Daniel Mihoc

: ''-.
Apostol
t,.
Termenul apostol pror,'ine de la grecescul sn6oto)"og (apostolos), substantiv format prin aldturarea
prepoziliei apo (an6
:
plecdnd de la) verbului stello (ot6),),ro
:
a trimite). Astfel sensul literal al
termenului ar fi. persoand trimisd cu o misiune, emisar.
$i
pentru cd, in general, scopul trimiterii
unui emisar este transmiterea unui mesaj, sensul literal ar putea fi redat qi prin sol, mesager. in
greaca clasici termenul desemna o persoand trimisd de cineva spre implinirea unei misiuni de ordin
administrativ sau diplomatic. in Septuaginta apare o singurd datd; in schimb, in Noul Testament il
intdlnim de 79 Oe oii.,
jn
general u,riani'sunt numili apostili doar Cei Doisprezece qi Sf. Pavel. Noul
Testament,insd nu rczervd termenul dgar pentrx,lcei chemali special de Domnul spre slujire
apostolic'S. MAntuitorul insuqi este numit Apostol. Iar intre colaboratorii Sf. Pavel se gdsesc c61iva
barbali numili apostoli, frrd ca aceasta sd implice o ldrgire a grupului celor aleqi special de Domnul.
Iisus Hristos
-
Apostqlul Tatilui
.
Cronologic, primul Apostol din Noul Testament este Mdntuitorul insuEi (Evr 3, 1; In 20,21),
,;pe
Care Tatdl L-a sfinfit
Ei
L-a trimis in lumq" (In 10, 36) .,pentru ca lumea sd se mdntuiascd prinir-
Insul?' (In 3, 17). El vine
,,in
numele Tatdlui" (In 5, 43), implineqte voia Tatdlui (In 6, 39) sdvdrqind
lucrdrile
.Celui
ce L-a trimls (In 9, 4; 4,34 g.a.). Tatdl i-a dat
,,toatd
puterea in cer qi pe p6mdnt" (Mt
28, 18), iar El
impdrtdqegte
din aceastd putere celor pe care-i trimite in lume sd-I continue lucrarea
(h4r 28, 19-20;18, 18; In20,23).
:
Cei tloisprezece
-
Apostolii lui Hri3tos
inc[ din prima parte a activitdfli Sale Domnul ii alege pe unii dintre ucenicii Sdi
.,ca si fie cu El
Ei
s[-i trimitd sa propovdduiascd gi sb aibd, putere
sd vindece bolile gi sd alunge demonii" (Mc 3, 14-
15). Pe aceqtia ?i.numeqte Apostoli (Mc 3, 14: Lc 6. l3). Numdrul lor corespunde numirului
seminliilor lui lsrael. Asa,qum fiii
lui. Iacov au constituit temelia Vechiului Israel, pe temelia
Apostoiilor (Ef 2, 20; Apoc 21
,
14) se zideqte Noul Israel, Biserica (Mt 16, 18), piatra fundamentald
fiind Hristos (Ef 2, 20).
In Noul Tpstament gdsim, patru
liste ale Celor Doisprezece, c6te una in fiecare dintre
Evangheliile Sinoptice (Mt 10,2-4;Mc 3. 15-19; Lc 6,74) gi una in Faptele Apostolilor (1, 13).
Deqi intre ele existd mici deosebiri, numdrul este intotdeauna acelaqi, fapt ce ne obligd sd stabilim
corespondefe intre numele care.diferd. Astfel ajungem la urmdtoarea listh (variantele sunt indicate ?n
paranteze): (1) Simon
pe
care Mdntuitorul l.a numit Chefa (: Petru); (2) Andrei, fratele lui Petru;
(3) Iacov qi (4) Ioan, fii lui Zevedeu; (5) Filip; (6) Bartolomeu (: Natanael din In 1, 45u.); (7) Matei
(: Levi al lui Alfeu din Mc 2, 14: cf. Mt 9,9-10; Lc 5,27-29); (S) Toma; (9) Iacov al lui Alfeu (:
Iacov cel Mic din Mc 15.40): (10) Tadeu (=,,luda, nu lscarioteanul" din In 14-22,:,,luda al lui
Iacov" din Lc 6, 16 qi.Fapte 1, l3); (11) Simon Zelotul (: Simon Cananeanul din Mt 10, 4 qi Mc 3,
18); (12) Iuda Iscarioteanul (: Iuda fiul lui Simon Iscarioteanul din In 13,26 qi 6, 71) / Matia, ales
in lcrcul lui luda dtrpd lnvier*a Domnului (Faple 1,26).
iVI isi u nea Cekrr l)oisprezece
Tofi aceptia ttu-fbst cu lisus (Mc 3. 14; rapte 1,2L-22) in tirnpul activitalii Sale. Cu excepfia lui luda
Iscarioteanul, togi,,au
.fqst martori ai Invierii lui Iisus (Fapte I, 22). Ei au primit misiunea de a
continua..lucrarea Domnului, mdrturisindu-L p6nd la marginile pdm6ntului (Mt 28. 19; Lc 24. 47
Fapte 1,8)"Pentru aceasta Mdntuitorul ii investegte cu autoritatea Sa (Mt 10,40:,,Cel ce vd
prirneqte pe voi, pe Mine Md prime;te"), ie ?ncredinfeazd administrarea Tainei Sf. Botez (Mt 28,
19), tre dd puterea de a dezlega
bi
a lega pScatele oamenilor (In 20,23; Mt 15, 19; 18, lS) qi ii
asigurd
qd'Duhul
Sfhnt, pe care-L va trimite dupd indllarea Sa (In 16, 7), ii va povblui
,,intru
tot
adevdrul" (In 16, 13).
Dup5":Cincizecime Apostolii devin purtdtorii mesajului lui Iisus qi continuatorii lucrdrii Sale.
Evangheliile relin doar anumite cuvinte ale Domnului pe care-le-au primit Apostolii, dar ne lasd sd
inlelegem c5'de-a lungul activitdlii Sale,publicb.qi apoi dupd invierea Sa (vezi
Ei
Fapte 1, 3) ei au
primit multe alte'invdlaturi care nu au fost consemnate in scris (In 20. 30: 21,25). Ei au avut
privilegiul,.de a-L avea ri de zi ca
'invdfdfor
pe insuq.i Fiul lui Durnnezeu
,
Cate, inainte de indllarea
la cer, le'qsxq.s[.ia aminte sd fac6.qi sd transmitd, toate (nu numai cele refinute de autorii Noului
Testament) cele ce le-p poruncit (Mt 28,20).In implinirea misiunii lor ei beneficiazd de asistenla
speciald a Duhului Sffint, pe:bare.Domnul L-a figiduit inainte de Patimi (In 14, 26; 15,26). Astfel
ei inleleg cum trebuie sd organizele Biserisile. Cdnd nu mai fac fald necesitdlilor Bisericii din
Ierusalim,,'hirotonesc qapte diaconi (Fapte 6, 1-6), instituind astfel prima treaptd a preoliei
sacramentale. in comunitatile nou create, dar qi la Ierusalim" hirotonesc preoli (Fapte 14,23: Fapte
15, 4). Mai t6iziu, cAnd nevqile Bisericii impun, Apostolii instituie o noud Ireaptd, care preia unele
dintre responsabilitalile lor. As1fel sunt hirotonifi primii episcopi (II Tim I, 6), cdrora le este
incredin{aJd administra\ea Tainei Hirotoniei impreund cu responsabilitatea
.alegerii bdrbalilor
potrivif[pgntmaceasta (I Tim 5,22; Tit 1, 5).
,
.
.
Pavel
.*
Apostolul Neamurilor
La scurt timp dupa rnoartea Sf.
$tefan,
in urma unei chemdri speciale (Fapte 9, 3), Celor
L)oisprezece li se adaugd prigonitorul Saul, care-qi va schimba numele in Pavel (Fapte 13, 9). Totusi
chemarea apostolicd a Sf. Pavel nu a fost recunoscutd u$or in Biseric5. in primul rand pentru cd el
nu indepfinea una dintre cele doud eondilii considerate de Sf, Petru ea indispensabile pentru
aiegerea inlocuitorului
lui
ludb: nu a fEqut parte dintre apropialii MAntuitorului in timpul activitalii
Saie
{Fapte
l, 21,22). Cil despre cealaltl .condifie, desi era indepiinitd
-
Saul devenind. prin
intAlnirea cu Hristos cel Preamdrit pe drumul Damascului, .,r, rnurto, al invierii
-,
ru putea fi
doveditS. Greu putea fi doveditd qi chemarea sa la slujire apostolicd qi mai ales specificul icesteia,
<leEi Dcrnnul i-a ciescoperit-o qi liii Anania (Fapte 9, 15). De aceea, atunci cdnd eite pus in situalia
de a-qijustifica pretenlia, Sf. Pavel face apel la rezultatele slujirii sale apostolice. Astfel pentru toli
cei de bund credin{[ <Jevine clar faptul cd lui i'a fost ."incredinfata Evanghelia pentru cei netdiali
imprejur, dupd cum lui Petru pentru cei t[iaJi imprej ltr" (Gal2,7).
Al{i apostoli in Noul Testament
Aldturi A! Cei Doisprezece qi Sf. Pavel gdsirn lir'Noul Testament gi alli barbali numili
,,apostoli""
-
i.,
Tofi aceqtia au ca trdsatur[ comund implicarea activd in lucrarea misionard a Bisericii. Sf. Pavel il
prezintd
ire
Barnaba ca apostol (l Cor 9, 5;
Qal
2,9'. cf. Fapte 13,2; 14, 4.I4); pe Andronic qi pe
Iunias ii recomandl ca fiind
,,vesti1i
intre apostoli" (Rom 16, 7;, referindu-se piobabil nu la iei
Doisprezece ci la cercul mai larg al misionarilor cregtini: iar in I Tes ii socote$te pe ucenicii sdi
apropiali Silvan qi Timotei
,;apostoli
ai lui Hristos" (1, 1 + 2,6). Cdnd scrie filipenilor, il numeqte pe
Epafrodit
,,apos-tqluJ'?,lol
(?n unele traduceri romAnegti substantivul
,,apostolos"
este redat aici piin
,,trimis",
Fil2, 25), Iq II Cgr 8, 26 cei insdrcinafi sa duca banii strdngi pentru sdracii din lerusilim
(Rom 15-26) sunt numi,ti .,apostoli Bisericilor" (an6orol.or drcrc)"lordlv). Sf. Pavel pare a-l include.
aldturi de sine, qi pe Apollo intre apostolii care s-au fbcut, de dragul Evangheliei,
,,priveliEte
lumii qi
ingerilor qi oamenilor'' (l Cor 4.6.9).
Al{i apostqli in Tradifia Bisericii
Biserica a atribuit titlul de,.apostoli" qi celor qaptezeci de ucenici ai Domnului (Lc 10. 1 g.u.).
dar
Ei
altor ucenici ai Apostolilor. Astfel:in ci.4ile de cult
;i
in calendar Sfinlii evangheliqti Marcu gi Luca,
care n-aulfbcutrpa{e. <iin grgpul Celor Doisprezece, sunt numili apostoli; apostoli sunt considerali
Ei
cei
;aptezeci
de'ueenici ai Dornnului (in 4 ianuarie pomenirn,,soborul
ceior gaptezeci de apostoli");
apostol este rurmit:si Onisim (pomenit in 15 februarie), sclavul fugar care-a devenit,r..ni. al Sf.
Pavel.
',
in final trebuie s.d men[iondm o categorie special[ de sfin1i care au primit titlul de
,.intocmai
cu Apostolii". Intre ace$tia sunt
$t
tmpdrat Constantin cei Mare, Sf. Averchie, episcopul lerapolei.
Sf. Chiril
;i
Metodiu, apostolii slavilor q.a. Lista cuprinde qi femei care s-au distins in chip deosebit
prin viala lor,sfrntd gi zelul misiirnar, precum Sf. Maria Magdalena, Sf. Tecla, Sf. Elena, Sf. Nina,
lumindtoarea Georgiei q.a.
__
l
l
l
l
l
l
I
t--
y7
lTom;
i
I
f -r.
---
Matei
,Marcu,
Luca6,14-16 loan Fapte 1;13 Observalii Arie
misionari
1, Simon Petru Simon Fetru Simon pe care
t-a numit Petru
Petru Aram: Chefa Fiul lui
Iona, din
Bebaida (|n7,44;
72,21)
Palestina,
Mesopotamia,
Asia Micd,
R.oma, + 67
2 Andrei Andrei Andrei Ioan Frateh lui Simon,
ucenic al Sf. Ioan
Sci!ia Mici,
Tracia,
Macedonia,
Tesalia, Ahaia.
+ Patras
3
4
I
iacov
.
t'
f--
---
i loan
Iacov
i
Doine.
] ehes
:---1z.tz
lozn l
lacov Iacbv Numit;i lacov cel
Mare,frateh lui Ioan
Pabstina, +44
.loan Andrei Fratele lui lacov
r
]rilir
Filip Filip Filip Din Betsaida (|n1.,44;
12,21)
6 i Bartoklrnbu
I
Bartolomeu Bartobrneu Natanael
1,45u
Toma
7
B
Toma Matei
,.."..
Matei Bartolomeu Aram: Toma;
Gr.: Didimos
(geamdnulJ
Matei.
,
vamegul
(o tei,tbvrlg
Toma Toma Matei La Mc gi Lc pe locul 7.
Cunoscut gi ca Levi al
lui Alfeu (Mc2,14; cf .
Mt 9,9-10; Lc5,27-
2e)
I Iacov al lui
Alfeu
Iacov al iui
Alfeu
lacov al lui
Alfeu
Iacov ai lui
Alfeu
Identificat de unii cu
Iacov cel Mic (Mc
15,40); catolicii il
identifici cu Iacov cel
Drept
Egipt, unde
9i
prime$te
moarte
martirici prin
rdstignire
10 Tadeu Tadeu Iuda al lui lacov Iuda, nu
Iscarioteanirl
ln74,22
luda al lui lacov Unii raduc:y'u1 li.ri
Iacov;
allii:
fratele
lui lacov
Simon_.
Cananeanul
Simon
Carianeanul
Iuda'
Iscarioteanul
Simon
I
j Simon
Zekrnrl
i
jzentut
I
I
Iuda lutta fiul lui
lscarioteanul . Simon
j
Iscarioteanul
Unii il identifici cu
Simon al lui Cleopa,
care i-a succedat lui
Iacov la conducerea
Bisericii din
Ierusalim
iucla
iscarioteanul
Dupb lnvierea
Domnului, inklcuit &
Matia (Fapte 1,26)
t3,26;ln 6,71
Bibliografie.-
. ,
.' ,
:'"
,' ui'-',]
"
' ' :
t
. , ..,'
Cheore!9__pogdSp.rasle2
,,(,Cei
.gaptezeci>
dupd Noul Testament
;i
Sffinta Tradilie", GB, XXXI
(1el21ry.3-4.
:
J. Brosch, ChiTiimery uid',qrntrr'ii at
'
(lr:ki;&;l,p-iHanstein,
Bonn, 1951.
H. von Carnpqnhausei, Kirchliches Amt und geistliche Vollmacht in den ersten drei Jahrhunderten,
Ttibingen, 1953. .
J. B. Job,;;Apgstolil, in J. D. Douglas, e d., Dicyionar b-iblic, Cartea Creqtind, Oradea, 1995, 64-66.
Held, M. L. & Klostefmann, F-
,,ApostIe",
N9w Catholic Encyclopedia. Second Fdition,
The
Catholic Un-iversr{y gf Amgrica. & Gal e5 200 3, 7 : 57 0 - 57 3
G. Klein,,Die zulolf Aposel, Glfiingen,.196l
A. Kolping, H. Fqiqq, e'd., Handbuch theologischer.Grundbegrffi, Kosel, Mtinchen, 1962-1963,
l:68-74.
'
l
Pr. Ioan Mircea,.,Cei qaptezeci de ucenici ai'Mdntuitorului gi problema ierarhiei bisericeqti", ST.
X{.(1,968) hr.9"1.0; ',,t,-,,
r.
,'
.i
'
Armand Puig, ft'slas
-
lJn ptrofil blogr-afic.Meronia, Bucure;ti, 2006,251-273.
W. Schmithals, Das kirchliche Apostelomt,'G<ittingen
,
196l.
'