Sunteți pe pagina 1din 24

MANAGEMENTUL PREGATIRII SI INTRODUCERII IN

FABRICATIE A NOULUI PRODUS


1. PREGATIREA PRODUCTIEI: IMPORTANTA,
CUPRINS, SARCINI
Intr-o intreprindere industriala o caracteristica distinctiva a managementului productiei o
constituie capacitatea acesteia de a-si adapta fabricatia in decursul activittii ei in mod operativ,
astfel incat produsele obtinute sa satisfaca intr-o masura cat mai mare de consum pe piata interna
si pe cea externa, cu luarea in consideratie a celor mai noi realizari ale revolutiei tehnico
stiintifice contemporane si cu asigurarea in acelasi timp a unui maximum de competivitate.
Pentru asigurarea conducerii optime de fabricatie a produselor trebuie sa se asigure
inaintea introducerii in fabricatie o serie de conditiii si masuri cu caracter pregatitor.
Prin pregatirea productiei se intelege un ansamblu de masuri interdependente care se
efectueaza pe baza unui plan calendaristic dinainte stabilit, ce are ca obiect crearea si
asimilarea in fabricatie a unor produse noi, modernizarea produselor aflate deja in fabricatie,
introducerea tehnicii noi si a celor mai avansate metode de organizare a productiei in vederea
asigurarii unei noi eficiente economice maxime activitatii intreprinderii.[1]
O buna pregatire tehnica si organizatorica a productiei mijloacelor de munca si a
obiectelor muncii asigura inzestrarea diferitelor ramuri ale economiei cu mijloace de productie la
nivelul tehnicii mondiale, asigurand totodata avantaje deosebite la consumatori prin randamente
superioare, durate mai lungi de exploatare, cheltuieli reduse de productie, intretinere si
exploatare.
Pregatirea productiei prin modul ei de organizare si desfasurare trebuie sa
raspunda indeplinirii a o serie de sarcini de baza:
- asigurarea fabricarii unor produse noi la nivelul tehnicii mondiale si modernizarea
fabricatiei produselor deja existente,
- asigurarea conditiilor optime pentru indeplinirea ritmica si uniforma a productiei
intreprinderii, prin terminarea etapelor de pregatire conform graficelor si prin efectuarea
acestora la un nivel calitativ superior,
- reducerea la minimum posibil a duratei de pregatire a productiei, precum si asigurarea
efectuarii acesteia cu cheltuieli minime.
Activitatea de pregatire a productiei constituite in intreprinderile industriale, coloana
vertebrala a intregii activitati, arborele motor al intreprinderii, care pune in miscare toate
functiunile acesteia. Pentru aceasta, ea trebuie organizata corespunzator pe baza unui si stem
adecvat a carei functionare corecta sa asigure realizarea obiectivelor stabilite potrivit politicii
generale a intreprinderii.
Pregatirea productiei in cadrul unei intreprinderi industriale cuprinde doua etape
principale :
a) pregatirea tehnica formata din urmatoarele activitati :
a
1
. proiectarea produsului;
a pregatirea tehnologica;
a
3
. executarea prototipului, incercarea si omologarea lui;
a
4
. executarea seriei zero, a capului de serie sau a lotului experimental si omologarea.
b) pregatirea material organizatorica.
In cazul productiei industriale de mobila, pregatirea consta in realizarea unei serii de
lucrari in etape ca:
- pregatirea tehnica a fabricatiei,
- programarea operativa,
- balante de incarcare,
- program de fabricatie,
- pregatire materiala a productiei.
CAI DE ASIMILARE IN FABRICATIE A NOILOR PRODUSE
Asimilarea in fabricatie a noilor produse se poate realiza pe trei cai principale:
a) dupa o conceptie proprie;
b) pe baza unei licente de fabricatie ;
c) dupa un model de referinta ;
Asimilarea pe baza de conceptie proprie stimuleaza si valorifica capacitatea creativa a
specialistilor din cadrul institutelor de proiectare, sau serviciului de proiectare din cadrul
intreprinderii.
Aceasta cale constituie un mijloc important de diversificare si modernizare a
nomenclatorului de produse, permitand valorificarea bazei materiale, economisirea valutei
utilizate pentru achizitionarea unor licente de la firmele straine.
Asimilarea pe baza de conceptie proprie prezinta si o serie de limite : necesita o perioada
lunga de proiectare, unele produse nou proiectate fiind necunoscute pe piata, necesita o activitate
promotionala cu mari cheltuieli de reclama.
Asimilarea de noi produse dupa licenta de fabricatie consta in achizitionarea documentatiei
tehnice de fabricatie de la diferite intreprinderi din alte tari, contra cost si fabricarea produselor
in tara, pe baza acesteia. Aceasta metoda, pe langa o serie de avantaje date de faptul ca reduce
timpul de asimilare in fabricatie, produsul asimilat pe baza licentei este cunoscut pe piata prin
performantele obtinute anterior si se ofera posibilitatea unei vanzari rapide in cantitati mult mai
mari, si o serie de dezavantaje : firma care vinde o licenta are deja pregatit un nou produs din
aceeasi gama de produse care va fi lansat pe piata in perioada imediat urmatoare, achizitionarea
licentei de fabricatie necesita fonduri valutare, nu se valorifica corespunzator capacitatea de
proiectare a specialistilor din tara, inclusiv baza materiala existenta in acel domeniu.
Asimilarea in fabricatie dupa un model de referinta are loc in cazuri mai rare.
Modelul de referinta prezinta numai un punct de plecare care, presupune insa o proiectare
proprie, cu toate avantajele si dezavantajele care decurg de aici. In aceste conditii organele de
proiectare proprii trebuie sa asigure inlaturarea deficientelor existente la modelul de referinta
asigurandu-se elaborarea unor proiecte cu caracteristici imbunatatite si superioare in comparatie
cu cele ale modelului de la care s-a pornit proiectarea produselor.
3. PREGATIREA TEHNICA
3.1. Proiectarea produselor
Proiectarea produselor reprezinta o activitate deosebit de importanta in cadrul pregatirii
tehnice a productiei, se urmareste determinarea proprietatilor fizico-chimice, a aspectului
exterior si a altor elemente privind caracteristicile calitative care vor permite produsului respectiv
sa satisfaca cerintele economiei nationale in domeniul prevazut de folosirea acestuia.
In proiectarea noilor produse punctul de plecare il constituie cunoasterea obiectului
proiectarii, respectiv felul produsului si cerintele pe care acesta trebuie sa le indeplineasca fata de
consumatori.
Organele de proiectare, in functie de cerintele ridicate de beneficiarii noului produs,
intocmesc toata documentatia necesara precizarii in mod detaliat a caracteristicilor si
parametrilor tehnico-economici ale noului produs.
Proiectarea noilor produse, potrivit experientei, cuprinde urmatoarele faze principale :
a). elaborarea temei de proiectare si studiul tehnico-economic ;
b). elaborarea proiectului tehnic ;
c). elaborarea desenelor de executie.
Tema de proiectare si studiul tehnico-economic cuprind datele initiale de baza in functie
de care se vor elabora proiectul tehnic si desenele de executie.
Tema de proiectare cuprinde :
- denumirea produsului,
- destinatia si conditiile de folosire a acestuia,
- caracteristicile principale sub raport constitutiv sau al retelei de fabricatie,
- principalii indicatori tehnico-economici de exploatare,
- cantitatea in care se va fabrica,
- termenele de proiectare pe faze.
O tema de proiectare pentru un anumit tip de masina-unealta trebuie sa precizeze destinatia
de folosire, dimensiunile, greutatea, viteza de avans, consumul de energie, gradul de
automatizare, randamentul.
In cazul asimilarii in fabricatie a unor noi tipuri de materiale se elaboreaza o tema de
cercetare sau o reteta de fabricatie in locul temei de proiectare.
Studiul tehnico-economic se elaboreaza odata cu tema de proiectare, acesta trebuie sa arate
necesitatea, oportunitatea, rentabilitatea asimilarii produsului respectiv.
Trebuie evidentiate cu caracter estimativ posibilitatile de vanzare ale produsului pe o
perioada de cel putin cinci ani. Studiul trebuie sa precizeze : baza de materie prima necesara,
posibilitatile tehnologice de fabricatie, costul de productie, caracteristicile tehnice si de
exploatare.
In raport cu felul produsului se realizeaza o documentatie adecvata denumita proiect
tehnic, acesta trebuie sa cuprinda : desenul de ansamblu, cu sectiuni si caietul de sarcini.
Prin proiectul tehnic se vor intocmi toate calculele necesare dimensiunii noului produs, se
va face fixarea formelor geometrice si a dimensiunilor de baza ale ansamblelor si pieselor
principale ; cu aceasta ocazie se fac calculele de rezistenta cu precizarea felului materialelor ce
trebuie utilizate.
Desenul de executie (desenul de detaliu de executie) este faza cu care se incheie activitatea
de proiectare a noului produs si se elaboreaza pe baza proiectului tehnic.
Desenele de executie arata in mod detaliat toate elementele componente ale produsului; pe
baza lor se va elabora tehnologia de fabricatie si se va face executia propriu-zisa a produsului in
sectiile intreprinderii, ce trebuie sa cuprinda notite tehnice pentru servirea si intretinerea
diferitelor piese sau subansamble.
Pe baza proiectului tehnic si a desenelor de executie se va putea trece la efectuarea
celorlalte activitati ale pregatirii tehnice. Efectuarea tuturor acestor faze ale proiectarii produselor
se recomanda pentru asimilarea in fabricatie a diferitelor produse care urmeaza a se fabrica in
serie, pentru fabricarea anumitor produse unicate proiectarea cuprinde numai tema de proiectare
si desenele de executie.
Activitatea de proiectare a noilor produse trebuie sa indeplineasca o serie de
cerinte :
- largirea sortimentului produselor si imbunatatirea continua a calitatii lor ;
- folosirea la elaborarea proiectelor pentru noile produse a normelor interne si a
standardelor existente pentru diferite piese ;
- urmarirea reducerii costului noului produs comparativ cu produsele vechi si milare, prin
folosirea tuturor cailor posibile ;
- imbunatatirea indicatorilor de exploatare prin prelungirea duratei de exploatare,
asigurarea unei concordante intre indicatorii tehnico economici ai noilor produse si
cerintele consumatorilor;
- proiectarea unor produse care sa asigure o protectie si securitate a muncii maxima in
timpul exploatarii.
3.2 Pregatirea tehnologica a productiei

Pregatirea tehnologica, in cadrul pregatirii tehnice a fabricatiei, reprezinta acea activitate
care are drept scop elaborarea tehnologiei de fabricatie.
Prin tehnologie de fabricatie a produselor se intelege totalitatea procedeelor de prelucrare a
materiilor prime si materialelor.
Activitatea de pregatire tehnologica are un caracter complex, cuprinde activitatea de
proiectare a unor procedee tehnologice noi sau de perfectionare a celor existente, precum si
activitatea de elaborare a metodelor de control tehnic, de alegere a utilajului, de stabilire a
normelor de consum de materii prime, materiale, energie si combustibili.
[2]

In activitatea pregatirii tehnologice a productiei trebuie respectate o serie de cerinte de
baza:
- elaborarea unor procese tehnologice care sa se caracterizeze printr-un inalt nivel al
mecanizarii complexe si automatizarii proceselor ;
- urmarirea proiectarii unui proces tehnologic care sa asigure fabricarea produsului in
conditiile realizarii unei cresteri cat mai mari a productivitatii muncii, a folosirii optime a
capacitatii de productie ; necesitatea asigurarii fabricarii unor produse de calitate
superioara, a crearii conditiilor necesare pentru reducerea costurilor de productie si
realizarea tuturor indicatorilor cantitativi si calitativi.
In cadrul intreprinderilor industriale pregatirea tehnologica cuprinde un ansamblu de
activitati a caror solutionare in mod unitar asigura in final fabricarea optima a produselor.
Inceputul muncii de pregatire tehnologica il constituie elaborarea procesului tehnologic de
ansamblu, pe faze, iar in cadrul acestora pe operatii, in succesiunea lor.
O alta activitate in cadrul pregatirii tehnologice o constituie alegerea utilajelor necesare
pentru executarea diferitelor operatii si stabilirea regimului de lucru al acestora
In cadrul pregatirii tehnologice, stabilirea echipamentului tehnologic (scule, dispozitive,
verificatoare), proiectarea si confectionarea sculelor constituie o alta faza.
Elaborarea normelor progresive de timp, de munca si de consum de materii
prime, materiale, combustibil constituie o alta faza importanta a pregatirii tehnologice.
Proiectarea tehnologiei controlului tehnic, pregatirea, verificarea si multiplicarea
documentatiei tehnologice, precum si a celei de punere la punct si predare a echipamentului
proiectat si confectionat reprezinta alte activitati de pregatire tehnologica.
Solutionarea optima a acestor probleme se face pe baza cercetarilor de laborator si a
diferitelor studii experimentale si tehnico-economice.
Prin folosirea proceselor tehnologice tipizate in cadrul pregatirii tehnologice se
asigura o eficienta economica deosebita. Prin aceasta tipizare se asigura reducerea
timpului necesar proiectarii si a costului acestuia, imbunattirea calitatii produselor, si
mplificarea documentatiei tehnologice, reducerea nomenclaturii echipamentului
tehnologic folosit, determinand o reducere a volumului de munca, deci o scurtare a
ciclului de productie.
In domeniul pregatirii tehnologice trebuie sa se urmareasca folosirea celor mai noi realizari
existente pe plan mondial in domeniul tehnologiei de fabricatie, asigurarea introducerii si
extinderii in mod treptat a automatizarii instalatiilor industriale.
3.3. Metode de apreciere economica a variantei tehnologice optime
In conditiile actuale, ca urmare a progresului tehnic, tehnologii pot folosi pentru
executarea unui anumit produs mai multe procese tehnologice.
Prin alegerea variantei optime a procesului tehnologic se intelege stabilirea si adoptarea
pentru fabricarea unui anumit produs, piese sau pentru executarea unei operatii, pe baza de
analiza, dintr-un anumit numar de procese tehnologice posibile de folosit, a acelui proces care
prezinta cele mai mari avantaje de ordin economic, comparativ cu celelalte procese. Pentru
alegerea variantei tehnologice este necesara o analiza comparativa a acestora pe baza unui si
stem de indicatori. In functie de indicatorii folositi, aceasta analiza, se poate desfasura in doua
etape :
a). compararea indicatorilor in expresie naturala analiza are caracter de aproximatie,
realizandu-se prin compararea la diferitele variante posibile ale unui ansamblu de indicatori in
expresie naturala, asa cum sunt :
a
1
. Normele de consum de materii prime, materiale, combustibil, energie ;
a Felul, cantitatea, complexitatea si valoarea noului utilaj si a
echipamentului tehnologic necesitat de fiecare proces ;
a
3
. Volumul de munca necesar pentru diferitele procese si gradul de
complexitate a pregatirii tehnice a productiei ;
a
4
. Marimea suprafetelor de productie necesare.
Analiza acestor indicatori in expresie naturala trebuie raportata, atat la marimea lor
absoluta, cat si la efectele pe care le-ar avea fiecare in parte asupra obtinerii unei calitati
superioare a productiei.
b). compararea indicatorilor valorici de cost reprezinta cea de-a doua etapa necesitata de
alegerea variantei optime a procesului tehnologic, cei mai utilizati indicatori sunt :
b
1
. Costul tehnologic unitar ;
b Costul tehnologic pentru o anumita cantitate de productie.
Notiunea de cost tehnologic are un caracter conventional. Notiunea de cost tehnologic
defineste faptul ca pentru un proces tehnologic trebuie luate in considerare doar cheltuielile care
sunt determinate de tehnologia de fabricatie respectiva. Pentru a calcula costul tehnologic al unui
produs este necesar ca din costul de productie unitar sa se scada acele cheltuieli care sunt
influentate ca marime de felul procesului tehnologic.
In costul tehnologic intra cheltuielile pentru urmatoarele elemente :
- materii prime si materiale,
- combustibil si energie,
- salariile muncitorilor productivi si contributiile asupra acestora,
- cheltuielilor de exploatare ale utilajului tehnologic,
- reglarea utilajului si amortizarea acestuia,
- exploatarea sculelor, dispozitivelor, cheltuielile generale ale sectiilor si ale
intreprinderii.
Din punct de vedere al variatiei lor cu volumul productiei, aceste cheltuieli se impart in
doua mari grupe :
a) grupa cheltuielilor variabile cuprinde acele cheltuieli care cresc in mod direct
proportional cu cantitatea de productie ;
b) grupa cheltuielilor constante cuprinde acele cheltuieli care raman neschimbate ca
marime in conditiile in care volumul productiei variaza.
Pentru calculul indicatorilor valorii folosim notatia :
C
t u
= cost tehnologic unitar ;
C
tN
= cost tehnologic pentru o anumita cantitate (N) de productie ;
C
c
= cheltuieli constante ;
V = cheltuieli variabile pe unitatea de produs ;
Pentru cei doi indicatori, pornind de la modul cum participa fiecare grupa de cheltuieli la
formarea costului tehnologic, se pot scrie urmatoarele relatii :
C
t u
= V + C
c
/ N (1)
Aceasta relatie exprima costul tehnologic in functie de cantitatea de productie si este tipul
ecuatiei unei hiperbole echilaterale, asimptotica la cele doua axe coordonate. in Anexa nr. 3 se
arata reprezentarea grafica a acestei relatii.
Analizand reprezentarea, se constata ca in zona A, la o variatie mica ( N ) a cantitatii de
productie are loc o variatie foarte mare a costului tehnologic unitar
(C
tul
), aceasta zona este caracteristica intreprinderilor cu productia de unicate sau de serie mica,
in timp ce in zona C, la o variatie mare a cantitatii de productie ( N
2
) are loc o variatie foarte
mica a costului tehnologic unitar (C
tu2
), zona C corespunde si tuatiei existente la intreprinderea
cu o productie in serie mare sau in masa.
C
tn
= V x N + C
c
(2)
Aceasta relatie exprima variatia costului tehnologic de productie in functie de cantitatea de
productie, este tipul ecuatiei unei drepte cu coeficientul unghiular.
Analizand reprezentarea grafica a variatiei costului tehnologic de productie in raport cu
cantitatea de productie, aratata in Anexa nr.4, se constata ca la o anumita variatie a cantitatii de
productie (N) corespunde o variatie proportionala a costului tehnologic de productie.
In cazul existentei mai multor variante de procese tehnologice, pentru stabilirea variantei
optime, se poate folosi procedeul analitic sau grafic.
In cazul folosirii procedeului analitic se intocmeste un tabel de calcul in care se face
analiza, cu valorile corespunzatoare. Se va considera ca varianta optima cea care, pentru o
cantitate de productie care urmeaza a fi fabricata, necesita costul cel mai redus.
Pentru folosirea procedeului grafic se impune reprezentarea grafica a variatiei costurilor in
functie de cantitati, pentru fiecare varianta de proces tehnologic in parte, considerand ca varianta
optima, aceea care pentru cantitatea de productie ce urmeaza a fi executata va da costul
tehnologic minim.
In cazul existentei a doua variante de procese tehnologice, pentru determinarea pe cale
analitica a variatiei tehnologice optime in functie de costul tehnologic unitar se poate folosi un
model ca cel din Anexa nr.5.
In cazul existentei a doua variante de procese tehnologice, pentru determinarea
pe cale grafica a variantei tehnologice optime, trebuie sa se faca reprezentarile grafice
corespunzatoare. In Anexa nr. 6 se arata reprezentarea grafica a variatiei costului in
functie de cantitati in cazul folosirii pentru analiza a costului tehnologic unitar, iar in
Anexa nr.7, reprezentarea grafica a variatiei costului tehnologic de productie in functie
de cantitati, in cazul folosirii pentru analiza a costului tehnologic pentru o anumita
cantitate.
Pentru cantitatea de productie N
1
, conform Anexei nr. 6, varianta tehnologica optima este
data de procesul tehnologic notat cu cifra romana I, intrucat costul tehnologic unitar pentru
cantitatea N
1
, corespunzator primului proces tehnologic (C
tuII
) este mai mic decat costul
tehnologic unitar pentru cantitatea N
1
de la al doilea proces tehnologic (C
tu111
).
Pentru cantitatea de productie N
2
varianta tehnologica optima este data de procesul
tehnologic notat cu cifra romana II, intrucat costul tehnologic unitar pentru cantitatea
N
2
corespunzator procesului tehnologic al doilea (C
tu211
) este mai mic decat costul tehnologic
unitar pentru cantitatea N
2
corespunzator primului proces tehnologic (C
tu21
).
Pentru analiza economica a variantei tehnologice optime in cazul existentei a doua variante
de proces tehnologic trebuie cunoscuta cantitatea critica (N
cr
) pentru care costul tehnologic este
acelasi in ambele variante.
Calculul pentru cantitatea critica se face astfel :
C
tu1
= C
tu11

C
tu1
= V
1
+ C
c1

C
tu11
= V
2
+ C
c2

V
1
+ Cc1 = V2 + Cc2
( C
c1
/ N
cr
) (C
c2
/ N
cr
) = V
2
V
1

(C
c1
C
c2
) / N
cr
= V
2
V
1

N
cr
= (C
c1
C
c2
) / (V
2
V
1
)
Pentru analiza variantei tehnologice optime, in unele cazuri, se poate folosi indicatorul
costul fabricatiei unui produs sau piese. Pentru determinarea acestui indicator trebuie
insumate cheltuielile de materiale, manopera, regie, amortizare cu dispozitivele si sculele care
revin pe unitate.
Determinarea marimii fiecarei componente a costului unitar pe produs se poate face cu
ajutorul unor relatii specifice.
Costul pe unitate de produs se poate determina astfel :
C
p
= C
mat
+ C
man
+ C
r
+ C
am
+ C
ds
+ S
sc
,

unde : - C
p
= cost pe unitatea de produs sau piesa ;
- C
mat
= cheltuielile cu manopera pe unitate ;
- C
r
= cheltuielile de regie pe unitate ;
- C
am
= cheltuielile de amortizare pe unitate ;
- C
ds
= cheltuielile cu dispozitivele pe unitate ;
- C
sc
= cheltuielile cu sculele pe unitate.
Pentru determinarea variantei tehnologice optime pot fi utilizate si alte metode, cum sunt :
metoda arborelui de decizie, metoda analizei valorii, metoda ELECTRE.
3.4. Executarea, incercarea si omologarea prototipului si a seriei zero
Prin efectuarea acestor faze se urmareste sa se verifice daca noul produs
corespunde documentatiei care a stat la baza asimilarii, si sa se atesteze tehnologia de
fabricatie in cadrul indicatorilor tehnico-economici stabiliti.
Prototipul este format din unul sau mai multe exemplare din produsul care a fost
asimilat, executate in ordinea supunerii unor incercari sau probe pentru a se constatata
daca au fost respectati parametrii si indicatorii tehnologici proiectati.
Omologarea reprezinta activitatea de confirmare, pe baza de incercari si probe,
la care este supus prototipul zero, a faptului ca produsul corespunde cu cel proiectat.
Ea se efectueaza in doua etape : omologarea preliminara (de prototip) si omologarea
finala (de serie zero). Activitatea de omologare se face de catre o comisie de specialisti
din care fac parte reprezentantii principalilor consumatori ai produsului si ai unitati
producatoare.
Omologarea preliminara verifica daca noul produs corespunde documentatiei pe
baza caruia a fost intocmit, daca are nivelul prestabilit de calitate, daca alegerea
materialelor din reteta de fabricatie a produsului au justificare tehnico-economica. Pe
baza rezultatelor omologarii preliminare se poate trece la executia seriei zero. [3]
Executia seriei zero si omologarea final au ca scop verificarea mentinerii
performantelor produsului precum si obtinerea unor informatii referitoare la parametrii
de anduranta si fiabilitate.
Omologarea final cuprinde activitati de verificare a urmatoarelor si tuatii :
- daca operatiile tehnologice efectuate pentru seria zero au fost executate pe
locurile de munca unde urmeaza sa se desfasoare procesul de productie al
produsului, daca au fost respectate toate etapele de desfasurare ale
omologarii preliminare ;
- daca a fost respectata documentatia tehnologica;
- daca tehnologia de fabricatie cuprinde si operatiile de control tehnic de
calitate.
Activitatea de omologare se incheie cu intocmirea unui proces-verbal in care sunt
trecute :
- denumirea fazei de omologare (de prototip sau de serie zero);
- denumirea produsului si principalele sale caracteristici;
- constatarea comisiei si eventualele propuneri de modificare a tehnologiei de
fabricatie.
In cadrul omologarii, incercarile si verificarile imbraca forme specifice : prototip,
esantioane, loturi de proba, in raport cu felul ramurii industriale. Prototipul esantionarea,
loturile de proba se executa in sectiile experimentale ale intreprinderii, in laboratoarele
intreprinderii, in statii pilot sau instalatii semiindustriale, dupa specificul produselor.
Prin executarea, incercarea si omologarea prototipului si a esantioanelor, prin fabricarea
seriei zero, a capului de serie, a loturilor experimentale se pune la punct documentatia de
proiectare si tehnologizare si se verifica in mod practic calitatea lor, evitandu-se astfel
constatarea ulterioara a unor lipsuri de ordin constructiv sau ale retelei de fabricatie sau
defectiuni in desfasurarea procesului tehnologic.
Dupa terminarea acestor activitati se poate trece la productia de serie a noilor produse
asimilate in fabricatie.
4. PREGATIREA MATERIAL-ORGANIZATORIC A
FABRICATIEI NOILOR PRODUSE
In cadrul etapei de pregatire material-organizatorica se vor creea conditii de ordin
material si organizatoric, pentru fabricarea noilor produse. Trebuie sa se rezolve
urmatoarele probleme:
- determinarea necesarului de materii prime si materiale consumabile si energie pentru
realizarea procesului de productie al noilor produse;
- comandarea din timp la furnizorii interni si externi, a utilajelor si echipamentelor
tehnologice necesare;
- modernizarea utilajelor existente sau adaptarea lor la exigentele noului produs
tehnologic printr-o programare din timp in sectiile proprii de reparatii ;
- asigurarea unui personal specializat in realizarea noului produs tehnologic, in acest caz
impunandu-se solutii privind asigurarea calificarii corespunzatoare a acestuia;
- realizarea restructurarii fluxurilor tehnologice la termenele stabilite fara perturbarea
fluxurilor tehnologice ale celorlalte produse.
Elaborarea unui nou si stem de planificare tehnico-economica si operativ calendaristic,
precum si a si stemului de evidenta, corespunzator noilor conditii de fabricatie incheie activitatea
de pregatire material-organizatorica a fabricatiei noilor produse.
Toate aceste etape trebuie incadrate in graficul general al pregatirii fabricatiei noilor
produse, respectarea termenelor constituind o conditie de baza a inceperii fabricatiei noilor
produse conform prevederilor planului de productie.
4.1. Planificarea pregatirii fabricatiei noilor produse
Activitatea de pregatire a fabricatiei noilor produse sau de perfectionare a produselor
existente are un caracter complex. Intreaga activitate de pregatire a fabricatiei se desfasoara pe
baza unui plan calendaristic, in care vor fi trecute toate etapele de pregatire a fabricatiei, duratele
calendaristice si termenele lor de inceput si de sfarsit. In si tuatia in care perioada de pregatire a
fabricatiei dureaza mai mult de un an se intocmeste un plan calendaristic de ansamblu, urmarind
ca acesta sa fie defalcat in planuri calendaristice de pregatire direct coordonat cu continutul
programului de productie si al planului tehnic privind asimilarea in fabricatie a noilor produse.
Actele de pornire in intocmirea acestor planuri calendaristice sunt urmatoarele :
- lista noilor produse care urmeaza a fi introduse in fabricatie sau perfectionate ;
- volumul lucrarilor de pregatire si durata de executie a acestora ;
- termenele privind punerea in fabricatie curenta a acestor produse ;
in afara de planuri caracteristice de pregatire pe fiecare produs in parte, in intreprinderi, se
intocmeste si un plan de pregatire de ansamblu, in care sunt trecute lucrarile de pregatire a
fabricatiei pentru toate produsele, cu diferitele etape ce trebuie executate in perioada de plan sau
de perspectiva.
Planul calendaristic de pregatire a productiei cuprinde pe verticala denumirea tuturor
etapelor si fazele de pregatire indicandu-se pentru fiecare in parte, pe orizontala, cine raspunde
de executie, locul din intreprindere unde se desfasoara etapa sau faza respectiva, durata
executarii, termenul de incepere si de terminare a acestora. [4]
In cazul in care se proiecteaza produse complet noi se stabileste volumul lucrarilor de
proiectare constructiva, de proiectare tehnologic si de pregatire a echipamentului tehnologic.
Durata unei anumite etape sau faze de pregatire a productiei se poate stabili cu ajutorul
urmatoarei relatii de calcul :
T = [ t / ( N x d x n ) ] x k
unde : - T = durata etapei, in zile ;
- t = consumul total de timp necesar pentru executarea etapei sau fazei in
ore ;
- N = numarul de personal care lucreaza si multan la etapa dat;
- d = durata zilei de lucru, in ore;
- n = coeficientul e indeplinire a normelor ;
- k = coeficientul consumului de timp suplimentar (pentru coronare, aprobare).
In intocmirea graficului Gantt, se recomand folosirea executarii in paralel a unor etape de
pregatire a fabricatiei ori de cate ori o anumit etap poate fi inceput fara a fi conditionat de
terminarea etapei anterioare. In industria constructoare de masini se poate incepe elaborarea
desenelor de executie pe masura terminarii proiectului calendaristic al diferitelor ansamble.
Planul calendaristic de pregatire, odata aprobat, devine obligatoriu de indeplinit
pentru toate organele de executie.
4. Rolul design-ului in proiectarea produselor
Design-ul in proiectarea noilor produse sau in modernizarea acestora are o
important deosebit.
Design-ul industrial reprezinta un mijloc valoros in crearea produselor.
Principalele functii ale design-ului industrial se refer la conceperea, proiectarea si
introducerea in fabricatie a noilor produse, acordarea asistentei tehnice si optimizarea
activittilor legate de elaborarea formei corespunzatoare a produsului, pentru obtinerea
rezultatelor de utilizare optime si a expresiei emotionale dorite, pe baza unor tehnologii de
productie rationale.
Rolul unui bun design, in mod practic, este acela de a amortiza cerintele comerciale cu
cele tehnice, de a optimiza relatia de folosire-estetic, de a face produsul coerent cu piata si de a
determina cel mai bun raport de folosire-calitate-pret.
Designer-ul este persoana care se ocupa de design-ul unui produs, trebuie s fie un
cunoscator al disciplinelor artistice si tehnice, si se face apel la ergonomie, la analiza valorii si la
noile tehnologii.
Pentru a se putea asigura succesul necesar noilor produse in lupta de concurenta, design-ul
trebuie sa defineasca formele si culorile cele mai potrivite in raport cu cerintele mediului
inconjurator, contribuind efectiv, impreuna cu celelalte compartimente functionale, la
diferentierea tehnic si comercial a produsului fat de alte produse.
Design-ul industrial este astfel o expresie a unittii tehnicii, stiintei si artei care oglindeste
natura specific a actului de creatie in industria modern.
4.3. Folosirea metodei analizei valorii in proiectare
Analiza valorii are ca obiect gasirea de solutii care s reduca costurile de
productie si costurile de utilizare pe baza analizei functiunilor unui produs existent sau
care se creeaza. Analiza valorii actioneaz pentru maximizarea parametrilor functionali
si minimizarea costurilor, atat la nivelul fazei de conceptie constructiv a produselor,
serviciilor sau proceselor, cat si la nivelul producerii lor.
Analiza valorii concepe solutii noi, punand total in discutie forma fizic a produsului. Prin
efectuarea unei analize complexe a acestor functiuni se urmareste s se lase la un produs numai
ceea ce este strict necesar satisfacerii consumatorului.
Aplicarea metodei scoate in evident faptul c pentru un produs costul poate fi in bun
masur redus, eliminand operatiile care nu contribuie la realizarea functiunilor esentiale.
Ca metod, analiza valorii necesit parcurgerea unor etape:
a) definirea sau predefinirea unui caiet de sarcini pentru produsul considerat, pe baza
analizei functiunilor pe care trebuie s le indeplinesc produsul;
b) identificarea nevoilor pe care va trebui s le satisfaca noul produs pe durata folosirii lui;
c) considerarea functiunilor produsului in si ne prin parcurgerea a cinci faze de analiz
cum sunt: faza analitic, dubitativ, imaginativ, si ntetic si realizatoare.
Aplicarea metodei, sub raport organizatoric, presupune constituirea unui grup de lucru,
condus de un animator, grupa format din 6 8 persoane avand caracter functional si nu ierarhic.
In cadrul grupei trebuie reprezentate toate functiunile intreprinderii printr-o persoan
competent. Decizia final la propunerile grupei este adoptat de Seful programului. Grupa de
lucru pentru gasirea solutiilor posibile efectueaza pentru produsul considerat o analiz detaliat a
functiunilor, a materialelor, a dimensiunilor, a procedeelor si metodelor de fabricatie, a calittii,
abordarea facandu-se in mod egal prin prisma obiectivelor tehnice si economice. In efectuarea
analizei se verifica dac costul pe care il implic partea din produs care asigur o anumit
functiune nu este exagerat sau neconform in raport cu utilitatea sa tehnic sau comercial.
Analiza valorii actioneaz in directia maximizarii raportului dintre valoarea de intrebuintare si
costul de productie, conduce la renuntarea unor supradimensionari de piese sau semifabricate sau
la renuntarea anumitor detalii care nu raspund in mod necesar unor cerinte de utilizare ale
consumatorilor, dar care incarca, in mod nejustificat, costul produselor. Utilizarea acestei metode
asigur armonizarea intereselor generale, colective si personale care se afirm in cadrul
intreprinderii
4.4. Cile de reducere a duratei de pregatire a productiei
Reducerea duratei de pregatire a fabricatiei noilor produse reprezinta una din problemele
ce trebuie avute permanent in vedere, prezinta o deosebit important pentru intreprindere. O
durat redus de pregatire asigur punerea la dispozitia consumatorilor a unor produse noi cu
caracteristici tehnico-economice superioare si creeaza posibilitti de export sporite, pe cand o
durat mai mare de pregatire poate avea ca rezultat uzura moral prematur a produselor.
Caile de reducere a duratei de pregatire au un caracter complex, iar importanta lor difera
de la o ramur la alta. Pentru reducerea duratei de pregatire a fabricatiei se cunosc urmatoarele
posibilitati:
- utilizarea proiectelor tip pentru diferitele elemente constitutive ale produselor sau
tehnologiilor care pot fi utilizate;
- folosirea pe scar larg a diferitelor subansamble standardizate sau normalizate,
reducandu-se numarul pieselor originale ce trebuie proiectate si astfel se micsoreaza volumul de
munc necesar pregatirii;
- folosirea de procedee tehnologice tipizate, const in stabilirea pentru o grupa de produse
omogene a unui produs tehnologic tip;
- folosirea tehnologiei de grup si prevederea in cadrul pregatirii tehnologice a folosirii unor
dispozitive demontabile formate din elemente tipizate. Metoda tehnologiei de grup const in
elaborarea unei tehnologii unice pentru fabricarea unor grupe de repere si milare din punct de
vedere al caracteristicilor de
prelucrare.






- ridicarea pregatirii profesionale a proiectantilor si tehnologilor si specializarea lor pe
anumite probleme, astfel inct acestia s poata executa lucrari de pregatire cu o component
maxim si cu o durat de pregatire minim;
- organizarea optim a executarii lucrarilor de pregatire prin adoptarea cu un bogat
material informativ-ajutator;
- folosirea unor metode moderne de proiectare in paralel a unor activitti specifice etapei
de pregatire a fabricatiei noilor produse, cum ar fi teoria grafelor (metoda drumului critic si
metoda Pert).
Prin folosirea acestor posibilitti, durata de realizare a etapei de pregatire a fabricatiei
noilor produse se reduce considerabil, contribuind in acest mod la reducerea ciclului de asimilare
in fabricatie si, deci, la reducerea pe aceast baz a costurilor legate de aceasta activitate.
5. CONCEPTUL DE PRODUS
In conceptia clasic produsul a fost definit drept o sum de atribute si caracteristici
tangibile fizice si chimice reunite intr-o forma identificabil. In prezent produsul este definit ca
reprezentand un ansamblu de elemente ce declanseaz cererea consumatorilor pe piat.
Componentele ce definesc un produs pot fi grupate astfel:
a). componente corporale vizeaza caracteristicile merceologice ale produsului si
ambalajului su, determinate de substanta material a acestora, de aspectul functional (gabarit,
greutate).
b). componente acorporale contin elemente ce nu au suport material nemijlocit cum
sunt : numele produsului, marca de fabricatie, instructiunile de utilizare, protectia legala prin
brevet, licenta de fabricatie sau comercializare, pretul, termenul de garantie, serviciile acordate
cumparatorului produsului.
c). comunicatiile privitoare la produs, ce cuprind ansamblul informatiilor transmise de
producator cumparatorului potential.
d). imaginea produsului, sinteza a reprezentarilor mentale ale potentialului cumparator cu
privire la produs ; poate avea o imagine clara, favorabila care il poate remarca in masa de
produse, deoarece caracteristicile informeaza corect cumparatorul sa-si croiasca o imagine
anume despre produs, sau poate s se prezinte cu o imagine difuz, neclara, care poate
compromite succesul pe piat al produsului. La formarea imaginii concur toate elementele
produsului, dar si modul cum se face lansarea si prezentarea produsului pe piat.
Produsul creat si destinat pietei nu este si ngular in masa de produse existente, este integrat
intr-o gam de produse fie din punctul de vedere al caracteristicilor merceologice, fie din cel al
consumului. In notiunea de gam sunt definite variettile articolelor in cadrul anumitor grupe de
marfuri. Gama poate avea grad mare sau mic de omogenitate.
La nivelul unei intreprinderi producatoare avem :
- largirea gamei, dat de numarul de linii de productie;
- profunzimea gamei, dat de numarul de produse pe care il contine o linie;
- lungimea gamei, dat de suma gamei;
- toate liniile arata suprafata pe care o acopera gama de produse.
5.1. Ciclul de viat al produsului
Ciclul de viat al produsului reprezinta intervalul cuprins intre momentul aparitiei si cel al
disparitiei produsului de pe piat. Ciclul de viat al produsului nu coincide cu durata de viat
fizic si durata de functionare a unui produs.
Cerere
( volum vanzari )








Cercetare Lansare Crestere Maturitate Declin Timp
Dezvoltare
Creatie
Produsul, in cadrul ciclului de viat, parcurge mai multe etape. Un produs trece prin
anumite etape ce prevad aparitia si care pregatesc lansarea pe piat.
a). Lansarea este etapa in care agentul informeaza publicul despre produs pentru ca
potentialii cumparatori s devina cumparatori reali. In aceast etap se desfasoar multiple
actiuni promotionale de publicitate in forme si tehnici specifice, se transmit mesaje care s
trezeasca interesul potentialului cumparator ;
b). Cresterea poate fi accelerat sau lent, in functie de efortul actiunilor promotionale
desfsurate in etapa anterioar, functie de caracterul produsului. In aceasta etap este important
colaborarea intre agentii producatori si comercianti;
c). Maturitatea produsului pe piat marcheaza limitele unui echilibru de piat.
Etapa de stabilitate poate dura mult sau putin, functie de numerosi factori, de aparitia









unor produse superioare din punct de vedere cantitativ, dac produsele nu mai fac fat
cerintelor;
d). Declin se manifesta prin scaderea cererii pentru produs, apar pierderi ;
aceasta etap trebuie insotit de o politica adecvat, menit s conduca la scaderea
stocurilor.
Ciclul de viat al unui produs poate avea o durata mai mare sau mai mic, dupa
cum si etapele ce il formeaza pot fi diferite ca initiere in timp. Etapele trebuiesc
identificate si cunoscute, astfel inct deciziile adoptate in legatura cu productia si
comercializarea produsului s aiba o temeinica fundamentare economic, s se
desfsoare in conditii de eficient.
5. Innoirea produselor
Procesul de innoire al produselor este conditionat de progresul stiintific si tehnic
general si de potentialul economic si financiar al firmelor producatoare. Procesul de
innoire se desfasoara in ritmuri diferite in functie de caracterul produselor, unele
innoindu-se cu frecvent mare, altele la intervale mari de timp.
Gradul de noutate este dat de modificarile pe care le prezinta produsul in raport
cu oferta existent. Intensitatea nouttii este maxim, atunci cand innoirea antreneaza
modificarea tuturor componentelor calitative ale produsului conferind acestuia o
multitudine de noi insusiri. Ea scade treptat pe masura diminuarii numarului si marimii
modificarilor suferite de produs, ajungand pan la schimbarea unui si ngur element.
Caracteristicile de noutate se atribuie cand:
- produsul apare absolut nou, deci nu a existat pe nici o piat;
- produsul este nou pentru intreprindere, el inc nu este nou pentru piat;
- produsul nou se introduce pe o piat care nu a existat pan atunci.
Un produs nou prezinta una sau mai multe insusiri noi, un numar modificat de
insusiri sau pune in valoare o insusire ce nu a fost cunoscut, fat de produsele
existente pe piata si/sau in consum.
Introducerea in fabricatie a unui produs si lansarea pe piata a acestuia sunt
procese de durat, complexe, precedate de operatiuni ce se desfasoar in anumite
etape care trebuie parcurse intr-o succesiune bine stabilit.
Momentul de creatie este rezultatul imaginatiei si al actiunilor de cautare in
domeniu. Ideile rezultate din aceast faz sunt supuse unor procese succesive de
selectie in vederea eliminarii variantelor ce nu intrunesc cerintele unui nou produs.
In aceast etap variantele de produs oferite sunt confruntate cu conditiile
concrete de care dispune agentul producator ce vizeaza potentialul uman, material,
financiar.
Ideea de produs este supus analizei si confruntata cu cerintele pietei. Pentru o
asemenea confruntare se stabileste o lista a criteriilor de selectie a variantei in postura
de idee de creatie.
Criteriile ce stau la baza analizei sunt : tehnice, economico-financiare si de
marketing.
Potrivit criteriilor tehnice variatia propusa este supusa analizei prin prisma
performantelor pe care le va dobandi produsul nou privind : functionabilitatea
produsului, durabilitatea produsului, conditiile de intretinere si usurinta cu care se
intretine daca resursele intreprinderii satisfac cerintele de folosinta a noului produs
(materii prime, conditii tehnice si tehnologice), daca necesarul de forta de munca poate
fi asigurat de aceleasi categorii.
Potrivit criteriilor economico-financiare se urmareste daca noul produs se
incadreaza in consumurile specifice de energie, materiale, daca noul produs va asigura
rentabilitatea firmei, cand conditiile de executie se incadreaza in timpii de munca
normati, daca firma dispune de resursele necesare pentru modificarea, introducerea
noilor tehnologii, daca resursele permit incadrarea de forta de munca suplimentara.
Criteriile de marketing analizeaza daca noul produs raspunde obiectivelor,
strategiilor de piata propuse de firma, daca va dobandi o capacitate mai mare
competitiva, daca prin intermediul noului produs, firma isi va imbunatati imaginea, daca
produsul creat raspunde cerintelor consumatorilor, daca produsul prezinta elemente de
noutate, daca este diferit de oferta existenta, daca conditiile pietei permit castigarea
unui nou segment de piata, daca va contribui produsul la realizarea unui profit
substantial.
Se fac estimari cu privire la durata existentei pe piata, se face o analiza a valorii
produsului nou.
Paralel cu produsul se creeaza si ambalajul sau Vanzatorul mut , cum este
numit in literatura de specialitate. Ambalajul trebuie sa indeplineasca functia de
protectie impotriva agentilor din mediul ambiant, sa asigure integrarea formei
si produsului ; sa permita folosirea, etansarea, depozitarea obiectelor ambalate in
conditiile depozitului, independent de functia care trebuie sa detina datele ce sunt
necesare pentru existenta produsului, pe ambalaj trebuie sa existe mentiunile de
utilizare.
Testarea reprezinta ultimul filtru prin care trebuie sa treaca prototipul noului
produs. Testarea urmareste verificarea produsului sub raportul componentelor sale
calitative, ale destinatiilor pentru care este realizat si estimarea conditiilor cele mai
favorabile necesare introducerii pe piata.
Operatiunea testarii comporta doua momente : testarea tehnica si testarea de
acceptabilitate (de piata).
Testarea tehnica priveste respectarea parametrilor tehnico-functionali (materii
prime, tipodimensiuni), se face in laborator, pe piste de incercare.
Testarea de acceptabilitate presupune urmariri de piata pe baza carora sa se
determine, cunoasca optiunile potentialilor cumparatori, maniera care trezeste interes.
Se face o selectie a subiectilor, se stabileste un anumit esantion. Cu prilejul testarii de
acceptare, subiectilor li se cere sa faca o evaluare globala asupra produsului sau una
analitica pe grupe de caracteristici.
Pe baza acestor rezultate se accepta sau nu includerea in fabricatie, lansarea pe
piata a produsului.

6. LANSAREA NOILOR PRODUSE PE PIATA
Procesul de lansare a produsului nou trebuie organizat si desfasurat cu atentie
pentru ca perioada, piata pe care va fi lansat si modul de comercializare sa fie cele
adecvate produsului, sa trezeasca interesul potentialilor cumparatori pentru
achizitionarea acestuia.
Pentru lansarea pe piata a produsului sunt necesare o serie de actiuni :
a). stabilirea perioadei de lansare este corelata cu natura produsului si specificul
sau de consum, astfel produsele cu cerere curenta pot fi lansate oricand, iar pentru
produsele sezoniere momentul lansarii trebuie fixat in perioada premergatoare
sezonului.
b). fixarea zonei teritoriale pentru lansare, astfel produsul poate fi lansat si multan
pe intreaga piata a tarii sau poate fi inclus in unul sau cateva centre urbane mari, in
functie de caracteristicile cumparatorilor potentiali carora se adreseaza si de gradul de
adaptare a produsului la piata.
c). alegerea canalelor de distributie. In alegerea variantei se tine seama de natura
produsului, de nivelul conditionarii sale, de timpul necesar parcurgerii canalelor de
distributie, de costul distributiei.
d). pregatirea pietei pentru lansarea noului produs urmareste crearea unui climat
de interes pentru noul produs in randul cumparatorilor potentiali, se foloseste
publicitatea, expozitii de produse, demonstratii de utilizare a produsului, parada modei,
organizarea de mese rotunde cu specialisti.
e). stabilirea modalitatilor de distributie si pregatirea fortelor de vanzare. Acestea
au in vedere cantitatea in care produsele noi sunt aduse spre vanzare, modul in care se
face lansarea in masa sau in transe , se stabilesc magazinele in care va fi
introdus pentru prima data produsul, are loc pregatirea personalului de vanzare pentru
desfacerea lui, organizarea actiunilor promotionale la nivelul magazinului si in afara lui,
asigurarea stocului la nivelul unitatii comerciale.
Momentul inceperii vanzarii este punctul culminant al intregului proces de
pregatire si lansare a noului produs pe piata, inceputul confruntarii decisive a acestuia
cu consumatorii. Durata lansarii este un element important pentru succesul produsului
pe piata.
Lungimea fazei lansarii este in legatura directa cu natura produsului, gradul sau
de noutate si comportamentul consumatorului. Prelungirea excesiva a acestei etape
mareste riscul esecului produsului nou pe piata.
Difuzarea noului produs pe piata necesita lamurirea a trei probleme : cea a
proprietatii produsului si factorilor mediului ce favorizeaza difuzarea unui produs pe
piata; procesul de acceptare a acestuia de catre consumatorii sai potentiali ;
determinarea diferitelor categorii de ocupanti.
Difuzarea noutatii pe piata se realizeaza in mai multe faze :
- etapa de constatare consumatorul potential afla pentru prima oara de
existenta unui produs ;
- etapa interesului indiviual purtatorul cererii doreste sa-si imbunatateasca
bagajul cunostintelor sale privitoare la noul produs, prin procurarea de informatii
suplimentare cat mai exacte ;
- etapa de evaluare se pun in balanta avantajele unei decizii favorabile adoptarii
noului produs ;
- etapa de incercare consumatorul incearca inovatia pentru a-si imbunatati
aprecierile referitoare la aceasta ;
- etapa de adoptare sau respingere reprezinta concluzia la care a ajuns
consumatorul potential dupa etapele anterioare.
Principalele categorii de acceptanti sunt inovatorii, acceptantii timpurii,
majoritatea timpurii, majoritatea tarzii si acceptantii tarzii.
in privinta produselor noi reactiile consumatorilor difera in functie de
caracteristicile lor si ale produselor. Producatorii incearca sa aduca noile lor produse in
atentia potentialilor acceptanti timpurii, in special a celor care au caracteristicile unor
lideri de opinie.
7. URMARIREA COMPORTARII PRODUSELOR IN CONSUM
Activitatea de urmarire a comportarii produselor la beneficiar poate avea in
vedere produsul in si ne, modul de folosire, de comercializare, formele de promovare,
nivelul calitativ al service-ului, relatia cumparatorilor fata de pret.
Desfacerea produselor industriale prin trecerea lor in sfera consumului asigura
satisfacerea unor nevoi sociale sau personale, asigura reluarea si continuitatea
procesului de productie la furnizor, asigura resursele materiale pentru aprovizionarea
productiei la intreprinderile consumatoare. Desfacerea produselor asigura recuperarea
cheltuielilor de productie, cresterea continua a eficientei economice a intreprinderilor
producatoare, asigura realizarea si cresterea plus produsului.
Scoaterea unui produs vechi din fabricatie si din sfera distributiei ridica o serie de
probleme referitoare la amortizarea completa a liniei de fabricatie, posibilitatea alocarii
capacitatilor de productie ce ramam disponibile pentru producerea altor produse,
evaluarea posibilitatilor de perfectionare a produselor vechi si de relansare comerciala
a acestora.
Relansarea unu produs vechi trebuie sa valorifice pe deplin rezultatele urmaririi
produselor in consum si sa urmareasca o mai buna repartizare a produsului pe piata[5].
8. STRATEGII IN POLITICA DE PRODUS
In domeniul politicii de produs orice intreprindere trebuie sa-si stabileasca o
anumita atitudine, pe care trebuie sa o manifeste consecvent in scopul satisfacerii
conditiilor eficiente in legatura cu produsul.
Strategia trebuie sa fie subordonata strategiei de piata. Se pot adopta strategii
alternative, ca de exemplu :
- Strategia stabilitatii gamei de produse intreprinderea urmareste sa-si
consolideze pozitia pe piata prin produsele pe care le aduce, cu o ritmicitate ce reflecta
cerintele pietei, astfel intreprinderea isi consolideaza gama sortimentala ;
- Strategia restrangerii gamei de produse intreprinderea urmareste sa actioneze
in directia si mplificarii structurii sortimentale, isi concentreaza eforturile pe unul sau mai
multe produse, ea va elimina liniile de fabricatie ale produselor cu uzura morala;
- Strategia diversificarii gamei de produse prin multiplicarea tipodimensiunilor
produsului in cauza, a nuantelor coloristice, ambalajelor. Se poate realiza : pe verticala,
prin cresterea in profunzime a gamei; pe orizontala, prin marirea numarului liniilor
sortimentale ; pe laterala, o dezvoltare a gamei produselor in directii conexe structurii de
baza ;
- Strategia diferentierii unui produs in cadrul gamei de fabricatie urmareste
detasarea acestuia in cadrul unei structuri sortimentale date prin dobandirea de catre
produsul respectiv a unor caracteristici intrinseci sau prin sporirea serviciilor ce insotesc
produsul respectiv ;
- Strategia perfectionarii produselor urmareste imbunatatirea periodica a
parametrilor calitativi ai produselor ; prin aceasta strategie nu se urmareste castigarea
de noi segmente de consumatori, ci de pastrarea celor actuale ;
- Strategia innoirii gamei de produse, se recomanda a fi adoptata in faza de
maturitate, inlocuind produsele imbatranite cu altele noi, superioare calitativ.
Urmareste sa preia consumatorii produsului eliminat de catre noul produs.