Metode moderne

Analiza modala experimentala este adesea folosita pentru identificarea comportamentului

dinamic, liniar al sistemelor mecanice prin masurarea frecventelor de rezonanta, a formelor
proprii de vibratie si a amortizrilor modale. Marimile mentionate sunt necesare la ntelegerea si
prevenirea distrugerii unor componente ale sistemelor mecanice prin fisuri sau oboseala si de
asemenea la validarea modelelor cu elemente finite.
Analiza modal este metoda prin care se determin parametri modali ai unei
structuri,(frecvena, amortizarea i forma modal), pentru toate modurile propriiaflate n
domeniul de interes.
Analiza modala experimentala se bazeaz pe determinarea parametrilor modali prin
testare, spre deosebire de Analiza Modala Analitic, prin care parametrii modali sunt derivati
prin modelare in element finit (FEMS). Exist dou moduri de desfasurare a Analizei Modale
Experimentale:
analiza modal clasic i analiz modal operaional.


Analiza clasica
n analiz clasic rspunsul structurii si frecvena (sau funcii de reacie la impulsuri) se
calculeaz conform forelor de intrare msurate i rspunsurilor de ieire.
Funcia de raspuns in frecventa este raportul rspunsului de ieire a unei structuri datorit
aplicarii unei fore.
Se msoara simultan att fora aplicat cat i rspunsul structurii. (Rspunsul poate fi
msurat ca deplasare, viteza sau acceleraie.) Datele de timp msurate se transforma din
domeniul de timp n domeniu de frecven utiliznd un algoritm Fast Fourier Transform gsit n
orice masina de prelucrare a semnalelor i in pachete de software la calculatoare.
Figura 1 indic faptul c funcia de rspuns n frecvena(FRF) este definit ca raportul
dintre transformata Fourier a unui rspuns de ieire (X (t)) mprit la transformata Fourier a
forei de intrare (F (t)) care a cauzat ieirea.

(fig 1)

Analiza modal operaional
n analiza modal operaionala identificarea sistemului se bazeaz numai pe rspunsul de
ieire msurat. Forele si mediul sunt utilizate ca input nemsurat.



Analiza modal a unei structuri simple

Pentru a nelege mai bine metoda de extragere a parametrilor modali, n continuare se va
analiza o structur simpl, exemplul putnd fi considerat ca fiind tipic n rezolvarea problemelor
de vibrodiagnoz.
Ne intereseaz doar primele moduri de ncovoiere i ca urmare vor fi suficiente patru
grade de libertate (patru puncte de msur) aliniate pe vertical.
Privind alura funciilor de rspuns n frecven, se trage concluzia c sistemul este slab
amortizat, nu prezint cuplaje puternice ntre gradele de libertate alese n jurul frecvenelor
modale prezint comportarea unui sistem cu un singur
grad de libertate i, ca urmare, rspunsul din aceea zon
este dat doar de modul propriu corespunztor.
Din FRF-urile msurate se determin frecvenele i
amortizrile modale. Astfel, frecvenele modale sunt acele
frecvene care corespund amplitudinilor maxime din
graficul FRF. Spre deosebire de acestea, amortizrile
modale nu se determin att de uor i n plus prezint un
oarecare grad de incertitudine.
O metod folosit la msurarea amortizrii este de a gsi limea de band corespunztoare
nivelului de 3 dB sub nivelul amplitudinii maxime. O structur slab amortizat are rspunsul la
rezonan ascuit, iar limea de band corespunztoare va fi prea ngust i deci greu de msurat
cu precizie. Uneori, acest neajuns se poate rezolva mrind (analiz zoom) zona de interes.
Exist i o alt metod pentru a determina amortizarea modal, metod n care se izoleaz pe
rnd fiecare mod n parte. Aplicnd att transormata Fourier ct i Hilbert, se va obine funcia de
rspuns de tip impuls a modului respectiv. Reprezentnd aceast funcie ntr-un grafic la care axa
ordonatelor este logaritmic, ea va avea alura unei drepte cu panta negativ.
Din graficul de mai jos se poate msura timpul care corespunde unei descreteri de 8,7 dB a
graficului. Coeficientul de amortizare n este inversul acestui timp n =1/.








Fenomenul de rezonan

Rezonanta este fenomenul de oscilatie al unui sistem fizic, in general in raport cu una
dintre marimile sale de stare, pe seama energiei primite in mod direct sau prin intermediul unor
unde,de la un alt sistem fizic care oscileaza cu o frecventa apropiata de cea a oscilatiilor proprii
ale sistemului considerat.
Amplitudinea oscilatiilor induse este maxima in cazul acestor frecvente, tinznd ctre
infinit daca nu sunt frecari.
Rezonanta reprezinta transformarea oscilatiilor libere amortizate in oscilatii neamortizate
datorit ntreinerii lor.
La rezonant, forta activ cu care actioneaz excitatorul asupra receptorului este egala cu
forta de frecare Fr, ceea ce inseamna ca excitatorul trebuie sa invinga doar rezistenta mecanica a
mediului vascos.
La rezonan, amplitudinea fortei elastice este egala cu amplitudinea fortei de inertie, dar
actioneaza in opozitie de faza.
In cazul frecari slabe forta elastica poate depasi cu mult amplitudinea fortei active,
situatie in care limita de rupere a materialului elastico-plastic poate fi depasita, iar sistemul
distrus(catastrofa la rezonanta mecanica a constructiilor).
Din punct de vedere energetic,se poate face constatarea ca la rezonan energia
potenial elastic i energia cinetic a corpului de masa m se se transforma alternativ una in alta,
in timp ce energia furnizata de excitator se transforma ireversibil in caldura.
Frecventa de rezonanta se apropie cu atat mai mult de frecventa proprie, cu cat
coeficientul de amortizare este mai mic.
Amplitudinea oscilatiilor fortate depinde de forta excitatoare si de relatia dintre
frecventele proprii si frecventele de excitatie ale sistemului. Rezonanta are ca efect cresterea
considerabila a amplitudinii deplasarii punctelor materiale cand pulsatia fortei excitatoare
coincide cu pseudopulsatia (pulsatia de rezonanta) sistemului oscilant.
Un oscilator (oscilatorul excitator) isi pierde treptat energia, miscorandu-si amplitudinea
pana cand ajunge in repaus, iar celalalt (oscilatorul excitat) preia, tot treptat, energia cedata de
primul, amplitudinea sa de oscilatie devenind din ce in ce mai mare si atingand valoarea maxima
cand primul ajunge in repaus. Apoi, rolurile se schimba, cel de-al doilea transfera energie
primului pendul.
Sa consideram 2 penduli de aceeasi lungime l si de aceiasi masa m legate print-un resort
sau printr-un cordon elastic. Daca imprimam unuia din penduli o miscare oscilatorie fata de
pozitia de echilibru, energia miscarii se transmite optim la celalalt, ca o consecinta a rezonantei.
Primul isi pierde treptat energia micsorandu-si amplitudinile pana cand ajunge in repaus.Cel de-
al doilea preia tot treptat energia cedata de primul (excitatorul), amplitudinea sa de oscilatie
devenind din ce in ce mai mare si atingand un maxim cand primul ajunge in repaus.
Apoi cel de-al doilea isi cedeaza treptat energia primului. Miscarile ambilor penduli sunt
caracterizate de amplitudini ce se modifica ciclic.

Cladirea, daca are o armonica de vibratie apropiata de frecventele unui seism, primeste o
energie foarte mare continuand sa vibreze elastic cu aceeasi frecventa si dupa ce oscilatia
seismica s-a atenuat in eventualitatea in care energia nu s-a transformat in energie de deformatie
plastica(crapaturi,plastifieri).
Oscilatiile fortate isi gasesc aplicatii in constructia seismografelor care inregistreaza
deplasari proportionale cu elongatia corpului de care sunt prinse.







Transformata Fourier


n matematic transformata Fourier (numit astfel dup matematicianul i
fizicianul Joseph Fourier) este o operaie care se aplic unei funcii complexe i produce o alt
funcie complex care conine aceeai informaie ca funcia original, dar reorganizat
dup frecvenele componente. De exemplu, dac funcia iniial este un semnal dependent
de timp, transformata sa Fourier descompune semnalul dup frecven i produce un spectru al
acestuia. Acelai efect se obine dac funcia iniial are ca argument poziia ntr-un spaiuuni-
sau multidimensional, caz n care transformata Fourier relev spectrul uni- sau multidimensional
al frecvenelor spaiale care alctuiesc funcia de intrare.
Exist mai multe formule pentru calculul transformatei Fourier, care difer ntre ele prin
amplitudinea rezultatului, scalarea sau semnul frecvenei. Una din formulele cele mai utilizate
este:




n anumite condiii din transformata Fourier se poate recupera complet funcia iniial
aplicnd transformata Fourier invers:




Din punct de vedere conceptual argumentul reprezint o frecven, n timp
ce x reprezint o dimensiune (temporal sau spaial).
Tranformata Fourier a funciei f se poate nota simbolic sau F = TF().
Aceast capacitate a transformatei Fourier de reorganizare a informaiei dup frecvene
(temporale, spaiale sau de alt fel) este extrem de util n prelucrarea semnalelor de diverse
tipuri, la nelegerea proprietilor unui mare numr de sisteme fizice, la rezolvarea unor ecuaii
i n alte domenii tiinifice teoretice i aplicate.

n multe cazuri este posibil s definim transformata Fourier n funcie de mai multe
variabile, fiind important n fizic la studiul formei undelor i optic. De asemenea este posibil
s generm transformata Fourier pe stucturi discrete, precum grupurile finite, i un calculul
eficient care, prin transformata Fourier rapid, este esenial n calculele de mare vitez.

Motivul folosirii transformatei Fourier vine de la studiul seriilor Fourier. Prin studiul
acestor serii, funcii periodice complicate sunt scrise ca simple sume de unde matematice
reprezentate prin funciile sinus i cosinus. Datorit proprietilor acestor funcii este posibil s
revenim la valoarea fiecrei unde din sum printr-o integral. n multe cazuri se dorete
folosirea formulei lui Euler, care se scrie sub forma e2i = cos 2 + i sin 2, pentru a scrie
seria Fourier n termenii undelor de baz e2i. Aceast scriere are avantajul simplificrii multor
formule implicate n calcul, precum i furnizarea unei formulri pentru seria Fourier mult mai
apropiat de definiia din acest articol. Trecerea de la sinus i cosinus la exponeniala complex
face necesar utilizarea coeficienilor Fourier complexi. n mod uzual, interpretarea acestor
numere complexe este aceea c, se dauamplitudinea undei precum i faza sau unghiul iniial al
undei. Aceast trecere introduce i necesitatea frecvenei negative. Dac este msurat n
secunde atunci undele e2i ie2i trebuie s parcurg amndou un cerc complet pe secund,
dar reprezint frecvene diferite n transformarea Fourier.

Folosim seriile Fourier pentru a motiva transformata Fourier dup cum urmeaz.
Presupunem c este o funcie care are valoare zero n afara inetrvalului [L/2, L/2]. Atunci
putem expanda pe n serie Fourier pe intervalul [T/2,T/2], n care mrimea notat cu cn a
undei e2inx/T din seria Fourier a lui este dat de:





iar este dat de formula:





Dac scriem let n = n/T, iar = (n + 1)/T n/T = 1/T, atunci aceast ultim sum
devine suma Riemann




Fcnd ca T suma Riemann converge ctre integrala transformrii Fourier inverse
dat la sectiunea Definiie. n condiii convenabile acest argument poate fi dat cu precizie(Stein
& Shakarchi 2003). Prin urmare, ca i n cazul seriilor Fourier, transformarea Fourier poate fi
gndit ca o funcie care msoar ct de mult este prezent n funcie fiecare frecven
individual i putem recombina aceste unde folosind o integral pentru a reproduce funcia
original.
Urmtoarea imagine furnizeaz o ilustrare vizual a modului cum transformarea Fourier msoar
dac o frecven este prezent ntr-o funcie oarecare. Funcia desenat
este , care oscileaz cu frecvena de 3 hertz (t fiind msurat n secunde)
i tinde rapid ctre zero. Aceast funcie a fost aleas special pentru ca partea real transformrii
Fourier s fie uor de plotat. Aceast imagine este plotat n primul grafic. Pentru a
calcula trebuie s integrm e2i(3t)(t). A doua imagine arat graficul prilor reale i
imaginare al acestei funcii. Partea real a integralei este aproape peste tot pozitiv, deoarece
cnd (t) este negativ, atunci partea real a lui e2i(3t)este de asemenea negativ. Deoarece
ele oscileaz n acelai ritm, cnd (t) este pozitiv, la fel este i partea real a lui e2i(3t).
Rezultatul este acela c, atunci cnd este integrat partea real, se obine o valoare relativ mare
(n acest caz 0.5). Pe de alt parte, cnd ncercm s msurm o frecven care nu este prezent,
precum n cazul n care privim spre , integrantul oscileaz suficient ca integrala s fie foarte
mic. Situaia general poate fi un pic mai complicat dect aceasta, dar acest lucru este fcut n
spiritul n care transformata Fourier msoar ct de mult o frecven individual este prezent
ntr-o funcie (t).

Aplicatii

Analiza ecuaiilor difereniale
Transformata Fourier, precum i transformata Laplace, sunt pe larg folosite n
rezolvarea ecuaiilor difereniale. Transformata Fourier este compatibil cu difereniala n
urmtorul sens: dac f(x) este o funcie difereniabil cu transformata Fourier , atunci
transformata Fourier a derivatelor ei este dat de . Acestea pot fi folosite pentru a
transforma ecuaiile difereniale n ecuaii algebrice. De notat c, aceast tehnic se aplic numai
problemelor al cror domeniu este axa real. Extinznd transformata Fourier la funcii de mai
multe variabile, ecuaiile cu derivate pariale avnd domeniul de definiie Rn, pot fi de asemenea
transformate n ecuaii algebrice.

NMR, FT-IR i MRI
Transformata Fourier este de asemenea folosit n rezonana magnetic nuclear (RMN),
precum i n spectroscopie, de exemplu n infrarou (RI). n RMN, o form exponenial a
semnalului descreterii induse libere (DIF) este obinut n domeniul timp, iar transformata
Fourier pe o linie de form Lorentz n domeniul frecventei. De asemenea, transformata Fourier
este folosit n imaginea rezonanei magnetice (IRM) i spectroscopiei de mas.