Mihai Eminescu - ATAT DE

FRAGEDA...
Att de frageda, te-asameni
Cu floarea alba de cires,
i ca un !nger dintre oameni
"n calea #ietii mele iesi.
Abia atingi co#orul moale,
Matasa suna sub $icior,
i de la crestet $na-n $oale
%lutesti ca #isul de usor.
Din !ncretirea lungii rochii
Rasai ca marmura !n loc
-atrna sufletu-mi de ochii
Cei $lini de lacrimi si noroc.
&, #is ferice de iubire,
Mireasa blnda din $o#esti,
'u mai (mbi) A ta (mbire
Mi-arata ct de dulce esti,
Ct $oti cu-a farmecului noa$te
a-ntuneci ochii mei $e #echi,
Cu-a gurii tale calde soa$te,
Cu-mbratisari de brate reci.
Deodata trece-o cugetare,
*n #al $e ochii tai fierbinti+
E-ntunecoasa renuntare,
E umbra dulcilor dorinti.
Te duci, s-am !nteles $rea bine
a nu ma tin de $asul tau,
%ierduta #ecinic $entru mine,
Mireasa sufletului meu)
Ca te-am (arit e a mea #ina
i #ecinic n-o sa mi-o mai iert,
$asi-#oi #isul de lumina
Tin(ndu-mi drea$ta !n desert.
-o sa-mi rasai ca o icoana
A $ururi #erginei Marii,
%e fruntea ta $urtnd coroana
*nde te duci, Cnd o sa #ii,