ruperea de lumea reala, diurna atrage din nou sugestia mortii: Dormea ntors am
orul meu de plumb. Este o moarte simbolica, afectiva, iar epitetul ntors exprima mis
terul, facnd n acelasi timp referinta la o credinta populara autohtona conform car
eia mortii se intorc cu fata catre apus.
Expresivitatea limbajului poetic:
De aesemenea, eul liric se dedubleaza, si priveste trairile ca un spectator, dar
solitudinea transmite senzatia de golire interioara: Stam singur (Plumb). n singuratat
e, sufletul poetului devine trist, nelinistit, stare agravata si de realitatile
deprimante ale existentei (noaptea, ploaia, melancolia), ceea ce genereaza acea
stare ciudata, numita de simbolisti spleen. Poetul apeleaza la sinestezie, deci
la transferul ntre simturi: el si vede amorul dormind ntors.
O posibila salvare a sufletului este sugerata prin metafora aripi de plumb, care t
ransmite ideea unei posibile naltari, a unui zbor, dar sugestia plumbului face ca
acest zbor sa esueze.
Frecventa verbelor la imperfect are rolul de a accentua idea unei prelungiri la
infinit a starii de angoasa, iar perfectul compus am nceput si conjunctivul sa-l str
ig sugereaza ncercarea zadarnica a eului liric de a se sustrage monotoniei.
Apartenenta textelor la simbolism se releva si la nivel fonetic prin frecventa v
ocalelor inchise o si u, ce sugereaza depresia, nchiderea si chiar la nivelul punctua
tiei prin folosirea simetrica a punctelor de suspensie.
n ceea ce priveste prozodia, rima mbratisata, masura de 10 silabe si ritmul iambic
, alternnd cu cel amfibrahic, sporesc muzicalitatea exterioara a versurilor.
Concluzie:
Poezia poate fi considerata, asadar, reprezentativa pentru curentul simbolist, n
u numai prin evidentierea unor teme si motive, ci si prin folosirea unor tehnici
specifice.