Masina de curent continuu

Evolutia dezvoltarii masinii de curent continuu.

Motorul de curent continuu a fost inventat n 1873 de Znobe Gramme prin
conectarea unui generator de curent continuu la un generator asemanator. Astfel, a putut
observa c masina se roteste, realiznd conversia energiei electrice absorbite de la generator.
Motorul de curent continuu are pe stator polii magnetici si bobinele polare concentrate care
creeaza cmpul magnetic de excitatie. Pe axul motorului este situat un colector ce schimba
sensul curentului prin nfasurarea rotoric astfel ncat cmpul magnetic de excitatie sa
exercite n permanent o fota fata de rotor.
ntre primele aplicatii ale fenomenului inductiei electromagnetice, descoperit n anul
1831 de Faraday, se afla masina de curent continuu, respectiv dispozitivul de conversie
electromecanica a energiei, functionnd pe principiul electromagnetic.
Generatorul de curent electric pulsatoriu, inventat de Ritchie n 1833, marcheaza
inventarea ntr-o forma primara a colectorului. Se succed apoi dezvoltari legate si de numele
unor inventatori cum ar fi:
Hjorth 1851, construirea generatorului cu autoexcitatie;
Siemens 1856, construirea indusului n dublu T, respectiv plasarea nfasurarilor
n crestaturi;
Pacinotti 1860 construirea indusului n inel, prevazut cu crestaturi, a carui
dezvoltare industriala este facuta de Gramme ncepnd cu anul 1866;

Elemente constructive

Masina de curent continuu se compune n principal dintr-un inductor care n
constructia clasica formeaza statorul, capabil sa genereze n ntrefier un cmp magnetic
heteropolar si un indus, care constituie rotorul masinii.Statorul masinii din figura are 2p = 4
poli, denumiti poli principali sau poli inductori. Miezul magnetic al acestor poli poate fi
masiv, sau din tole de 0,52 mm grosime, asamblate prin nituire. Cea de-a doua varianta
este mai usor de executat si n plus asigura reducerea pierderilor datorate eventualului
caracter pulsatoriu al cmpului magnetic. Bobinele apartin circuitului de excitatie al masinii,
fiind plasate n jurul acestor miezuri; modul lor de conectare este astfel nct sensul cmpului
magnetic sa alterneze de la un pol la altul n lungul periferiei statorului. Cmpul magnetic
creat de polii principali se nchide prin jugul magnetic statoric, care poate ndeplini uneori si
rolul de carcasa a masinii, prin ntrefierul dintre stator si rotor si apoi prin miezul magnetic al
rotorului.
La masinile de puteri medii si mari ntre polii principali inductori se plaseaza polii de
comutatie, ale caror bobine sunt conectate de asemenea astfel nct cmpul magnetic al
acestora sa alterneze de la un pol la altul; se foloseste si denumirea de poli auxiliari pentru
acesti poli.
Masinile de puteri medii si mari, precum si cele destinate sa functioneze n regimuri
cu
variatie rapida a sarcinii, sunt echipate cu o nfasurare de compensare a cmpului de reactie al
indusului, plasata n piesele polare ale polilor inductori, n imediata vecinatate a ntrefierului.
Aceasta nfasurare se conecteaza n serie cu nfasurarea indusului, axa magnetica a
acesteia fiind axa polilor principali.




Elemente constructive ale masinii de curent continuu:
-1 carcasa;
-2,3 scuturi;
-4 pol principal;
-5 pol de comutatie;
-6 miezul rotorului;
-7 bandaj; 8 nfasurarea rotorului;
-9 ax;
-10 suport portperii;
-12 colector;
-13 capac exterior;
-14, 15 rulmenti;
-16 cutie de borne;
-17 bulon;
-18 bobina polului de comutatie;
-19 bobina polului de excitatie;
-20 inel de ridicare;
-21 ventilator;
-22 perie;
-23 colier port-perie.

Statorul este echipat n partile frontale cu scuturi portlagare, pentru sustinerea si
centrarea rotorului. Sistemul de perii colectoare este fixat pe unul din aceste scuturi, uneori
astfel nct periile sa poata fi decalate n directie azimutala.
Indusul sau rotorul masinii de curent continuu consta dintr-un miez magnetic realizat
din tole de otel electrotehnic, uzual cu grosimea de 0,5 mm. Partea dinspre ntrefier a acestui
miez contine crestaturi repartizate uniform, n care se plaseaza nfasurarea indusului.
Infasurarea indusului este de tipul repartizata n crestaturi, n doua straturi, inchisa, cu
multiple prize conectate la lamelele colectorului.
Colectorul, situat la una din extremitatile frontale ale rotorului, este constituit dintr-o
succesiune de lamele din cupru n directie azimutala, izolate fata de restul rotorului. Aceste
lamele asigura legatura electrica ntre nfasurarea indusului si periile colectoare.
In functie de modul de alimentare al infasurarii de excitatie se diferentiaza:
- masini cu excitatie separata, sau independenta, la care nfasurarea de excitatie este
alimentata de la o sursa separata, exterioara masinii;
- masini cu autoexcitatie, categorie din care fac parte:
- masinile derivatie, la care nfasurarea de excitatie este conectata n paralel cu
nfasurarea indusului;
- masinile serie, unde nfasurarea de excitatie este conectata n serie cu nfasurarea
indusului;
- masini cu excitatie mixta, care combina variantele anterioare, cel putin una dintre
nfasurarile de excitatie fiind alimentata de la o sursa separata.