Sunteți pe pagina 1din 1

LACUL

De Mihai Eminescu

Lacul codrilor albastru
Nuferi galbeni l ncarca;
Tresarind n cercuri albe
El cutremura o barca.

Si eu trec de-a lung de maluri,
Parc-ascult si parc-astept
Ea din trestii sa rasara
Si sa-mi cada lin pe piept;

Sa sarim n luntrea mica,
ngnati de glas de ape,
Si sa scap din mna crma,
Si lopetile sa-mi scape;

Izvorul noptii-Lucian Blaga
Frumoaso,
i-s ochii-aa de negri nct seara
cnd stau culcat cu capu-n poala ta
mi pare
c ochii ti, adnci, sunt izvorul
din care tainic curge noaptea peste vi
i peste muni i peste seuri
acoperind pmntul
c-o mare de-ntuneric.
Aa-s de negri ochii ti,
lumina mea.





Sa plutim cuprinsi de farmec
Sub lumina blndei lune
Vntu-n trestii lin fosneasca,
Unduioasa apa sune!

Dar nu vine... Singuratic
n zadar suspin si sufar
Lnga lacul cel albastru
ncarcat cu flori de nufar.