Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Sticla
Sticla
Plinius men ioneaz n Istoria natural o poveste despre descoperirea sticlei. Pe scurt, un
grup de marinari fenicieni de pe un vas ce transporta sod a venit la
Plaja ntins era plin de nisip, dar nici un bolovan pentru a
venit ideea de a folosi c iva bulgri de sod de pe corabie.
mncarea
marinar a gsit cteva pietricele lucioase, care nu semnau cu nici un material obi nuit. Erau
buc ele de sticl.
ntmplarea a fost verificat de oamenii de
chiar
topirii nisipului (prima condi ie pentru apari ia sticlei). Povestea lui Pliniu a fost catalogat
ca fiind fals. Acest lucru este ns gre it. Indiferent dac povestea cu bulgrii de sod este
sau nu adevrat, pe plajele
transforma n smal , adic ntr-o pelicul sub ire de sticl. Ulterior amestecul din care se
ob inea smal ul a fost mbog it cu var, acesta devenind un element de prim importan
n producerea sticlei. Prin intermediul altor adaosuri (ca fier,cupru, mangan etc), egiptenii au
ob inut smal
de mai multe culori (albastru, galben, violet, prupuriu etc). Ulterior s-au
ob inut din amestecul ce producea smal ul, odat ars n cantit i mai mari dect sub irea
pojghi de pe un vas, bulgra i de smal
din sticl - mrgelele. Tot egiptenii au meritul n a fi fost primii a realiza proteze oculare. Se
apreciaz c cele mai vechi mrgele din sticl au cca. 5000-6000 ani vechime.
n urm cu cca. 3000 de ani se ajunsese deja, de la mrgelele de sticl ini iale, la felurite
obiecte din sticl, de mici dimensiuni n imensa lor majoritate: flacoane pentru parfumuri,
cupe pentru but, vase pentru mblsmare etc.
Trebuie subliniat c n toat aceast epoc sticla produs de egipteni era opac! Din amestecul
simplu (fr adaosuri) se ob inea o sticl verde-maronie, asemntoare ca aspect cu zahrul
ars di zil l noastre. Pentru ob inerea unei sti le transparente era nevoie de o temperatur
de minimum 1500 grade Celsius, ce nu puteau fi ob inute cu tehnologiaegiptean.
Realizarea vaselor din sticl se fcea cu mare greutate. La captul unei vergele de fier se fi a
un amestec de lut
piatr
i se ntindea cu alt vergea din fier. Apoi me terul sticlar rsucea bila, fcnd sticla
vscoas s se lipeasc de ea, lund forma dorit. Procesul tehnologic era greu
i periculos,
modelat.
i decupt
Sticla roman scump era ob inut din nisipuri albe, foarte pure, fiind incolor
i translucid
i ornamente
pre ioase. Alturi de aceste culori fundamentale, me terii romani au izbutit a face
nenumrate alte variet i de sticl, de la cele ce preau a fi piatr pre ioas (smarald, safir,
opal, peruzea, rubin) pn la cele care imitau lemnul sau fructele (ca form
aceast epoc apare
i culoare). n
matri elor pentru prelucrri complexe (vase care imitau chipuri sau reprezentau scene de
lupt etc). De asemenea se realizeaz primele fire din sticl, destinate n special colierelor
altor podoabe feminine. Un produs roman din sticl a crui tehnologie nu a fost lmurit
este butoiul din sticl. Acestea erau de mari dimensiuni, putnd cuprinde chiar
i un adult, iar
felul n care au fost suflate nu este nc lmurit (se fac felurite presupuneri, dar nu exist
siguran ). Prin acest mister butoiul din sticl se nscrie pe o list a produselor romane din
i diatr t l . Cup l murrhin erau mult, mult mai
scumpe dect aurul, cele mai ieftine valornd una pre ul a zeci de sclavi! Erau mici, fr
ornamente, dar aveau strluciri uluitoare, n mii de scnteieri multicolore. Pentru un singur
vas de acest fel Nero a dat nu mai pu in de
sclavi tineri, puternici). Tehnica exact de producere nu se cunoa te, ci doar unele elemente
duble, cu o cup n interior
interioar, permi nd
(pentru mn). Alt form de utilizare a sticlei n care romanii au dovedit un mare talent a
fost mozaicul. Realizate fie din ceramic ori piatr sml uit, fie integral din sticl,
mozaicurile romane au rmas pn astzi un exemplu concludent de miestrie
i rafinament
artistic. Se cuvine a men iona n final a a-numitele vase de Portland, ca vasul Audgio
vasul lui Alexandru Sever. Ele erau lucrate n dou straturi, primul de un albastru deosebit de
frumos iar al doilea, mult mai sub ire, din sticl alb ca laptele. Odat izbutit realizarea
vasului - deosebit de dificil - urma partea cea mai grea: gravarea. Aceasta se realiza prin
zgrierea sticlei albe cu diamant, adncirea treptat a zgrieturilor
frm cu frm. Orice gre eal distrugea vasul. Cu toate inova iile lor romanii nu au
izbutit ns a ob ine sticl transparent (ci doar translucid)
oglinda din sticl.
[modific]Sticla de Murano
n laguna vene ian, la 2 km de coast, se afl Insula Murano. Popula ia este de cca. 5000
locuitori. n acest mic or el (n Romnia echivalentul unei comune mai mari) s dezvoltat
-a
naintea perioadei moderne o industrie a sticlei devenit celebr.
Ca parte a Republicii Vene iene Insula Murano se bucura de o anume autonomie intern. Nu
doar c avea propriul cod de legi
i moned proprie
i un
i nscris n C te
era nnobilat
considera i egalii celor mai nobile familii din Vene ia. Pe de alt parte, ei erau urmri i n
permanen de poli ia vene ian
insulei
i mai ales a domeniilor vene iene. Unele dintre prevederi sunau astfel:
"Dac vreun lucrt r sau me ter sticlar va nstrina arta sa din Vene ia n dauna
vor fi aruncate n nchisoare persoanele lui cele mai apropiate, pentru ca prin aceasta s fie
silit s se ntoarc. Dac nu va abandona totu i hotrrea de a rmne n strintate, se va
trimite dup el o persoan nsrcinat cu misiunea de a ucide.
-l
Aceast duritate ngrozitoare, care mergea pn la ntemni are
justificare serioas: pre ul unui vas de Murano era gigantic. Iar pierderea unui asemenea
privilegiu economic nsemna o lovitur foarte grea pentru Vene ia, o
ar ngeneral lipsit
de resurse interne.
Sticla de Murano se fcea dup re ete secrete, la care se aduga o miestrie unic a
prelucrrii sticlei ob inute.
[modific]De la lux la practic: sticla englezeasc
i german
Dac vene ienii fceau la Murano obiecte din sticl de foarte mare valoare, n schimb epoca
modern a deschis calea ctre industria sticlriei n sensul propriu al cuvntului.
Primele ncercri le-au fcut englezii. Ei au introdus crbunele n procesul de produc ie al
sticlei
i de germani. Ace tia ns, sub influen a mai mare a Vene iei, nu au
rezistat tenta iei de a crea tot felul de obiecte originale din sticl, cu o fantezie demn de un
neam latin. Printre acestea cele mai rspndite au fost paharele kutrofl
i respectiv "paharul
de pedeaps". Primele necesitau mult rbdare, vinul curgnd din ele pictur cu pictur, dar
cu un
uierat ascu it, ca al berzei. "Paharul de pedeaps" avea forma unei ciuperci
rsturnate,
i din el se putea bea tot numai pictur cu pictur, dar pe deasupra rotind tot
timpul "ciuperca".
Introducerea crbunelui n producerea sticlei s-a fcut de ctre englezi din necesitate: lipsea
lemnul folosit n alte fabrici de sticl din lume. Procedeul Talwell de ardere a crbunelui
(1618) a fcut ca sticla s fie ob inut dintr-o singur ardere, nu din dou, ca mai nainte.
Totu i temperatura maxim a cuptorului era sub 1300 grade Celsius, iar eficien a sczut.
Dup cca. 200 de ani un german, Friederic Siemens, a realizat ceea ce a fost ulterior cunoscut
drept Cuptorul Si m ns: un cuptor cu recuperator de cldur. Bazat nu pe crbune, ci pe gaz,
i gazul nainte de
ardere.
A fost de ajuns s apar
sticlriei, iar sticla s devin, cu toat noble ea sa, din obiect de lux, obiect practic, de larg
ntrebuin are. In zilele noastre acest tip de sticla este ales mai cu seama de cei bogati.
atesta existenta unei indelungate experiente si ca atare se presupune ca in Asia sticla era
cunoscuta inaintea Egiptului.
Se estimeaza ca producerea unor vase in intregime din sticla a inceput cu 700 de ani
i.e.n. Atunci modelul era confectionat din argila nisipoasa care era inmuiat in topitura de
sticla. Sticla ce adera la model era incalzita in flacara pentru a se distribui uniform si a se
netezi. Dupa racire miezul era indepartat treptat. 45636sxq49gjm3k
Pe la inceputul erei noastre a fost descoperit procedeul de fasonare a obiectelor din
sticla goale in interior, prin suflare. Se pare ca faptul a avut loc in Siria, dar mestesugul s-a
raspandit repede in tot Imperiul roman. Unele surse atribuite romanilor aceasta descoperire.
Prin anul 200 Alexandria (Egipt) era un important centru de productie a obiectelor din sticla.
Mestesugul a fost preluat de Roma, unde un sfert din locuitori traiau de pe urma lui.
O alta dovada privin arta mestesugarilor romani este asa zisa ,,vaza de Portland gasita
in sec. XVI langa Roma, in mormantul uni patrician. Sticla de baza este albastra iar peste ea
este depus un al doilea strat de sticla alb-laptoasa modelat artistic cu semne mitologice in
relief. Acest obiect a avut o soarta iesita din comun. Dupa ce s-a pastrat intacta in mormantul
in care s-a gasit, timp de 14 sec., a fost cumparata de ducele de Portland si expusa apoi in
British Museum din Londra. Aici, in 1845, a fost sparta cu un baston de un visitator nebun.
Vasul a fost reconstituit din cioburi iar specialisti au executat 2 copii foarte asemanatoare.
Una din aceste copii este expusa si in prezent in muzeu.
In secolele I-II e.n. prelucrarea sticlei s-a dezvoltat si pe tarmurile portului Euxin. La
Tomis in (actuala Constanta) au fost gasite urmele unor cuptoare de topit sticla si la muzeul
Arheologic Constanta sunt expuse multe vase de sticla sin acea perioada, variate ca forma si
dimensiuni.
In aceasi perioada existau ateliere de prelucrat sticla si in Germania, la Trier si Kln.
xj636s5449gjjm
Prin anul 1000 au aparut asemenea cuptoare in Boemia si in Polonia. Dar cea mai
mare faima o aveau produsele de sticla din Venetia. Aici au fost adusi mesterii iscusiti din
Bizant si instalati pe insula-fortareata Murano. Folosind nisip cuartos fin inbibat cu diferite
saruri aduse din cetatile feniciene Sidon (Liban), acesti mesteri au reusit sa obtina produse ce
nu aveau rival in lume.
La inceputul secolului I al erei noastre, un mester roman a inventat teava de suflat
sticla: o teava de fier lunga si subtire, prevazuta la un capat cu o mica unflatura, iar la celalalt
capat cu o prelungire de lemn prin care se sufla aerul. La capatul tevii de fier se prinde un
ghem de sticla lichida si se sufla in teava. Se formeaza un balon de sticla caruia inainte de a se
raci i se poate da orece forma. Aproape 2000 de ani toate obiectele de sticla s fabricat
-au
astfel.
Sticlarii romani faceau vase obisnuite din sticla opaca, verzuie, dar si sticla incolora si
slab transparenta din nisipuri albe.
Sticla colorata era cunoscuta inca de egipteni dar romanii au initiat o arta a sticlei
colorate. Acum 1500 de ani in urma ei stiau sa lucreze pocale parca taiate din pietre pretioase:
smarald, safir, opal, rubin; faceau flacoane asemanatoare ca forma si culoare cu lotusul,
curmalele, strugurii etc. Dar nici un asemenea obiect nu se putea compara cu renumitele cupe
murrhine, care erau mai scumpe ca aurul. Aceste cupe erau mici, fara ornamente dar
frumusetea lor se datora colritului viu si bogat. Peretii murrhinei aveau o sclipire deosebita,
aruncand parca lumini de curcubeu. Acest efect se datora faptului ca, in sticla transparenta din
care erau facute, erau presarate graunte multicolore din sticla. Neron a platit pe o murhhina 70
de talanti, suma cu care se puteau cumpara 300 de robi.
Foarte scumpe erau si cestile de sticla pentru spalatul mainilor (trulla), vase folosite de
meseni dupa fiecare fel de mancare (nu se cunosteau tacamurile).
La fel de scumpe erau si diatretele, niste pocale introduse in suporturi dantelate de
sticla in forma de inele. Suportul nu se lipea de pocal si nici nu se incalzea pre mult daca se
beau lichide fierbinti.
Pana in zilele noastre nu s-au pastrat decat aproximativ zece diatrete, numai cateva
intregi. Se presupune ca au fost facute de un singur mesterartist, care a pastrat secretul artei
sale.
Secole de-a randul Venetia a detinut monopolul sticlei de buna calitate si prelucrate
artistic. Dar pentru aceasta suprematie, insul Murano era o adevarata inchisoare in care
divulgarea secretelora sau tentativa de evadare erau pedepsite cu moartea.
In secolele XIV-XVII apare in Europa numeroase ateliere care produceau sticla ce
incepea sa o concureze pe cea de Murano.
Primul document scris despre sticla apare pe cele peste 20 de tablite de argila arsa care
constituiau biblioteca lui Assurlanipal (circa 650 ani i.e.n.), gasite in micile cetati asiriene
Ninive (in Irak). Informatii interesante despre sticla a lasat in scriirele sale si Pliniu cel
Batran.
Prima ,,tehnologiea sticlei apare in 1540 in lucrarea ,,Pirotehnia scrisa se pare la
Venetia de Vanaccio Biringuccio.
Treptat, lucrarile despre sticla s-au inmultit in ritm accelerat.
Cea dintai fabrica de sticla cunoscuta din documente in tara noastra se afla langa
Targoviste si apartinea lui Matei Voivod (1650). In Moldova, Grigore Ghica a dat un hrisov
pentru infiintarea unei fabrici de sticla in satul Calugara din tinutul Romanului (1740).
Documentele scrise atesta si sexistenta unei fabrici de sticla din 1727 in localitatea Belin din
Crisana.
In secolul XIX s-au construit numeroase fabrici de sticla dintre care unele
functioneaza si astazi. Asa sunt fabricele de la Poiana Codrului (Maramures) constituita in
1801, cea de la Tomesti (Banat) din 1804, fabrica de la Avrig din 1830, Padurea Neagra 1840,
Azuga 1880 si altele.
In anii 1921-1922 s-au constituit fabricile de sticla de la Turda si Medias ce foloseau
drept combustibil gazul metan.
Argument
Sticla este un corp solid, cu o structur amorf, obinut prin subrcirea unor topituri cu
compoziii chimice variabile, ce devin rigide la intervale diferite de temperatur, datorit
creterii treptate a vscozitii. Trecerea din starea fluid n starea rigid este reversibil.
Datorit proprietilor sale, impermeabilitatea la lichide i gaze, rezistena deosebit la agenii
chimici i atmosferici, calitile igienico-sanitare i estetice, sticla are largi utilizri n tehnic,
precum i n domeniul casnic.
Primul capitol se refer la materiile prime principale i auxiliare. Materiile prime principale
sunt vitrifianii, fondanii i stabilizatorii.
Materiile auxiliare infueneaz procesul de topire i confer sticlei anumite proprieti i
anume: afinanii, decoloranii, coloranii i opacizanii. Tot n primul capitol este vorba despre
proprietile sticlei n stare topit i rigid. Proprietile sticlei n stare topit sunt vscozitatea,
tensiunea superficial i capacitatea de cristalizare. Proprietile sticlei n stare rigid sunt
proprietile fizice, proprietile mecanice i tehnologice, proprietile chimice i proprietile
igienico-sanitare.
n cel de-al doilea capitol este prezentat clasificarea sticlei n urmtoarele grupe: sticla
comun i cristalul, sticla pentru construcii, pentru laborator, sticla optic, sticla pentru
articolele electro-tehnice, pentru corpuri de iluminat, sticla de protecie contra radiailor
nucleare, sticla de siguran, sticla fotosesibil, sticla pentru fibre i fire tip A,C,E, O,S,
pentru acoperiri, pentru industria electronic i sticla solubil.
n partea a doua al acestui capitol se clasific articolele de menaj astfel: articole de menaj
Dup rolul pe care l ndeplinesc n cursul procesului tehnologic, materiile prime se clasific
n materii prime principale i materii secundare(auxiliare).
Vitrifianii confer sticlei duritate, o bun stransparen i o structur amorf. Cei mai
importani sunt bioxidul de siliciu, trioxidul de bor, boraxul i pentaoxidul de fosfor.
Fondanii au rol de a cobor temperatura de topire a silicei. Se folosesc n acest scop
carbonatul de sodiu sau de potasiu.
Stabilizatorii confer silicei rezisten chimic, mecanic i termic. Din aceast grup fac
parte calcarul, feldspatul, dolomitul, oxidul de zinc, carbonatul i sulfatul de bariu.
1.2 Materiile secundare influeneaz procesul de topire i confer sticlei anumite proprietii
i anume:
Afinanii au rolul de a limpezii masa sticloas topit ndeprtnd bulele de gaze rezultate n
procesul de topire, dnd omogenitate sticlei. n acest scop se f olosesc trioxidul de arsen,
azotatul de sodiu sau de potasiu, sulfatul de sodiu sau de calciu i clorura de sodiu.
Decoloranii au rolul de a ndeprta nuana verzuie sau glbuie a sticlei, datorit impuritii
silicei. Se folosesc troxidul de arsen, sulfatul sau azotatul de sodiu, bioxidul de seleniu.
Coloranii sunt compui metalici cu rolul de a colora masa sticloas. Cei mai utilizai sunt
oxizii de fier pentru culoarea verde-albstruie sau galben-verzuie, oxidul de cupru pentru
culoarea albastr, oxizii nichelului pentru voilet-brun, oxidul de cobalt pentru albastru-violet,
oxizii cromului pentru culoarea galben sau verde, oxizii seleniului pentru rubiniu, sulfura de
cadmiu pentru portocaliu, oxidul de mangan i fier pentru negru i coloranii coloidali care
coloreaz sticla n roz-rou rubiniu i respectiv n galben.