Sunteți pe pagina 1din 18

Capitolul IX

Arbitrajul Comercial International


1. Consideratii generale asupra arbitrajului comercial internat ional
Arbitrajul comercial international reprezinta o cale de solutionare a litigiilor
de catre arbitri desemnati pentru cazuri determinate sau de catre institutii permanente
de arbitraj.
Notiunea de arbitraj cuprinde mai multe acceptiuni. Ele privesc instant a
arbitrala, procedura si situatia litigioasa. Daca litigiul, ca obiect al arbitrajului,
constituie un element de fond, instanta si procedura sunt considerate elemente de
forma. Arbitrajul este un sistem jurisdictional special si derogator de la dreptul
comun, care corespunde exigent elor specifice ale comert ului internat ional.
Eficacitatea arbitrajului n relatiile comerciale internationale se explica prin
avantajele care le prezinta fata de jurisdict iile de drept comun. n cadrul acestei
modalitati, part ile au posibilitati egale de informare si de alegere a arbitrajului n
raport cu interesele lor comune. ncrederea partilor n arbitraj este determinata de
specializarea si impartialitatea arbitrilor, care solut ioneaza litigiile prin aplicarea
normelor proprii ale comert ului international, avnd n vedere stipulat iile contractului
si uzant ele comerciale. implitatea procedurii arbitrale faciliteaza desemnarea
arbitrilor de catre part i, secretul dezbaterilor, utilizarea limbilor straine si modicitatea
c!eltuielilor de arbitrare. "otodata, celeritatea solutionarii diferendului este asigurata
prin renunt area la caile de atac, sentinta arbitrala fiind definitiva si executorie.
1.1. Caracterele arbitrajului
Denumirea de arbitraj comercial international este admisa n literatura de
specialitate si n practica internationala. Aceasta denumire implica nsa unele
precizari cu privire la caracterele sale definitorii.
Caracterul arbitral
Arbitrii sunt mputernicit i, la fel ca judecatorii, de a !otar asupra pretent iilor
invocate de catre parti. Ei verifica sau constata o situatie juridica preexistenta n
legatura cu care exista nentelegerea dintre parti, pronunt nd o !otarre obligatorie n
cauza. Arbitrajul presupune acordul prealabil al pa rt ilor interesate, exprimat ntr#un
compromis sau o clauza compromisorie inclusa n contractul extern. Daca dreptul
reclamantului de a introduce actiunea juridica decurge din lege, fara a fi necesar
consimtamntul part ilor, actiunea arbitrala se introduce n baza vointei partilor.
Avnd o esenta conventionala , arbitrajul este facultativ pentru partile litigante. $rin
except ie, arbitrajul este obligatoriu cnd part ile n litigiu trebuie sa recurga la aceasta
forma de jurisdictie n temeiul unei conventii internat ionale.
%u toate ca are o origine contractuala, prin finalitatea sa arbitrajul este un act
jurisdict ional. n acest fel, arbitrajul se deosebeste de alte institut ii juridice
asema na toare.
&'&

n primul rnd, arbitrajul difera de mediatiune, prin care un intermediar pune
n legatura doua sau mai multe persoane n vederea nc!eierii unui contract.
(ediatorul lucreaza n interesul sau propriu, fiind independent de partile contractante.
n opozitie cu mediatiunea, arbitrul nu reprezinta part ile n litigiu, iar !ota rrea data
nu trebuie acceptata de mpricinati pentru a deveni obligatorie.
n al doilea rnd, arbitrajul se diferent iaza de mandat, c!iar si n cazul n care
pa rtile au un mandatar comun. Astfel, determinarea pret ului n contractul de vnzare#
cumpa rare poate fi lasata de catre part i la arbitrajul unei tert e persoane. Desi legea
utilizeaza denumirea de arbitraj, intervent ia tert ului are ca scop perfectarea unui
contract incomplet. arcina ncredint ata tertului de a estima pret ul obiectului unui
contract implica o activitate conventionala si nu exercitarea unui arbitraj printr#un act
jurisdictional.
n al treilea rnd, arbitrajul se deosebeste de tranzactie, care pune capat sau
prentmpina un diferend ntre parti, prin concesiuni reciproce. n cadrul arbitrajului,
pa rtile si exprima voint a de a supune un anumit litigiu judecat ii, n timp ce o
asemenea manifestare este incompatibila n materia tranzact iei. "ranzactia presupune,
prin esent a sa, concesiuni reciproce ale partilor, pe cnd !otarrea arbitrala poate sa
consacre integral numai drepturile uneia dintre part ile contractante.
n al patrulea rnd, arbitrajul se diferentiaza de expertiza , care constituie un
aviz, o simpla proba supusa aprecierii instant ei. Daca sentinta data de arbitri este
obligatorie, decizia expertului fiind un act pregatitor nu se impune part ilor si instant ei.
Caracterul comercial
%aracterul comercial al arbitrajului este determinat de obiectul activitat ii
jurisdictionale, adica situatia litigioasa. $otrivit art. ), par. &, lit. a din %onvent ia de la
*eneva din &+,&, arbitrajul comercial are ca obiect litigiile nascute sau care se vor
naste din operatiuni de comert international.
Caracterul internat ional
%aracterul international este rezultatul faptului ca arbitrajul se realizeaza n
cadrul comert ului internat ional si include un element de extraneitate, care vine n
contact cu un sistem de drept strain.
$rin obiectul sau, litigiul arbitral este ntotdeauna international. Dar arbitrajul
sesizat cu solutionarea litigiului poate sa fie national. De exemplu, %omisia de arbitraj
de pe lnga %amera de %omert si )ndustrie a -omniei este o institut ie nationala care
solutioneaza litigii de comert exterior. Desi functioneaza n cadrul unui anumit sistem
de drept, arbitrajul national are o competenta internationala.
Arbitrajul nat ional se deosebeste de arbitrajul strain prin locul unde se
ga seste sediul instantei arbitrale. Dupa cum arbitrajul se afla n t ara sau n strainatate,
arbitrajul va fi national sau strain. Astfel, art. ), par. & al %onventiei de la Ne. /or0
din &' iunie &+12 prevede ca fiind stra ina sentinta arbitrala data pe teritoriul altui stat,
dect acela unde se cere recunoasterea si executarea ei.
n literatura juridica s#a preconizat ca stabilirea caracterului national sau
strain al organului arbitral sa se faca n raport de sistemul de drept aplicabil. Acest
&'3

criteriu este nsa necorespunzator, daca part ile nu au precizat legea aplicabila
arbitrajului.
%aracterul international al organului arbitral este configurat de anumite
elemente. 4ara a fi desprins de orice legatura cu organizarea si legile unui stat,
arbitrajul internat ional se individualizeaza prin alegerea unor arbitri de cetat enie
stra ina, supunerea procedurii arbitrale unei legi stabilite de part i, fixarea locului unde
se va t ine dezbaterea litigiului. Dintre institutiile arbitrale, un caracter propriu#zis
internat ional prezinta numai arbitrajul de pe lnga %amera de %omert )nternat ionala
din $aris.
1.2. Natura juridica a arbitrajului
Arbitrajul comercial international se individualizeaza printr#un dublu aspect,
att contractual, ct si jurisdictional. Datorita acestei situat ii specifice, opiniile privind
natura juridica a arbitrajului sunt diferite. n raport de concept ia adoptata, se considera
ca arbitrajul comercial internat ional are o natura contractula sau jurisdict ionala ori
mixta.
$otrivit conceptiei contractualiste , arbitrajul comercial international se
prezinta ca un ansamblu de acte juridice contractuale. n limitele recunoscute de lege,
part ile au posibilitatea de a organiza solutionarea litigiilor de catre arbitri. $uterile
arbitrilor si competent a lor jurisdict ionala rezulta din voint a partilor litigante.
entinta arbitrala beneficiaza de irevocabilitate, n raporturile ntre parti si nu
de puterea lucrului judecat. 5otarrea pronunt ata de arbitri are caracter definitiv si
obligatoriu prin efectul voint ei partilor exprimat n conventia arbitrala. "ot astfel,
fort a executorie a sentint ei arbitrale nu presupune un caracter jurisdictional, ntruct
exista acte juridice contractuale care au valoare de titluri executorii, cum ar fi
nscrisul autentificat al unui mprumut sau cambia.
ncrederea pe care partile o au n arbitraj se explica prin caracterul sau
contractual. n conformitate cu cerintele comert ului international, partile pot sa
determine, n temeiul autonomiei de vointa, organul arbitral si legea competenta. $rin
admiterea naturii contractuale a arbitrajului se permite o larga aplicare a legii care
guverneaza conventia arbitrala.
%onform concept iei jurisdictionale , activitatea legislativa si jurisdict ionala
este monopol de stat. n virtutea suveranitat ii, justitia, pe un anumit teritoriu, se
realizeaza de ca tre stat. Dar puterea suverana poate autoriza partile ca n unele
domenii sa recurga la arbitraj. )nstitutia arbitrajului reprezinta astfel o forma de
justitie delegata care se exercita de catre persoane ce nu sunt angajat i ai statului.
$rin asimilare cu activitatea instant elor judecatoresti, sentint a arbitrala
beneficiaza de autoritatea lucrului judecat si de posibilitatea executarii silite. "ot
astfel, partea nemultumita are dreptul de a folosi anumite cai de atac mpotriva
sentintei arbitrale.
%onventia de arbitraj nlatura competenta instant elor de drept comun, litigiul
fiind supus spre solutionare unor persoane desemnate de ca tre part i. $rin acceptarea
naturii jurisdict ionale a arbitrajului, legea forului are n materie procedurala o
prioritate de aplicare
&'6

n conceptia mixta , izvorul juridic al arbitrajului are o natura contractuala,
exprimata n convent ia de arbitraj. $rin derogare de la aceasta regula , temeiul juridic
al arbitrajului l poate constitui si dispozitiile imperative ale unei convent ii
internat ionale. $e de alta parte, activitatea de solutionare a litigiului prezinta o natura
jurisdictionla, exteriorizata n sentint a arbitrala. n consecinta, un contract produce
efecte de ordin procedural.
$rin disocierea componentelor sale, arbitrajul are o natura dubla att
contractuala, ct si jurisdictionala. %aracterul contractual al arbitrajului se manifesta
n privint a condit iilor de validitate ale convent iei arbitrale. Aspectele caracterului
jurisdictional privesc elementele cererii de c!emare n arbitrare si ale ntmpina rii,
sistemele de desemnare a arbitrilor, desfasurarea dezbaterilor, pronuntarea !otarrii,
caile de atac, modalitatile de executare.
2. Felurile arbitrajului
Arbitrajul comercial international prezinta mai multe forme jurisdictionale.
Ele pot fi clasificate n raport de structura organizatorica, puterile arbitrilor si
competenta arbitrajului. Avnd n vedere structura organizatorica, arbitrajul poate fi
ocazional si institutional. n functie de puterile conferite arbitrilor de a solutiona
litigiul, arbitrajul este n drept si n ec!itate. Dupa competent a lor materiala, se
deosebesc arbitraje cu o competenta generala n materia diferendelor comerciale si
arbitraje cu o competenta specializata n categorii determinate de litigii. n ce priveste
competenta teritoriala, arbitrajele se mpart n trei categorii principale7 arbitraje
bilaterale, arbitraje regionale si arbitraje internat ionale.
2.1. Arbitrajul ocazional si arbitrajul institutional
Arbitrajul ocazional sau ad#!oc se constituie de catre parti pentru
solutionarea unui litigiu concret. Existenta arbitrajului ad#!oc nceteaza o data cu
rezolvarea cauzei, avnd o durata limitata . Datorita modului sau de organizare,
arbitrajul ad#!oc nu dispune de elemente prestabilite. %onventia de la *eneva din
&+,& precizeaza n art. )8, par. &, lit. b ca pa rtile au facultatea de a desemna arbitrii n
caz de litigiu, de a fixa regulile de procedura pe care le vor urma arbitrii si de a
determina locul arbitrajului.
Arbitrajul ad#!oc este arbitrajul tradit ional. n materia de arbitraj, aceasta
modalitate reprezinta dreptul comun. tructura si procedura arbitrajului ad#!oc vor fi
diferite, n raport de interesele partilor n fiecare litigiu. $rin convent ia lor, part ile pot
ncredinta solutionarea diferendului unui arbitru unic sau unui complet colegial. n
cazul unui dezacord ntre parti, se va recurge la decizia unui tert sau a unei autoritati.
"ot partile pot conveni ca sentinta arbitrala sa fie supusa cailor de atac ori sa fie
definitiva si obligatorie. n cadrul arbitrajului ad#!oc, part ile au si facultatea sa faca
trimiteri la un regulament de arbitraj.
Arbitrajul institut ional sau permanent se realizeaza prin intermediul unei
institut ii organizate, care preexista litigiului. Atribut iile jurisdict ionale se exercita
&'9

nentrerupt, iar continuitatea este configurata de existenta unui regulament propriu de
organizare si funct ionare.
$rincipalele elemente de structura ale arbitrajului institutional sunt sistemul
de desemnare a arbitrilor, lista arbitrilor si secretariatul. istemul de desemnare a
arbitrilor poate fi format dintr#o anumita persoana sau un organ colegial. Autoritatea
competenta asigura desemnarea arbitrului cnd partile refuza sa#l numeasca. n
acelasi mod, se desemneaza si supraarbitrul, n situatia n care cei doi arbitri ai
part ilor nu se nteleg. :ista arbitrilor cont ine numele persoanelor care au pregatirea
necesara de a solutiona litigii de comert internat ional. :ista se ntocmeste periodic si
se pune la dispozit ia partilor pentru a decide asupra alegerii arbitrilor. :a nscrierea
arbitrilor pe lista se aplica principiul selectiunii, iar n exercitarea optiunii partilor,
principiul electiunii. ecretariatul ndeplineste functiile administrative ale institut iei
de arbitraj. Atributiile secretariatului privesc comunicarea actelor de procedura,
citarea part ilor, participarea la dezbateri, ntocmirea nc!eierilor de sedinta si
redactarea !otarrilor arbitrale. $rocedura arbitrala este reglementata prin dispozitiile
cuprinse n regulamentul institut iei sesizate.
Arbitrajul permanent poate avea o competenta materiala generala sau
specializata. )nstitut iile arbitrale cu o competenta generala pot solutiona orice litigii n
materie comerciala. Ele si desfasoara activitatea pe lnga camerele sau bursele de
comert ori n mod independent. )nstitut iile arbitrale specializate pot rezolva numai
anumite litigii de natura comerciala. De exemplu, "ribunalul de arbitraj al bursei de
bumbac din ;remen< Arbitrajul pentru comertul internat ional de semint e de la
*eneva.
Din punctul de vedere al competentei teritoriale, arbitrajul poate fi bilateral,
regional si international. )nstitutiile arbitrale bilaterale solutioneaza diferende ntre
persoane care apartin celor doua state. De exemplu, %omisia americano#canadiana de
arbitraj comercial. )nstitutiile arbitrale regionale sunt abilitate sa rezolve litigii ntre
parteneri dintr#o anumita regiune geografica. )nstitutiile arbitrale internat ionale
solut ioneaza diferende ntre persoane provenind din orice tara. Exemplul cel mai
caracteristic l constituie %urtea de arbitraj de pe lnga %amera de %omert
)nternationala din $aris.
2.2. Arbitrajul n drept si arbitrajul n echitate
Arbitrajul n drept sau in jure solutioneaza litigiile dupa lege, la fel ca
instantele judecatoresti. n conformitate cu art. 61, din %odul de procedura civila ,
arbitrii vor da !ota rrea lor ntemeindu#se pe lege. n absenta unei stipulat ii a partilor,
arbitrajul va fi potrivit regulilor de drept. Aceasta forma de jurisdict ie reprezinta
dreptul comun n materie.
Arbitrajul n ec!itate sau ex ae=uitate se desfasoara dupa constiint a arbitrilor.
$rin derogare de la arbitrajul obisnuit, arbitrii decid n temeiul principiilor de ec!itate,
tinnd seama de exigentele comertului international. $referinta partilor de a recurge la
acest arbitraj se nvedereaza prin existenta unei proceduri mai simple n solut ionarea
litigiilor si aplicarea unor reguli proprii ale comertului internat ional. Evitnd aplicarea
&'1

stricta a dispozitiilor legale, !otarrile n ec!itate permit adoptarea unor solut ii
tranzact ionale favorabile intereselor reciproce ale partilor.
Admisibilitatea arbitrajului n ec!itate este consacrata si prin unele convent ii
internat ionale. Astfel, %onventia de la *eneva din &+,& se refera n art. 8)), par. 3 la
posibilitatea pa rtilor de a conveni ca arbitrii sa !otarasca ca amiables compositeurs ,
daca legea care reglementeaza arbitrajul permite acest lucru.
n ceea ce priveste arbitrajul n ec!itate se considera ca arbitrul nu este tinut
sa respecte normele procedurale legale si sa aplice normele de drept material, iar
!otarrea arbitrala este definitiva. Dar arbitrajul n ec!itate nu este n afara dreptului,
desprinzndu#se de orice reglementare. n solutionarea litigiilor, libertatea de
apreciere a arbitrilor n ec!itate este limitata de principiile fundamentale ale dreptului
procedural si de regulile de ordine publica. Arbitrii n ec!itate nu se bazeaza numai pe
considerente practice, ci judeca dupa norme si principii susceptibile de a fi aplicate n
orice situatie similara.
3. Conentia de arbitraj
3.1. Notiune! "orme
%onventia de arbitraj reprezinta ntelegerea partilor de a solut iona un litigiu
de comert international prin intermediul arbitrajului ocazional sau permanent.
ntelegerea partilor interesate se poate concretiza n doua forme7 compromisul sau
convent ia de compromis si clauza compromisorie sau clauza de arbitraj.
%ompromisul este acordul prin care partile supun litigiul existent ntre ele
spre solutionare unui arbitraj. n cadrul compromisului, se cere ca litigiul sa fie actual
si determinat. Actul de compromis trebuie sa precizeze obiectul litigiului si numele
arbitrilor care vor statua n cauza, precum si organizarea si procedura corespunza toare
n situatia n care part ile recurg la un arbitraj ad#!oc.
%lauza compromisorie este acordul prin care partile supun solut ionarii unui
arbitraj litigiul ce ar putea interveni ntre ele n lega tura cu un contract. $entru
existenta clauzei compromisorii, litigiul trebuie sa fie viitor si eventual. $rin clauza
compromisorie pa rtile trebuie sa determine numai modalitatea de nominalizare a
arbitrilor.
%lauza compromisorie se nscrie ca o stipulatie n cuprinsul unui contract
comercial. Astfel, %amera de %omert )nternationala de la $aris recomanda pa rtilor
urmatoarea clauza7 orice litigii decurgnd din prezentul contract vor fi solut ionate
definitiv dupa -egulamentul de conciliere si arbitraj al %amerei de %omert
)nternationale, de unul sau mai multi arbitri numit i conform acestui -egulament.
Datorita integrarii sale, clauza de arbitraj apare ca un accesoriu al
contractului extern. %onvent ia de arbitraj constituie un alt contract, avnd o
independenta relativa fata de contractul principal. Autonomia clauzei compromisorii
implica mai multe consecinte. Astfel, motivele de nulitate ale contractului principal
nu se rasfrng asupra clauzei compromisorii. $rin except ie, unele motive de nulitate
sunt comune ambelor operatiuni, cum ar fi cele ale viciilor de consimtamnt sau ale
lipsei de capacitate. Nulitatea contractului principal nu mpiedica pe arbitri sa decida
&',

asupra propriei lor competent e. De asemenea, rezolutia sau rezolutiunea contractului
nu afecteaza clauza compromisorie. 8alabilitatea clauzei compromisorii nu este
influentata nici de intervent ia ordinii publice, care ar nlatura unele stipulatii ale
contractului principal. :egea care guverneaza convent ia de arbitraj poate fi distincta
de legea aplicabila contractului principal. $e planul raporturilor litigioase dintre part i,
procedura arbitrala si fondul cauzei vor fi supuse unor legi diferite.
n literatura de specialitate s#a aratat ca, n mod obisnuit, clauza
compromisorie este un act preparator. $rin clauza compromisorie, care intervine mai
nainte de orice litigiu, part ile si asuma obligatia de a nc!eia un compromis n
momentul n care s#ar naste un atare litigiu.
%lauza compromisorie reprezinta forma obisnuita a convent iei de arbitraj.
ntruct produce efectele unei convent ii de arbitraj, eficacitatea clauzei compromisorii
nu este condit ionata de nc!eierea unui compromis.
3.2. Natura conentiei de arbitraj
%onventia de arbitraj are o natura contractuala sau procedurala. Natura
contractuala a conventiei de arbitraj rezulta din manifestarea de vointa a part ilor. n
ambele forme ale conventiei, part ile se obliga sa supuna litigiul lor unui arbitraj, sa
desemneze arbitrii si sa execute de bunavoie !otarrea arbitrala.
Natura procedurala a conventiei de arbitraj este configurata de finalitatea
urmarita. $rin convent ia de arbitraj nu se determina drepturile si obligat iile reciproce
ale partilor, ci se reglementeaza modalitatea n care ele vor fi stabilite de organul
arbitral.
$rin prisma componentelor sale, convent ia de arbitraj are o natura dubla.
%onsecintele de ordin procedural ale convent iei de arbitraj sunt generate de o
structura contractuala. %onventia de arbitraj este considerata ca un contract de comert
exterior. "ot conventia de arbitraj este si un act de dispozitie, ntruct partile renunta
la garant iile oferite de jurisdict ia de stat si se obliga sa respecte !otarrea pronuntata
de instanta arbitrala.
3.3. Forma conentiei de arbitraj
$entru nc!eierea unei convent ii de arbitraj, n tara sau n straina tate,
legislat ia romna impune forma scrisa. n conformitate cu regimul juridic al
contractelor externe, conventia part ilor se va concretiza prin ntocmirea unui nscris.
4orma scrisa a convent iei de arbitraj este preva zuta si de %onvent ia de la
*eneva din &+,&. %onform art. ), par. 3, lit. a, convent ia de arbitraj poate sa prezinte
forma unui nscris sub semnatura privata. %onventia admite si folosirea unor
modalitati ec!ivalente7 clauza compromisorie sau compromisul putnd fi continute
ntr#un sc!imb de scrisori, telegrame sau de comunicari prin telex.
n cazul n care pa rt ile sunt straine si convin ca diferendul lor sa fie solutionat
de %omisia de arbitraj de la ;ucuresti, convent ia de arbitraj trebuie nc!eiata n forma
scrisa. Daca pa rtile recurg la un arbitraj ad#!oc n t ara noastra, condit iile de forma
exterioare vor fi determinate de legea locului unde s#a nc!eiat conventia de arbitraj.
De altfel, %onventia de la *eneva din &+,& precizeaza ca n raporturile dintre tari, ale
&'>

caror legi nu impun forma scrisa pentru conventia de arbitraj, acordul partilor se poate
nc!eia n formele permise de aceste legi.
%ontinutul convent iei de arbitraj poate fi diferit dupa cum partile au supus
litigiul unui arbitraj ad#!oc sau unui arbitraj institut ionalizat. n situatia unui arbitraj
ad#!oc, part ile trebuie sa desemneze arbitrii ori sa stabileasca modalitat ile de
nominalizare a arbitrilor, sa determine locul arbitrajului si sa fixeze regulile de
procedura pe care le vor urma arbitrii conform rt. )8, par. &, lit. b din %onvent ia de la
*eneva din &+,&. $artile au nsa posibilitatea sa opteze si pentru un regulament
facultativ de arbitraj, de exemplu -egulamentul ?N%)"-A: adoptat de Adunarea
*enerala a @rganizatiei Natiunilor ?nite la &1 decembrie &+>,. n mprejurarea unui
arbitraj institut ionalizat pa rt ile se vor referi la regulamentul institut iei desemnate.
3.#. $"ectele conentiei de arbitraj
%onventia de arbitraj, fiind un acord de vointa, are putere de lege ntre partile
contractante, conform art. +,+ din %odul civil. $rin nc!eierea convent iei de arbitraj,
pa rtile si asuma unele obligat ii specifice. Ele se angajeaza sa supuna diferendul lor
unui anumit arbitraj, sa aleaga arbitrii si sa execute de buna voie sentinta pronuntata.
Efectele convent iei arbitrale se produc numai ntre part ile n cauza, conform
art. +>6 din %odul civil. Datorita relativitat ii efectelor sale, convent ia de arbitraj este
inopozabila tert elor persoane. n conformitate cu principiul relativitatii efectelor
convent iei arbitrale, intervent ia tert ilor, n interes propriu, n litigiul arbitral este
condit ionata de consimtamntul pa rtilor. "ot astfel, admisibilitatea c!emarii n
garant ie va depinde de acordul tert ei persoane. Arbitrajul constituind o jurisdict ie
speciala, alte persoane dect cele care au convenit nu pot fi introduse n cauza
mpotriva vointei lor.
ub aspectul finalitat ii ndeplinite, convent ia de arbitraj este un act
procedural care da nastere unui efect principal si negativ, precum si unui efect
complementar si pozitiv. Efectul principal si negativ rezida n excluderea competentei
instant elor judecatoresti de drept comun de a rezolva litigiul respectiv. n domeniul
arbitrajului institutional, ndrituirea %urtii de arbitraj de a solut iona un diferend
exclude, pentru acel litigiu, potrivit art. 9, alin. 3 din -egulament, competenta
instant elor de drept comun. n cadrul arbitrajului ad#!oc, nlaturarea competentei
judiciare rezulta indirect din art. 69& al %odului de procedura civila, care admite
aceasta forma de jurisdictie.
Excluderea intervent iei instant elor judecatoresti comporta si unele preciza ri.
$rin nc!eierea unei convent ii de arbitraj, incompetenta judiciara va fi absoluta sau
relativa. n prima situatie, exceptia de arbitraj poate fi invocata n orice faza a
procedurii, de oricare dintre partile litigante si din oficiu de catre instanta. n cea de a
doua situat ie, exceptia de arbitraj poate fi invocata numai de partea interesata, nainte
de nceperea dezbaterilor asupra fondului litigiului, in limine litis. $art ile pot nsa
renunt a la invocarea convent iei de arbitraj.
n principiu, incompetent a instantelor judecatoresti generata de o conventie
de arbitraj este relativa, ntruct rezulta din acordul part ilor, exprimat n compromis
sau clauza compromisorie.
&'2

:imitele incompetent ei instantelor judeca toresti sunt configurate de
momentul n care se invoca except ia de arbitraj n cadrul unei actiuni judiciare.
n primul caz, instanta judecatoreasca poate examina exceptia de arbitraj
nainte de sesizarea arbitrajului, ante litem. Daca va constata validitatea conventiei,
instanta judecatoreasca admite except ia si confirma competenta arbitrajului. n
masura n care conventia partilor este caduca, inoperanta sau inaplicabila , instant a
judecatoreasca va respinge except ia de arbitraj. %ompetenta arbitrajului fiind
nlaturata, litigiul este retinut de instanta judecatoreasca spre a fi solutionat n fond.
n al doilea caz, instanta judecatoreasca poate solut iona exceptia de arbitraj
dupa sesizarea arbitrajului, pendente lite. $otrivit reglementarilor din dreptul nostru,
instanta judeca toreasca are posibilitatea sa admita sau sa respinga exceptia de arbitraj
ntemeiata pe o convent ie arbitrala. n scopul evita rii conflictelor de competenta, art.
8), par. 6 al %onventiei de la *eneva din &+,& dispune ca instant ele judecatoresti vor
suspenda, afara de cazul cnd exista motive grave, judecata asupra competent ei
arbitrilor pna la pronunt area sentint ei arbitrale. uspendarea poate fi pronuntata
numai la cererea part ii interesate.
n al treilea caz, instant a judeca toreasca poate sa se pronunte asupra except iei
de arbitraj dupa pronunt area !ota rrii arbitrale, post litem. :itigiul fiind solutionat n
fond, incompetenta instant ei judecatoresti nceteaza. )nstanta judecatoreasca va
interveni cnd este sesizata cu o cale de atac mpotriva !otarrii arbitrale, n masura
admisibilitatii sale, sau pentru a asigura executarea sentint ei arbitrale.
n lega tura cu admisibilitatea except iei de arbitraj, %onventia de la *eneva
din &+,& cuprinde o norma restrictiva care permite ment inerea !otarrii arbitrale.
$otrivit par. & si 3, art. 8, exceptiile de incompetenta care nu au fost ridicate, n
termenele fixate, n fat a arbitrilor, nu pot fi invocate nici n cursul unei proceduri
judiciare ulterioare.
Efectul complementar si pozitiv se materializeaza n dreptul arbitrilor de a
decide asupra propriei lor competent e. n conformitate cu natura juridica a
arbitrajului, validitatea convent iei arbitrale se apreciaza dupa legea contractului, iar
regimul procedural al except iei de arbitraj dupa legea forului. 8erificarea prealabila a
competentei arbitrilor se exercita la cererea part ilor sau din oficiu. n situatia n care
convent ia de arbitraj este nula, %urtea de arbitraj se desesizeaza n favoarea
instantelor de drept comun.
$e plan international, dispozitiile % onventiei de la *eneva din &+,&,
referitoare la stabilirea competent ei, se aplica ambelor forme ale arbitrajului. %onform
par. 6 al art. 8, arbitrul a carui competenta este contestata nu trebuie sa se desesizeze
de proces. El are dreptul de a !otar asupra propriei competent e si asupra existent ei
sau valabilitatii conventiei de arbitraj sau a contractului din care face parte conventia.
De asemenea, %onventia de la *eneva mparte exceptiile de incompetenta n doua
categorii diferite. Astfel, par.& si 3 al art. 8 disting ntre exceptiile care atrag o
incompetenta totala si exceptiile care determina o incompetenta part iala. Exceptiile
ntemeiate pe existent a, nulitatea sau caducitatea conventiei de arbitraj pot fi invocate
n cursul procedurii arbitrale, cel mai trziu n momentul prezenta rii apararilor n
fond. Except iile ntemeiate pe ntinderea mputernicirii arbitrilor pot fi invocate de
&'+

ndata ce se ridica, n procedura arbitrala, problema care ar depasi puterile conferite
de conventia de arbitraj.
3.%. &egea aplicabila conentiei de arbitraj
%onventia de arbitraj este guvernata de legea stabilita prin acordul partilor,
lex voluntatis . n majoritatea sistemelor de drept, partile beneficiaza de o larga
libertate de alegere n privint a legii aplicabile conventiei de arbitraj. Extinderea
principiului libertatii contractuale n materia conventiei de arbitraj este recunoscuta si
n dreptul romn. $rincipiul libertatii de alegere este consacrat si prin unele convent ii
internat ionale7 %onventia de la Ne. /or0 din &+12 si %onvent ia de la *eneva din
&+,&.
n absenta unei alegeri a partilor, legea aplicabila conventiei de arbitraj se
determina n conformitate cu anumite solut ii conflictuale. n cazul n care part ile au
indicat lex contractus , se ia n considerare legatura dintre convent ia de arbitraj si
contractul extern. n virtutea unei prezumtii relative, legea care guverneaza contractul
principal va fi aplicabila si conventiei de arbitraj. Aceasta conexiune nu se justifica
cnd extinderea legii contractului ar contraveni vointei part ilor sau legii contractului
dedusa prin intermediul unor criterii subsecvente, ce nu pot fi aplicate si conventiei de
arbitraj.
Daca part ile nu au optat pentru legea contractului, competenta jurisdict ionala
a conventiei de arbitraj implica utilizarea ca punct de legatura a locului organului
arbitral. n contextul solutionarii litigiului, locul arbitrajului coincide cu locul
executarii conventiei de arbitraj. :egea locului unde se solutioneaza litigiul va fi
aplicabila n subsidiar si conventiei de arbitraj.
n cadrul reglementarilor internat ionale, %onventia de la Ne. /or0 din &+12
prevede ca n lipsa unor indicatii a part ilor, conventia de arbitraj va fi supusa legii
tarii n care a fost data sentint a Aart. 8, par.&, lit. aB. De asemenea, %onvent ia de la
*eneva din &+,& stabileste competenta subsidiara a legii tarii unde trebuie sa fie
pronuntata sentint a Aart. 8), par.3, lit. b si art. )C, par. &, lit. aB. Daca tara unde se va
pronunta sentinta nu poate fi prevazuta n momentul n care se discuta exceptia de
arbitraj, instanta judecatoreasca sesizata va aplica legea competenta conform
normelor sale conflictuale Aart. )8, par.3, lit. cB.
#. Forme ale arbitrajului ad'hoc
#.1. Arbitrajul ad'hoc n dreptul rom(n
-egulile de procedura ale %urtii de Arbitraj %omercial )nternational
reglementeaza n capitolul )C dispozitii speciale privind arbitrajul ad !oc. Art. >2 din
-egulament prevede ca n cazul unui arbitraj ad#!oc organizat de parti pentru
solutionarea unui litigiu determinat, %urtea de Arbitraj le poate acorda asistenta, la
cererea lor comuna sau a uneia dintre ele, urmata de acceptarea celeilalte pa rti,
formulata n scris, si cu plata taxei arbitrale aferente. Asistent a %urtii de Arbitraj, n
arbitrajul ad#!oc, consta n urmatoarele activitati sau numai n unele dintre ele,
potrivit ntelegerii cu partile7
&&'

a. numirea, n conformitate cu conventia arbitrala si cu prezentele -eguli de
procedura arbitrala, a arbitrilor si a supraarbitrului si, n general, ndeplinirea
sau, dupa caz, verificarea ndeplinirii formalitatilor de constituire a
tribunalului arbitral, precum si evaluarea onorariilor arbitrilor astfel numit i<
b. punerea la dispozit ia pa rt ilor a prezentelor -eguli de procedura arbitrala,
precum si a unei liste de arbitri, ambele avnd caracter facultativ pentru parti<
c. furnizarea, la cererea arbitrilor, de date, informat ii sau documentat ii
referitoare la solut iile doctrinare si jurisprudentiale ntr#o anumita problema<
d. asigurarea accesului la serviciile de secretariat ale arbitrajului, constnd n
operat iuni privind primirea, nregistrarea si evident a corespondent ei, citarea
pa rtilor si comunicarea actelor, emiterea diverselor nstiintari catre part i si
arbitri, consemnarea dezbaterilor n nc!eieri de sedinta, ndosarierea actelor,
ntocmirea si pastrarea registrelor, precum si orice alte asemenea lucrari
necesare bunei desfasurari a arbitrajului<
e. asigurarea unui spat iu corespunzator pentru desfasurarea arbitrajului<
f. urmarirea si facilitarea arbitrajului astfel nct acesta sa se desfasoare n bune
condit ii si sa se finalizeze n termenul stabilit<
g. examinarea, la cererea tribunalului arbitral si a pa rt ilor, a proiectului de
!otarre arbitrala sub aspectul formei siDsau al unor probleme de drept, fara
nsa a se mpieta asupra libertat ii de decizie a arbitrilor.
#.2. Arbitrajul ad'hoc n Conentia de la )enea din 1*+1
n sistemul organizat de %onvent ia de la *eneva din &+,&, funct ionarea
arbitrajului ad#!oc este independenta fata de jurisdict ia de drept comun. Autonomia
arbitrajului ad#!oc s#a realizat prin extinderea puterilor conferite arbitrilor si prin
crearea unor mecanisme administrative prearbitrale.
(ecanismele administrative instituite de convent ie sunt presedintele %amerei
de %omert competente si %omitetul special. n lipsa unui acord al partilor ori
arbitrilor, mecanismele administrative asigura luarea masurilor necesare pentru
organizarea arbitrajului. %amera de %omert competenta poate fi din tara prtului sau
din tara unde se afla locul ales de catre pa rti.
n cadrul conventiei de la *eneva, partile la un acord de arbitraj, sunt libere sa
prevada ca litigiul lor va fi supus spre solutionare unor arbitri numiti pentru cazuri determinate.
$rocedura arbitrala se desfasoara conform par. & al art. )8, n condit iile
stabilite de catre parti. Ele au facultatea de a desemna arbitrii sau de a stabili
modalitatile potrivit carora vor fi desemnati arbitrii n caz de litigiu, de a determina
locul arbitrajului si de a fixa regulile de procedura pe care le vor urma arbitrii.
n absent a unei nt elegeri ntre parti asupra ma surilor necesare pentru
organizarea arbitrajului, par. 6 al art. )8 prevede ca ele vor fi luate de arbitrul sau
arbitrii care au fost desemnat i. ntr#un termen de 6' de zile de la data notificarii
cererii de arbitraj de catre prt, partile trebuie sa#si desemneze arbitrii. Daca una
dintre parti nu si#a desemnat arbitrul, acesta va fi desemnat la cererea celeilalte part i,
de ca tre presedintele %amerei de %omert competente al tarii n care partea n culpa
are, n momentul introducerii cererii de arbitraj, resedint a sa obisnuita sau sediul.
&&&

n cazul n care partile au !otart locul arbitrajului, dar exista un dezacord
asupra desemnarii arbitrului unic sau o divergenta ntre arbitri asupra masurilor de
luat, reclamantul va putea sa se adreseze, la alegerea sa, fie presedintelui %amerei de
%omert competente din tara unde se afla locul ales de parti, fie presedintelui %amerei
de %omert competente din tara prtului. Daca pa rt ile nu s#au nteles asupra locului
arbitrajului, reclamantul se va adresa, la alegerea sa, fie presedintelui %amerei de
%omert competente din t ara prtului, fie %omitetului special.
%. Forme al arbitrajului institutional
%.1. Curtea de arbitraj de pe l(nga Camera de Comert si Industrie a ,om(niei
n conformitate cu art. & al -egulamentului privind organizarea si functionarea
%urtii de Arbitraj %omercial )nternat ional de pe lnga %amera de %omert si )ndustrie a
-omniei, %urtea de Arbitraj de la ;ucuresti este o institutie permanenta de arbitraj,
neguvernamentala, fara personalitate juridica, independenta n exercitarea atribut iilor ce
i revin, organizata si funct ionnd n conformitate cu prezentul -egulament. $rincipala
atributie a %urt ii de Arbitraj consta n organizarea si administrarea solutionarii pe calea
arbitrajului a unor litigii comerciale interne sau internationale, daca partile au nc!eiat n
acest sens o conventie arbitrala scrisa Aart. 6 din -egulamentB.
%urtea de arbitraj de la ;ucuresti are o competenta specializata, derogatorie
de la dreptul comun. %ompetenta %urtii de arbitraj se defineste prin caracterul ei
voluntar si exclusiv.
%aracterul voluntar presupune ca sesizarea %urt ii de arbitraj este posibila
numai n baza unei conventii arbitrale. n unele cazuri nsa, partile sunt obligate sa
supuna litigiul dintre ele %urtii de arbitraj n temeiul unui acord international.
%aracterul exclusiv nseamna ca abilitatea %urtii de arbitraj de a solutiona un
litigiu exclude, pentru acel litigiu, competent a instantelor de drept comun. %u toate
acestea, excluderea competent ei instantelor judecatoresti nu este absoluta . @ricare
dintre partile interesate poate cere instantelor judecatoresti, naintea sau n cursul
arbitrajului, sa ncuviint eze masuri de asigurare si masuri vremelnice cu privire la
obiectul litigiului sau sa constate anumite mprejurari de fapt. "ot astfel, instantele
judecatoresti sunt competente sa asigure executarea !otarrilor arbitrale.
%ompetent a teritoriala, rationae loci, a %urtii de arbitraj este determinata de
prevederile -egulamentului. Activitatea jurisdictionala a %urt ii de arbitraj se
desfasoara numai n tara noastra fie la ;ucuresti, fie n orice alta localitate.
%urtea de Arbitraj se compune din 61#9' arbitri, care sunt numit i de
%omitetul executiv al %amerei de %omert si )ndustrie a -omniei la propunerea
presedintelui n funct iune al %urtii de Arbitraj, pentru un timp de 6 ani, dintre
persoanele care ndeplinesc conditiile prevazute de -egulile de procedura arbitrala.
%urtea de Arbitraj este condusa de un colegiu compus din7 presedinte,
vicepresedinte si trei membri. %olegiul %urt ii de Arbitraj este numit de ca tre
%omitetul executiv al %amerei de %omert si )ndustrie a -omniei, dintre arbitrii
nscrisi pe lista. %ei trei membri sunt propusi de presedintele %urtii de Arbitraj Aart. ,,
alin. & din -egulamentB.
&&3

n temeiul dispozit iilor art. 3, alin. & din -egulile de procedura ale %urtii de
Arbitraj %omercial )nternational de la ;ucuresti, principala functie a %urtii de
Arbitraj este de a organiza si administra solutionarea, pe calea arbitrajului, a unor
litigii comerciale interne sau internat ionale, daca part ile au nc!eiat n acest sens o
convent ie arbitrala scrisa.
Dispozitiile art. &9 din acelasi regulament cuprind o prevedere speciala, n
sensul ca s tatul, unitat ile administrativ#teritoriale si alte persoane juridice de drept
public au facultatea de a nc!eia, n mod valabil, o conventie arbitrala numai n
arbitrajul comercial internat ional, n afara de cazul cnd legea dispune altfel.
$oate fi arbitru orice persoana fizica de cetatenie romna, care are capacitatea
deplina de exercitiu a drepturilor, se bucura de o reputatie nestirbita si are o nalta
calificare si experienta n domeniul dreptului comercial sau al relatiilor economice
internat ionale. $a rtile sunt libere ca, prin conventia arbitrala, sa numeasca arbitri si
persoane nenscrise pe lista de arbitri, care, prin competenta si probitate, se bucura de
ncrederea lor Aart. &> din -egulile de procedura arbitralaB. n temeiul dispozitiilor art.
&+ partile stabilesc daca litigiul va fi judecat de un arbitru unic sau de doi, ori de mai
mult i arbitri. n situatia n care part ile nu au stabilit numarul arbitrilor, litigiul se
judeca de trei arbitri, cte unul numit de fiecare dintre parti. upraarbitrul va fi ales de
cei doi arbitri. Daca exista mai mult i reclamant i sau mai mult i prti, part ile care au
interese comune vor numi un singur arbitru. n caz de nentelegere, arbitrul va fi
desemnat de presedintele %urtii de Arbitraj. Arbitrii sunt independenti si impart iali n
ndeplinirea atribut iilor lor. Ei nu sunt reprezentant ii part ilor Aart. 3&B.
"ribunalul arbitral se considera constituit pe data acceptarii nsarcinarii de
supraarbitru ori, dupa caz, a acceptarii de catre arbitrul unic, sau, cnd tribunalul
arbitral este compus din doi arbitri, pe data ultimei acceptari. (embrii tribunalului
arbitral vor semna un angajament prin care, confirmnd ca au acceptat numirea, se
obliga sa ndeplineasca misiunea de arbitru cu nepartinire si cu respectarea stricta a
-egulilor de fata Aart. 6& din -egulile de procedura arbitralaB.
?n arbitru poate fi recuzat pentru cauze care pun la ndoiala independenta si
impart ialitatea sa. %auzele de recuzare sunt cele prevazute de lege pentru recuzarea
judecatorilor. $oate constitui o cauza de recuzare si nendeplinirea condit iilor de
calificare sau a altor conditii privitoare la arbitri, prevazute n conventia arbitrala . ?na
dintre parti nu poate recuza arbitrul pe care l#a numit dect pentru cauze survenite
dupa numire Aart. 3, din -egulile de procedura arbitralaB.
"ribunalul arbitral este sesizat de reclamant printr#o cerere scrisa. n termen
de 3' de zile de la primirea cererii de arbitrare, prtul va comunica reclamantului
ntmpinarea mpreuna cu actele nsot itoare si, de asemenea, o va depune la %urtea de
Arbitraj, atasnd dovada de comunicare.
n conformitate cu prevederile art. 9+, alin. & din -egulile de procedura
arbitrala part ile pot participa la dezbaterea litigiului personal sau prin reprezentanti si
pot fi asistate de avocati, consilieri, interpret i sau de alte persoane. %u acordul part ilor
si cu ncuviint area tribunalului arbitral, la sedint ele de dezbatere a litigiului pot
participa si alte persoane.
&&6

Neprezentarea partii legal citate nu mpiedica dezbaterea litigiului, afara
numai daca partea lipsa nu va solicita, prin cererea primita de tribunalul arbitral cel
mai trziu n preziua dezbaterii, amnarea litigiului pentru motive temeinice,
ncunostintnd n acelasi timp si cealalta parte. Amnarea se poate acorda o singura
data Aart. 1' din -egulile de procedura arbitralaB.
Daca ambele parti, desi legal citate, nu se prezinta la termen, tribunalul
arbitral va solut iona litigiul, n afara de cazul n care s#a cerut amnarea pentru motive
temeinice. "ribunalul arbitral poate, de asemenea, sa amne solutionarea litigiului,
citnd pa rtile, daca apreciaza ca este necesara prezent a lor la dezbatere ori
administrarea unor probe Aart. 13B.
n temeiul -egulilor de procedura arbitrala fiecare dintre parti are sarcina sa
dovedeasca faptele pe care si ntemeiaza, n litigiu, pretentia sau apararea. n vederea
solutionarii litigiului, tribunalul arbitral poate cere part ilor explicatii scrise cu privire
la obiectul cererii si faptele litigiului si poate dispune administrarea oricarei probe
prevazute de lege.
n temeiul prevederilor art. 16, alin. 9 si 1, ascultarea martorilor si expertilor
se face fara prestare de juramnt. "ribunalul arbitral nu poate sa recurga la mijloace
de constrngere si nici sa aplice sanct iuni martorilor sau expertilor. $entru luarea
acestor masuri part ile se pot adresa instantei judecatoresti competente.
n temeiul prevederilor art. 9,, oricare dintre pa rti poate cere instantei
judecatoresti competente sa ncuviint eze masuri asiguratorii si masuri vremelnice cu
privire la obiectul litigiului sau sa constate anumite mprejurari de fapt, naintea sau n
cursul arbitrajului. n cursul arbitrajului, ma surile asiguratorii si masurile vremelnice,
ca si constatarea anumitor mprejurari de fapt pot fi ncuviintate si de tribunalul
arbitral, n conditiile legii. n caz de mpotrivire, executarea acestor masuri se solicita
instant ei judecatoresti competente Aart. 9> din -egulile de procedura arbitrala B.
@rice exceptie privind existenta sau validitatea convent iei arbitrale,
constituirea tribunalului arbitral, limitele nsa rcina rii arbitrilor si desfasurarea
procedurii pna la prima zi de nfatisare, trebuie ridicata, sub sanctiunea deca derii, cel
mai trziu la aceasta prima zi, daca nu s#a stabilit un termen mai scurt. @rice cereri si
memorii ale part ilor si orice nscrisuri vor fi depuse cel mai trziu pna la prima zi de
nfatisare. "ribunalul arbitral poate admite, n condit iile legii, administrarea de probe
la cererea unei parti, numai daca asemenea probe au fost solicitate prin cererea de
arbitrare sau prin ntmpinare ori prin memorii depuse anterior primei zile de
nfatisare si comunicate celeilalte parti Aart. 19 din -egulile de procedura arbitralaB.
De asemenea, probele care nu au fost cerute n aceste condit ii nu vor mai putea fi
invocate n cursul arbitrajului, cu except ia situat iei n care7 necesitatea probei ar reiesi
din dezbateri< administrarea probei nu pricinuieste amnarea solutionarii litigiului.
n conformitate cu art. 1, din -egulile de procedura arbitrala, procedura
arbitrala ia sfrsit prin pronuntarea unei !otarri arbitrale, denumita sentinta arbitrala.
Daca prtul recunoaste o parte din pretentiile reclamantului, tribunalul arbitral, la
cererea acestuia, va da o sentinta part iala n masura recunoasterii. n caz de
necompetenta a arbitrajului, tribunalul arbitral nc!ide procedura arbitrala . Daca
reclamantul renunta la arbitrare sau la nsusi dreptul pretins, mai nainte de
&&9

constituirea tribunalului arbitral, procedura arbitrala se nc!ide printr#o nc!eiere a
presedintelui %urtii de Arbitraj.
entinta arbitrala este definitiva si obligatorie. Ea se aduce la ndeplinire de
bunavoie, de partea mpotriva careia s#a pronunt at, de ndata sau n termenul aratat n
!ota rre Aart. ,, din -egulile de procedura arbitralaB.
Daca tribunalul arbitral este compus dintr#un numar fara sot de arbitri,
!ota rrea se ia, daca nu se ntruneste unanimitatea, cu majoritate de voturi. Arbitrul
care a avut o alta parere si va redacta si va semna opinia separata, cu aratarea
considerentelor pe care aceasta se sprijina Aart. 1+ din regulile de procedura arbitralaB.
Daca tribunalul arbitral este compus dintr#un numar cu sot de arbitri si acestia nu cad
de acord asupra solut iei, se va proceda la numirea unui supraarbitru, conform
nt elegerii dintre part i sau, n lipsa, de presedintele %urt ii de Arbitraj. upraarbitrul
numit se va uni cu una dintre solutii, o va putea modifica sau va putea pronunt a o alta
solut ie, dar numai dupa ascultarea partilor si consultarea celorlalti arbitri Aart. ,' din
regulile de procedura arbitralaB.
n caz de nexecutare, la cererea part ii cstigatoare, sentint a arbitrala se
investeste cu formula executorie, conform legii. %ererea de investire se introduce la
instanta judecatoreasca competenta de la sediul %urtii de Arbitraj Aart. ,>B. entint a
arbitrala investita cu formula executorie constituie titlu executoriu si se executa silit
ntocmai ca si o !otarre judecatoreasca.
n conformitate cu dispozitiile art. ,+ sentint a arbitrala poate fi desfiintata
numai prin act iune n anulare pentru unul din urmatoarele motive7 litigiul nu era
susceptibil de solut ionare pe calea arbitrajului< tribunalul arbitral a solut ionat litigiul
fa ra sa existe o conventie arbitrala sau n temeiul unei conventii nule sau inoperante<
tribunalul arbitral nu a fost constituit n conformitate cu conventia arbitrala< partea a
lipsit la termenul cnd au avut loc dezbaterile si procedura de citare nu a fost legal
ndeplinita< !otarrea a fost pronuntata dupa expirarea termenului arbitrajului
6
prevazut de art. 616 din %odul de procedura civila< tribunalul arbitral s#a pronunt at
asupra unor lucruri care nu s#au cerut sau nu s#a pronunt at asupra unui lucru cerut ori
s#a dat mai mult dect s#a cerut< !otarrea arbitrala nu cuprinde dispozitivul si
motivele, nu arata data si locul pronuntarii, nu este semnata de arbitri< dispozitivul
!ota rrii arbitrale cuprinde dispozit ii care nu se pot aduce la ndeplinire< !otarrea
arbitrala ncalca ordinea publica, bunele moravuri ori dispozitii imperative ale legii.
De asemenea, competenta de a solutiona act iunea n anulare revine, n funct ie
de valoarea cererii arbitrale, %urt ii de Apel ;ucuresti sau "ribunalului (unicipiului
;ucuresti. Actiunea n anulare poate fi introdusa n termen de o luna de la data
comunicarii !otarrii arbitrale Aart. >& din -egulile de procedura arbitralaB.
%.2. Curtea de arbitraj de pe l(nga Camera de Comert Internationala din -aris
n vederea solutionarii litigiilor comerciale cu caracter international, pe lnga
%amera de %omert )nternationala a fost creata %urtea de arbitraj. $rocedura arbitrala
este prevazuta de -egulamentul %urtii, care se completeaza cu dispozitiile legii aleasa
de catre parti, ori n lipsa unei alegeri a legii locului unde se desfasoara arbitrajul.
&&1

$art ile au facultatea sa prevada ca litigiul lor sa fie rezolvat de un arbitru unic
sau de un complet format din trei arbitri. n absent a unei liste prestabilite, partile pot
propune %urt ii de arbitraj persoanele alese. Daca part ile nu se nt eleg, arbitrul unic
sau supraarbitrul este desemnat din oficiu de %urtea de arbitraj, care solicita propuneri
de la %omitetele nat ionale ale %amerei de %omert. Arbitrul unic sau supraarbitrul
trebuie sa fie dintr#o t ara terta, alta dect cele ale partilor litigante.
:ocul arbitrajului este stabilit tot de catre pa rt i. n caz contrar, locul
desfasurarii sedintei arbitrale, se determina de %urtea de arbitraj.
n situat ia n care pa rtile nu au nc!eiat o conventie arbitrala, -egulamentul
%urtii de arbitraj instituie o procedura de conciliere. Daca ncercarea de conciliere
este fara rezultat, part ile se pot adresa arbitrajului sau instantelor de drept comun.
%urtea de arbitraj este sesizata printr#o cerere. %ererea si actele anexe se
trimit n copie prtului, care este invitat sa #si precizeze pozitia n termen de 6' de
zile. ntmpinarea prtului va indica mijloacele sale de aparare si orice alte
informat ii necesare n cauza. Daca prtul are pretentii mpotriva reclamantului, el va
face o cerere reconventionala.
Arbitrii ntocmesc, nainte de solut ionarea litigiului, un act prin care
precizeaza misiunea lor. n acest scop, n actul de misiune se trec7 datele litigiului,
expunerea sumara a pretentiilor, obiectul litigiului si problemele care vor fi
solutionate de arbitri. Actul de misiune se semneaza de part i si de arbitri, fiind
confirmat de %urtea de arbitraj.
entinta trebuie sa fie pronuntata ntr#un termen de , luni. nainte de a fi
pronuntata , sentinta arbitrala este supusa controlului %urtii, care o aproba. entinta
arbitrala este definitiva si executorie.
+. ,ecunoasterea si e.ecutarea hotar(rilor arbitrale
+.1. $.ecutarea de bunaoie a hotar(rilor arbitrale
5otarrile arbitrale pronuntate de %urtea de Arbitraj de la ;ucuresti sunt
definitive si obligatorii. 5otarrile arbitrale se aduc la ndeplinire de bunavoie de
catre partile n cauza. mpotriva partii care refuza sa execute o !otarre arbitrala pot fi
luate sanctiuni morale, pecuniare sau disciplinare. anct iunile se aplica de
organizat iile profesionale si au un rol preventiv. $rincipalele sanct iuni de care dispun
organizat iile profesionale sunt urmatoarele7 publicarea numelui comerciantului sau
firmei care nu respecta !otarrea data mpotriva sa< depunerea unei garant ii la intrarea
n asociat ia profesionala sau proviziuni pentru acoperirea c!eltuielilor de arbitraj<
interzicerea accesului la anumite burse sau piet e< interdict ia de a se adresa
arbitrajului< suspendarea sau excluderea din asociat ia profesionala.
+.2. $.ecutarea silita a hotar(rilor arbitrale
5otarrile arbitrale se executa de ca tre partea n cauza n mod voluntar. Daca
exista nsa o opunere, partea interesata va recurge la executarea silita. $entru a fi
executata n t ara, !otarrea trebuie sa fie investita cu formula executorie.
&&,

-eglementa rile convent ionale n materia arbitrajului comercial international
fac distinctie ntre recunoasterea !otarrilor arbitrale straine si executarea lor. $otrivit
art. ))) din %onvent ia de la Ne. /or0 din &+12, fiecare din statele contractante va
recunoaste autoritatea unei sentint e arbitrale si va acorda executarea acestei sentint e
conform regulilor de procedura n vigoare pe teritoriul unde sentint a este invocata n
condit iile stabilite de reglementarea uniforma .
%onventia de la Ne. /or0 din &+12 asimileaza sentintele arbitrale stra ine cu
!ota rrile judecatoresti straine. $revederile %onvent iei de la Ne. /or0 din &+12
instituie o prezumt ie de regularitate a sentintei arbitrale stra ine. $rin art. 8 se prevede
ca recunoasterea si executarea sentintei nu vor fi refuzate la cererea partii contra
careia este invocata, dect daca aceasta face dovada n fata autoritat ii competente a
tarii solicitante, ca exista vreuna din cauzele de nevaliditate enumerate n mod expres.
$artea care invoca sentinta arbitrala, spre a obt ine recunoasterea si executarea ei,
trebuie sa produca o data cu cererea urmatoarele acte7 originalul sentintei autentificat
n mod convenit sau o copie a acestui original< originalul conventiei scrise, prin care
part ile se obliga sa supuna unui arbitraj toate diferendele sau anumite diferende care
s#au ivit sau ar putea sa se iveasca ntre ele privind un raport de drept determinat.
%onditiile de regularitate ale sentintelor arbitrale straine se desprind implicit
din ment ionarea cazurilor n care recunoasterea si executarea pot fi refuzate.
Enumerate limitativ de art. 8 al %onventiei de la Ne. /or0, cazurile de nevaliditate a
sentintei arbitrale straine sunt urma toarele7
a. pa rtile la conventia de arbitraj erau, n virtutea legii aplicabile lor, lovite de
incapacitate sau ca ntelegerea ment ionata nu este valabila n virtutea legii
careia part ile au subordonat#o, ori, n lipsa unor indicatii n acest sens, n
virtutea legii tarii n care sentinta a fost data Apar. &, lit. aB<
b. partea mpotriva careia este invocata sentint a nu a fost informata n mod
cuvenit despre desemnarea arbitrilor ori i#a fost imposibil, pentru un alt motiv,
sa#si puna n valoare mijloacele sale de aparare Apar. &, lit. bB<
c. sentint a se refera la un diferend nement ionat n compromis sau care sa intre n
prevederile clauzei sau ele cont in !otarri care depasesc prevederile
compromisului sau ale clauzei compromisorii Apar. &, lit. cB<
d. constituirea tribunalului arbitral sau procedura de arbitraj nu a fost conforma
cu acordul partilor sau, n lipsa de conventie, ea nu a fost conforma cu legea
tarii n care a avut loc arbitrajul Apar. &, lit. dB<
e. sentint a nu a devenit obligatorie pentru part i sau a fost anulata sau suspendata
de o autoritate competenta a tarii n care, sau dupa legea carei, a fost data
sentint a Apar. &, lit. eB. De asemenea, recunoasterea si executarea unei sentint e
arbitrale straine vor putea fi refuzate daca autoritatea competenta a tarii unde
se cere exe=uatur#ul constata ca obiectul diferendului nu este susceptibil de a
fi reglementat pe calea arbitrajului, n conformitate cu legea acestei tari Apar.
3, lit. aB<
f. sentint a este contrara ordinii publice a acestei tari Apar. 3, lit. bB.
$rin prisma cazurilor de nevaliditate stabilite de %onvent ia de la Ne. /or0,
rezulta ca pentru recunoasterea si executarea unei sentint e arbitrale straine trebuie
&&>
ntrunite urmatoarele conditii7 competent a organului arbitral care a pronuntat sentint a
sa fie conforma cu acordul part ilor exprimat n compromis sau n clauza
compromisorie, n ce priveste valabila sa nvestire si limitele acestei nvestiri<
constituirea organului arbitral si procedura urmata sa fi fost conforma cu acordul
pa rtilor sau cu legea tarii unde a avut loc arbitrajul< sentinta arbitrala sa fi devenit
obligatorie pentru parti, adica susceptibila de executare de ndata ce a fost pronuntata
si sa nu fie anulata sau suspendata< respectarea dreptului de aparare al partii mpotriva
careia este invocata sentinta arbitrala< ntre parti sa existe reciprocitate< sentint a
arbitrala sa nu fie contrara ordinii publice din statul unde se cere recunoasterea si
executarea.
n cazul n care conditiile de regularitate nu sunt ndeplinite, sanctiunea consta
n refuzul recunoasterii si executarii sentintei arbitrale straine n ntregul ei.
%onventia de la *eneva din &+,& cuprinde doar unele prevederi referitoare la
regularitatea sentintelor arbitrale straine. $otrivit art. )C anularea, ntr#unul din statele
contractante, unei sentint e arbitrale n temeiul prevederilor %onvent iei nu va constitui
un motiv de refuz de recunoastere sau de executare ntr#un alt stat contractant dect
daca anularea a fost pronuntata n statul n care, sau dupa legea carui, sentint a a fost
data. $rin circumscrierea sferei, motivele pentru care se poate cere anularea unei
sentint e arbitrale sunt urmatoarele7 nevaliditatea convent iei de arbitraj Apar. &, lit. aB<
nerespectarea dreptului de aparare Apar. &, lit. bB< depasirea dispozitiilor conventiei de
arbitraj Apar. &, lit. cB< constituirea nevalabila a tribunalului arbitral sau nerespectarea
procedurii de arbitraj stabilita prin acordul part ilor, ori n lipsa unei nt elegeri, prin
dispozitiile acesteia Apar. &, lit. dB.
ntre cauzele de refuz ale recunoasterii si executarii sentint ei arbitrale, art. )C
nu ment ioneaza si ordinea publica . n consecinta, anularea sentint ei de arbitraj, n
statul de origine, pentru nesocotirea regulilor sale de ordine publica, nu este de natura
sa mpiedice recunoasterea si executarea ei ntr#o alta tara, n care ordinea publica nu
ar fi ncalcata.
&&2