Sunteți pe pagina 1din 3

Page 1 of 3

Tema si viziune despre lume Ultima Noapte de dragoste


Camil Petrescu pledeaza pentru o estetica a autenticitatii, in studiile teoretice si in romanele sale.
Romanul modern de tip proustian promovat de Camil Petrescu impune un nou univers epic, o alta
perspectiva narativa si un nou tip de personaj, o constiinta lucida, analitica, intelectualul, inadaptatul
superior. Innoirea romanului romanesc interbelic se produce prin sincronizare cu filozofia si stiinta,
dar si cu literature universala.
Romanul interbelic de analiza, cultivat Camil Petrescu, pune accent, prin utilizarea unor tehnici ale
analizei psihologice si, adesea, a unei perspective subiective, pe descrierea a problemelor de
constiinta sau chiar patrunderea in zonele obscure ale inconstientului, in psihologia abisala.
Roman psihologic prin tema, conflict, protagonist si prin utilizarea unor tehnici modern ale analizei
psihologice (introspective, monolog interior, fluxul constiintei), romanul lui Camil Petrescu este
apreciat de critica vremii drept o monografie a indoielii(C. Ciopraga), monografia unui element psihic
- gelozia(G. Calinescu).
Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi este un roman modern de tip subiectiv,
deoarece are drept caracteristici: unicitatea perspective narrative, timpul prezent si subiectiv, fluxul
constiintei, memoria afectiva, naratiunea la persoana I, luciditatea analizei, anticalofilismul, dar si
autenticitatea definite ca identificarea actului de creatie cu realitatea vietii, cu experienta
nepervertita, cu trairea febrile.
Cuprins
Viziunea despre lume a scriitorului, transferata personajului-narator Stefan Gheorghidiu este
viziuneaunui spirit reflexive cu preocupari filozofice si literare, ceea ce da nastere unei proze analitice
de facture subiectiva. Accentul cade pe factorul psihologic, pe inregistrarea si analizarea ecoului pe
care il au exenimentele exterioare in constiinta personajului, epicul fiind diminuat.
Trasaturile noului roman al secolului XX sunt substantialitatea si autenticitatea. Substantialitatea
este caracteristica romanului Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi, intrucat naratiunea
reflecta esenta concreta a vietii, structurandu-se pe o pasiune (monografie a indoielii), iar
personajele sunt exemplificari ale unor principii, niste constiinte individuale. Autenticitatea
presupune reflectarea realitatii prin propria constiinta si are drept marca naratiunea la persoana I.
Textul narativ este structurat in doua parti precizate in titlu, care indica temele romanului si in
acelasi timp cele doua xperiente fundamentale de cunoastere traite de protagonist: dragostea si
razboiul. Daca prima parte reprezinta rememorarea iubirii matrimonial esuate dintre Stefan
Gheorghidiu si Ela, partea a doua, construita sub forma jurnalului de campanile a lui Gheorghidiu,
urmareste experienta de pe front, in timpul Primului Razboi Mondial. Prima parte este in intregime
fictional, in timp ce de a doua valorifica jurnalul de campanile al autorului, articole si documente din
epoca, ceea ce confera autenticitate textului.
Titlul romanului indica temele acestuia si poate fi considerat o metafora a timpului psihologic, a
modului in care timpul obiectiv si evenimentele exterioare sunt asimilate in prezentul constiintei.
Substantivul noapte exprima trairea in constiinta si abolirea principiului cronologic, iar cuvintele
prima si ultima sunt frontierele temporale ale unor epoci diferite fundamental prin viziune si traire,
marcand momentele de accent ale tranformarii sale.
Roamnul debuteaza printr-un artificiu compozitional: actiunea primului capitol, La Piatra Craiului,
in munte, este posterioara intamplarilor relatate in retul Cartii I.
Page 2 of 3

Chiar daca este vorba de un roman modern, in incipit sunt fixate cu precizie realista coordonatele
spatio-temporale: In primavara anului 1926, ca sublocotenet proaspat, intaia data concentrate,
luasem parte, cu un regiment de infanterie din capital, la fortificarea vaii Prahovei, intre Busteni si
Predeal.
Protagonistul si, in acelasi timp naratorul intamplarilor din roman, Stefan Gheorghidiu, este
concentrate pe Valea Prahovei si in asteptarea intrarii Romaniei in Primul Razboi Mondial. El asista la
popota ofiterilor la o discutie despre dragoste si fidelitate, pornind de la un fapt divers aflat din
presa: un barbat care si-a ucis nevasta fidela a fost ahitat de tribunal. Aceasta discutie declanseaza
memoria afectiva a protagonistului, trezindu-I amintirile legate de cei doi ani si jumatate de casnicie
cu Ela. Episodul discutiei de la popota, adica un eveniment exterior, declanseaza, intocmai ca la
Proust, rememorarea unor intamplari sau stari traite intr-un "timp pierdut", un timp psihologic
Ultimul capitol, intitulat Comunicat apocrif este ilustrativ pentru devenirea interioara a
protagonistului. Titlul acestui capitol poate fi interpretat in dublu sens: pe de o parte, se refera la
comunicatele contradictorii care sosesc de pe front, iar pe de alta parte, titlul trimite, in maniera
metaforica la scrisoarea anonima pe care o primeste protagonistul la intoarcerea din razboi si in care
I se dezvalui ca sotia il insala. Stefan nu mai verifica insa autenticitatea acestei scrisori, pentru ca a
oboist sa se mai indoiasca si sa mai caute certitudini.
Ranit si spitalizat, Gheorghidiu revine acsa, la Bucuresti, dar se simte detasat de tot ce il legase de
Ela. O priveste acum cu indiferenta cu care privesti un tablou si hotaraste sa o paraseasca: I-am scris
ca ii las absolute tot ce e in casa, de la obiecte de pret la carti... de la lucruri personale la amintiri.
Adica tot trecutul. Prin renuntare la "trecut", adica atat la timpul trait, cat si la cel rememorat,
Gheorghidiu se elibereaza de drama erotica.
Romanul este scris la persoana intai, sub forma unei confesiuni a personajului principal, Stefan
Gheorghidiu, care traieste doua experiente fundamentale: iubirea si razboiul.
Naratiunea la persoana intai, cu focalizare exclusiv interna presupune existenta unui narator
implicat. Punctul de vedere unic si subiectiv al personajului-narator, care mediaza intre cititor si
celelalte personaje, il determina pe cititor sa cunoasca despre ele atat cat stie si personajul principal.
Insa situarea eului narativ in central povestirii confera autenticitate, iar faptele si personajele sunt
prezentate ca evenimente interioare, interpretate, analizate.
Romanul este alcatuit din doua parti si treisprezece capitole cu titluri suggestive.
Actiunea romanului se petrece atat in mediul citadin, cat si pe front, si cuprinde evenimente traite
de protagonist cuaproximativ doi ani si jumatate inainte de 1916, anul intrarii Romaniei in razboi, cat
si din timpul desfasurarii acestuia. Insa timpul si spatial sunt reunite intr-un prezent al trairilor si
framantarilor interioare, in confesiunea personajului-narator.
Spre deosebire de romanele traditionale in care conflictul se desfasura la nivel exterior intre
diverse personaje, in romanul lui Camil Petrescu, conflictul este interior si se produce in constinta
personajului narrator, Stefan Gheorghidiu, care traieste stari si sentimente contradictorii in ceea ce o
priveste pe sotia sa, Ela. Acest conflict interior este generat de raporturile pe car eprotagonistul le
are cu realitatea inconjuratoare. Gheorghidiu traieste cu iluzia ca s-a izolat de realitatea
inconjuratoare, insa tocmai aceasta realitate in care nu vrea sa se implice va produce destramarea
cuplului. Implicarea Elei in lumea mondena pe care eroul o dispretuieste si fata de care tine sa se
detaseze reprezinta principalul motiv al rupturii dintre Stefan si Ela. Asadar conflictul interior trait de
protagonist se produce din cauza discrepantei dintre aspiratiile lui Gheorghidiu si realitatea lumii
inconjuratoare.
Page 3 of 3

Conflictul exterior pune in evidenta relatia personajului cu societatea, accentuand acelasi orgoliu
al respingerii si plasandu-l in categoria inadaptatilor social.
Personajul-narator Stefan Gherghidiu reprezinta tipul intelectualului lucid, inadaptatul superior,
care traieste drama indragostitului de absolute. Filozof, el are impresia ca s-a izolat de lumea
esterioara, insa in realitate, evenimentele exterioare sunt filtrate prin constiinta sa. Gandurile si
sentimentele celorlalte personaje nu pot fi cunoscute de cititor, decat in masura in care se reflecta in
aceasta constiint. In acest sens, Ela, personajul feminin al romanului este creatia integrala a mintii
personajului masculin, prin faptul ca tot comportamentul ei este mediat de viziunea lui Stefan. De
aceea, cititorul nu se poate pronunta asupra fidelitatii ei si nici nu poate decide daca e mai de graba
superficiala, decat spiritualaa.
Pe parcursul intregului roman, Ela ramane un mister pentru cititor, deoarece ea este prezentata
numai prin intermediul impresiilor lui Stefan. Relatia dintre cei doi soti se bazeaza pe orgoliu, atat in
construirea, cat si in destramarea ei. Stefan incepe sa tina la Ela din orgoliul de a fi iubit, gelozia lui se
produce din acelasi motiv, iar orgoliul ii impiedica pe amandoi sa se impace. Ea il iubeste atata timp
cat e mandra de valoarea lui intelectuala in lumea lor de studenti saraci si se departeaza cand, in noul
ei cerc, sotul nu-i mai trezeste admiratia.
Prin introspectie si monolog interior, tehnici ale analizei psihologice, Stefan analizeaza cu
luciditate, alternand sau interferand, aspect ale planului interior, din fluxul constiintei si ale planului
esterior.
Dintre modalitatile de caracterizare a personajului, portretul lui Gheroghidiu este realizat mai ales
prin caracterizare indirecta, care se desprinde din fapte, ganduri, limbaj, gesturi, atitudini si relatiile
cu celelalte personaje. La aceasta se adauga autocaracterizarea, dar si procedee specific romanului
psihologic modern: autoanaliza lucida, introspectia, monologul interior, fluxul constiintei.
Caracterizarea directa a lui Gheorghidiu facuta de catre celelalte personaje este realizata prin
replici scurte, precum aceea pe care i-o adreseaza Ela lui Stefan cand sotul ii reproseaza
comportamentul ei din timpul excursiei de la Odobesti (Esti de o sensibilitate imposibila).
Celelalte personaje sunt caracterizate in mod direct de catre personajul-narrator. In acest sens, Ela
este personajul feminin misterios, prin faptul ca tot comportamentul ei este mediat de viziunea lui
Stefan.
Incheiere
Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi este un roman modern, psihologic, avand
drept caracteristici: unicitatea perspective narative, timpul prezent si subiectiv, memoria afectiva,
naratiunea la persoana I, autenticitatea trairii si stilul anticalofil.